sâmbătă, 18 mai 2019

Alegeri Europarlamentare și Referendum 2019

Mai e aproape o săptămână și cetățenii României vor fi chemați să-și exprime din nou opțiunea de vot în legătură cu structura Parlamentului European și nu doar atât.

1. O să merg la vot și:

a. pentru Europarlamnetare îmi voi anula votul - chiar dacă dnul Cristian Tudor Popescu striga la televizor și pe net că ieșim din Europa dacă ne abținem (anularea votului se pune ca o abținere, nu?);

b. pentru întrebările de referendum o să ștampilez căsuța cu NU în ambele cazuri; nu fiindcă am sentimente de dragoste sau milă față de corupți (sau fiindcă iubesc corupția, dar îi urăsc pe corupți), ci pentru că eu cred că nu asta e soluția. Pentru ca oamenii care abuzează de funcțiile pe care le au să nu mai facă asta, trebuie descurajați. De aceea, sistemul de procurori și judecători din România trebuie să lase deoparte politica și să nu mai mârâie nemulțumiți că se schimbă legile, fiindcă ei sunt acolo doar ca să le aplice. Sau să judece în conformitate cu ele. Scapă Liviu Dragnea? Păi, cum dracului să nu scape când voi vreți să-l încălțați pentru niște găinării electorale sau niște angajări fictive, când sub ochii teleormănenilor zace în Alexandria ditamai viloiul, cu piscină și teren de tenis? Să ai atâta putere în mână și să nu reușești să-l condamni într-un dosar plauzibil pe Liviu Dragnea, înseamnă fie că ești prost sau la fel de mâncat de carii cum e dantura mustăciosului! Ca să elimini corupția (care e deja interzisă) trebuie să-i elimini resorturile, nu să o faci să pară mai odioasă. Consider că nu e nevoie de o adăugire la lege în direcția înăspririi ei în legătură cu actele de corupție, ci o aplicare riguroasă a legii care există deja! Dacă procurorii și-ar fi făcut temeinic treaba, nu cred că am mai fi discutat astăzi despre Liviu Dragnea, iar acesta nu și-ar fi permis să aibă o iubită atât de tânără. Poate doar un iubit la pușcărie...

2. susținătorii „dreptei” au repornit lupta cea dreaptă împotriva asistaților, care-și vând votul. Radu Alexandru vorbește despre responsabilitatea omului sărac... Acesta e așa fiindcă e prost, nu e doar o proiecție a mediului din care face parte. Bineînțeles că societatea ca să-și protejeze structura o să condamne pe făptuitor, nu și ansamblul de factori ce l-au aruncat pe ins în brațele fărădelegilor. Dar tot societatea are responsabilitatea să-l reabiliteze pe cetățeanul care nu-i respectă normele. Tot societatea are obligația să ofere tuturor șanse la fel de egale! Cum tot societatea are obligația (iar oamenii „de dreapta” strigă din toți bojocii asta) să facă drumuri de mare viteză, care să parcurgă toate țara înselnind circulația mărfurilor. Tot societatea trebuie să facă școli, spitale la fel de performante peste tot! Tot societatea trebuie să se îngrijească cu un la fel de mare interes față de toți cetățenii ei. Vrem ca societatea să se schimbe? Să lăsăm gargara de la televizor și să mergem în zona aia unde sărăcia s-a urcat pe oameni! Că uităm de faptul că oamenii sunt doar niște animale foarte bine dresate. Pentru unii, prosperitatea e cea mai simplă aducere aminte a faptului că e în interesul lor de animal să păstreze actuala ordine. Pentru ăia pe care s-a urcat deja sărăcia treaba nu mai funcționează la fel. Pe ei doar frica îi ține captivi în lumea asta. Și faptul că n-au efectiv unde să mai fugă! Suntem așa de mulți pe planetă, că n-ai cum să-ți mai găsești un loc în care să cauți fericirea în felul tău. Așa că, dacă societatea vrea să se păstreze în limitele actuale, trebuie să pedepsească pe ăia care îi încaltă regulile, dar trebuie să le pună la dispoziție și toate mijloacele pentru a le respecta. Degeaba zici că există oameni săraci, dar integri, care nu-și vând votul. Fiindcă nu știi care sunt resorturile din spatele acțiunilor oamenilor. Nu știi ce fel de presiuni sociale se fac asupra oamenilor în zonele unde votul se cumpără mai ieftin decât coșul tău pe o săptămână la supermarket! Dacă societatea vrea ca toată lumea să joace după aceleași reguli, atunci să impună peste tot aceleași reguli. Cel mai bine ar fi ca multe ONG-uri și echipe de jurnaliști să meargă în satele astea uitate de lume și să facă presiune asupra primarilor să-și ajute cetățenii nu doar dacă pe spatele cardului de identitate scrie că au votat. Animalul se obișnuiește simplu cu deprinderile de care contează supraviețuirea lui! Arătați-le că se poate și altfel, nu vă mărginiți doar la a-i condamna! Că mulți nu știu! Și e cel mai faci să arunci vina asupra unor oameni care oricum nu te aud și nici nu de pot apăra de ocările tale!

3. v-am scris în textul despre vaccinofobie despre colegul meu sexist, homofob, ultrareligios și adept al celor mai cunoscute conspirații ce umplu netul. Ei bine, am aflat fără surprindere că insul mai e și antisemit (când i-am amintit de faptul că naziștii, de exemplu, considerau ca fiind bine uciderea evreilor, mi-a replicat: „Eh, lasă... că și evreii și-au făcut-o cu mâna lor. S-a zis (cine?) după ce l-au răstignit pe Isus, că sângele vărsat o să stea asupra lor 7 generații (sau așa). Evreii meritau ce li s-a întâmplat (jur că asta a fost exprimarea lui... că meritau!!!)”) și chiar dacotard („Suntem daci, nu români. Da' noi nu știm asta”; degeaba am încercat să-i explic faptul că genele „dacilor” s-au amestecat cu genele multor alte populații care au trecut pe teritoriul țării acesteia, încât nu mai e nicio legătură între oamenii lui Decebal și românii din ziua de azi! El o ține pe a lui: „S-au amestecat, dar baza a rămas”, soto! Întrebarea mea ar fi... dacă se consideră dac, de ce nu abandonează creștinismul și nu-l venerează pe Zamolxe? Și... în definitiv... creștinismul e o religie iudaică, nu? Nu e dacică!). Acest ipochime, având aceste concepte hrănite de lecturile lui culte de pe net, mi-a zis cum vede el rezolvarea soluție: „Avem nevoie de o mână de fier (și-a însoțit cuvintele cu un gest semnificativ din pumn și o transfigurare a feței specifică, aproape mistică)! Pe mine nu m-ar deranja să am un militar la intrare, dacă la final de lună aș vedea pe fluturașul de salariu 3000 de lei!”. Vă jur că așa mi-a zis! Cuvintele lui exacte! Ce învățăminte tragem? Că animalele astea numite oameni sunt cel mai bine dresate spre progres de prosperitate și confort propriu. Dacă societatea le va întoarce confort și prosperitate, atunci și ei vor vota pentru idei frumoase și încărcate de spirit democratic. Dacă nu... atunci vor alege „mâna de fier”, fiindcă pare că aia o să facă dreptate socială. Dictatura care să îi pună la zid pe cei care au vile construite din furt și exploatare și să le confiște averile mafiote. Așa gândesc oamenii de la marginea societății! Ori îi integrați, ori o să zbierați ca proștii la aplaudacii voștri! Nu vă mai îngrijorați că iese România din UE, fiindcă dacă o fi să iasă e fiindcă nimeni nu face absolut nimic pentru ăia de la marginea societății! Degeaba #rezist, dacă, având o asemenea structură, nu reușești să comunici și cu oamenii săraci.

