joi, 12 decembrie 2019

cine e boss în școli?

am găsit acest mesaj cifrat notat cu pastă de pix pe cartea de română de clasa a VIII-a:


P.S. dacă eram și eu sclav al clișeelor, aruncam asta online fix după apariția rezultatelor de la testul Pisa - că am imaginea de dinainte de septembrie! 👮

luni, 25 noiembrie 2019

Aventuri în secția de votare

Viața de operator de tabletă în secția de votare e una plină de aventuri. Cum era plin coșul scufiței roșii de merinde pentru bunica.

Mai întâi, pe 10 noiembrie, dis de dimineață, am fost abordat - pe motive tehnice - de colega de suferință de la secția alăturată. Eu, cum mă știți, cu ochelari așa, par mai tocilar. Că de ce nu-i pornește tableta? De unde să știu eu, cucoană? Că ieri a pornit și azi ba. Fix când e nevoie de ea! Te lasă la greu ca un prezervativ prea subțire. Am observat că ledul ce marca alimentarea cu electricitate era intermitent (pâlpâia ca o flăcăruie de lumânare în bătaie unui curent firav de aer rece), deci am întrebat dacă a lăsat la încărcat peste noapte tableta - așa cum prevedeau instrucțiunile. Păi, ce? Instrucțiunile nu-s făcute ca să fie încălcate? Și curentul e scump, dragule! Facem cum știm noi! Că n-avem cap ca să ne plouă-n gât, lasă-i dreacu' de securiști!

Soluția sugerată de tocilarul din mine a fost să mai lase tableta în priză 10 minute și să încerce apoi s-o pornească, poate acumulatorul e descărcat... Iar dacă problema persistă să sune la STS.

Soluția STS a fost: „Haideți, doamnă, odată cu mine, ține-ți apăsat butonul de pornire”. Umor în genul IT Crowd, nu alta!

Spre deosebire de colega de suferință, device-ul înmânat mie a funcționat țais! Decât (sic!) că la primul apel către SIMPV - baza de date cu lista alegătorilor din serverul STS - ADV (aplicația de pe tabletă) a returnat un mesaj pe fundal galben. Na belea că n-am acces la net! Am repetat scanarea buletinului propriu și personal și țac-pac, la verificare mi-a apărut un mesaj pe fundal verde. Mai aveam să semnez pe lista din secția de votare și eram liber să-mi anulez votul. „Primul votant din oraș”, așa m-au alintat oamenii de acolo.

Am mai întâmpinat mici sincope, în sensul că mi-au adus niște buletine jegoase sau îndoite (lumea își personalizează cum poate actul de identitate, nu?), iar aplicația îmi striga, fără discernământ, că nu pricepe cifrurile din CNP-uri. Dar existau soluții pentru astfel de evenimente.

Valuri-valuri de alegători. Pentru primul tur 814 din 1674 de alegători pe lista din secție, iar la al doilea tur 841 din 1677. Bă, și s-au găsit unii să vină fix când mai erau câteva minute și închideam secția! Adică, Iohannis deschiseseră deja ghidul turistic pentru anul 2020 să vadă ofertele cele mai tentante, iar lumea, ieri seară, încă se înghesuia să bage voturi în urnă! La ora 20:53! Unii păreau că erau vorbiți între ei să vină în ceată. Au fost și inși nemulțumiți de încetineala procesului, alții tipicari (că de ce să ia dna președinte de secție - ca să mă ajute - cardul de identitate, că trebuie să mi-l înmâneze mie prima dată, iar apoi să-l preia dânsa), dar, când lucrezi cu oamenii, trebuie să te aștepți la lucruri super imprevizibile! Nu mai trăim în savană, iar jungla din asfalt ne face frustrați și antipatici, asemeni unor depresivi ținuți în captivitate.

Chiar de am avut emoții - doar „Orice om îi este teamă” - informațiile pe care le-am introdus în tabletă au coincis - la ambele tururi - din prima cu informațiile furnizate de numărătoarea de voturi. Oamenii s-au mișcat repede și eficient! Flash și Batman ar fi putut să ia lecții de la ei. Dacă și Jandarmeria Română s-ar fi deplasat să ne preia mai repede... Dar știm deja că inșii cu uniformă sunt mult mai capabili când vine vorba să altoiască oameni care țin mâinile ridicate decât să vină la timp când sunt chemați oriunde! Unde mai pui că s-a ajuns în lumea asta ca până și biletele de ordine să se dea pe sub mână! Și tot Jandarmeria e în centrul atenției. Ce fel de animal fără nicio lege să fii să te bucuri că pleci cu 10 minute înaintea altcuiva? Sunt 10 minute, vită! N-ai câștigat nimic! Nici tu și nici japița aia de jandarmeriță, care ședea la ușa primăriei! Bă, până și la ciupeală românake nu se poate abține. Într-o așa lume trăim! Iar în turul al doilea - fiindcă n-a reușit să respecte niște reguli minime de prezentare în fața reprezentantului STS, iar acesta a trimis-o înapoi la coadă - o altă vită încerca cu șantaj emoțional să ademenească fraierii cu biletul ei cu 10 numere mai în față. Înaintea mea fiind doar vreo cinci persoane. „Nu vrei să facem schimb de locuri?” Da, mă! Că ea voia să stea lângă o prietenă de-a ei, să plece mai târziu... Ăștia-s românake! Suflete puse pe ciupeală.

Dna președinte a fost mama bună, dar care cere, frate, chestii din alea imposibile. Adică, a ținut sub control totul, mi-a și citit CNP-uri când nu erau din alea ce puteau fi scanate, a dat la toată lumea ce avea nevoie... Dar a și cerut chestii la schimb! La primul tur, s-au mișcat toți perfect și doar Jandarmeria a întârziat. Și fiindcă a întârziat a avut de suferit acolo la primărie. Unde s-au întors dosarele invers - fiindcă au fost luate la verificat în ordinea în care au venit și au fost puse unul peste altul... iar când au fost chemați oamenii... totul s-a întâmplat în ordine inversă. N-au putut și ăia să fie unii la verificat, alții să cheme omul care avea dosarul în regulă ca să plece toată lumea acasă. Ați vrut să luați bani de pe urma votării, nenorociților? Atunci treceți prin iad pentru banii ăia! Supărată că a avut o noapte grea între 10 și 11 noiembrie, dna președinte și-a propus ca pe 24 să nu repete experiența. Eh, cum ar fi fost posibilă o reușită! Scoate biciul pe final și pune-i la punct pe toți. Ăla numără așa, ală desface voturile... iar tocilarul cu tabletă să pornească înregistrarea la fix-fix... că nu-i pasă dânsei! O să deschidă urna, no matter what! Să ia locul întâi în lume la numărat 841 de voturi. Nu știu dacă i-a folosit la ceva faptul că a terminat repede (și cumva nici nu prea-mi pasă). Mie însă mi-a folosit fiindcă am ajuns acasă mai devreme decât data trecută!

Nu știu cum s-a făcut că lângă șontorogul cu ochelari de la tabletă, la ambele tururi ale alegerilor prezidențiale de anul ăsta, au stat pe rând doi oameni care au probleme cu segmentul osos. Poate ca să nu mă simt singur... Dacă primul a declarat că i-ar fi plăcut un Vadim ca președinte, al doilea avea probleme cu cipurile, industria farmaceutică și alte conspirații. Nu-i vorbă că s-a arătat imediat interesat de soluțiile la fel de farmaceutice ale fostului militar. Dar, la o adică, toți aveau glume în program: „Dar ce noi am venit aici fiindcă ne pasă de bani? Pe noi ne preocupă soarta țării...” - a dat-o cu o seriozitate absolută conspiraționistul. „O să avem un român președinte, Ion Hanis”... Mie îmi suna mai mult a chinez, dar... eu nu eram decât insul cu tableta setat să recite: „Neața/Bună ziua/Bună seara” și „O zi/seară bună!”. Roboțel fără simțul umorului!

Fostul militar era foarte vocal... Dar, ca orice ins vocal, spunea și multe prostii. Și lui i-ar fi trebuit un Vlad Țepeș președinte. Ca oricărui militar. De cine ascultă militarul? De șeful lui autoritar. A fost primul care a zis că n-are nicio treabă cu partidul - că el e acolo numai pentru 700 de lei - dar singurele glume care-i stârneau râsul pe Facebook erau alea legate de Dăncilă. Ca tot românul imparțial. Mă întreba pe mine cum schimbă înapoi niște setări pe aplicația Facebook. De ce au impresia oamenii că, dacă știi să folosești anumite funcții ale unui device, trebuie implicit să le știi pe toate?

Au fost și idei decente recitate de un chel cu barbă. Nu m-aș fi așteptat de la el să fie atât de decent în ceea ce privește aruncatul gunoiului pe stradă. Dar... după miștocăreala lui cam repetitivă, a spus - de două ori chiar - faptul că un ins care aruncă gunoiul pe stradă e un animal ce merită pedepsit.

În rest, oameni buni, care m-au hrănit cu prăjituri și dulciuri și chiar șervețele. Eu primind luna asta o veste dubioasă cum că aș fi suspect de diabet. În jurul orei 10 - după ce n-am mâncat nimic nici cu o noapte în urmă, nici la micul dejun - nivelul glicemiei din sângele meu era 126... Dar deja am murit, nu? Sunteți pe blogu' de pe lumea cealaltă, iar la taste se joacă o fantomă! Toți de acolo au schimbat numerele de telefon între ei, mie nu mi-a cerut nimeni nimic... Eram invizibil, nu?

sâmbătă, 23 noiembrie 2019

Nu cred că Viorica Dăncilă e proastă

Mai e o zi (poate plus încă un scurt răstimp implicând acomodarea cu ideea și pregătirea trădărilor finale) și Viorica Dăncilă o să fie istorie (dacă mă înșel... contează?). O să dispară în subsolul politicii, de acolo de unde a venit. Căci ea nu este intrigantă cum e combinagiul păcălit Victor Ponta.

Am citit odată ceva ce i se atribuia lui Napoleon: „Gloria e trecătoare, obscuritatea enernă”. Doamna, de acum fostă premier, s-a bucurat de oarecare glorie în rândul românilor. Ba, s-a ținut de mână și s-a pupat cu nenea ăla cu sciatică Juncker... Cu ce preț? Contează? Obscuritatea e eternă, nu?

