duminică, 26 mai 2019

Money in the windows

Înainte ca susținătorii „dreptei” în politică să arunce plasticuri de un leu în săracii aduși de pesediști la întrunirile întru susținerea lui Dragnea, elevii de la un liceu tehnologic din Brăila băgau banii în ferestre! La propriu!


P.S. Am fost la votare. Discuție la intrarea (unde era deja coadă!!!!!):

- Da' ce se așteaptă acolo, îndreabă un el...

- Eh, să scaneze bulenitenele... zice o ea.

- Să vadă dacă suntem vii sau morți? întreabă din nou el, încercând să glumească.

- Uite așa ne mai fură datele personale, zice ea, după ce mai șade o vreme în așteptare. LOL

sâmbătă, 18 mai 2019

Alegeri Europarlamentare și Referendum 2019

Mai e aproape o săptămână și cetățenii României vor fi chemați să-și exprime din nou opțiunea de vot în legătură cu structura Parlamentului European și nu doar atât.

1. O să merg la vot și:

a. pentru Europarlamnetare îmi voi anula votul - chiar dacă dnul Cristian Tudor Popescu striga la televizor și pe net că ieșim din Europa dacă ne abținem (anularea votului se pune ca o abținere, nu?);

b. pentru întrebările de referendum o să ștampilez căsuța cu NU în ambele cazuri; nu fiindcă am sentimente de dragoste sau milă față de corupți (sau fiindcă iubesc corupția, dar îi urăsc pe corupți), ci pentru că eu cred că nu asta e soluția. Pentru ca oamenii care abuzează de funcțiile pe care le au să nu mai facă asta, trebuie descurajați. De aceea, sistemul de procurori și judecători din România trebuie să lase deoparte politica și să nu mai mârâie nemulțumiți că se schimbă legile, fiindcă ei sunt acolo doar ca să le aplice. Sau să judece în conformitate cu ele. Scapă Liviu Dragnea? Păi, cum dracului să nu scape când voi vreți să-l încălțați pentru niște găinării electorale sau niște angajări fictive, când sub ochii teleormănenilor zace în Alexandria ditamai viloiul, cu piscină și teren de tenis? Să ai atâta putere în mână și să nu reușești să-l condamni într-un dosar plauzibil pe Liviu Dragnea, înseamnă fie că ești prost sau la fel de mâncat de carii cum e dantura mustăciosului! Ca să elimini corupția (care e deja interzisă) trebuie să-i elimini resorturile, nu să o faci să pară mai odioasă. Consider că nu e nevoie de o adăugire la lege în direcția înăspririi ei în legătură cu actele de corupție, ci o aplicare riguroasă a legii care există deja! Dacă procurorii și-ar fi făcut temeinic treaba, nu cred că am mai fi discutat astăzi despre Liviu Dragnea, iar acesta nu și-ar fi permis să aibă o iubită atât de tânără. Poate doar un iubit la pușcărie...