4. inspirat de articolul lui Doru Bușcu, am încercat să-i spun o poveste biblică insului de care v-am spus mai sus, ca să-mi susțin o idee. Moise și-a plimbat 40 de ani prin deșert oamenii eliberați din robie ca să se ducă pe cale naturală toți indivizii născuți în sclavie. Apoi, s-a statornicit... și a întemeiat un stat a cărui constituția cobora de la zeul suprem. O cunoaștem și azi sub denumirea de „Decalog” sau „Cele 10 porunci”. Deși, până la urmă, ideea asta nu e anticreștină, colegul mea a dat cu semnificație dezaprobator din cap: „Nu știi tu de ce i-a plimbat 40 de ani prin deșert pe everi...” Nu asta era ideea, dar n-a vrut să asculte până la capăt. La 30 de ani de la căderea comunismului, încă mai avem nevoie de ani mulți în care generațiile născute în comunism să dispară încetul cu încetul ca acești copii născuți în libertate să profite cu adevărat de ea. Până atunci, copii lor vor fi stăpânii copiilor noștri...

P.S. Cum de presa arată lumii întregi ce imensitate de mașină are Oprișan „de la mă-sa” și niciun procuror nu intră pe fir să investigheze? Și ăsta e unul dintre cele mai strigătoare la cer cazuri. Că mai sunt nenumărate!

P.P.S. Cei ce strigă încurajând ura socială trebuie să înțeleagă că sunt la fel de aproape de starea de sălbăticie ca ăia pe care s-a urcat sărăcia!

duminică, 12 mai 2019

Educație antreprenorială pentru copii

În una din edițiile emisiunii online „SDRC - Și de restul caramele”, Dragoș Pătraru discuta cu Bogdan Stoica despre importața educării copiilor în legătură cu banii. La urma-urmei, istoricul Yuval Noah Harari remarca (în celebra sa carte, Sapiens) faptul că banii - deși blamați de unii înțelepți și chiar de inși religioși (știm clișeul: „banul e ochiul dracului”) - sunt cea mai tolerantă valoare creată până acum pe plantă de oameni. Poate că n-o să ne înțelegem niciodată în privința celui mai important sistem religios și poate că nici a unui sistem social, dar cu toții o să avem nevoie de un intermedial în care să investim încrederea de ambele părți pentru a face schimburi. Altfel am stagna. Și ne-am sălbătici la loc. Deci cum îi facem pe copii să înțeleagă faptul că e util să nu risipești banul, ci să-l pui să lucreze pentru tine? Să-l investești în chestii care să-ți aducă mai mulți bani.

Și dă exemple Dragoș Pătraru de oameni, care, devenind celebri peste noapte și îmbogățidu-se (din sport cel mai adesea, dar nu numai), nu știu cum să managerieze valul de cash ce se abape peste ei și, cheltuind aiurea, se trezesc la fel de repede lefteri. Prin urmare, se impune ca, încă de la o vârstă fragedă, oamenii să fie educați în spirit capitalist.

Sistemul de învățământ universitar american e privat. Părinții pun bani deoparte pentru așa ceva sau, dacă nu e posibilă varianta asta, se fac împrumuturi pentru inșii isteți, dar fără noroc financiar pe linie ereditară. Poate că un astfel de sistem pune mai repede accentul pe educația antreprenorială a tinerei generații...

Dar haideți să vă spun și niște povești. Colega mea mi-a zis zilele trecută: „Știi ce mi-a spus fi-mea? «Mami cumpără-mi elastice de la supermarket, că eu fac brățări și le vând pe internet ca să fac bani (ca să-și cumpere ce dorea ea)»”. Fetița n-are decât 8 ani și înțelege deja ideea de business.

De asemenea, nepotul meu (14 ani) se juca acum câteva luni pe roblox Theme Park Tycoon 2:





Jocurile astea de tip „Țiriac” (Tycoon înseamnă Magnat) pun la dispoziție utilizatorilor inițial o sumă virtuală de bani. În funcție de specificul jocului, trebuie să folosești suma aceea de bani pentru a ajunge la niveluri superioare. Îndeplinind anumite sarcini, câștigi bani, pe care îi investenți în chestii mai bune, care aduc bani mai mulți. Jocul de care am amintit mai devreme e ceva chiar mai special. Cu banii inițiali trebuie să gândești o strategie de creare a unui parc de distracții. Îți pune, pe lângă spiritul întreprinzător, și imaginația la treabă. La acest parc de distracții o să vină indivizi să își cheltuie salariile. Sigur că sunt doar niște personaje create aleator de computer, dar simulează într-un fel un comportament uman. De exemplu, după ce a avansat suficient de mult, nepotul meu a încercat să ridice prețurile pentru produsele și serviciile din parcul său. Da, există și produse ce se distribuie în parcul virtual. Jocul îi face pe copii să înțeleagă faptul că afacerile din industria alimentară sunt foarte importante și chiar prospere. Distracția pe stomacul gol nu  mai e distracție... Și nu doar atât. Indivizii din carne și oase au tot soiul de nevoi și năzuițe pentru care sunt dispuși să plătească. La fel și personajele din jocul de pe roblox. Când a văzut că vânzările au început să scadă, nepotul meu a ales soluția care se impunea. A scăzut prețurile, iar afacerea a început să devină prosperă din nou!