Presa de la noi i-a cules fiecare greșeală de vorbire din cadrul discursurilor. Iar dânsa nu rata nicio ocazie să dea presei ceva cu care era deja obișnuită. O chestie facilă pentru orice om care înțelege limba română la un nivel cât de cât decent! Dar jurnaliștii aveau ce să mestece, oamenii aveau de cine râde, subiectele importante treceau mai repede... toată lumea era fericită! Mai puțin dna Dăncilă, care era „proasta României” în fiecare seară la TV. Și de ce? Că nu recita corect în limba română un discurs scris de altcineva. Înseamnă asta că e proastă? NICIDECUM! Nu și-a reamintit care-i aria cercului la o conferință de presă. Gata, e proasta clasei. Soto!

Dar știm deja că presa de la noi - după sistemul pus în aplicare de Fox News - se situează de o parte a unei baricade și caută clișee despre partea adversă (pe care le repetă continuu). Căci atât poate să guste orice tip de public. Omul care muncește n-are vreme de subtilitate... Bârfa ne ține uniți cu ăia de pe lângă noi. Ai auzit, bă, cum vorbește aia? Zici că n-a depășit clasa a patra! Or, dna Dăncilă a fost chiar profesoară! Că a fost o profesoară foarte slabă, sunt convins! Dar asta n-o face o proastă! Și sunt convins că știe să rezolve probleme de clasa a patra la matematică. Nu, n-o cunosc personal, nu mi-a dat meditații la mate - că n-am luat niciodată meditații la mate - și nici nu încerc să fiu scursură umană precum acel coleg al dnei Dăncilă, care susținea că femea asta arată fenomenal (de la înotul din tinerețe). O fi având el vreun fetiș aparte cu femei pitice și plinuțe! Dar nici nu vreau să mă comport ca un neputincios intelectual, care trebuie să comenteze prestațiile publice ale unor demnitari inferiori din punct de vedere intelectual.

Căci asta e jurnalismul azi. O industrie pe prea mulți bani, în care se analizează discursurile politicienilor. Fum și oglinzi. Bârfă. Exagerare până în pânzele albe. A comis unul o bâlbă? Perfect! Avem pe cine să numim prost câteva luni bune! Nimic de substanță. Nimic care să conteze cu adevărat...

Pare că vreau să o scuz pe dna Dăncilă pentru faptul că ne va părăsi... Nicidecum! Într-un fel femeia merita tot ce i s-a întâmplat! Pentru că a acceptat într-o primă fază să fie sluga prin care Liviu Dragnea voia să conducă la Palatul Victoria. Și, în al doilea rând, întrucât nu s-a cărat odată ce păpușarul a fost condamnat la închisoare. Bineînțeles că asta ar fi însemnat clar că nu era decât un argat, care, rămânând fără stăpân, a eliberat locul. Dar nu! Ca o blenoragie umană ce este s-a statornicit locului și a ajuns iată să fie teoretic în cărți pentru Cotroceni. Deși se vede clar - ca și în cazul lui Iohannis - că rolul de președinte e prea mult pentru un om atât de mărunt! Atât a putut genera clasa asta politică - într-o țară de unde am face bine să ne cărăm: doi mediocri ridicoli, fără carismă, fără avergură, fără idei, fără nimic! Mai mult decât atât, dna Dăncilă a spus cu propriile cuvinte împleticite că în epoca Dragnea n-a putut să se desfășoare la adevărata ei valoare politică. Deci a fost un simplu servitor al intereselor mustăciosului. După asta însă nu s-a cărat în văgăuna ei obscură, unde agoniseala e mai simplă, dar influența mai puțin evidentă. A rămas să fie supusa cui? Nu știm, știm doar că și-a păstrat alura de inadecvată...

Și, fiindcă nu s-a retras când a fost cazul, și-a meritat - ca orice ins de nimic - admonestarea primită din partea presei! Dar... eu nu aș fi insistat pe faptul că e proastă! Că nu e proastă... orice s-ar zice. Nici mare agramată nu e... Era doar incapabilă să vorbească public! Și nu reușea să utilizeze discursuri create din cuvinte care nu sunt ale ei! E greu să rostești public chestii în care n-ai pus nimic din ceea ce ești tu. E ca o corvoadă! Pe care însă, în nimicnicia ei, femeia asta a acceptat-o! Iar eu pe acest punct nevralgic al personalității ei aș fi insistat! Zilnic! Să se știe ce suflet de târâtură are!

sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Prezidențiale 2019

Băi, nu că aș avea timp, dar am ascultat zilele astea - la Radio România Actualități - un lung șir de „discursuri de campanie”. Prima constatare e asta: frate, ce-a ajuns și PR-ul ăsta! O înșiruire de vorbe goale repetate obsesiv de figuri fără carismă, fără credibilitate, fără nimic! Dacă ai un intelect care vrea să se hrănească și el cu niște idei ce au măcar o umbră de decență, ar fi greu să asculți pe ai noștri prezidențiabili cum își recită poeziile ca niște elevi mediocri de clasa întâi. Să fi ajuns așa rău ca specie? Sau e doar efectul românizării unei arte care, altfel, necesită finețe și creativitate? Sau măcar carismă!

Singurul care părea să aibă o viziune coerentă și în ton cu prerogativele prezidențiale părea să fie Hunor Kelemen. Cel puțin din vorbele rostite zilele astea. Căci știm cu toții politica UDMR de agitare a spiritelor naționaliste în alte cazuri electorale. Dar domnul Kelemen n-are nicio șansă să ajungă măcar în turul al doilea, nici nu se pune problema de președinte. Totuși, merită să remarcăm faptul că s-a străduit să aducă în discuție niște aspecte prea puțin băgate în seamă în țara asta. Adică, mna... înțelegem cu toții că relațiile cu UE și SUA sunt importante, dar poate că ar fi bine să ne interesăm și de relațiile cu vecinii mai apropiați, de parteneriatele strategice la nivel local... Foarte bună idee, domnule Kelemen! Aș vrea să cred că ajuns la Cotroceni v-ați și ține de promisiunile făcute!

În rest, toți ceilalți intrau în una din astea două categorii: inșii care bat câmpii cu grație, repetând ca pentru arierați mintal niște chestii sau ăia cu românitatea în gură. Oh, vai... oh, vai... ne dispare fibra națională, dispare românitatea. Normal că o să dispară dacă nu aduce plus valoare pentru lumea prezentă! E vorba aici de o chestiune naturală... Și e bine că se întâmplă așa! Ca specia noastră să progreseze!

Trec, aproate zilnic (câteodată dimineața, alteori seara), pe lângă o vitrină care are în geam câteva afișe electorale ale lui Theodor Paleologu. Și de fiecare dată mă întreb dacă nu cumva turnătorul și băutorul Petrov abuzează de copilul ăsta nevinovat! Uitați-vă ce expresie facială l-au obligat să ofere electoratului:


De ce se încruntă așa cu sprânceana ridicată?? Nu sesizează nimeni ridicolul situației? Adică, omul ăsta... care a citit mai mult decât toți mediocrii din PMP, nu realizează faptul că figura lui de puști grizonant, pentru care cel mai macho fapt e o bătălie sângeroasă în pamflete, nu se pupă deloc cu figura asta de gangster corcit cu un cocalar? Ni se spune pe toate căile că e un om inteligent - doar e fiul tatălui său... Deci dacă-i suficient de iscusit ca să conștientizeze situația în care e pus, trebuie că Petrov îl poate manevra... Este, într-un fel, o antipromovare a propriului candidat. Nu-l votați pe ăsta mic, că îl manevrează bătrânul Petrov de acolo din mormântul politic în care zace! Iar dacă nu-și dă seama de jenantul contextului - și nu i-a sugerat Petrov cum să se îmbrace, atunci nu merită să fie votat. Căci retorica nu ține loc de agerime mentală.

Un alt puști grizonant al politicii noastre este și canditatul pentru funcția de președinte de țară, Dan Barna. Dânsul - în conformitate cu atitudinea din campanie și ezitarea evidentă în a-l înfrunta pe șeful de la Cotroceni - pare, așa cum spunea Anca Simina într-o ediție a emisiunii „Piața Victoriei” de la Europa FM, că vizeză mai degrabă funcția de premier:

Altfel, nu știu de ce i-au scris ăștia pe frunte „Salarii mai mari pentru profesori”! Căci mărirea salariilor nu ține deloc de atribuțiile prezidențiale. Dacă era totuși Barna președinte, aceste neconcordanțe între Constituția României și mesajul electoral nu ar mai fi existat. Iar distinsul președinte USR și-ar fi continuat turneul de autografe printre toți cei care au contat sau contează la nivel public, cum își continuă Iohannis deplasările în vacanțe în străinătățuri.

duminică, 6 octombrie 2019

Din tramvai...

Reportaj - că tot merg zilnic cu tramvaiul...

Știți vorba aia: Vorbești aiurea-n tramvai? O știți, normal că o știți...

Eu mă așezasem taman la fundul tramvaiului. Ca un spectator...

Trei copii (cam pe la 12 ani așa), mai măslinii la ten - unii i-ar fi numit pui de șaur, puradei sau ciori - se înghesuiau pe două scaune lipite. Prietenul lor ședea vizavi pe scaunul simplu.

În fața celor trei s-a așezat la un moment dat un cuplu. El - îmbrăcat regulamentar în blugi și jachetă de blugi - purtând o muscață Dragnea style - avea vreo 40 și ceva. Păr încărunțit pe alocuri. Ea - blondă - purta niște pantaloni roșii, care n-o avantajau deloc. Deși erau strâmți pe cur, acesta părea presat cu lopata.

Cei trei magnifici au început să se îndeletnicească fix cu muzica pentru care nația din care fac parte e celebră. Vocalizau și ei pe nas în speranța că exersând zilnic o să ajungă la fel de celebri ca Florin Salam.

Mustăciosul s-a întors de câteva ori spre ei fără să le zică nimic. Cred că în mintea lui avea impresia că privirea lui o să-i facă să se simtă rușinați. Ei, aș! Copiii își vedea de treburile lor artistice, ignorând mustața nemulțumită.

