Efectul măririi pensiilor asupra pensionarilor

Pe vremuri, bătrânii perverși dădeau anunțuri la ziar: „Domn în etate, doresc să cunosct tânără pentru a petrece timpul împreună”. Sau, mă rog, ceva de genul... mai pe ocolite, mai cu perdea.

Azi, caterinca moșilor sătui de onanie s-a schimbat. Oh, și încă cum:

Imaginea face cât o mie de cuvinte, dar nici textul nu se lasă mai prejos. Viorel Lis-wannabe se oferă să sponsorizeze o domnișoară! Mă rog, nu cine știe ce lux - 1000-1500 lei lunar (e mai puțin decât salariul minim pe economie, tataie!) - dar orișicât... bani de luat, nu de dat. O plimbare la munte, una la mare... să se afișeze și el la braț cu fata. Muncă ușoară cum s-ar zice. LOL Shopping... hăinuțe. Te îmbracă, nu te lasă goală! Nu am înțeles dacă din ăia 1000 de lei lunar sau suplimentează. Că din ce știu eu, dacă te duci la Mall cu 1000 de lei, s-ar putea să dezamăgești duduia! O să zică pe urmă că ești o sărăcie și-o să fugă de tine să nu se ia.

Omul însă insistă. Probabil n-a mers cu vorba bună. Adică, n-a mușcat nicio gâsculiță treaba cu sponsorizarea. Așa că o dă direct:

Pe sistemul: „Tu, eu... la mine sau la tine... sex”. LOL Cu poze, ca să fie clar unde bate mesajul. Și e „doar pentru domnișoare și doamne”, bă... ați auzit?!! Moșului nu-i plac băiețeii. Că a fost marșul Pride sau ceva zilele astea. Să nu fie sunat de cine știe cine, el e cu familia tradițională întemeiată între un domn în vârstă cu pensie de 3000 de lei (mă gândesc că n-are cum să fie mai mare de vreme ce nu dă lunar decât 1000 de lei, nu?) și o domnișoară de la periferia societății, determinată de împrejurări să se prostitueze.

Apoi, văzând probabil că nici cu grosolănia nu merge, o dă cotită:

100 de lei pe zi, doar ca să șadă goală lângă el (să facă nudism)... „Fără alte activități deschide paranteza sex închide paranteza”. El nu e un exhibiționist ordinar, ca ăia de facură sex oral în public, buiei! Doar se masturbează în timp ce-și privește prostituata de lângă. Altfel, de ce ar atașa la mesaj pozele alea? Fără sex... Fiindcă sexul e la el sau la ea, după nudismul de la Lacu Sărat. LOL

P.S. Știu, știu, știu... nu e frumos să-ți bați joc de pensionarii masculi, care nu știu că pentru agățat online s-a inventat deja Facebook! Ei au rămas cu amintirea anunțurilor de pe vremuri...

P.P.S. Vezi ce-ai făcut Dragnea??? Ai mărit pensiile ca mătușile lui Codrin să meargă seară de seară la restaurant, iar bătrânii să se ducă în fiecare noapte la curve! Rușine!

spion la B5 (vitamina B5)

Ați citit cărțile lui Victor Suvorov? Sau măcar ați văzut serialul The Americans? Nu? Dar ce faceți cu viețile voastre într-o lume plină de spioni? LOL Nu vedeți că hackerii au manglit informațiile medicale de prin mai multe țări? De ce ar face cineva așa ceva? Probabil ca să vadă cam care e starea de sănătate a omenilor de pe planetă. Cine e interesat de asta? Companiile farmaceutice, nu? Și cum o să mai crească prețul la insulină... LOL

Când vorbim de cărțile cu pricina sau de serialul pe care l-am amintit mai devreme, vorbim de spioni. De semnale lăsate în locuri nebănuite, de moduri inventive de a ascunde mesajele, de deghizare și de manevre de recrutare. De pălării verzi și pantofi maro, de ochelari groși și de șapcă întoarsă sau de salut cu mâna stângă... Mă rog, convenții pentru întâlniri între agenți.

Săptămâna asta, trecând prin Parcul Monument, am văzut pe o alee nu foarte circulată (paralelă cu linea de tren) chestia de mai jos:

La început am trecut fără să bag de seamă peste chestia asta. Doar că după câțiva pași, un gând a început să mă sâcâie. A ce arată bucățica aia de carton îngustă? Dacă-i pui un cerc, având numere de la 1 la 12 pe margini așezate gradat, peste? Nu te-ai prins? Atunci du-te dracului! Ești prost.