Același copil se uita - când se difuza pe Cartoon Network - la serialul Clarence. În episodul Clarence's Millions, personajul principal - un elev în clasa a patra - crează propria monedă, dolarii Clarence, ca răspuns la sistemul profesoarei sale care recompensa elevii cu steluțe pentru activitățile școlare la care s-au arătat vrednici. El face acest gest întrucât observă că unii elevi primesc prea multe steluțe, iar alții mai deloc. Așa că începe să împartă prin clasă, în loc de steluțe, dolari Clarence oricui crede el că merită. Un coleg poartă un tricou care i se pare mișto? Primește un dolar Clarence. Ai luat un patru (F) la test, dar te-ai străduit să înveți totuși? Ia un dolar Clarence! După ce e pus la punct de profesoara lui, micuțul grăsuț cu dinți mari și strungăreață imensă e nevoit să considere ideea lui un eșec. Doar că prietenul Sumo invadează „piața” școlii cu bancnotele desenate de el. Când se întoarce a doua zi la școală, Clarence rămâne uimit de faptul că toată lumea vrea dolarii ce-i poartă numele! Se fac chiar schimburi utilizându-se hârtiile desenate de el! Din păcare, minunea nu ține nici măcar trei zile, iar moneda nouă începe să aducă necazuri. De ce? Pentru că nimeni nu are suficienți dolari Clarence și toți se bat la propriu pentru ei. Creatorul decide prin urmare să-și elimine propria plăsmuire. Neputând să adune toți banii falși la un loc pentru a le da foc, găsește o soluție interesantă și ingenioasă chiar. Inflația. Invadează „piața” cu atât de multă monedă nouă că nimeni nu mai găsește efectiv nicio întrebuințare pentru dolarii Clanrence! Și astfel readuce lucrurile la normal.


Ce vreau să spun prin aceste povești? Că educația antreprenotială (sau să-i zicem economică) pentru copii există deja. Nu trebuie decât să-l urmărești pe copilul tău și să-i explici tâlcul din spatele fiecărei povești la care el are acces. Cred că așa o să țină minte mai bine:

1. în jocul amintit avem de-a face nu doar cu ideea de creativitate, dar și cu întâlnirea cererii cu oferta în stabilirea prețului;

2. tot acolo, putem remarca faptul că de multe activități economice se pot lipi alte afaceri (în parcul de distracție poți deschide un butic cu haleală și dulciuri!);

3. desenul animat vorbește despre fenomenul inflației; banii trebuie să aibă acoperire economică - în aur, bunuri și servicii; o bancă națională nu poate să tipărească anapoda bani din care să se plătească pensiile și salariile cetățenilor, dacă oamenii n-au ce să cumpere cu banii pe care-i primesc... Vei avea practic în cazul acesta niște milionari fără bani.

4. dacă ai un copil care vine cu o idee de afaceri - fie ea și măruntă - încurajează-l! Fie că îi iese sau nu, tu lasă-l și ajută-l să-și pună în practică micul business! Și dacă nu-i iese încearcă să-i explici de ce n-a mers... iar dacă s-a lipit de un succes... bagă bățul prin gard și spune-i cum ar putea să facă afacerea mai prosperă... vezi cum reacționează. Fă-l să se bucure de experiența acumulată! Și să-i pătrundă sensul.

P.S. colega mea și-a adus odrasla la școală. Eram la poarta de ieșire când fetița s-a îndepărtat. Și iată discuția pe care a avut-o cu mama ei:

- Unde fugi așa?

- Acasă (zice fetița firesc)...

- Dar știi pe unde să mergi?

- Da, normal...

- Ia zi cum!

- Cu Google Earth...

N-o fi nimerit exact aplicația, dar cu telefonul ei inteligent conectat la net se descurca să ajungă acasă, fără să aibă o hartă în cap! Mulți copii din ziua de azi se folosesc „nativ” de tehnologie. Consideră asta ca pe ceva firesc. Sigur că trebuie să le explici și faptul că unele chestii trebuie să învețe să le facă și fără o aplicație de pe mobil. Dar, de asemenea, e bine că știu să pună tehnologia să-i ajute! Și nu se pierd cu firea.

duminică, 5 mai 2019

Cum să creezi un stick bootabil în Ubuntu 18.04

Pe 19 aprilie a fost lansată versiunea 19.04 a sistemului de operare Ubuntu. Recent, am căpătat și un stick de 16 GB, de la Kingston. Având toate instrumentele la îndemână am purces la crearea unui stick bootabil direct în Ubuntu 18.04. Toată povestea asta n-a durat mai mult de 15 minute!

Înainte să mă apuc efectiv de treabă, am descărcat de pe site-ul oficial Ubuntu 19.04 (nici 5 minute pentru descărcarea a 2 GB).

1. Pentru a crea un stick bootabil în Ubuntu 18.04 trebuie să deschideți aplicația Startup Disk Creator. Click pe pictograma Show Applications (de regulă, o găsiți în stânga ecranului jos, la mine, însă, e în dreapta jos întrucât am personalizat interfața), tastați în locul de căutare „startup” și alegeți programul necesar:

 
2. Asigurați-vă că fișierul imagine (ISO) ce conține sistemul de operare pe care vreți să-l puneți pe stick este exact cel pe care-l vede și programul Startup Disk Creator. Dacă nu... navigați până la acesta folosind opțiunea „Other...”. De asemenea, asigurați-vă că ați introdus stick-ul în portul USB (pentru ca aplicația să-l poată vizualiza):


3. Dacă totul e în regulă, click pe „Make Startup Disk”. Și așteptați în jur de 10 minute (cel puțin așa a fost în cazul meu):


4. Click pe „Quit” sau Close (asta a fost tot):

 
P.S. Dacă tot am creat stick-ul bootabil, l-am pus și la treabă! Mărturisesc că am fost impresionat de cât de repede se încarcă Ubuntu 19.04, chiar dacă l-am utilizat numai de pe stick! În nici 2 minute aveam un ecran țiplă - precum cel de mai jos!!! Conectarea la net pe Wifi s-a făcut fără întârziere. La fel și navigarea în browserul Mozilla Firefox și chiar navigarea printre fișierele computerului! Dacă varianta de încercare se mișcă așa, cred că versiunea instalată o să fie și mai rapidă! La Ubuntu 18.04 încă sesizez o mică întârziere la funcționare în comparație cu Windows 7 (cel puțin pe laptopul meu). O să păstrez totuși actuala configurație a computerului, întrucât prefer stabilitatea... O să aștept anul 2020 când Windows 7 își va pierde suportul primit de la firma mamă. Iar în aprilie Ubuntu capătă o nouă versiune LTS (să sperăm că la fel de rapidă precum cea lansată recent!):


sâmbătă, 27 aprilie 2019

Lectură pe viață și pe moarte

În trecut, întrucât scrierea avea un caracter oral, iar cuvintele de pe hârtie nu erau despărțite de spații, lectura se realiza cu voce tare. În cartea „Superficialii”, Nicholas Carr amintește de un ins bizar pentru epoca lui. Cei din jur bănuiau că și-ar fi menajat glasul plăpând. Le era imposibil să înțeleagă cum de omul acela putea să se afunde în lectură fără să emită sunete pe cavitatea bucală. Între timp, însă, reprezentanții speciei noastre au inventat gramatica și au pus norme pentru vorbire și scriere. Cuvintele au fost atunci separate, iar indivizii alfabetizați puteau să-l imite destul de simplu pe acel personaj istoric despre care am amintit mai devreme. Iar în sălile de lectură din mai toate bibliotecile există îndemnul adresat oricui să tacă dreacu' din gură! Că lumea încearcă să citească!

De regulă, insul avid să îngurgiteze cât mai multe povești și informații prezente în paginile dintre coperți este reprezentat simbolic printr-un cap ce poartă în fața ochilor niște funduri de sifon. Se presupune că buchisitul slovelor dăunează grav vederii, dar antrenează gândirea...