2. susținătorii „dreptei” au repornit lupta cea dreaptă împotriva asistaților, care-și vând votul. Radu Alexandru vorbește despre responsabilitatea omului sărac... Acesta e așa fiindcă e prost, nu e doar o proiecție a mediului din care face parte. Bineînțeles că societatea ca să-și protejeze structura o să condamne pe făptuitor, nu și ansamblul de factori ce l-au aruncat pe ins în brațele fărădelegilor. Dar tot societatea are responsabilitatea să-l reabiliteze pe cetățeanul care nu-i respectă normele. Tot societatea are obligația să ofere tuturor șanse la fel de egale! Cum tot societatea are obligația (iar oamenii „de dreapta” strigă din toți bojocii asta) să facă drumuri de mare viteză, care să parcurgă toate țara înselnind circulația mărfurilor. Tot societatea trebuie să facă școli, spitale la fel de performante peste tot! Tot societatea trebuie să se îngrijească cu un la fel de mare interes față de toți cetățenii ei. Vrem ca societatea să se schimbe? Să lăsăm gargara de la televizor și să mergem în zona aia unde sărăcia s-a urcat pe oameni! Că uităm de faptul că oamenii sunt doar niște animale foarte bine dresate. Pentru unii, prosperitatea e cea mai simplă aducere aminte a faptului că e în interesul lor de animal să păstreze actuala ordine. Pentru ăia pe care s-a urcat deja sărăcia treaba nu mai funcționează la fel. Pe ei doar frica îi ține captivi în lumea asta. Și faptul că n-au efectiv unde să mai fugă! Suntem așa de mulți pe planetă, că n-ai cum să-ți mai găsești un loc în care să cauți fericirea în felul tău. Așa că, dacă societatea vrea să se păstreze în limitele actuale, trebuie să pedepsească pe ăia care îi încaltă regulile, dar trebuie să le pună la dispoziție și toate mijloacele pentru a le respecta. Degeaba zici că există oameni săraci, dar integri, care nu-și vând votul. Fiindcă nu știi care sunt resorturile din spatele acțiunilor oamenilor. Nu știi ce fel de presiuni sociale se fac asupra oamenilor în zonele unde votul se cumpără mai ieftin decât coșul tău pe o săptămână la supermarket! Dacă societatea vrea ca toată lumea să joace după aceleași reguli, atunci să impună peste tot aceleași reguli. Cel mai bine ar fi ca multe ONG-uri și echipe de jurnaliști să meargă în satele astea uitate de lume și să facă presiune asupra primarilor să-și ajute cetățenii nu doar dacă pe spatele cardului de identitate scrie că au votat. Animalul se obișnuiește simplu cu deprinderile de care contează supraviețuirea lui! Arătați-le că se poate și altfel, nu vă mărginiți doar la a-i condamna! Că mulți nu știu! Și e cel mai faci să arunci vina asupra unor oameni care oricum nu te aud și nici nu de pot apăra de ocările tale!

3. v-am scris în textul despre vaccinofobie despre colegul meu sexist, homofob, ultrareligios și adept al celor mai cunoscute conspirații ce umplu netul. Ei bine, am aflat fără surprindere că insul mai e și antisemit (când i-am amintit de faptul că naziștii, de exemplu, considerau ca fiind bine uciderea evreilor, mi-a replicat: „Eh, lasă... că și evreii și-au făcut-o cu mâna lor. S-a zis (cine?) după ce l-au răstignit pe Isus, că sângele vărsat o să stea asupra lor 7 generații (sau așa). Evreii meritau ce li s-a întâmplat (jur că asta a fost exprimarea lui... că meritau!!!)”) și chiar dacotard („Suntem daci, nu români. Da' noi nu știm asta”; degeaba am încercat să-i explic faptul că genele „dacilor” s-au amestecat cu genele multor alte populații care au trecut pe teritoriul țării acesteia, încât nu mai e nicio legătură între oamenii lui Decebal și românii din ziua de azi! El o ține pe a lui: „S-au amestecat, dar baza a rămas”, soto! Întrebarea mea ar fi... dacă se consideră dac, de ce nu abandonează creștinismul și nu-l venerează pe Zamolxe? Și... în definitiv... creștinismul e o religie iudaică, nu? Nu e dacică!). Acest ipochime, având aceste concepte hrănite de lecturile lui culte de pe net, mi-a zis cum vede el rezolvarea soluție: „Avem nevoie de o mână de fier (și-a însoțit cuvintele cu un gest semnificativ din pumn și o transfigurare a feței specifică, aproape mistică)! Pe mine nu m-ar deranja să am un militar la intrare, dacă la final de lună aș vedea pe fluturașul de salariu 3000 de lei!”. Vă jur că așa mi-a zis! Cuvintele lui exacte! Ce învățăminte tragem? Că animalele astea numite oameni sunt cel mai bine dresate spre progres de prosperitate și confort propriu. Dacă societatea le va întoarce confort și prosperitate, atunci și ei vor vota pentru idei frumoase și încărcate de spirit democratic. Dacă nu... atunci vor alege „mâna de fier”, fiindcă pare că aia o să facă dreptate socială. Dictatura care să îi pună la zid pe cei care au vile construite din furt și exploatare și să le confiște averile mafiote. Așa gândesc oamenii de la marginea societății! Ori îi integrați, ori o să zbierați ca proștii la aplaudacii voștri! Nu vă mai îngrijorați că iese România din UE, fiindcă dacă o fi să iasă e fiindcă nimeni nu face absolut nimic pentru ăia de la marginea societății! Degeaba #rezist, dacă, având o asemenea structură, nu reușești să comunici și cu oamenii săraci.