Ar fi un ceas, nu? Limbile unui ceas... Trebuie că e o treabă de spioni la mijloc, nu? Indică o oră de întâlnire, doar că depinde cum așezi cadranul ceasului. Poate fi orice oră, la urma urmei, nu? Oricum, nu ar fi o oră fixă. Numai cei ce au deja convenția ar putea să descifreze mesajul... LOL

Acum, însă, privind imaginile pe care le am pe computer, îmi dau seama că micul carton îngust pare mai degrabă un 1. Cifra 1, nu? Asta sper că clar!

În fine, știu că astăzi, în era telecomunicațiilor eficiente, probabil că astfel de manevre ar fi copilărești. E mult mai eficient să ții legătura cu agentul tău prin intermeniul unui telefon mobil, folosind mesaje criptate sau modalități de transmitere a informațiilor pe căi ascunse. Dar... tocmai fiindcă sunt căi deja arhicunoscute pot fi vulnerabile. De aceea, metoda old school poate părea o pacoste, dar și soluția să rămâi anonim într-o lume în care toată lumea vrea să știe despre ce faci tu pe telefon sau computer.

Până la urmă suntem cu toții oameni

Omul, după cum ne învață noile scripturi, este un animal tribal. Iar asta se poate constata foarte simplu în cazul discursurilor naționaliste care iau amploare de-a lungul Europei. Chiar și în America a câștigat alegerile prezidențiale un ins care propunea în campanie ingenioasa soluție a ridicării unui zid între SUA și Mexic. Brexitul a bătut monedă pe ideea că imigranții (deci membrii unui alt trib) vor să invadeze teritoriul Regatului Unit și să fure resursele autohtonilor (sub forma joburilor care pun în ziua de azi „pâinea pe masă”). Există la nivelul UE propunerea „Europei cu două viteze” - același noi vs ei... care duce inevitabil la împărțirea în superiori și inferiori. Încurajând astfel și în țările încă în curs de dezvoltare discursul de tip tribal, care se văd în situația de a fi acuzate că nu se ridică la standardele pe care superiorii le așteaptă.

La noi - adică la români - există două clișee ale gândirii tribale: ungurii și țiganii. Bine, mai era și Liviu Dragnea care era cât pe ce să scape de pârnaie prin îngăduința a patru necunoscuți, veniți de nu se știe unde, care voiau să-l ia cu ei (probabil) să poarte discuția hotărâtoare cu Sf. Petru. Patru îngeri? Dar mustăciosul a fost pervers și i-a fentant, cum s-a exprimat chiar el a „scăpat”. Știți cu toții scandările de pe statioanele lumii, unde niște români zeloși i-au înjurat pe conaționalii lor de altă etnie (la pachet cu vecinii? asta n-o să știm niciodată).

Și probabil asta se întâmplă cu toate națiunile de pe mapamond.

Sistemul liberal-democratic și economia de piață au adus prosperitate, dar au adus după asta și o criză care a afectat multă lume. Criza a fost cauzată de abuzurile legislative și de lăcomie. Cât timp a existat un sistem opus civilizației occidentale, oamenii puteau să aibă clar în minte unde se găsește „celălalt trib”. Războiul rece i-a pus de-o parte și de alta pe comuniști și capitaliști. Era simplu și clar. Cei cu înclinații de stânga erau dușmanii occidentului, iar cei cu înclinații de dreapta erau împotriva Uniunii Sovietice. Azi, când nu există decât o singură poveste pe care o recită fiecare, poveste susținută de faptul că încă aduce beneficiile promise, omul modern nu mai știe care e membrul „celuilalt trib”. Civilizația l-a dresat să creadă că membrii națiunii sub umbrela căreia s-a născut sunt semenii lui. Deci cine e în cazul ăsta membrul altui trib? Străinul. Imigrantul. Așa e setat creierul de natură. Și asta speculează cei care recită discursuri naționaliste de succes. E greu să sesizezi manipularea din spatele acestui tip de vorbire publică, întrucât țintește fix în moștenirea biologică setată de evoluție. Și mai are și aparența concretului. Întrucât cei ce se mută pe alt teritoriu caută într-adevăr o viață mai bună, ocupând un loc de muncă pe care băștinașii nu-l prea doresc.