Mersul la sala de fortă este o activitate absolut onorabilă. Evidențierea tuturor grupelor exterioare de mușchi cu care corpul uman a fost înzestrat poate impune impresia de sănătate, armonie, forță, potență, frumusețe chiar... Doar că nu neapărat agerime a minții (știu, ăsta e doar un clișeu, dar e bazat pe ideea de management al timpului; dacă îți concentrezi zilnic atenția pe felul cum este modelat corpul tău, este posibil să nu mai ai chef apoi și de citit... deoarece nu mai ai energia necesară să faci asta). La urma-urmelor, suntem niște animale cu nevoi biologice.

Tatuajul poate fi o artă. Pentru ăla care desenează simboluri - de toate felurile - pe corpurile doritorilor. Cultura noastră urbană leagă, însă, ideea de piele mâzgălită cu pușcăria sau golăneala. Sau cu nevoia de individualizare a unor inși cam nesiguri pe ei. Sau cu marketingul. Omul cu tatuaj nu e neapărat un ins isteț, ci doar cool. Sau care vrea să pară așa. Sau e membru al unui trib sau grup infracțional. Tatuajul e un simbol al primitivismului.

„Enigma Otiliei” - cartea scrisă de criticul George Călinescu - nu e nici pe departe opera de căpătâi a umanității. Nici măcar opera de căpătâi a literaturii române. Există guri rele care susțin chiar că scriitorul George Călinescu ar fi fost unul slab, dar temut. Întrucât opiniile lui cântăreau greu când venea vorba de aparițiile editoriale de la noi, a reușit să-și impună și cărțile de ficțiune cu valoare îndoielnică. În plus, dacă ești novice și dai peste paginile alea greoaie cu descrieri complicate a unor case și străzi, te lecuiești de lectură. Cartea e mai mult concentrată pe mârșăvia lui Stănică Rațiu și avariția stupidă a lui Costache Giurgiuveanu și mai puțin pe enigmatica Otilia.

În plus, e și lectură obligatorie la liceu! Dacă n-ai căpătat pasiune pentru lectură până la vârsta la care ajungi la liceu și ți se cere să citești „Enigma Otiliei”, e greu de crezut că o să te îndrăgosteți de cărți după! Asta e și problema școlii românești încremenite în proiect! Frate, cărți precum „Ion”, „Mara”, „Enigma Otiliei” nu pot fi citite cu pasiune de niște puști de 15-17 ani! Sunt scrieri masive, pentru care ai nevoie de răbdare! Lumea din ziua de azi n-are răbdare cu absolut nimic. Ca să ajungi să-ți placă Rebreanu, de exemplu, eu aș fi propus altă lectură: „Pădurea spânzuraților”. Dar asta e iar o chestie subiectivă. Și s-ar putea să aibă efectul contrat celui scontat. Povestea prezentată nefiind una foarte încărcată de speranță...

Din puntul meu de vedere, ca să poți îndrăgi ca elev autorii români importanți ar fi utilă o enciclopedie „funny” despre ei. Unde să găsești povestită viața lor și a contextului în care au scris. Lectura trebuie să pară o acțiune mișto la început. Ca să te facă dependent apoi.

Înțeleg, prin urmare, ideea de a căuta metode prin care să faci să pară că lectura e o chestie cool:


Dar însumând toate elementele de mai sus, nu cred că rezultatul o să fie „periclitarea ignoranței”. Doar îndepărtarea posibililor viitori cumpărători de carte de la Book City - Orașul Cărții.

Personal aș fi creat un altfel de simbol al librăriei cu pricina. Un creieraș cu brațe musculoase, care ridică o carte pe cotorul căruia scrie ceva amuzant și profund în același timp... Homo ludens. Dar poate că există deja drepturi de autor asupra unei astfel de abordări. Mers la sală pentru creier.

P.S. Și... haideți să o spunem și pe aia dreaptă. Nu ești neapărat ignorant dacă nu citești cărți! Și există și cărți care sunt ele însele scrise de ignoranți! Sigur că poți să înveți și de la ei, dar - dacă nu ești suficient de capabil în privința asta - te poți tâmpi!

duminică, 21 aprilie 2019

Cum să-ți setezi un rington personalizat pe telefonul Vonino ZUN X

Am vrut să scriu mai de mult textul ăsta. Dar am crezut că e, mai mult sau mai puțin, inutil, așa că am renunțat (bine și lenea a jucat un factor important). Numai că, săptămâna asta, un coleg m-a întrebat chiar asta: „Bă, tu știi cum schimbi melodia de sonerie la telefon?”.

Prin urmare, haideți să-mi ofer doza de incompetență digitală. Menționez că pașii pe care o să-i exemplific aici sunt valabili pentru telefonul meu - propriu și personal - Vonino ZUN X. Dar cred că se pot aplica foarte bine și în cazul altor tipuri de telefon inteligent, care are instalat Android.

Mai întâi, recomand să aveți deja în memoria flash a telefonului fișierele pe care să le puneți ca rington, sunet de alarmă sau pentru notificări. De unde faceți rost de așa ceva, nu este treaba mea.

Bine. Să începem. Deschideți meniul telefonului:


Verificați dacă aveți o aplicație care să managerieze fișierele și directoarele sistemului de operare. Dacă nu există nicio astfel de aplicație (de regulă, telefoanele din magazine o au deja preinstalată), atunci mergeți în „Play Store” și instalați una (orice alegere e bună):

Căutați acolo folderul Ringtons. Dacă nu există, creați-l (am evidențiat pictograma care vă va ajuta în acest sens - stânga jos):


În acest folder puteți toate fișierele audio, pe care intenționați să le utilizați ca rington (eu nu am decât unul singur, dar voi puteți să încărcați memoria telefonului doar cu fișiere audio de rington):


Ca să copiați și să lipiți fișiere în Android am evidențiat mai sus cele trei puncte - așezate vertical - în stânga ecranului. Acolo se deschide meniul de copiat și mutat fișiere.

Prin operațiunea de mai sus nu ați făcut altceva decât să-i arătați sistemului de operare care sunt fișierele audio pe care doriți să le setați ca rington. Acum, haideți să vedem cum alegem piesa care o să cânte în clipa în care cineva face un apel către numărul vostru de telefon.

Trebuie să ne întoarcem la ecranul cu meniul telefonului:


De data asta - așa cum observați - alegem pictograma Settings (Setări):


Urmează opțiunea Sound & notification:


Deschidem apoi setările din fereastra Sound & notification:


Apoi, Phone ringtone și imediat ar trebui să găsiți în lista ce va apărea numele fișierelor pe care anterior le-ați mutat în folderului Ringtones. Alegeți cântecul pe care vreți să-l auziți când vă apelează cineva:


Când sunteți mulțumiți de alegerea făcută, confirmați prin OK. Cam asta a fost. Când sună rudele de la țară sau tovarășii de la bloc, lumea o să crape de ciudă auzind cum vocalizeză nazal Salam la voi în telefon.