4. inspirat de articolul lui Doru Bușcu, am încercat să-i spun o poveste biblică insului de care v-am spus mai sus, ca să-mi susțin o idee. Moise și-a plimbat 40 de ani prin deșert oamenii eliberați din robie ca să se ducă pe cale naturală toți indivizii născuți în sclavie. Apoi, s-a statornicit... și a întemeiat un stat a cărui constituția cobora de la zeul suprem. O cunoaștem și azi sub denumirea de „Decalog” sau „Cele 10 porunci”. Deși, până la urmă, ideea asta nu e anticreștină, colegul mea a dat cu semnificație dezaprobator din cap: „Nu știi tu de ce i-a plimbat 40 de ani prin deșert pe everi...” Nu asta era ideea, dar n-a vrut să asculte până la capăt. La 30 de ani de la căderea comunismului, încă mai avem nevoie de ani mulți în care generațiile născute în comunism să dispară încetul cu încetul ca acești copii născuți în libertate să profite cu adevărat de ea. Până atunci, copii lor vor fi stăpânii copiilor noștri...

P.S. Cum de presa arată lumii întregi ce imensitate de mașină are Oprișan „de la mă-sa” și niciun procuror nu intră pe fir să investigheze? Și ăsta e unul dintre cele mai strigătoare la cer cazuri. Că mai sunt nenumărate!

P.P.S. Cei ce strigă încurajând ura socială trebuie să înțeleagă că sunt la fel de aproape de starea de sălbăticie ca ăia pe care s-a urcat sărăcia!

duminică, 12 mai 2019

Educație antreprenorială pentru copii

În una din edițiile emisiunii online „SDRC - Și de restul caramele”, Dragoș Pătraru discuta cu Bogdan Stoica despre importața educării copiilor în legătură cu banii. La urma-urmei, istoricul Yuval Noah Harari remarca (în celebra sa carte, Sapiens) faptul că banii - deși blamați de unii înțelepți și chiar de inși religioși (știm clișeul: „banul e ochiul dracului”) - sunt cea mai tolerantă valoare creată până acum pe plantă de oameni. Poate că n-o să ne înțelegem niciodată în privința celui mai important sistem religios și poate că nici a unui sistem social, dar cu toții o să avem nevoie de un intermedial în care să investim încrederea de ambele părți pentru a face schimburi. Altfel am stagna. Și ne-am sălbătici la loc. Deci cum îi facem pe copii să înțeleagă faptul că e util să nu risipești banul, ci să-l pui să lucreze pentru tine? Să-l investești în chestii care să-ți aducă mai mulți bani.

Și dă exemple Dragoș Pătraru de oameni, care, devenind celebri peste noapte și îmbogățidu-se (din sport cel mai adesea, dar nu numai), nu știu cum să managerieze valul de cash ce se abape peste ei și, cheltuind aiurea, se trezesc la fel de repede lefteri. Prin urmare, se impune ca, încă de la o vârstă fragedă, oamenii să fie educați în spirit capitalist.

Sistemul de învățământ universitar american e privat. Părinții pun bani deoparte pentru așa ceva sau, dacă nu e posibilă varianta asta, se fac împrumuturi pentru inșii isteți, dar fără noroc financiar pe linie ereditară. Poate că un astfel de sistem pune mai repede accentul pe educația antreprenorială a tinerei generații...

Dar haideți să vă spun și niște povești. Colega mea mi-a zis zilele trecută: „Știi ce mi-a spus fi-mea? «Mami cumpără-mi elastice de la supermarket, că eu fac brățări și le vând pe internet ca să fac bani (ca să-și cumpere ce dorea ea)»”. Fetița n-are decât 8 ani și înțelege deja ideea de business.