După câteva stații, bărbatul și-a luat consoarta de mână și se pregătea să coboare. Doar că s-a răzgândit. Prea l-au ignorat nesimțiții ăia mici! Așa că și-a lăsat soția iubită la ușă și s-a dus să se războiescă moral cu ei. Le-a fluturat biletele compostate de dânsul prin fața ochilor ca pe niște hârtii cu o valoare incomensurabilă și a grăit:

„Bă - accentuat, ca și cum ar fi urmat niște lucruri nemaipomenit de serioase... să ia aminte dracii la ce spune omul cu mustață că dracii îi ia altfel! - știți ce sunt astea? Copiii se uitau la el nedumeriți... în timpul ăsta omul continua: Voi ați cumpărat vreodată așa ceva? Ăștia mici tot nimic! Nimic... că l-au scârbit în așa hal pe bărbatul mustăcios cu indiferența lor de le-a aruncat biletele în sictir și le-a întors spatele să dispară... să nu-i mai vadă! Asemenea creaturi el nu poate suporta!”

Ca orice gentleman, a luat-o înaintea nevestii ca să-i ofere mâna la coborâre, nu? Doar că ceva-l sâcâia-n mațe parcă. N-a fost suficient de disprețuitor cu niște copii de etnie rromă în ziua aia! Serios acum... trebuia să le mai transmită ceva urgent. Așa că s-a întors spre ei de pe scara de coborâre în stație și a mai azvârlit cu niște înțelepciune morală către nerecunoscători: „Unii mai și muncesc, bă!” și s-a repezit apoi în jos, fericit de propria elocvență.

Numai că domnul vatman (sau batman, cum îmi place mie să-i spun) n-avea timp de războie morale în tramvai... așa că - în clipa când l-a zărit pe caldarâm - a pornit vehiculul de pe șine... Și a închis ușile! Așa că soțioara dragă și cu fundul plat și roșu a rămas blocată în tramvai, iar el, gentlemanul, moralistul, muncitorul, cumpărătorul de bilete de tramvai... singur în stație. Atunci le-a revenit piuitul și celor patru: „Vezi! Dumnezeu!” Soto! S-a făcut dreptate! Dumnezeu șade ca la dispecerat și se uită peste tot pe Pământ și când dă de scene din astea interesante, pune mâna pe telefon și sună un înger - care cere ajutorul unui drac - și crează neplăceri idioților, care se iau la harță aiurea în tramvai cu niște copii.

Prostul nu e prost destul... până nu e și fudul...

duminică, 18 august 2019

Cum să configurezi routerul Kaon AR4010 de la DIGI

Există multe tutorialea pe net și toate încep cu „înainte să vă spun cum se face luați niște copy-parte după fișa tehnică a produsului”. De ce? Habar nu am, dar e clar că oamenii ăia vor să vă arate cât de isteți sunt ei în materie de tehnologie. Dă puțină prestanță celorlalte chestii pe care o să vi le transmită în scris. Oh, da!

O să fiu simplu și la obiect. Nimic nu e greu, dar dacă nu întreprindeți prima etapă... n-o să puteți să folosiți routerul pe rețeau DIGI. Așa că primul punct este esențial. După el aveți celelalte tutoriale de pe net care vă ajută.

Routerul Kaon AR4010 vine însoți de: un cablu gri având conectori RJ45 și sursa de alimentare

1. Luăm cablul RJ 45 și-l introducem în portul LAN 1 al routerului. Verificați cu atenție. Alegeți portul LAN 1!!! Scrie pe el!

2. Introduceți cablul de alimentare în router și conectați-l la priză.

3. Celălalt capăt al cablului având conectori RJ45 va fi introdus în portul corespunzător dintr-un laptop sau un calculator!

4. Porniți routerul și calculatorul.

5. Deschideți un browser. Și tastați următoarea adresă:

 http://192.168.1.254:8899 și apăsați Enter.

Dacă nu se întâmplă nimic (și primiți eroare de conexiune - asigurați-vă că sunt intruduși corect conectorii RJ45 și încercați din nou, iar dacă nici așa nu funcționează...), se poate să fie nevoie de alt tip de cablu. Folosiți-l pe cel pe care-l utilizați în mod normal ca să conectați computerul sau laptopul la multifuncționalul Huawei primit tot de la DIGI - cel în care intră și cablul de la televizor... Dacă nu aveți un cablu din acesta cumpărați-vă sau sertizați unul (cumpărați cablu și doi conectori și folosiți cleștele de sertizat! Nu pot să dau decât frecvențele mai jos - nu stau să explic aici sertizarea):


6. Se va deschide o pagină unde trebuie să introduceți username și parolă. Se pare că ăia de la DIGI sunt oameni mai rezonabili decât cei de la TELEKOM. Username e user și parola la fel! Dacă nu sunt așa verificați în manualul tehnic! Sau pe eticheta de pe spatele routerului. Dacă nu le găsiți nici în acest mod, sunați la DIGI (în cazul ăsta înseamnă că-s la fel de muiști ca ăia de la TELEKOM)!

7. Se va deschide o pagină precum cea de mai jos, unde o să faceți click pe Internet:


8. Pasul următor constă în introducerea user-ului și a parolei conexiunii broadband PPPoE din Interfața WAN - cea din contractul RCS-RDS! Sau cea care este oferită în procesul verbal de predare a echipamentului. De regulă, username-ul e de forma: BR(șir de numere)! Și parolă! Apoi click pe opțiunea de salvare și apoi LOGOUT! Ca mai jos:

Cam ăsta e cel mai important pas. Fără el, chiar dacă ați conecta fizic corect routerul, s-ar putea să nu funcționeze fiindcă nu știe username-ul și parola de ieșit pe net.

Pentru alte măgării și șurubăraie puteți să consultați fișierul acesta!

Și acum urmează partea ușoară (opriți routerul):

1. Scoateți cablul gri (având conectori RJ45) din portul LAN 1 al routerului și din portul plăcii de rețea a laptopului sau computerului!

2. Conectați unul din capetele RJ45 ale firului gri la portul WAN al routerului Kaon (cel galben)!

3. Conectorul RJ45 de la celălalt capăt al cablului gri va fi introdus în multifuncționalul Huawei de la DIGI (cel care are și cablul de la televizor, cel în care se introduce firul pentru fibră optică!) în portul LAN 1!!!! Deci avem: LAN 1 Huawei către WAN al KAON!

4. În cazul în care aveți calculator care necesită conexiune pe fir: cablu cu conectori RJ45 - LAN 1 router KAON către conectorul plăcii de rețea a computerul!

5. Porniți routerul, vedeți că are pe spate parola de WIFI... așteptați să se aprindă toate ledurile. Și încercați să folosiți dispozitivele wireless pentru a vedea dacă funcționează.

Succes! :)

duminică, 11 august 2019

Anunțul persistă

După cum știți deja, presa a aflat și ea că fetele provenite din familii sărace din România sunt frecvent victime ale proxeneților care le conving să meargă peste hotare ca să se prostituieze. Și de ce nu fac autoritățile din afară ceva (se întreba doct un vajnic reprezentant al media audio-vizuale de pe la noi)? Păi, cetățenii italieni se bucură de bunăciunile mioritice, femeiele și fetele de la ei sunt în siguranță - nu sunt nevoite să practice prostituția cu forța - iar autoritățile lor își măresc veniturile cu șpaga de la proxeneții din România. De ce să schimbăm echipa câștigătoare? Dacă pe teritoriul țării noastre nu se schimbă lucrurile, atunci acolo n-are de ce! Pe ăia îi doare la bască de cetățenii altei țări. Oamenii care au oarecare compasiune pot fi lesne amenințați și preferă să-și țină gura - că e mai bine să fie bine să nu fie rău; și dacă nu-ți convine cum se comportă peștele cu femeia, atunci nu mai ești client. Iar business-ul o să meargă mai departe cu ăia care n-au grețuri când vine vorba de sexul pe bani.

Dar nu despre chestiile tehnice vreau eu să scriu. Plm, încercam să explic logic mecanismul care stă la baza complicității dintre autoritățile străine și proxeneții români.

Din ce spun chiar responsabilii care se luptă cu flagelul acesta, una din metodele de inducere în eroare a femeilor este promisiunea că vor lucra ca dansatoare în cluburi din străinătate:

 
Ziarul care și-a permis să publice de mai multe ori - chiar în săptămânile astea când țara arde în legătură cu tot ce se vorbește la televizor despre cazul Caracal! - este condus de niște femei! Cum să permiți tu - ca editor femeie - publicarea unui anunț care încurajează femeile să câștige banii în ipostaze din astea sexuale (căci vedeți că anunțul nu vorbește doar despre dans, ci și despre masaj!)? Adică, nu ți se aprinde niciun beculeț? Nu te gândești, bă... dacă prin anunțul ăsta îl ajut pe un proxenet? L-au verificat la sânge pe ăla care a dat anunțul? L-au întrebat despre ce club e vorba? Au discutat cu patronii din Elveția? Sau au aruncat în ziar anunțul fără discernământ?

 
Nu vorbim aici despre un site de anunțuri unde fiecare poate să urce orice mizerie crede el. Vorbim de un ziar - pe hârtie - care se pretinde serios și pupă în cur toate instituțiile astea când relatează despre capturarea unor rețele de proxeneți. Vin procurorii DIICOT cu o poveste? Obiectiv - Vocea Brăilei publică instant! Vin niște comunicate de presă de la Poliție? La fel!

 
Și ca să fie treaba-treabă au urcat și pe net - la rubrica anunțuri - același text! Așa, ca să fie permanent acolo!

 
N-ai cu cine... foame de bani! Mânca-v-ar falimentul de javre ipocrite!

duminică, 4 august 2019

Când autoritățile se bâlbâie, presa face scenarită

Săptămâna care tocmai a trecut a fost una fructioasă pentru media din România. O fi vară și lipsă acută de subiecte, dar a apărut cazul fetei decedate la Caracal.

Pentru început toată lumea a fost - pe bună dreptate - indignată de faptul că fata a sunat la 112 și autoritățile au bălmăjit-o rău. Când au ajuns la locul faptei, polițiștii n-au putut decât să constate că Gheorghe Dincă făcuse deja cadavrul pierdut. Ceva rămășițe umane într-un cazan, o posibilă incinerare... și minciuni din partea monstrului. La televizor, la început, purtătorii de cuvânt ai autorităților nu voiau să-l acuze de crimă pe presupusul infractor, ci doar de viol și sechestrare.