Haideți acum să personalizăm și modul în care telefonul vă anunță că ați primit un mesaj. Vă întoarceți, așadar, la Managerul de fișiere și căutați, de data asta, directorul Notifications. Dacă nu există, îl creați (pictograma folder+):


În acest director amplasați fișierul audio care conține suntele pe care doriți să le auziți de fiecare dată când primiți un mesaj (puteți să încărcați folderul cu mai multe fișiere... pentru variație):


Refacem pașii pe care i-am mai făcut. Înapoi la meniu, Sound & notification și apoi pictograma setări din fereastra asta:


De data asta, nu mai alegeți opțiunea Phone ringtone, ci Dafault notification sound:


În lista ce se deschide ar trebui să regăsiți toate numele fișierelor pe care le-ați amplasat în directorul Notifications. Alegeți unul de acolo:

În clipa în care sunteți mulțumiți cu alegerea făcută, confirmați prin OK.

Cam asta ar fi. Dar eu vreau să merg și mai departe. Telefonul mai are o aplicație utilă. Ceasul deșteptător. Deci haide să vă arat cum putem să setăm o melodie antrenantă la ceasul deșteptător. Una din aia menită să te trezească și din morți. LOL Știți lecția, întâi vom folosi Managerul de fișiere:

Căutați sau creați directorul Alarms, în care să depozitați fișierele audio ce conțin melodii antrenante - numai bune să te trezească din somnul cel mai dulce:

Vă întoarceți apoi la meniul telefonului, pentru a alege aplicația Clock:

Setați ora la care trebuie să vă treziți - plus-ul marcat pe ecran:


Acum alegeți „clopoțelul” care se află dedesubt:

Iar în lista care va apărea, trebuie să găsiți - pe lângă ringtonurile implicite din telefon - și numele fișierelor amplasate în folderul Alarms:

Confirmați alegerea prin OK. O să vă trezească cea mai antrenantă melodie aleasă de dvs.

Gata. Asta a fost pentru săptămâna asta. Succes!

P.S. Pentru oamenii mai leneși din fire... puteți să instalați aplicații care să managerieze ringtonurile și suntele de notificare de pe telefon. :) Doar că eu nu vreau să umblu în Play Store...

sâmbătă, 13 aprilie 2019

Cum să eleva porno...

Când am văzut prima dată anul trecut pe OLX anunțul de mai jos (pus la rubrica „angajare”):


mi-am zis că a descoperit cineva vreo nouă metodă de agățat pe net. N-ai cum să mimezi profesionalismul în domeniul ăsta urcând un anunț gratuit pe net, nu? O duduie, care se dezbracă și face sex cu camera foto, n-o face de dragul de a câștiga o sumă de bani, ci pentru garanția că pozele alea o să ajungă  cel puțin celebre... Chiar dacă ar fi prima dată, iar duduia vrea să intre în meserie, tot ar trebui să o faci să înțeleagă faptul că tu nu ești doar un amator care caută să vadă niște nuduri pentru propria onanie. Sau șantaj online. Fie și contra cost.

Săptămâna asta însă am observat că oamenii care caută „modele” nu se lasă impresionați de prejudecăți. Mi se pare că ținta lor sunt fete foarte tinere - gen eleva porno. Și la fel de naive ca fosta adolescentă care susținea că industria sexului în fața camerei de filmat o să-i aducă independența financiară.


S-a dovedit atunci că nu a fost decât o păcăleală. Fata nu s-a ales decât cu o celebritate efemeră și câteva prestații rușinoase rătăcite pe site-urile de profil. Unele cred (am văzut eu niște „castinguri” pe net!) că pot să ajungă la Hollywood - ca Sasha Grey - după ce se afirmă în industria pornografiei.


Dar de ce fac eu legătura între modeling și pornografie? Până la urmă, nuditatea poate fi exploatată artistic, nu? Încă din antichitate, omenirea a lăsat numeroase mărturii în acest sens. Iar insul care a urcat anunțul de mai sus vrea să sugereze că are cel puțin o cameră foto destul de șmecheră. Sau știe să caute pe net imagini care arată competența în materie de pozat.

Deci de ce o tot țin eu gaia mațu cu pornografia?


Ah, de asta! Păi, e același număr de telefon ca mai sus... Deci ședințele foto nud nu-s decât începutul. LOL

P.S. La o căutare pe un site serios (Bestjobs - conform numelui - cele mai tari locuri de muncă) de recrutare a oamenilor care caută o slujbă, iată care erau primele rezultate pentru satul în care locuiesc:


duminică, 7 aprilie 2019

De unde se inspiră teroriștii

Când eram pici și aveam consolă de jocuri (din aia antică tip „Terminator”, doar că nu era chiar „Terminator”, consola mea numindu-se Kyoto), exista printre multitudinea de jocuri unul ce purta numele Bomberman. Din ce îmi amintesc, era ceva simplu. Personajul amplasa niște bombițe rotunde precum merele cu flăcăruie la codiță ca să distrugă ziduri. Asta îi elibera drumul spre niște chestii. Sau îl ajuta să scape dintr-un fel de labirint.

Mai nou, ideea asta a fost dusă ceva mai departe într-un alt joculeț pentru Andoid. Bomber Friends pornește de la același principiu: personajul lasă bombițe în diferite locuri, se asunde așteptând explozia care eliberează calea către ceva anume. Dacă în trecut consolele de jocuri antice nu erau conectate la net, azi telefoanele inteligente sunt. Prin urmare, în Bomber Friends ai ocazia să întâlnește în labirintul dat personaje controlate de alți oameni reali. Iar aceste personaje pot fi eliminate folosind micile bombe. Este mult mai palpitant să confrunți strategia proprie cu a altor oameni, decât să evadezi dintr-un labirint, nu? Bine, și în trecut puteai să joci „la dublu” având două controllere, dar nu era același lucru. Dacă amicul cu care trebuia să joci era ocupat, atunci nu puteai găsi unul pe internet...

Netul e, însă, mediul ăla în care principala activitate este datul cu părerea. Mulți dintre părerologi sunt simpli mișcocari cu grade variate de agresivitate. Alții sunt doar proști. Din păcate, există așa multă vorbărie degeaba online, că nu mai faci diferența dintre un miștocar și un ins mângâiat de harul umorului involuntar. Una e vorbirea directă - când îl poți chestiona pe interlocutor cu privire la opinia sa - și alta e un text anonim aruncat pe net. Una e Petre Daea perorând despre cormorani și cu totul altceva e un text lăsat în doi peri pe net. În primul caz știi clar că insul e plecat cu sorvova. Dar în textul de mai jos?