De asemenea, nepotul meu (14 ani) se juca acum câteva luni pe roblox Theme Park Tycoon 2:





Jocurile astea de tip „Țiriac” (Tycoon înseamnă Magnat) pun la dispoziție utilizatorilor inițial o sumă virtuală de bani. În funcție de specificul jocului, trebuie să folosești suma aceea de bani pentru a ajunge la niveluri superioare. Îndeplinind anumite sarcini, câștigi bani, pe care îi investenți în chestii mai bune, care aduc bani mai mulți. Jocul de care am amintit mai devreme e ceva chiar mai special. Cu banii inițiali trebuie să gândești o strategie de creare a unui parc de distracții. Îți pune, pe lângă spiritul întreprinzător, și imaginația la treabă. La acest parc de distracții o să vină indivizi să își cheltuie salariile. Sigur că sunt doar niște personaje create aleator de computer, dar simulează într-un fel un comportament uman. De exemplu, după ce a avansat suficient de mult, nepotul meu a încercat să ridice prețurile pentru produsele și serviciile din parcul său. Da, există și produse ce se distribuie în parcul virtual. Jocul îi face pe copii să înțeleagă faptul că afacerile din industria alimentară sunt foarte importante și chiar prospere. Distracția pe stomacul gol nu  mai e distracție... Și nu doar atât. Indivizii din carne și oase au tot soiul de nevoi și năzuițe pentru care sunt dispuși să plătească. La fel și personajele din jocul de pe roblox. Când a văzut că vânzările au început să scadă, nepotul meu a ales soluția care se impunea. A scăzut prețurile, iar afacerea a început să devină prosperă din nou!

Același copil se uita - când se difuza pe Cartoon Network - la serialul Clarence. În episodul Clarence's Millions, personajul principal - un elev în clasa a patra - crează propria monedă, dolarii Clarence, ca răspuns la sistemul profesoarei sale care recompensa elevii cu steluțe pentru activitățile școlare la care s-au arătat vrednici. El face acest gest întrucât observă că unii elevi primesc prea multe steluțe, iar alții mai deloc. Așa că începe să împartă prin clasă, în loc de steluțe, dolari Clarence oricui crede el că merită. Un coleg poartă un tricou care i se pare mișto? Primește un dolar Clarence. Ai luat un patru (F) la test, dar te-ai străduit să înveți totuși? Ia un dolar Clarence! După ce e pus la punct de profesoara lui, micuțul grăsuț cu dinți mari și strungăreață imensă e nevoit să considere ideea lui un eșec. Doar că prietenul Sumo invadează „piața” școlii cu bancnotele desenate de el. Când se întoarce a doua zi la școală, Clarence rămâne uimit de faptul că toată lumea vrea dolarii ce-i poartă numele! Se fac chiar schimburi utilizându-se hârtiile desenate de el! Din păcare, minunea nu ține nici măcar trei zile, iar moneda nouă începe să aducă necazuri. De ce? Pentru că nimeni nu are suficienți dolari Clarence și toți se bat la propriu pentru ei. Creatorul decide prin urmare să-și elimine propria plăsmuire. Neputând să adune toți banii falși la un loc pentru a le da foc, găsește o soluție interesantă și ingenioasă chiar. Inflația. Invadează „piața” cu atât de multă monedă nouă că nimeni nu mai găsește efectiv nicio întrebuințare pentru dolarii Clanrence! Și astfel readuce lucrurile la normal.


Ce vreau să spun prin aceste povești? Că educația antreprenotială (sau să-i zicem economică) pentru copii există deja. Nu trebuie decât să-l urmărești pe copilul tău și să-i explici tâlcul din spatele fiecărei povești la care el are acces. Cred că așa o să țină minte mai bine:

1. în jocul amintit avem de-a face nu doar cu ideea de creativitate, dar și cu întâlnirea cererii cu oferta în stabilirea prețului;

2. tot acolo, putem remarca faptul că de multe activități economice se pot lipi alte afaceri (în parcul de distracție poți deschide un butic cu haleală și dulciuri!);

3. desenul animat vorbește despre fenomenul inflației; banii trebuie să aibă acoperire economică - în aur, bunuri și servicii; o bancă națională nu poate să tipărească anapoda bani din care să se plătească pensiile și salariile cetățenilor, dacă oamenii n-au ce să cumpere cu banii pe care-i primesc... Vei avea practic în cazul acesta niște milionari fără bani.