Dar până la urmă suntem cu toții oameni și, cu toate diferențele dintre noi, funcționăm după aceleași principii. În junglă era important ca membrii speciei noastre să aibă o mare adversitate față de membri altor specii... și chiar față de membrii altor triburi de oameni, care se luptau pentru supraviețuire și supremație asupra resurselor. Dar ce să vezi... Nu mai suntem în junglă! Suntem o specie 100% domesticită, care depinde într-o foarte mare măsură de regulile pe care și le-a creat de-a lungul timpului. Pe convenții. Care și-au arătat utilitatea de-a lungul vremii.

Cum facem însă să împăcăm capacitatea noastră de a crede în povești cu înzestrarea genetică utilă în junglă, dar care ne încurcă în drumul nostru spre globalizare? Pur și simplu, o să avem mereu nevoie de cineva căruia să ne opunem. Multe din filmele noastre sunt create pe ideea asta: mereu e cineva „rău” care fie pierde partida cu „binele”, fie iese biruitor... Nu e o chestie întâmplătoare. Chiar și miturile noastre cele mai importante sunt bazate pe dualitate.

Dacă în trecut celelalte specii puteau reprezenta „pericolul”, astăzi oamenii ies în stradă ca să salveze de la eutanasiere reprezentanți ai unei specii derivată din sălbaticul lup. Pur și simplu, există unii care simt mai multă empatie față de câini decât față de oameni. Chiar de genetic vorbind avem nevoie de un „dușman”, totuși nu putem să mai concurăm împotriva altor animale... fiindcă ne par atât de inferioare.

Problemele de la nivelul întregii planete - încălzire globală, suprapopulare, insuficiența apei potabile, poluare, automatizare și lăsarea oamenilor fără locuri de muncă, riscul unui război nuclear etc. - sunt chestiuni care ar trebui să ne preocupe bineînțeles. Dar astea sunt chestiuni abstracte și chiar dacă le simțim efectele deja... totuși de ce ne-am preocupa în clipa de față un război nuclear? Mai bine discutăm despre cum să punem niște ziduri între noi și tribul celălalt: că-s mexicani, țigani, negri, albi sau unguri. Nu contează. Fără ei lumea noastră o să fie mai bună, nu? În loc să asimilăm beneficiile globalismului și ale dinamismului hipercomunicării, noi încă sperăm că identitatea națională și religioasă înseamnă ceva. Fiindcă astea nu înseamnă nimic... Următoarea generație de copii ar trebui educată în spiritul ăsta. Nu să-și abandoneze definitiv valorile culturale, dar să nu le exacerbeze inutil. Altfel, instinctul tribal o să se activeze de fiecare dată când un ins ce pare diferit o să apară prin preajmă.

Poate doar apariția unei specii superioare (celebrii extratereștri care întârzie să ne facă o vizită) să rezolve problema globalizării. Atunci n-ar mai conta nici rasa, nici orientarea sexuală, nici religia sau orice ne dezbină... Am fi cu toții uniți împotriva unei „amenințări din spațiu”.

M-am gândit, de asemenea, că tehnologia ne-ar putea ajuta să scăpăm de acest instict tribal. De fiecare dată când un om are un conflict cu alt om... să fie obligat să petrecă - cu recomandare de la psiholog - o săptămână „în pielea celuilalt”. Ca să înțeleagă că are aceleași tipuri de sentimente, că e animat de aceleași tipuri de dorințe... că nu e diferit.  Sau poate doar prin jocuri bine promovate... de realități virtuale.

E adevărat că eliminarea totală a unor instincte menite să ne ajute nu are numai beneficii. Dar mi-ar plăcea și mie să trăiesc într-o lume în care singurele competiții cu membrii „celuilalt trib” sunt cele sportive (unde să domnească fair-play-ul) o lume prosperă pentru toți. Vreau prea multe, nu?

Cernobîl da, poza nu e știre

Există în exprimarea publică de la noi (și probabil nu doar la noi) ceva definitiv, radical, demonic. Aproape nimeni nu se situează la hotarul dintre găștile politice pentru care se dă acest jihad mediatic, aproape nimeni nu încearcă să discearnă dincolo de tabăra în care l-a așezat, până la urmă, conjunctura! Acolo unde unii văd încălcări flagrantate ale bunul simț (legal sau doar moral), alții vin cu indulgențe...

Să luăm cazul unui intransigent notoriu, Cristian Tudor Popescu. Cel puțin așa e perceput de lume și cred că asta e aura pe care ar dori să o inspire celor care-i privesc sau citesc sau ascultă exprimările. Dacă ar fi să fie sanctificat, omul și-ar dori să fie denumit Sfântul Intransigent. Nu imparțial, fiindcă știe și dânsul că nu mai e de mult vorba de imparțialitate în ceea ce comunică. Iar dacă nu-și dă seama, cu atât mai rău pentru dânsul.