Sigur că acum când a fost făcută publică și analiza ADN a rămășițelor fetei, suntem siguri că ea nu mai e în viață.

Cazul a fost legat de unul similar, al unei alte fete dispărute. Care - din ce am înțeles până acum - ar fi omorâtă și aruncată într-o apă.

Autoritățile, în loc să ia măsuri ferme de la început și să lase presa să-și facă jocurile, și-au arătat încă o dată incompetența.

Bâlbâiala celor care ar fi trebuit să rezolve cazul încă de multă vreme a permis televiziunilor să înceapă scenarita. Ce altceva poți să faci când ai două ore de program de umplut, iar despre subiectul în sine nu se pot spune mare lucru? Sigur îi numești hoți, incompetenți, mincinoși pe responsabili. Dar vine înregistrarea conversației și apar semnele de întrebare: de ce s-a dus ăla la farmacie ca să ia alifie pentru mâinile rănite ale Alexandrei? De ce avea trei telefoane (cel puțin așa am înțeles de pe la televizor)? De ce a uitat unul acolo? Și pe întrebările astea se poate țese un întreg roman polițisc cu întorsături nenumărate ale situației.

Acum au început să se miște lucrurile în direcția care trebuie, dar retardul ăsta al autorităților a permis prea multă mizerie mediatică.

Mă întreb totuși de ce în cazul Elodia - care era cunoscut de toată România! - nu s-a pus deloc presiune pe autorități. Toți făceau mișto de „domnul Dan”, care seară de seară făcea episoade cu Luis Lazarus sau Magda despre Elodia. Dar nimeni nu vorbea despre incompetența unor autorități care nu-s în stare să dea de urma dispărutei! De ce acum... ne mirăm că niște autorități, care ar trebui să ne protejeze, întârzie așa de mult să găsească și să pedepsească vinovații măcar?

Ah, și am văzut o chestie menită să te lase fără cuvinte. Suntem niște suflete sensibile - noi oamenii care mergem la Untold! Oh, da! N-am cumpărat bilete la petrecerea asta ca să ascultăm muzică electronică super-monotonă, ci am venit acolo și ca să o comemorăm pe Alexandra. Eh, cinci minute maximum, că pe urmă intră muzica monotănă și am uitat! Nouă nu ni se poate întâmpla nimic...

Oh, și da... polițiștii din județele sărace sunt bara-bara cu proxeneții. Cumva nu e rău că se aduce în discuție și problema asta. În modul ăsta fantasmagoric, când inșii ăștia din media leagă forțat două tipuri de situații diferite. Bineînețeles că în ambele cazuri au de suferit fete tinere, minore chiar. Dar între un proxenet și un psihopat sunt diferențe. Dar... nu asta concează în clipa de față. Poate că e bine că s-a aprins lumea și cere siguranță! Așa suntem noi... ne solidarizăm și vrem dreptate numai când se întâmplă o nenorocire strigătoare la cer!

Deși cred că... după vreo trei luni... elevele de liceu din Caracal (sau orice alt loc cu familii sărace din țară) vor fi abordate din nou pe față de unul mai tupeist și seducător... și vor fi convinse în continuare să iasă din țară să se prostitueze. Și ăia care ar trebui să împiedice asta se vor preface din nou că habar nu au.

Că despre alt criminal în serie nu o să aflăm - în conformitate cu tradiția - decât peste câteva decenii...

sâmbătă, 27 iulie 2019

De la Râmaru la „culingus”

E legitim să fii indignat pentru ce s-a întâmplat recent în România. Adică, o adolescentă cu toată viața înainte ar fi putut să fie salvată, dar aparatul birocratic n-a funcționat în direcția salvării ei.

V-am arătat în săptămânile care au trecut - încă găsiți pe blogul ăsta textul însoțit de capturile de ecran - cum un moș pervers încearcă să agațe femeie pe net. Prin intermediul anunțurilor, promițând avantaje materiale sau că o să fie drăguț cu duduile care se lasă vrăjite de farmecul lui.

Nu știu dacă e aceeași persoană, dar anunțurile seducătoare se întorseseră zilele trecute. Poate că bătrânul pervers nu și-a schimbat decât numărul, fiindcă au început să-l asalteze necunoscuții să-i umple frigiderul. E o idee proastă să lași numărul de telefon pe net, mai ales când încarci și poze nud. LOL

Nenea Ion/Ionel operează cu mai multe conturi, doar că folosește același număr de telefon pentru contact (diferit de precedentul):


Aici e discret, nu caută decât o doamnă singură... După care se dă în spectacol total:


Pe lângă faptul că e cam împiedicat tehnologic, boșorogul e și analfabet. Cică oferă „culingus femei gratuit”. Bre, tataie, o mică tură pe goagăl și aflai și matale că i se zice cunilingus! Sau asta e o greșeală intenționată? Tu cauți doar gâsculițe inculte, eventual de la țară? Să nu-mi spui că vrei și matale să le faci felul și să hrănești cei doi câini din curte cu ele??

Știu că nu e frumos să faci glume din astea - mai ales după ce s-a întâmplat - dar bătrânii perverși de pe publi24 candesc a pericol, iar poliția n-o să intre în casa lor decât după ora șase dacă se aud țipete după ce vreo gâză prostuță și nebăgată în seamă se vede măgulită de ideea unui „culingus gratis”. Exact ca musculița ce pică-n pânza de păianjen...

sâmbătă, 20 iulie 2019

Subtitrări - Patriot Act - seria a III-a (complet pentru versiunile 1080p)

Se vede că s-au dus vremurile în care veveritza_bc era cel mai cunoscut furnizor de subtitrări de pe internet... Eu n-am prins decât sfârșitul erei... Ce vreți? Inegalitatea Internetului a fost de vină! LOL
Fiindcă a trecut deja un car de luni de când seria a III-a a show-ului Patriot Act a avut ultimul episod - știți că pe net timpul zboară mai repede decât anticipați voi - iar site-urile clasice care au subtitrări nu s-au întrebuințat în această privință, m-am gândit să fac eu un pustiu de bine și să urc online o arhivă pentru versiunile următoare (nu știu de ce insist să mă uit la variantele 1080p pentru episoadele unui show la care e mai important să-ți destupi urechile; grafica are rolul ei, dar esențianul e transmis pe cale orală):

Patriot.Act.with.Hasan.Minhaj.S03E01.Brazil.Corruption.and.the.Rainforest.1080p.NF.WEB-DL.DDP2.0.H264-SiGMA

Patriot.Act.with.Hasan.Minhaj.S03E02.The.NRAs.Global.Impact.1080p.NF.WEB-DL.DDP2.0.x264-SiGMA

Patriot.Act.with.Hasan.Minhaj.S03E03.Cricket.Corruption.1080p.NF.WEB-DL.DDP2.0.x264-SiGMA

Patriot.Act.with.Hasan.Minhaj.S03E04.Indian.Elections.Update.and.the.1MDB.Scandal.1080p.NF.WEB-DL.DDP2.0.x264-SiGMA

Patriot.Act.with.Hasan.Minhaj.S03E05.Protests.in.Sudan.1080p.NF.WEB-DL.DDP2.0.x264-SiGMA

Patriot.Act.with.Hasan.Minhaj.S03E06.Internet.Inquality.1080p.NF.WEB-DL.DDP2.0.x264-SiGMA

Descărcați cele șase subtitrări de aici!

P.S. Subtitrările nu-mi aparțin. Eu le-am extras din fișierele .mkv, deci sunt create chiar de către Netflix pentru publicul din România!

P.P.S. La următoarea întrunire privind drepturile omului o să se consemneze că nimeni nu are voie să încalce dreptul oamenilor la internet de mare viteză! LOL

miercuri, 10 iulie 2019

Unde se duc femeile independente când se duc...

Citeam pe net cum că lumea vrea să întoarcă principiile care o guvernează. Femeile care fac sex pentru avantaje materiale sau de orice fel nu ar mai trebui stigmatizate. Prostituția dovedește valoarea femeii, nu inferioritatea ei...
De asemenea, experimentele asupra creierului uman au relevat faptul că prima impresie - și primele cuvinte - contează foarte mult în ceea ce privește percepția pe care o vor avea majoritatea oamenilor despre o situație sau persoană. Îmbrăcând cu grijă un mesaj îl faci mai persuasiv.

Iată lecția:

1. cei ce au plasat pe net anunțul de mai sus au folosit ca titlu: „loc de muncă pentru femei independente”. Vrei să fii o femeie independentă? Cine nu vrea??!

2. targetul lor e destul de clar - femeie cu aspirații, dar fără prea mari mijloace financiare... dacă își caută de muncă pe un site de anunțuri gratuite. De asemenea, poate că e și nițel comodă, nu?

3. vrei să fii independentă, tu femeie independentă și fără prea mari mijloace financiare... și poate chiar comodă? Hai la bordel! În Germania!

4. după care înșiră tot felul de avantaje, care au și nu au legătură cu statul de femeie independentă. Oare cât de independent ești dacă pentru a-ți plăti chiria depinzi de cât de atractivă te faci față de sexul opus?

5. și în final plusează: nu ne credeți pe noi? Verificați pe net! Că Google e izvor de adevăr... doar adevăr pur! Soto!

P.S. Îmi amintesc clar cum am auzit prima dată de eleva porno! Era la liceu și dorea să capete independența intrând în industria filmelor pentru adulți! După care a prestat în două chestii mai mult penibile decât interesante și a trebuit să se ascundă sub o piatră de rușine.

P.P.S. Cum poate să încapă în același text femeie independentă și bordel? Simplu: creezi o impresie bună. Ea e o femeie independentă. Își permite să-și plătească la timp chiria într-o țară precum Germania și se descurcă onorabil cu banii care-i rămân. E frumoasă și apreciată de toți bărbații. Nu-i așa că după înșiruirea asta de calități sunteți înclinați să o catalogați drept o femeie împlinită? (Doar că) Lucrează la bordel. Mai contează? Aplicăm efectul de halo... ce mai contează cum câștigă banii?

sâmbătă, 6 iulie 2019

Mama-mpunge și eu trag, ce mai muncă-n tata fac...