4. dacă ai un copil care vine cu o idee de afaceri - fie ea și măruntă - încurajează-l! Fie că îi iese sau nu, tu lasă-l și ajută-l să-și pună în practică micul business! Și dacă nu-i iese încearcă să-i explici de ce n-a mers... iar dacă s-a lipit de un succes... bagă bățul prin gard și spune-i cum ar putea să facă afacerea mai prosperă... vezi cum reacționează. Fă-l să se bucure de experiența acumulată! Și să-i pătrundă sensul.

P.S. colega mea și-a adus odrasla la școală. Eram la poarta de ieșire când fetița s-a îndepărtat. Și iată discuția pe care a avut-o cu mama ei:

- Unde fugi așa?

- Acasă (zice fetița firesc)...

- Dar știi pe unde să mergi?

- Da, normal...

- Ia zi cum!

- Cu Google Earth...

N-o fi nimerit exact aplicația, dar cu telefonul ei inteligent conectat la net se descurca să ajungă acasă, fără să aibă o hartă în cap! Mulți copii din ziua de azi se folosesc „nativ” de tehnologie. Consideră asta ca pe ceva firesc. Sigur că trebuie să le explici și faptul că unele chestii trebuie să învețe să le facă și fără o aplicație de pe mobil. Dar, de asemenea, e bine că știu să pună tehnologia să-i ajute! Și nu se pierd cu firea.

duminică, 5 mai 2019

Cum să creezi un stick bootabil în Ubuntu 18.04

Pe 19 aprilie a fost lansată versiunea 19.04 a sistemului de operare Ubuntu. Recent, am căpătat și un stick de 16 GB, de la Kingston. Având toate instrumentele la îndemână am purces la crearea unui stick bootabil direct în Ubuntu 18.04. Toată povestea asta n-a durat mai mult de 15 minute!

Înainte să mă apuc efectiv de treabă, am descărcat de pe site-ul oficial Ubuntu 19.04 (nici 5 minute pentru descărcarea a 2 GB).

1. Pentru a crea un stick bootabil în Ubuntu 18.04 trebuie să deschideți aplicația Startup Disk Creator. Click pe pictograma Show Applications (de regulă, o găsiți în stânga ecranului jos, la mine, însă, e în dreapta jos întrucât am personalizat interfața), tastați în locul de căutare „startup” și alegeți programul necesar:

 
2. Asigurați-vă că fișierul imagine (ISO) ce conține sistemul de operare pe care vreți să-l puneți pe stick este exact cel pe care-l vede și programul Startup Disk Creator. Dacă nu... navigați până la acesta folosind opțiunea „Other...”. De asemenea, asigurați-vă că ați introdus stick-ul în portul USB (pentru ca aplicația să-l poată vizualiza):


3. Dacă totul e în regulă, click pe „Make Startup Disk”. Și așteptați în jur de 10 minute (cel puțin așa a fost în cazul meu):


4. Click pe „Quit” sau Close (asta a fost tot):

 
P.S. Dacă tot am creat stick-ul bootabil, l-am pus și la treabă! Mărturisesc că am fost impresionat de cât de repede se încarcă Ubuntu 19.04, chiar dacă l-am utilizat numai de pe stick! În nici 2 minute aveam un ecran țiplă - precum cel de mai jos!!! Conectarea la net pe Wifi s-a făcut fără întârziere. La fel și navigarea în browserul Mozilla Firefox și chiar navigarea printre fișierele computerului! Dacă varianta de încercare se mișcă așa, cred că versiunea instalată o să fie și mai rapidă! La Ubuntu 18.04 încă sesizez o mică întârziere la funcționare în comparație cu Windows 7 (cel puțin pe laptopul meu). O să păstrez totuși actuala configurație a computerului, întrucât prefer stabilitatea... O să aștept anul 2020 când Windows 7 își va pierde suportul primit de la firma mamă. Iar în aprilie Ubuntu capătă o nouă versiune LTS (să sperăm că la fel de rapidă precum cea lansată recent!):