Poate că are și Radu Ont dreptate, cine bagă mâna în foc că nu? Adolescentul care căuta „grenăzi” pe Facebook, nu citise prea multă literatură de proastă calitate, ci petrecuse prea multe ore jucându-se online chestii de calitate îndoielnică. În felul ăsta s-a radicalizat...

duminică, 31 martie 2019

Demos - dezamăgirea modernă socialistă

De ceva vreme, Dragoș Pătraru invită la dialog diverși oameni politici mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți. Toate astea se întâmplă la „Cafeneaua Nației”, o subsecțiune a emisiunii oficiale „Starea Nației”, subsecțiune care tinde însă să devină o emisiune independentă de interviuri.
 
Săptămâna trecută au fost prezenți la „Cafeneaua Nației” doi reprezentanți ai partidului Demos, Andreea Petruț și Claudiu Crăciun. N-am urmărit discuția până la capăt, fiindcă oamenii - poate bine intenționați - băteau câmpii cu grație. Ideea de a veni la interviu în tandem femeie-bărbat - pentru a demostra că Demos e un partid care oferă șanse egale atât bărbaților, cât și femeilor în politică și administrație - mi s-a părut drăguță. Dar nu foarte eficientă dacă Andreea îl căuta într-una cu privirea pe Claudiu.

Din cele aproximativ 45 de minute pe care le-am urmărit din interviul menționat am desprins următoarele chestii:

1. Demos nu-și cunoaște publicul. Andreea Petruț a rostit de multe ori „influenceri”, care asociază în discursul lor politica de stânga cu socialismul comunist. Prin urmare partidul acesta se adresează tot unor corporatiști din urban, inși care se vor simți mult mai reprezentați de USR și PLUS.

2. Demos nu are nicio idee concretă despre ce să punem în locul a ceea ce există acum. Claudiu Crăciun a repetat că politica actuală e falimentară pe temen lung. E adevărat că nu se pot susține bugetele țărilor pe fabrici vremelnice de confecții și cablaje auto, fabrici în care lucrează oameni necalificați. Exploatabili și exploatați. Avem nevoie de echitate și solidaritate socială. Dar... cum se face asta concret... omul n-a răspuns. Dragoș Pătraru s-a pus perfect în pielea unui angajator care vine în România pentru că face profit mare angajând oameni necalificați. Nu poți să te bazezi pe tipul ăsta de afaceri, dar plecarea lor din țară ar lăsa pe drumuri multe familii! Cum faci să nu se întâmple asta? Sau cum îi ajuți pe cei ajunși în punctul ăla? Demos n-a răspuns concret la întrebarile astea prin intermediul niciunei voci aflate pe canapeua de la „Cafeneaua Nației”. Cel puțin nu în intervalul de timp în care am urmărit eu convorbirea celor trei!

3. Andreea Petruț s-a lăudat că l-a cunoscut pe Claudiu Crăciun la protestele împotriva exploatării de la Roșia Montană. Avem de-a face iar cu o legătură cu hipsterii din urban, mai atrași de ideile de dreapta. În plus, nu i-am văzut deloc pe foștii activiști de la Roșia Mondană în stradă anul trecut când în Cațavencii apăreau informații documentate despre felul în care petrolul și gazele naturale din Marea Neagră erau concesionate pe trei tinichele unor corporații. Tot în Cațavencii am găsit informații despre cum emoția pricinuită de protestele împotriva exploatării de la Roșia Montană era transformată în bani prin jocul la bursă. De oamenii care aveau tot interesul ca protestele să aibă efect... Experiența în contestarea amenzilor date de Jandarmerie nu te face un politician strălucit.

sâmbătă, 23 martie 2019

Vaccinofobie

Îmi desfășor activitatea - cam vreo 2-3 ore pe zi în timpul săptămânii - într-un mediu cu oameni foarte diferiți de mine. Când o să se termine totul, o să mă simt eliberat. Simt uneori o presiune care mă împinge să ridit tonul.

Unul dintre distinșii mei colegi e un caz superspecial. Nu doar că e un ins sfertodoct, ultrareligios, sexist, homofob și fan al conspirațiilor mondiale, dar simte nevoia să fie și militantist! Trecând pe lângă o imagine înrămată cu Bill Gates, ipochimenul s-a lansat într-un atac frontal asupra creatorului Microsoft: „Ce mare escroc e ăsta”. Prostia mea m-a împins să-l întreb și de ce face asemenea afirmații. Răspunsul a fost: „Vrea să extermine populația”. Da? Cum? „Prin vaccin”. LOL

Nu știu cum a ajuns la concluzia asta, dar discuția s-a mutat pe subiectul vaccinuri. Sincer, nu-i pot răspunde pe loc omului, fiindcă practică un fel de ping-pong argumentativ din ăsta pervers. Ba bombardează omul cu informații care par că-i susțin lui cauza, ba apelează la sentimente când îi place lui. „Dacă ar muri copilul tău după vaccin, crede-mă că nu ai mai vorbi așa”, îi zice unei colege.

I-am zis că eu nu pot să susțin propaganda împotriva vaccinului. Argumentul suprem e ăsta: funcționează!!! Așa au fost eliminate de pe planetă pentru specia umană multe boli foarte periculoase! Și mi s-ar părea de bun simț ca, înainte să militezi pentru o cauză, să-ți pui convigerile la îndoială. Să cauți informații și de la ăia care susțin un punct de vedere contrar! „De ce propagandă? Informații... am acasă două DVD-uri cu un film, de pe youtube, cu subtitrare făcut tot... dacă vrei ți-l aduc”, încearca el să mă contreze. Deci a văzut el un film pe tema asta și a înțeles adevărul suprem. Nu i se pare deloc de bun simț să caute și alte confirmări. I-aș spune că până și Isus și-a pus la îndoială convingerea, ba a acceptat să moară. Așa și-a dovedit și sieși că nu e doar un simplu om. I-am mai sugerat odată să caute și alte surse de informare, fiindcă el are doar convingeri. Dar... așa sunt ăștia mai bătrâni. Cred că le știu pe toate. Nu știu cum de m-am pomenit să fiu cel mai tânăr din grup.

„Din 2 milioane de copii vaccinați au murit 200 în China”. Tragic, ce altceva să zic? Doar că nu s-a întâmplat așa, ca din vorbele lui. Totul s-a petrecut într-un interval de timp mai lung, nu au fost vaccinați 2 milioane de copii într-o secundă, iar în următoarea 200 erau deja morți! Nu. Sunt de acord că e de dorit să nu moară nimeni! Dar știi care e problema cu militanții anti-vaccin? Ei ignoră complet cazurile copiilor care au beneficiat de pe urma vaccinului, imunizându-se, și se axează doar pe ăia care au murit (poate că nici nu e din cauza vaccinului) sau au autism (iarăși... fără să existe teste exacte în domeniu).