Site-urile de anunțuri sunt pline de umor involuntar. Ca atunci când vrei să faci suc de roșii și-ți iese sos tartar (n-am găsit altă rimă).

Anunțul de mai jos a persistat zile la rând, reînnoindu-se periodic fără nicio corectură!

 
Înțeleg că site-ul oferă opțiunea comodă de reactualizare automată, dar cuvintele sunt niște chestii pretențioase și exprimarea blestemată. Știți deja cazul virgulei, care, pusă într-un anume loc, putea duce la condamnarea cuiva și, așezată ceva mai încolo, nu făcea decât să ducă la achitarea aceluiași ipochimen. Sau despre profeția oracolului din Delphi - Pythia: „Te vei duce te vei întoarce nu vei muri în război”.

Aici, o literă trântită unde nu trebuie, sună cam incest-ghei. Sau muncă de doctor în tac-su? Și de ce mai caută pe net, a fost abandonat când era mic și-l caută pe tac-su să se răzbune? Multe întrebări filosofice naște o înlănțuire de fistichie cuvinte.

sâmbătă, 29 iunie 2019

Efectul măririi pensiilor asupra pensionarilor

Pe vremuri, bătrânii perverși dădeau anunțuri la ziar: „Domn în etate, doresc să cunosct tânără pentru a petrece timpul împreună”. Sau, mă rog, ceva de genul... mai pe ocolite, mai cu perdea.

Azi, caterinca moșilor sătui de onanie s-a schimbat. Oh, și încă cum:


Imaginea face cât o mie de cuvinte, dar nici textul nu se lasă mai prejos. Viorel Lis-wannabe se oferă să sponsorizeze o domnișoară! Mă rog, nu cine știe ce lux - 1000-1500 lei lunar (e mai puțin decât salariul minim pe economie, tataie!) - dar orișicât... bani de luat, nu de dat. O plimbare la munte, una la mare... să se afișeze și el la braț cu fata. Muncă ușoară cum s-ar zice. LOL Shopping... hăinuțe. Te îmbracă, nu te lasă goală! Nu am înțeles dacă din ăia 1000 de lei lunar sau suplimentează. Că din ce știu eu, dacă te duci la Mall cu 1000 de lei, s-ar putea să dezamăgești duduia! O să zică pe urmă că ești o sărăcie și-o să fugă de tine să nu se ia.

Omul însă insistă. Probabil n-a mers cu vorba bună. Adică, n-a mușcat nicio gâsculiță treaba cu sponsorizarea. Așa că o dă direct:

Pe sistemul: „Tu, eu... la mine sau la tine... sex”. LOL Cu poze, ca să fie clar unde bate mesajul. Și e „doar pentru domnișoare și doamne”, bă... ați auzit?!! Moșului nu-i plac băiețeii. Că a fost marșul Pride sau ceva zilele astea. Să nu fie sunat de cine știe cine, el e cu familia tradițională întemeiată între un domn în vârstă cu pensie de 3000 de lei (mă gândesc că n-are cum să fie mai mare de vreme ce nu dă lunar decât 1000 de lei, nu?) și o domnișoară de la periferia societății, determinată de împrejurări să se prostitueze.

Apoi, văzând probabil că nici cu grosolănia nu merge, o dă cotită:


100 de lei pe zi, doar ca să șadă goală lângă el (să facă nudism)... „Fără alte activități deschide paranteza sex închide paranteza”. El nu e un exhibiționist ordinar, ca ăia de facură sex oral în public, buiei! Doar se masturbează în timp ce-și privește prostituata de lângă. Altfel, de ce ar atașa la mesaj pozele alea? Fără sex... Fiindcă sexul e la el sau la ea, după nudismul de la Lacu Sărat. LOL

P.S. Știu, știu, știu... nu e frumos să-ți bați joc de pensionarii masculi, care nu știu că pentru agățat online s-a inventat deja Facebook! Ei au rămas cu amintirea anunțurilor de pe vremuri...

P.P.S. Vezi ce-ai făcut Dragnea??? Ai mărit pensiile ca mătușile lui Codrin să meargă seară de seară la restaurant, iar bătrânii să se ducă în fiecare noapte la curve! Rușine!

duminică, 23 iunie 2019

spion la B5 (vitamina B5)

Ați citit cărțile lui Victor Suvorov? Sau măcar ați văzut serialul The Americans? Nu? Dar ce faceți cu viețile voastre într-o lume plină de spioni? LOL Nu vedeți că hackerii au manglit informațiile medicale de prin mai multe țări? De ce ar face cineva așa ceva? Probabil ca să vadă cam care e starea de sănătate a omenilor de pe planetă. Cine e interesat de asta? Companiile farmaceutice, nu? Și cum o să mai crească prețul la insulină... LOL

Când vorbim de cărțile cu pricina sau de serialul pe care l-am amintit mai devreme, vorbim de spioni. De semnale lăsate în locuri nebănuite, de moduri inventive de a ascunde mesajele, de deghizare și de manevre de recrutare. De pălării verzi și pantofi maro, de ochelari groși și de șapcă întoarsă sau de salut cu mâna stângă... Mă rog, convenții pentru întâlniri între agenți.

Săptămâna asta, trecând prin Parcul Monument, am văzut pe o alee nu foarte circulată (paralelă cu linea de tren) chestia de mai jos:


La început am trecut fără să bag de seamă peste chestia asta. Doar că după câțiva pași, un gând a început să mă sâcâie. A ce arată bucățica aia de carton îngustă? Dacă-i pui un cerc, având numere de la 1 la 12 pe margini așezate gradat, peste? Nu te-ai prins? Atunci du-te dracului! Ești prost.

Ar fi un ceas, nu? Limbile unui ceas... Trebuie că e o treabă de spioni la mijloc, nu? Indică o oră de întâlnire, doar că depinde cum așezi cadranul ceasului. Poate fi orice oră, la urma urmei, nu? Oricum, nu ar fi o oră fixă. Numai cei ce au deja convenția ar putea să descifreze mesajul... LOL

Acum, însă, privind imaginile pe care le am pe computer, îmi dau seama că micul carton îngust pare mai degrabă un 1. Cifra 1, nu? Asta sper că clar!


În fine, știu că astăzi, în era telecomunicațiilor eficiente, probabil că astfel de manevre ar fi copilărești. E mult mai eficient să ții legătura cu agentul tău prin intermeniul unui telefon mobil, folosind mesaje criptate sau modalități de transmitere a informațiilor pe căi ascunse. Dar... tocmai fiindcă sunt căi deja arhicunoscute pot fi vulnerabile. De aceea, metoda old school poate părea o pacoste, dar și soluția să rămâi anonim într-o lume în care toată lumea vrea să știe despre ce faci tu pe telefon sau computer.

duminică, 16 iunie 2019

Până la urmă suntem cu toții oameni

Omul, după cum ne învață noile scripturi, este un animal tribal. Iar asta se poate constata foarte simplu în cazul discursurilor naționaliste care iau amploare de-a lungul Europei. Chiar și în America a câștigat alegerile prezidențiale un ins care propunea în campanie ingenioasa soluție a ridicării unui zid între SUA și Mexic. Brexitul a bătut monedă pe ideea că imigranții (deci membrii unui alt trib) vor să invadeze teritoriul Regatului Unit și să fure resursele autohtonilor (sub forma joburilor care pun în ziua de azi „pâinea pe masă”). Există la nivelul UE propunerea „Europei cu două viteze” - același noi vs ei... care duce inevitabil la împărțirea în superiori și inferiori. Încurajând astfel și în țările încă în curs de dezvoltare discursul de tip tribal, care se văd în situația de a fi acuzate că nu se ridică la standardele pe care superiorii le așteaptă.

La noi - adică la români - există două clișee ale gândirii tribale: ungurii și țiganii. Bine, mai era și Liviu Dragnea care era cât pe ce să scape de pârnaie prin îngăduința a patru necunoscuți, veniți de nu se știe unde, care voiau să-l ia cu ei (probabil) să poarte discuția hotărâtoare cu Sf. Petru. Patru îngeri? Dar mustăciosul a fost pervers și i-a fentant, cum s-a exprimat chiar el a „scăpat”. Știți cu toții scandările de pe statioanele lumii, unde niște români zeloși i-au înjurat pe conaționalii lor de altă etnie (la pachet cu vecinii? asta n-o să știm niciodată).

Și probabil asta se întâmplă cu toate națiunile de pe mapamond.

Sistemul liberal-democratic și economia de piață au adus prosperitate, dar au adus după asta și o criză care a afectat multă lume. Criza a fost cauzată de abuzurile legislative și de lăcomie. Cât timp a existat un sistem opus civilizației occidentale, oamenii puteau să aibă clar în minte unde se găsește „celălalt trib”. Războiul rece i-a pus de-o parte și de alta pe comuniști și capitaliști. Era simplu și clar. Cei cu înclinații de stânga erau dușmanii occidentului, iar cei cu înclinații de dreapta erau împotriva Uniunii Sovietice. Azi, când nu există decât o singură poveste pe care o recită fiecare, poveste susținută de faptul că încă aduce beneficiile promise, omul modern nu mai știe care e membrul „celuilalt trib”. Civilizația l-a dresat să creadă că membrii națiunii sub umbrela căreia s-a născut sunt semenii lui. Deci cine e în cazul ăsta membrul altui trib? Străinul. Imigrantul. Așa e setat creierul de natură. Și asta speculează cei care recită discursuri naționaliste de succes. E greu să sesizezi manipularea din spatele acestui tip de vorbire publică, întrucât țintește fix în moștenirea biologică setată de evoluție. Și mai are și aparența concretului. Întrucât cei ce se mută pe alt teritoriu caută într-adevăr o viață mai bună, ocupând un loc de muncă pe care băștinașii nu-l prea doresc.

Dar până la urmă suntem cu toții oameni și, cu toate diferențele dintre noi, funcționăm după aceleași principii. În junglă era important ca membrii speciei noastre să aibă o mare adversitate față de membri altor specii... și chiar față de membrii altor triburi de oameni, care se luptau pentru supraviețuire și supremație asupra resurselor. Dar ce să vezi... Nu mai suntem în junglă! Suntem o specie 100% domesticită, care depinde într-o foarte mare măsură de regulile pe care și le-a creat de-a lungul timpului. Pe convenții. Care și-au arătat utilitatea de-a lungul vremii.