Sub influența vizionării unui serial popular în zilele noastre (Cernobîl) - ca un amator de rând - domnul Popescu a găsit săptămâna asta un nou prilej să pună o etichetă malefică pe fruntea unui partid (a făcut asta de-a lungul întregii săptămâni!). Celui mai vechi partid de după 1989. PSD (fost PSDragnea) este, în viziunea fostului scriitor de ficțiuni speculative, radioactivul Cernobîl. Oricine a avut contact cu acest partid (susținea joi seara la televizor gazetarul - căci așa-i place să i se spună - de la site-ul Republica.ro) este iradiat. Iar cine e iradiat ori moare, ori se preface în monstru mutant. Dacă luăm de bună explicația dânsului, atunci PSD-ul e un partid X-Men. Dar haideți să nu ne încurcăm în detalii, că nici Dragnea, nici Dăncilă și nici măcar Ion Iliescu nu arată a Charles Xavier.

După încarcerarea lui Dragnea, PSD-ul era o boală autoimună. Lupus. Trebuie că (ce exprimare arhaică) domnul Popescu e obsedat de gândul că nu a găsit încă eticheta supremă pentru a descrie fostul FSN. Nu ne băgăm noi peste plăcerile vinovate ale unor oameni mai culți decât noi - poate că omul a ajuns să cunoască atât de multe încât a decis că de acum înainte menirea lui pe Pământ e să facă PSD-ul cu ou și cu oțet. Decizia dânsului!

Ceea ce m-a făcut să scriu acest text, însă, a fost atitudinea dânsului față de o anume imagine apărută pe internet. Cristian Tudor Popescu a întrebat - nici mai mult, nici mai puțin - de ce e o știre faptul că Dan Barna șade la masă cu Victor Ponta. Cică sunt și ei niște președinți ai unor partide care au avut rezultate mulțumitoare la europarlamentare și... nu e de datoria presei să prezinte faptul că discută amical, prietenește. Bănuiesc că nu neagă nici dânsul că, imediat după alegeri, cei doi nu pot discuta decât despre chestiuni de politică internă. Dar de ce ar fi asta o știre în definitiv, nu?

Păi, domnule Popescu... cum adică de ce e o știre? Nu ați descris în zeci de minute în emisiune la Cosmin Prelipceanu cum toți cei din poza aia cu Dăncilă și Ana Birchall nu sunt oameni, ci mutanți și că orice pesedist e contaminat pe vecie și contaminează prin asociere pe oricine? Nu a fost de-a lungul vremii Victor Ponta principala țintă a criticilor dumneavoastră? Nu a fost Victor Ponta lideul de frunte al partidului de mutanți? Nu-l contaminează, prin asociere, și pe Dan Barna? Nu, ă? Așa presupuneam și eu! :) Deci nu e, bre, o știre că Barna se pupă pe gură cu Ponta... Niște neprofesioniști ăștia din presă care aruncă astfel de mizerii online! Bă, nenorociților, învățați jurnalism de la maestrul jurnalismului de opinie din România! Nu mai dați săruturi erotice între politicieni, că e ca și cum băliți la curve! :) 'Rați ai dreacu'!

Un alt membru al cultului pentru propria personalitate este Mircea Badea. El e un pic mai rudimentar. Asemeni celor pe care-i condamnă. Idiotul de facebook e ăla care are doar certitudini. Și ignoră opiniile sau informații care nu se încadrează în sfera lui de înțelegere a realității. Pentru domnul Badea „orice spune #rezist e greșit” sau demn de ignorat sau contrazis. „Am un scop în viață, să le-o trag lu' ăștia de la #rezist”. Distinsul megastar de la Antena 3 nu poate să conceapă faptul că ăia care-l contestă pot să aibă și ei - măcar din greșeală - un dram de dreptate. E mai simplu să-i etichetezi și tu pe ăia din tabăra adversă „staliniști”, „naziști” în aplauzele fanilor. Mergem cu toții apoi mai liniștiți la somn. E și mâine o zi în care să jucăm un nou tenis cu înjurături. Nu e important să dai înjurătura înapoi, ci să trimiți în terenul advers o invectivă mai mult decât oponentul. Așa se câștigă partida.

Ei bine, omul ăsta care ne-a amenințat de enșpe ori că se cară - că nu-l mai țin nervii și că proștii i-au amenințat de-a-n pulea familia - a spus de nenumărate ori că ar prefera ca „IT-iștii” să plătească taxe la fel ca toți lucrătorii din România. De ce? Că așa e capitalist. Și probabil fiindcă programatorii nu se uită în gura lui cu respectul cuvenit. Sau fiindcă votează cu USR.