Tipii de genul ăsta nu vor ca oamenii să facă cercetări amănunțite în domeniul medical de care discutăm. Ei nu vor ca specia noastră să beneficieze în continuare de pe urma imunizării, ci vor ca oamenii să nu-și mai vaccineze progeniturile pentru a le face slabe în fața unor boli mortale! Și merg cu prostiile lor până în pânzele albe!!!!!! Că se pun mercur și aluminiu în vaccin... „Ia joacă-te tu cu miște mercur” sau „Ia să mănânci tu niște aluminiu”. I-aș putea spune că și radiațiile sunt superpericuloase, dar se folosesc cu succes pentru radiografii sau tratarea cancerului în anumite stadii. El nu întreabă un doctor ce e cu mercurul sau aluminiul din vaccin (dacă există așa ceva... că nu am cercetat cauza). Dar îmi aruncă mie informațiile astea ca să mă covingă să nu-mi vaccinez copilul. Sau să nu mă vaccinez eu.

Există povești de viață celebre (din lumea oamenilor mai civilizați decât noi), în care, după ce o familie a pierdut un copil, numele copilului decedat a devenit portdrapelul unei cauze. Au fost create fundații ce purtau chiar numele copiilor morți, iar familia a găsit un mod inteligent de a se împăca, pe cât e posibil, cu durerea. Asta îți oferă și un scop în viață! Ajutând pe ceilalți să nu mai pățească exact ce ai pățit tu, devii și tu un om mai bun. În ochii tăi. Dacă la nivel social există interes pentru ca vaccinurile să devine mult mai sigure, atunci se va găsi o echipă de cercetători care să susțină cauza asta și oameni care o să doneze bani pentru ea!

Totul e foarte simplu: i-am sugerat că ar trebui să facem cercetare în domeniul vaccinului. Doar că insul nici n-a vrut să audă de așa ceva. El nu vrea ca oamenii care au murit să n-o facă în van. Să vedem cum putem să facem ca vaccinul să nu mai fie respins de niciun organism. Să cercetăm pentru a aduce cunoașterea mai departe. Și să avem soluții din ce în ce mai bune.

Nu, nu se poate asta! Gospodarii autosuficienți preferă să discretiteze orice lucru care și-a dovedit utilitatea de-a lungul timpului. Ei nu vor binele oamenilor, ci vor să se întoarcă lumea la valorile evului mediu! Or, asta nu se mai poate, dragii mei!

luni, 18 martie 2019

Liceul în scara de bloc

Pe vremea mea (bă, iată că am îmbătrânit și eu)... aveam lângă liceu un băruleț căruia dirigul îi zicea „Cireșica”. Tot atunci căpătasem și un coleg care petrecea unele ore de curs acolo. După ce pierdea câteva ceasuri la mese, se întorcea printre pupitre și răspândea un perfect damf de alcool. Omul nu și-a căpătat faima direct pentru că puțea aiurea în timpul orelor de curs, ci ca urmare a unei razii a poliției la „Cireșica”. Prins în fapt, a mărturisit în fața camerelor de luat vederi de la Antena 1 că el avea ore vizavi, doar că emoțiile îl compleșiseră și a simțit nevoia să se relaxeze lingând la o sticluță de vodcă. Fără alcool, viața este greu. De atunci, profele de franceză, care veneau la noi suplinind titulara, purtau cu dânsul conversații de genul:

„- Pe tine te știu deja.

- De unde?

- Eh, ești celebru...”

Întrucât am revenit oarecum la statutul de licean (eh, mă alint și eu să cred că am încă 16 ani... fiindcă deja au trecut încă pe atât de atunci) am descoperit următorea foaie pusă pe la toate intrările de la Liceul „Panait Istrati” Brăila:


Adică, vedeți. E o treabă asumată. Are semnătură și ștampilă! D-na profesor Panait Gabriela (și director pe deasupra) n-a văzut nimic ridicol în a cere elevilor (în scris) să nu mai șadă în scările de bloc din preajma liceului în recreații. Că liceeni sunt niște ființe docile care imediat se conformează când li se cere ceva. Mai ales când o faci pe un ton de rugăminte! S-au dus vremurile când poliția hăitua elevii în baruri, acum o să-i alerge prin scările de blocuri ca să pună filmările pe youtube. LOL

Nu știu ce materie predă d-na Panait, dar nu s-a găsit în tot liceul ăla vreo profă de română care să observe că în textul de mai sus s-a strecurat o pârdalnică de virgulă care nu ar trebui să fie acolo??? Între regentă și completivă nu se pune virgulă! Eh, poate d-na Panait predă, precum d-nul Genunche, altă materie, nu limba română, deci d-na Andronescu are să o ierte pentru imprudența de a nu-și consulta colegele sau colegii de specialitate... Ce colege are și d-na Panait! Să n-o anunțe nimeni... Și n-a existat niciun elev mai isteț pe acolo? Putea merge în biroul doamnei director să o șantajeze! Dacă nu primește doar 10 până la absolvire, atunci o să divulge întregii școli proba care dovedește faptul că directoarea școlii este analfabetă... O să-i târască în noroi numele și reputația aia mică... dacă nu se conformează! LOL

P.S. Culmea e că, în calitate de oarecum licean, am în „clasă” un alt bețiv. Și ăsta e din ăla care, în clipa în care se îmbată, are tupeul să-i spună profei la telefon că el e „donator de spermă”, deci (așadar și prin urmare) nu poate să se deplaseze până la curs.

duminică, 10 martie 2019

Cum să creezi un Watermark în Excel 2007

Voi face prezentarea pe o factură imaginară creată în Excel 2007.

1. Click pe Insert, apoi click pe WordArt:


2. Alegeți o variantă la întâmplare din opțiunile WordArt (puteți să personalizați totul mai târziu):


3. Scrieți în caseta text care apare pe ecran cuvântul/cuvintele pe care doriți să le utilizați ca Watermark (în cazul meu puteți vedea că am tastat „Antet Personalizat”). Apoi click pe Format, după care click pe Text Effects și la urmă click pe Transform pentru a personaliza modul în care va apărea Watermark-ul pe pe factura dată (unde alegeți una din versiunile care vă satisface; puteți să alegeți și alte efecte pe care să le aplicați, dar mai bine vă limitați ceea am arătat aici):


4. Trageți cu ajutorul cursorului mouse-ului de marginile care încadrează textul (ținând butonul stâng apăsat) pentru a mări textul (sau nu... nu e 100% necesară această opțiune, contează doar intenția voastră). La mine după operațiunea asta totul arată cam așa:


5. Pentru ca text să nu acopere pe vecie factura dată trebuie să-l facem „transparent”. Prin urmare: click pe săgețica din dreapta jos de la WordArt Styles pentru a deschide fereastra Format Text Effects. În noua fereastră alegeți Text Fill, Solid Fill și apoi ajustați gradul de Transparency (eu am ales 78%... puteți să urcați sau să scădeți valoarea asta în funcție de necesități; de asemenea, la Text Outline alegeți No Fill; vă puteți juca acolo și cu alte efecte - aici nu facem apologia lor, ci doar creăm un simplu Watermark):


6. La examinare, factura mea imaginară va arăta astfel (ca să o examinați înainte de imprimare: click pe butonul Microsoft Office (stânga sus), plasați cursorul mouse-ului pe opțiunea Print, apoi click pe Print Preview (acolo ajustați modul în care arată pagina pe care trebuie să fie imprimată factura)):

duminică, 3 martie 2019

Cum să pui emoji în chat-ul din jocurile Roblox

Știm cu toții că un chat fără emoji e ca haleala fără sare. Anost. LOL N-am găsit altă comparație. LOL A fost realizat chiar și un film despre emoji (pe vremea mea, emoticoane), The Emoji Movie... așa de populare sunt creaturile astea.