Cum facem însă să împăcăm capacitatea noastră de a crede în povești cu înzestrarea genetică utilă în junglă, dar care ne încurcă în drumul nostru spre globalizare? Pur și simplu, o să avem mereu nevoie de cineva căruia să ne opunem. Multe din filmele noastre sunt create pe ideea asta: mereu e cineva „rău” care fie pierde partida cu „binele”, fie iese biruitor... Nu e o chestie întâmplătoare. Chiar și miturile noastre cele mai importante sunt bazate pe dualitate.

Dacă în trecut celelalte specii puteau reprezenta „pericolul”, astăzi oamenii ies în stradă ca să salveze de la eutanasiere reprezentanți ai unei specii derivată din sălbaticul lup. Pur și simplu, există unii care simt mai multă empatie față de câini decât față de oameni. Chiar de genetic vorbind avem nevoie de un „dușman”, totuși nu putem să mai concurăm împotriva altor animale... fiindcă ne par atât de inferioare.

Problemele de la nivelul întregii planete - încălzire globală, suprapopulare, insuficiența apei potabile, poluare, automatizare și lăsarea oamenilor fără locuri de muncă, riscul unui război nuclear etc. - sunt chestiuni care ar trebui să ne preocupe bineînțeles. Dar astea sunt chestiuni abstracte și chiar dacă le simțim efectele deja... totuși de ce ne-am preocupa în clipa de față un război nuclear? Mai bine discutăm despre cum să punem niște ziduri între noi și tribul celălalt: că-s mexicani, țigani, negri, albi sau unguri. Nu contează. Fără ei lumea noastră o să fie mai bună, nu? În loc să asimilăm beneficiile globalismului și ale dinamismului hipercomunicării, noi încă sperăm că identitatea națională și religioasă înseamnă ceva. Fiindcă astea nu înseamnă nimic... Următoarea generație de copii ar trebui educată în spiritul ăsta. Nu să-și abandoneze definitiv valorile culturale, dar să nu le exacerbeze inutil. Altfel, instinctul tribal o să se activeze de fiecare dată când un ins ce pare diferit o să apară prin preajmă.

Poate doar apariția unei specii superioare (celebrii extratereștri care întârzie să ne facă o vizită) să rezolve problema globalizării. Atunci n-ar mai conta nici rasa, nici orientarea sexuală, nici religia sau orice ne dezbină... Am fi cu toții uniți împotriva unei „amenințări din spațiu”.

M-am gândit, de asemenea, că tehnologia ne-ar putea ajuta să scăpăm de acest instict tribal. De fiecare dată când un om are un conflict cu alt om... să fie obligat să petrecă - cu recomandare de la psiholog - o săptămână „în pielea celuilalt”. Ca să înțeleagă că are aceleași tipuri de sentimente, că e animat de aceleași tipuri de dorințe... că nu e diferit.  Sau poate doar prin jocuri bine promovate... de realități virtuale.

E adevărat că eliminarea totală a unor instincte menite să ne ajute nu are numai beneficii. Dar mi-ar plăcea și mie să trăiesc într-o lume în care singurele competiții cu membrii „celuilalt trib” sunt cele sportive (unde să domnească fair-play-ul) o lume prosperă pentru toți. Vreau prea multe, nu?

duminică, 9 iunie 2019

Cernobîl da, poza nu e știre

Există în exprimarea publică de la noi (și probabil nu doar la noi) ceva definitiv, radical, demonic. Aproape nimeni nu se situează la hotarul dintre găștile politice pentru care se dă acest jihad mediatic, aproape nimeni nu încearcă să discearnă dincolo de tabăra în care l-a așezat, până la urmă, conjunctura! Acolo unde unii văd încălcări flagrantate ale bunul simț (legal sau doar moral), alții vin cu indulgențe...

Să luăm cazul unui intransigent notoriu, Cristian Tudor Popescu. Cel puțin așa e perceput de lume și cred că asta e aura pe care ar dori să o inspire celor care-i privesc sau citesc sau ascultă exprimările. Dacă ar fi să fie sanctificat, omul și-ar dori să fie denumit Sfântul Intransigent. Nu imparțial, fiindcă știe și dânsul că nu mai e de mult vorba de imparțialitate în ceea ce comunică. Iar dacă nu-și dă seama, cu atât mai rău pentru dânsul.

Sub influența vizionării unui serial popular în zilele noastre (Cernobîl) - ca un amator de rând - domnul Popescu a găsit săptămâna asta un nou prilej să pună o etichetă malefică pe fruntea unui partid (a făcut asta de-a lungul întregii săptămâni!). Celui mai vechi partid de după 1989. PSD (fost PSDragnea) este, în viziunea fostului scriitor de ficțiuni speculative, radioactivul Cernobîl. Oricine a avut contact cu acest partid (susținea joi seara la televizor gazetarul - căci așa-i place să i se spună - de la site-ul Republica.ro) este iradiat. Iar cine e iradiat ori moare, ori se preface în monstru mutant. Dacă luăm de bună explicația dânsului, atunci PSD-ul e un partid X-Men. Dar haideți să nu ne încurcăm în detalii, că nici Dragnea, nici Dăncilă și nici măcar Ion Iliescu nu arată a Charles Xavier.

După încarcerarea lui Dragnea, PSD-ul era o boală autoimună. Lupus. Trebuie că (ce exprimare arhaică) domnul Popescu e obsedat de gândul că nu a găsit încă eticheta supremă pentru a descrie fostul FSN. Nu ne băgăm noi peste plăcerile vinovate ale unor oameni mai culți decât noi - poate că omul a ajuns să cunoască atât de multe încât a decis că de acum înainte menirea lui pe Pământ e să facă PSD-ul cu ou și cu oțet. Decizia dânsului!

Ceea ce m-a făcut să scriu acest text, însă, a fost atitudinea dânsului față de o anume imagine apărută pe internet. Cristian Tudor Popescu a întrebat - nici mai mult, nici mai puțin - de ce e o știre faptul că Dan Barna șade la masă cu Victor Ponta. Cică sunt și ei niște președinți ai unor partide care au avut rezultate mulțumitoare la europarlamentare și... nu e de datoria presei să prezinte faptul că discută amical, prietenește. Bănuiesc că nu neagă nici dânsul că, imediat după alegeri, cei doi nu pot discuta decât despre chestiuni de politică internă. Dar de ce ar fi asta o știre în definitiv, nu?

Păi, domnule Popescu... cum adică de ce e o știre? Nu ați descris în zeci de minute în emisiune la Cosmin Prelipceanu cum toți cei din poza aia cu Dăncilă și Ana Birchall nu sunt oameni, ci mutanți și că orice pesedist e contaminat pe vecie și contaminează prin asociere pe oricine? Nu a fost de-a lungul vremii Victor Ponta principala țintă a criticilor dumneavoastră? Nu a fost Victor Ponta lideul de frunte al partidului de mutanți? Nu-l contaminează, prin asociere, și pe Dan Barna? Nu, ă? Așa presupuneam și eu! :) Deci nu e, bre, o știre că Barna se pupă pe gură cu Ponta... Niște neprofesioniști ăștia din presă care aruncă astfel de mizerii online! Bă, nenorociților, învățați jurnalism de la maestrul jurnalismului de opinie din România! Nu mai dați săruturi erotice între politicieni, că e ca și cum băliți la curve! :) 'Rați ai dreacu'!

Un alt membru al cultului pentru propria personalitate este Mircea Badea. El e un pic mai rudimentar. Asemeni celor pe care-i condamnă. Idiotul de facebook e ăla care are doar certitudini. Și ignoră opiniile sau informații care nu se încadrează în sfera lui de înțelegere a realității. Pentru domnul Badea „orice spune #rezist e greșit” sau demn de ignorat sau contrazis. „Am un scop în viață, să le-o trag lu' ăștia de la #rezist”. Distinsul megastar de la Antena 3 nu poate să conceapă faptul că ăia care-l contestă pot să aibă și ei - măcar din greșeală - un dram de dreptate. E mai simplu să-i etichetezi și tu pe ăia din tabăra adversă „staliniști”, „naziști” în aplauzele fanilor. Mergem cu toții apoi mai liniștiți la somn. E și mâine o zi în care să jucăm un nou tenis cu înjurături. Nu e important să dai înjurătura înapoi, ci să trimiți în terenul advers o invectivă mai mult decât oponentul. Așa se câștigă partida.

Ei bine, omul ăsta care ne-a amenințat de enșpe ori că se cară - că nu-l mai țin nervii și că proștii i-au amenințat de-a-n pulea familia - a spus de nenumărate ori că ar prefera ca „IT-iștii” să plătească taxe la fel ca toți lucrătorii din România. De ce? Că așa e capitalist. Și probabil fiindcă programatorii nu se uită în gura lui cu respectul cuvenit. Sau fiindcă votează cu USR.

Nu mai explic eu că a explicat Dragoș Pătraru destul că măsurile protecționiste pentru industrii importante au fost aplicate în cele mai capitaliste dintre țările lumii! Sigur că argumentele useriștilor au fost în marea lor majoritate imbecile! Statul fură? Și? De ce să nu plătească unii taxe? Nu erați voi ăia care eliminați corupția? Nu așa trebuie abordată situația!

1. Nu trebuie să le facem statuie programatorilor, dar nici să-i stigmatizăm. Așa ajungem în paradigma bolnavă „ne pleacă inteligenții” vs „adică doar proștii plătesc taxe?”.

2. Industria fluxului de informații controlează lumea din ziua de azi. „Ăștia au o aplicație pentru orice”. Ei bine, o aplicație din asta ar putea să ajute un sector economic din țara noastră. Sau doar afaceri punctuale (tot de la noi). Doar că noi suntem prea ocupați să ne certăm, ca să ne gândim care sunt beneficiile unei măsuri. Și să strigăm „hoții ne-au furat chiloții”!

3. Dacă, așa cum zice Badea, „agricultura a fost lăsată așa...” înseamnă că statul ar fi de dorit să intervină și în acest sector, nu să încerce să dărâme ceva ce a început să aducă beneficii.

4. Dacă o să ne arătăm cu toții banii pe care-i producem (așa cum face în mod retoric domnul Badea deseori) și pentru care ne permitem să plătim taxe, înseamnă că nu am depășit faza de grădiniță ca nivel de intelect.