Nu mai explic eu că a explicat Dragoș Pătraru destul că măsurile protecționiste pentru industrii importante au fost aplicate în cele mai capitaliste dintre țările lumii! Sigur că argumentele useriștilor au fost în marea lor majoritate imbecile! Statul fură? Și? De ce să nu plătească unii taxe? Nu erați voi ăia care eliminați corupția? Nu așa trebuie abordată situația!

1. Nu trebuie să le facem statuie programatorilor, dar nici să-i stigmatizăm. Așa ajungem în paradigma bolnavă „ne pleacă inteligenții” vs „adică doar proștii plătesc taxe?”.

2. Industria fluxului de informații controlează lumea din ziua de azi. „Ăștia au o aplicație pentru orice”. Ei bine, o aplicație din asta ar putea să ajute un sector economic din țara noastră. Sau doar afaceri punctuale (tot de la noi). Doar că noi suntem prea ocupați să ne certăm, ca să ne gândim care sunt beneficiile unei măsuri. Și să strigăm „hoții ne-au furat chiloții”!

3. Dacă, așa cum zice Badea, „agricultura a fost lăsată așa...” înseamnă că statul ar fi de dorit să intervină și în acest sector, nu să încerce să dărâme ceva ce a început să aducă beneficii.

4. Dacă o să ne arătăm cu toții banii pe care-i producem (așa cum face în mod retoric domnul Badea deseori) și pentru care ne permitem să plătim taxe, înseamnă că nu am depășit faza de grădiniță ca nivel de intelect.

5. Programatorii sunt reprezentanții unei industrii care nu poluează în mod direct! Nu ne-ar plăcea să devenim la un moment dat o țară de programatori? Care vinde chestii bio produse în România prin aplicații create în România?

Probabil că există mai multe argumente pentru care ar trebui să încurajăm industria „IT-iștilor”, dar e greu să pui cap la cap ideile bune. Mai simple sunt vendetele personale!

P.S. Cum poți să susții public că e de dorit să vină niște indieni în locul indigenilor care să plece pentru un loc mai bun în lumea largă (că ăsta a fost discursul lui Mircea Badea săptămâna asta)? Unde mai sunt dramele prezentate de Carmen Avram la În premieră în legătură cu problemele copiilor lăsați aici să crească singuri? Fiindcă dramele pruncilor români lăsați în grija altora și nu crescuți de părinți chiar există! Am cunoscut în mod indirect personal un caz!

Lozinca nu e valoare

Bă, când eram eu mic era o vorbă: „Numele proștilor pe toate gardurile”. În sensul că ăla mai isteț din cartier, neavând cum să se afirme, mânjea sau scrijealea pereții/zidurile cu propria semnătură. Or, ce ar trebui să credem în cazul de mai jos:

Adică, despre William Shakespeare nu se poate spune că ar fi prostul clasei, nu? Doar că până la urmă artistul anonim nu s-a lăsat pe tânjeală și și-a pus și el iscălitura dedesubt. Profesionist, n-am ce zice! Doar că dacă-ți lipești numele de unul celebru - față de care întreaga suflare omenească a acceptat deja că poartă o valoare absolută și incontestabilă - nu dovedești faptul că ai la rândul tău valoare sau rafinament!

Până la urmă, asta e și acuza pe care aș aduce-o celor care pretind că ei aduc nu știu ce contribuție la educarea oamenilor prin muzica hip-hop. Fiindcă nu pun în versuri decât niște lozinci. În care se plasează drept culți, isteți și buni în cel mai înalt grad. Dar dacă îi iei și îi scuturi nu rămâne din ei nimic! Nu poți să explici în câteva cuvinte aspecte complexe! Or, tocmai asta pretind ei. Că în trei strofe au emis chintesența gândirii omenirii. De asta o să rămână mereu niște așa zis neînțeleși de societate. Frate, muzica e făcută să încânte urechea, nu să o bombardeze cu bas dur și lozinci în versuri. Dacă tu chiar vrei să dovedești că l-ai citit pe Shakespeare, nu-i scrii numele în stația de tramvai. Ci mergi și dezbați despre opera lui în preajma unor oameni la fel de interesați de tine de subiect...

Ce urmeză? Să ne semnăm sub numele lui Einstein? Benjamin Franklin? Harari? Sau Liviu Dragnea? LOL