O să intru direct în subiect:

1. Intri pe site-ul emojipedia:


2. Alegi de acolo ce emoji vrei să utilizezi (în cazul meu e vorba de un emoji care râde cu lacrimi, nenorocitul):


3. După ce ai ales emoji-ul pe care vrei să-l utilizezi în chat-ul dintr-un joc Roblox, dai click pe opțiunea Copy (exact ca în imaginea de mai sus).

4. Intri apoi chiar pe Roblox și încerci să joci ceva ce-ți place (în cazul meu, Lumber Tycoon 2 - nu e cel mai interesant joc, dar, nefiind popular sau bine realizat, nu are nici trișori, iar serverele sunt destul de răsfirate și poți să comunici ușor), iar atunci când găsești pe cineva căruia vrei să-i transmiți ceva o poți face utilizând și emoji-ul pe care l-ai copiat de pe emojipedia (click pe chat și când vrei să pui un emoji apeși CTRL+V):


5. Dacă vrei să inserezi mai multe tipuri de emoji - cum am făcut eu mai sus - mergi din nou pe emojipedia, alegi alt emoji, dai din nou click pe opțiunea Copy și te întorci pe jocul Roblox ales și folosești pe chat din nou CTRL+V. Sigur, e o variantă anevoioasă... fiindcă trebuie să faci mereu drumul emojipedia - fereastra jocului Roblox, dar te poți lăuda că utilizezi emoji, pe când ceilalți doar cuvinte.

Spor la trolling! 👺👺👺👺

duminică, 24 februarie 2019

De la visul american la declin LOL

Când eram în liceu - și la modă erau celularele Nokia - aveam doi gemeni în clasă, care, de câte ori venea vorba de Nokia, aminteau că firma asta s-a ocupat la început cu fabricarea hârtiei igienice. Am verificat recent informația, dar Wikipedia nu confirmă pe deplin avântul lor muncitoresc. Ceea ce am găsit pe enciclopedia scrisă de oameni pentru oameni a fost faptul că Nokia în epoca ei preistorică producea hârtie. Nu scrie nicăieri că era igienică.

Recent, nepotul meu, îndrăgostit de telefoane inteligente Samsung, mi-a zis că la început și firma asta coreeană avea alte activități. Nu se ocupa de tehnologia comunicațiilor rapide. Cică Samsung avea ca obiect de activitate îndulcirea chestilor astea de-ale gurii. Mă rog, nu direct. Doar fabrica zahăr. Nu-l turna cu forța în cafeaua nimănui. Informația - conform Wikipedia - este iarăși eronată. La origini Samsung a fost societate comercială (din ce am înțeles de retail). Abia după aceea a devenit fabrică de zahăr (și a mai trecut prin numeroase transformări ca să devină astăzi un important jucător în piața telefoanelor inteligente).

Primele computere pe care am lucrat erau niște desktopuri cu procesoare 486 și ecrane CRT. Rulau Windows 95 (Windows 95? eu încă folosesc Windows 10... LOL). Nu știu ce capacitatea avea memoria lor RAM și nici cât încăpea pe HDD-urile lor antice. Eram novice la vremea aia. Nu mă încurcam în detalii. Ceea ce știu sigur e că aveau integrată o unitate Floppy Disk. Îmi amintesc că profa de info de pe atunci ne recomandase să cumpărăm dischete (pentru unitățile Floppy) ca să ne învețe probabil să facem transfer de date de pe HDD pe dischetă. Din păcate, clasa opta s-a încheiat înainte de lecția asta, iar eu am rămas cu o dischetă pe care nu am folosit-o niciodată. Și care s-a rătăcit prin casă.

Nu credeam că o să aud cuvântul Floppy în alt context decât cel al istorie antice a computerelor personale. Dar... iată, întâmplător, în bucătăria cuiva am găsit asta:


Carevasăzică, Floppy... a devenit din unitate de dischetă, burete de vase...

Dacă Nokia și Samsung trăiesc visul american în prezent, Floppy a ajuns la declin.

duminică, 17 februarie 2019

Goagăl ia bani de la Mark Zuckerberg

Știți rețeaua aia socială celebră pe net G+? Cum? N-o știți?? În discuțiile din josul postărilor de pe un blog pe care-l citeam prin 2011 (cred!), cineva arunca ocări subțirele spre site-ul cu care Goagăl voia să se bată cu Facebook și alții ca el. Omul ăla spunea că pe G+ nu stau decât „emoneii” (chiar bă, voi ați mai auzit ceva despre chestia asta? că azi înjurăturile nu se mai îndreaptă către bretoanele în ochi, ci către bărbile stufoase... și nu-s așa mulți ani din 2011... încoace! LOL).

Ei bine, lu' tătuca Goagăl nu-i mai pasă de emonei... Și a decis că investiția în G+ nu mai e rentabilă. Nu că ar fi fost vreodată. Uneori giganții ăștia cred că rămân blocați în propria imensitate. Au așa mulți bani și atâta putere că în loc să vină cu o idee complet nouă cu care să impresioneze internauții, copiază concurența. Doar că rețeau lui Zuckenberg era deja prea puternică... Și n-o să piară decât dacă vine cineva cu altă idee de asociere online care sună și mai grozav. Ceva la alt nivel!

Prin urmare, Goagăl m-a bâzâit la cap cum că-mi închide conturile de G+ pe care nu le-am utilizat aproximativ deloc. Cică marele eveniment va avea loc în data de 2 aprilie 2019:


Nimic în neregulă până aici. E de bun simț să decizi să închizi ramura aia din întreprindere care nu produce cașcaval.

Dar ce am observat în ultima vreme? Faptul că pe conturile de e-mail am început să primesc reclame care mă îndeamnă să-mi fac cont gratuit pe Facebook (eu nu umblu aproape deloc pe Facebook... în ultima vreme deloc... deci nefiind reclamă țintită):


Deci Goagăl înghide șandramaua proprie, dar - dacă tot admite că Facebook a căștigat deja bătălia pe teritoriul ăsta (chiar de a avut parte de merele scandal Cambridge Analytica se menține acolo, ipocriții doar s-au prefăcut că își închid conturile Facebook) - măcar să nu rămână total de căruță:


Poate că Mark Zuckerberg a bătut la ușă la Goagăl... și le-a zis... Hai nu vă mai chinuiți! Închideți G+. Plătesc publicitate la voi pe site... Iar Goagăl a stat vreo 10 secunde pe gânduri, apoi s-a aprins un bec și în loc să strige „Evrika!”, a strigat „Money!”... LOL