5. Programatorii sunt reprezentanții unei industrii care nu poluează în mod direct! Nu ne-ar plăcea să devenim la un moment dat o țară de programatori? Care vinde chestii bio produse în România prin aplicații create în România?

Probabil că există mai multe argumente pentru care ar trebui să încurajăm industria „IT-iștilor”, dar e greu să pui cap la cap ideile bune. Mai simple sunt vendetele personale!

P.S. Cum poți să susții public că e de dorit să vină niște indieni în locul indigenilor care să plece pentru un loc mai bun în lumea largă (că ăsta a fost discursul lui Mircea Badea săptămâna asta)? Unde mai sunt dramele prezentate de Carmen Avram la În premieră în legătură cu problemele copiilor lăsați aici să crească singuri? Fiindcă dramele pruncilor români lăsați în grija altora și nu crescuți de părinți chiar există! Am cunoscut în mod indirect personal un caz!

luni, 3 iunie 2019

Lozinca nu e valoare

Bă, când eram eu mic era o vorbă: „Numele proștilor pe toate gardurile”. În sensul că ăla mai isteț din cartier, neavând cum să se afirme, mânjea sau scrijealea pereții/zidurile cu propria semnătură. Or, ce ar trebui să credem în cazul de mai jos:


Adică, despre William Shakespeare nu se poate spune că ar fi prostul clasei, nu? Doar că până la urmă artistul anonim nu s-a lăsat pe tânjeală și și-a pus și el iscălitura dedesubt. Profesionist, n-am ce zice! Doar că dacă-ți lipești numele de unul celebru - față de care întreaga suflare omenească a acceptat deja că poartă o valoare absolută și incontestabilă - nu dovedești faptul că ai la rândul tău valoare sau rafinament!


Până la urmă, asta e și acuza pe care aș aduce-o celor care pretind că ei aduc nu știu ce contribuție la educarea oamenilor prin muzica hip-hop. Fiindcă nu pun în versuri decât niște lozinci. În care se plasează drept culți, isteți și buni în cel mai înalt grad. Dar dacă îi iei și îi scuturi nu rămâne din ei nimic! Nu poți să explici în câteva cuvinte aspecte complexe! Or, tocmai asta pretind ei. Că în trei strofe au emis chintesența gândirii omenirii. De asta o să rămână mereu niște așa zis neînțeleși de societate. Frate, muzica e făcută să încânte urechea, nu să o bombardeze cu bas dur și lozinci în versuri. Dacă tu chiar vrei să dovedești că l-ai citit pe Shakespeare, nu-i scrii numele în stația de tramvai. Ci mergi și dezbați despre opera lui în preajma unor oameni la fel de interesați de tine de subiect...


Ce urmeză? Să ne semnăm sub numele lui Einstein? Benjamin Franklin? Harari? Sau Liviu Dragnea? LOL

duminică, 26 mai 2019

Money in the windows

Înainte ca susținătorii „dreptei” în politică să arunce plasticuri de un leu în săracii aduși de pesediști la întrunirile întru susținerea lui Dragnea, elevii de la un liceu tehnologic din Brăila băgau banii în ferestre! La propriu!


P.S. Am fost la votare. Discuție la intrarea (unde era deja coadă!!!!!):

- Da' ce se așteaptă acolo, îndreabă un el...

- Eh, să scaneze bulenitenele... zice o ea.

- Să vadă dacă suntem vii sau morți? întreabă din nou el, încercând să glumească.

- Uite așa ne mai fură datele personale, zice ea, după ce mai șade o vreme în cumpănă. LOL

sâmbătă, 18 mai 2019

Alegeri Europarlamentare și Referendum 2019

Mai e aproape o săptămână și cetățenii României vor fi chemați să-și exprime din nou opțiunea de vot în legătură cu structura Parlamentului European și nu doar atât.

1. O să merg la vot și:

a. pentru Europarlamnetare îmi voi anula votul - chiar dacă dnul Cristian Tudor Popescu striga la televizor și pe net că ieșim din Europa dacă ne abținem (anularea votului se pune ca o abținere, nu?);

b. pentru întrebările de referendum o să ștampilez căsuța cu NU în ambele cazuri; nu fiindcă am sentimente de dragoste sau milă față de corupți (sau fiindcă iubesc corupția, dar îi urăsc pe corupți), ci pentru că eu cred că nu asta e soluția. Pentru ca oamenii care abuzează de funcțiile pe care le au să nu mai facă asta, trebuie descurajați. De aceea, sistemul de procurori și judecători din România trebuie să lase deoparte politica și să nu mai mârâie nemulțumiți că se schimbă legile, fiindcă ei sunt acolo doar ca să le aplice. Sau să judece în conformitate cu ele. Scapă Liviu Dragnea? Păi, cum dracului să nu scape când voi vreți să-l încălțați pentru niște găinării electorale sau niște angajări fictive, când sub ochii teleormănenilor zace în Alexandria ditamai viloiul, cu piscină și teren de tenis? Să ai atâta putere în mână și să nu reușești să-l condamni într-un dosar plauzibil pe Liviu Dragnea, înseamnă fie că ești prost sau la fel de mâncat de carii cum e dantura mustăciosului! Ca să elimini corupția (care e deja interzisă) trebuie să-i elimini resorturile, nu să o faci să pară mai odioasă. Consider că nu e nevoie de o adăugire la lege în direcția înăspririi ei în legătură cu actele de corupție, ci o aplicare riguroasă a legii care există deja! Dacă procurorii și-ar fi făcut temeinic treaba, nu cred că am mai fi discutat astăzi despre Liviu Dragnea, iar acesta nu și-ar fi permis să aibă o iubită atât de tânără. Poate doar un iubit la pușcărie...

2. susținătorii „dreptei” au repornit lupta cea dreaptă împotriva asistaților, care-și vând votul. Radu Alexandru vorbește despre responsabilitatea omului sărac... Acesta e așa fiindcă e prost, nu e doar o proiecție a mediului din care face parte. Bineînțeles că societatea ca să-și protejeze structura o să condamne pe făptuitor, nu și ansamblul de factori ce l-au aruncat pe ins în brațele fărădelegilor. Dar tot societatea are responsabilitatea să-l reabiliteze pe cetățeanul care nu-i respectă normele. Tot societatea are obligația să ofere tuturor șanse la fel de egale! Cum tot societatea are obligația (iar oamenii „de dreapta” strigă din toți bojocii asta) să facă drumuri de mare viteză, care să parcurgă toate țara înselnind circulația mărfurilor. Tot societatea trebuie să facă școli, spitale la fel de performante peste tot! Tot societatea trebuie să se îngrijească cu un la fel de mare interes față de toți cetățenii ei. Vrem ca societatea să se schimbe? Să lăsăm gargara de la televizor și să mergem în zona aia unde sărăcia s-a urcat pe oameni! Că uităm de faptul că oamenii sunt doar niște animale foarte bine dresate. Pentru unii, prosperitatea e cea mai simplă aducere aminte a faptului că e în interesul lor de animal să păstreze actuala ordine. Pentru ăia pe care s-a urcat deja sărăcia treaba nu mai funcționează la fel. Pe ei doar frica îi ține captivi în lumea asta. Și faptul că n-au efectiv unde să mai fugă! Suntem așa de mulți pe planetă, că n-ai cum să-ți mai găsești un loc în care să cauți fericirea în felul tău. Așa că, dacă societatea vrea să se păstreze în limitele actuale, trebuie să pedepsească pe ăia care îi încaltă regulile, dar trebuie să le pună la dispoziție și toate mijloacele pentru a le respecta. Degeaba zici că există oameni săraci, dar integri, care nu-și vând votul. Fiindcă nu știi care sunt resorturile din spatele acțiunilor oamenilor. Nu știi ce fel de presiuni sociale se fac asupra oamenilor în zonele unde votul se cumpără mai ieftin decât coșul tău pe o săptămână la supermarket! Dacă societatea vrea ca toată lumea să joace după aceleași reguli, atunci să impună peste tot aceleași reguli. Cel mai bine ar fi ca multe ONG-uri și echipe de jurnaliști să meargă în satele astea uitate de lume și să facă presiune asupra primarilor să-și ajute cetățenii nu doar dacă pe spatele cardului de identitate scrie că au votat. Animalul se obișnuiește simplu cu deprinderile de care contează supraviețuirea lui! Arătați-le că se poate și altfel, nu vă mărginiți doar la a-i condamna! Că mulți nu știu! Și e cel mai facil să arunci vina asupra unor oameni care oricum nu te aud și nici nu se pot apăra de ocările tale!

3. v-am scris în textul despre vaccinofobie despre colegul meu sexist, homofob, ultrareligios și adept al celor mai cunoscute conspirații ce umplu netul. Ei bine, am aflat fără surprindere că insul mai e și antisemit (când i-am amintit de faptul că naziștii, de exemplu, considerau ca fiind bine uciderea evreilor, mi-a replicat: „Eh, lasă... că și evreii și-au făcut-o cu mâna lor. S-a zis (cine?) după ce l-au răstignit pe Isus, că sângele vărsat o să stea asupra lor 7 generații (sau așa). Evreii meritau ce li s-a întâmplat (jur că asta a fost exprimarea lui... că meritau!!!)”) și chiar dacotard („Suntem daci, nu români. Da' noi nu știm asta”; degeaba am încercat să-i explic faptul că genele „dacilor” s-au amestecat cu genele multor alte populații care au trecut pe teritoriul țării acesteia, încât nu mai e nicio legătură între oamenii lui Decebal și românii din ziua de azi! El o ținea pe a lui: „S-au amestecat, dar baza a rămas”, soto! Întrebarea mea ar fi... dacă se consideră dac, de ce nu abandonează creștinismul și nu-l venerează pe Zamolxe? Și... în definitiv... creștinismul e o religie iudaică, nu? Nu e dacică!). Acest ipochime, având aceste concepte hrănite de lecturile lui culte de pe net, mi-a zis cum vede el rezolvarea soluție: „Avem nevoie de o mână de fier (și-a însoțit cuvintele cu un gest semnificativ din pumn și o transfigurare a feței specifică, aproape mistică)! Pe mine nu m-ar deranja să am un militar la intrare, dacă la final de lună aș vedea pe fluturașul de salariu 3000 de lei!”. Vă jur că așa mi-a zis! Cuvintele lui exacte! Ce învățăminte tragem? Că animalele astea numite oameni sunt cel mai bine dresate spre progres de prosperitate și confort propriu. Dacă societatea le va întoarce confort și prosperitate, atunci și ei vor vota pentru idei frumoase și încărcate de spirit democratic. Dacă nu... atunci vor alege „mâna de fier”, fiindcă pare că aia o să facă dreptate socială. Dictatura care să îi pună la zid pe cei care au vile construite din furt și exploatare și să le confiște averile mafiote. Așa gândesc oamenii de la marginea societății! Ori îi integrați, ori o să zbierați ca proștii la aplaudacii voștri! Nu vă mai îngrijorați că iese România din UE, fiindcă dacă o fi să iasă e fiindcă nimeni nu face absolut nimic pentru ăia de la marginea societății! Degeaba #rezist, dacă, având o asemenea structură, nu reușești să comunici și cu oamenii săraci.

4. inspirat de articolul lui Doru Bușcu, am încercat să-i spun o poveste biblică insului de care v-am spus mai sus, ca să-mi susțin o idee. Moise și-a plimbat 40 de ani prin deșert oamenii eliberați din robie ca să se ducă pe cale naturală toți indivizii născuți în sclavie. Apoi, s-a statornicit... și a întemeiat un stat a cărui constituția cobora de la zeul suprem. O cunoaștem și azi sub denumirea de „Decalog” sau „Cele 10 porunci”. Deși, până la urmă, ideea asta nu e anticreștină, colegul mea a dat cu semnificație dezaprobator din cap: „Nu știi tu de ce i-a plimbat 40 de ani prin deșert pe everi...” Nu asta era ideea, dar n-a vrut să asculte până la capăt. La 30 de ani de la căderea comunismului, încă mai avem nevoie de ani mulți în care generațiile născute în comunism să dispară încetul cu încetul ca acești copii născuți în libertate să profite cu adevărat de ea. Până atunci, copii lor vor fi stăpânii copiilor noștri...

P.S. Cum de presa arată lumii întregi ce imensitate de mașină are Oprișan „de la mă-sa” și niciun procuror nu intră pe fir să investigheze? Și ăsta e unul dintre cele mai strigătoare la cer cazuri. Că mai sunt nenumărate!

P.P.S. Cei ce strigă încurajând ura socială trebuie să înțeleagă că sunt la fel de aproape de starea de sălbăticie ca ăia pe care s-a urcat sărăcia!

duminică, 12 mai 2019

Educație antreprenorială pentru copii

În una din edițiile emisiunii online „SDRC - Și de restul caramele”, Dragoș Pătraru discuta cu Bogdan Stoica despre importața educării copiilor în legătură cu banii. La urma-urmei, istoricul Yuval Noah Harari remarca (în celebra sa carte, Sapiens) faptul că banii - deși blamați de unii înțelepți și chiar de inși religioși (știm clișeul: „banul e ochiul dracului”) - sunt cea mai tolerantă valoare creată până acum pe plantă de oameni. Poate că n-o să ne înțelegem niciodată în privința celui mai important sistem religios și poate că nici a unui sistem social, dar cu toții o să avem nevoie de un intermediar în care să investim încrederea de ambele părți pentru a face schimburi. Altfel, am stagna. Și ne-am sălbătici la loc. Deci cum îi facem pe copii să înțeleagă faptul că e util să nu risipești banul, ci să-l pui să lucreze pentru tine? Să-l investești în chestii care să-ți aducă mai mulți bani.

Și dă exemple Dragoș Pătraru de oameni, care, devenind celebri peste noapte și îmbogățidu-se (din sport cel mai adesea, dar nu numai), nu știu cum să managerieze valul de cash ce se abape peste ei și, cheltuind aiurea, se trezesc la fel de repede lefteri. Prin urmare, se impune ca, încă de la o vârstă fragedă, oamenii să fie educați în spirit capitalist.

Sistemul de învățământ universitar american e privat. Părinții pun bani deoparte pentru așa ceva sau, dacă nu e posibilă varianta asta, se fac împrumuturi pentru inșii isteți, dar fără noroc financiar pe linie ereditară. Poate că un astfel de sistem pune mai repede accentul pe educația antreprenorială a tinerei generații...

Dar haideți să vă spun și niște povești. Colega mea mi-a zis zilele trecute: „Știi ce mi-a spus fi-mea? «Mami cumpără-mi elastice de la supermarket, că eu fac brățări și le vând pe internet ca să fac bani (ca să-și cumpere ce dorea ea)»”. Fetița n-are decât 8 ani și înțelege deja ideea de business.

De asemenea, nepotul meu (14 ani) se juca acum câteva luni pe roblox Theme Park Tycoon 2:





Jocurile astea de tip „Țiriac” (Tycoon înseamnă Magnat) pun la dispoziție utilizatorilor inițial o sumă virtuală de bani. În funcție de specificul jocului, trebuie să folosești suma aceea de bani pentru a ajunge la niveluri superioare. Îndeplinind anumite sarcini, câștigi bani, pe care îi investenți în chestii mai bune, care aduc bani mai mulți. Jocul de care am amintit mai devreme e ceva chiar mai special. Cu banii inițiali trebuie să gândești o strategie de creare a unui parc de distracții. Îți pune, pe lângă spiritul întreprinzător, și imaginația la treabă. La acest parc de distracții o să vină indivizi să își cheltuie salariile. Sigur că sunt doar niște personaje create aleator de computer, dar simulează într-un fel un comportament uman. De exemplu, după ce a avansat suficient de mult, nepotul meu a încercat să ridice prețurile pentru produsele și serviciile din parcul său. Da, există și produse ce se distribuie în parcul virtual. Jocul îi face pe copii să înțeleagă faptul că afacerile din industria alimentară sunt foarte importante și chiar prospere. Distracția pe stomacul gol nu  mai e distracție... Și nu doar atât. Indivizii din carne și oase au tot soiul de nevoi și năzuițe pentru care sunt dispuși să plătească. La fel și personajele din jocul de pe roblox. Când a văzut că vânzările au început să scadă, nepotul meu a ales soluția care se impunea. A scăzut prețurile, iar afacerea a început să devină prosperă din nou!

Același copil se uita - când se difuza pe Cartoon Network - la serialul Clarence. În episodul Clarence's Millions, personajul principal - un elev în clasa a patra - crează propria monedă, dolarii Clarence, ca răspuns la sistemul profesoarei sale care recompensa elevii cu steluțe pentru activitățile școlare la care s-au arătat vrednici. El face acest gest întrucât observă că unii elevi primesc prea multe steluțe, iar alții mai deloc. Așa că începe să împartă prin clasă, în loc de steluțe, dolari Clarence oricui crede el că merită. Un coleg poartă un tricou care i se pare mișto? Primește un dolar Clarence. Ai luat un patru (F) la test, dar te-ai străduit să înveți totuși? Ia un dolar Clarence! După ce e pus la punct de profesoara lui, micuțul grăsuț cu dinți mari și strungăreață imensă e nevoit să considere ideea lui un eșec. Doar că prietenul Sumo invadează „piața” școlii cu bancnotele desenate de el. Când se întoarce a doua zi la școală, Clarence rămâne uimit de faptul că toată lumea vrea dolarii ce-i poartă numele! Se fac chiar schimburi utilizându-se hârtiile desenate de el! Din păcare, minunea nu ține nici măcar trei zile, iar moneda nouă începe să aducă necazuri. De ce? Pentru că nimeni nu are suficienți dolari Clarence și toți se bat la propriu pentru ei. Creatorul decide prin urmare să-și elimine propria plăsmuire. Neputând să adune toți banii falși la un loc pentru a le da foc, găsește o soluție interesantă și ingenioasă chiar. Inflația. Invadează „piața” cu atât de multă monedă nouă că nimeni nu mai găsește efectiv nicio întrebuințare pentru dolarii Clanrence! Și astfel readuce lucrurile la normal.


Ce vreau să spun prin aceste povești? Că educația antreprenotială (sau să-i zicem economică) pentru copii există deja. Nu trebuie decât să-l urmărești pe copilul tău și să-i explici tâlcul din spatele fiecărei povești la care el are acces. Cred că așa o să țină minte mai bine:

1. în jocul amintit avem de-a face nu doar cu ideea de creativitate, dar și cu întâlnirea cererii cu oferta în stabilirea prețului;

2. tot acolo, putem remarca faptul că de multe activități economice se pot lipi alte afaceri (în parcul de distracție poți deschide un butic cu haleală și dulciuri!);

3. desenul animat vorbește despre fenomenul inflației; banii trebuie să aibă acoperire economică - în aur, bunuri și servicii; o bancă națională nu poate să tipărească anapoda bani din care să se plătească pensiile și salariile cetățenilor, dacă oamenii n-au ce să cumpere cu banii pe care-i primesc... Vei avea practic în cazul acesta niște milionari fără bani.

4. dacă ai un copil care vine cu o idee de afaceri - fie ea și măruntă - încurajează-l! Fie că îi iese sau nu, tu lasă-l și ajută-l să-și pună în practică micul business! Și dacă nu-i iese încearcă să-i explici de ce n-a mers... iar dacă s-a lipit de un succes... bagă bățul prin gard și spune-i cum ar putea să facă afacerea mai prosperă... vezi cum reacționează. Fă-l să se bucure de experiența acumulată! Și să-i pătrundă sensul.

P.S. colega mea și-a adus odrasla la școală. Eram la poarta de ieșire când fetița s-a îndepărtat. Și iată discuția pe care a avut-o cu mama ei:

- Unde fugi așa?

- Acasă (zice fetița firesc)...

- Dar știi pe unde să mergi?

- Da, normal...

- Ia zi cum!

- Cu Google Earth...

N-o fi nimerit exact aplicația, dar cu telefonul ei inteligent conectat la net se descurca să ajungă acasă, fără să aibă o hartă în cap! Mulți copii din ziua de azi se folosesc „nativ” de tehnologie. Consideră asta ca pe ceva firesc. Sigur că trebuie să le explici și faptul că unele chestii trebuie să învețe să le facă și fără o aplicație de pe mobil. Dar, de asemenea, e bine că știu să pună tehnologia să-i ajute! Și nu se pierd cu firea.