Mai e aproape o săptămână și cetățenii României vor fi chemați să-și exprime din nou opțiunea de vot în legătură cu structura Parlamentului European și nu doar atât.
1. O să merg la vot și:
a. pentru Europarlamnetare îmi voi anula votul - chiar dacă dnul Cristian Tudor Popescu striga la televizor și pe net că ieșim din Europa dacă ne abținem (anularea votului se pune ca o abținere, nu?);
b. pentru întrebările de referendum o să ștampilez căsuța cu NU în ambele cazuri; nu fiindcă am sentimente de dragoste sau milă față de corupți (sau fiindcă iubesc corupția, dar îi urăsc pe corupți), ci pentru că eu cred că nu asta e soluția. Pentru ca oamenii care abuzează de funcțiile pe care le au să nu mai facă asta, trebuie descurajați. De aceea, sistemul de procurori și judecători din România trebuie să lase deoparte politica și să nu mai mârâie nemulțumiți că se schimbă legile, fiindcă ei sunt acolo doar ca să le aplice. Sau să judece în conformitate cu ele. Scapă Liviu Dragnea? Păi, cum dracului să nu scape când voi vreți să-l încălțați pentru niște găinării electorale sau niște angajări fictive, când sub ochii teleormănenilor zace în Alexandria ditamai viloiul, cu piscină și teren de tenis? Să ai atâta putere în mână și să nu reușești să-l condamni într-un dosar plauzibil pe Liviu Dragnea, înseamnă fie că ești prost sau la fel de mâncat de carii cum e dantura mustăciosului! Ca să elimini corupția (care e deja interzisă) trebuie să-i elimini resorturile, nu să o faci să pară mai odioasă. Consider că nu e nevoie de o adăugire la lege în direcția înăspririi ei în legătură cu actele de corupție, ci o aplicare riguroasă a legii care există deja! Dacă procurorii și-ar fi făcut temeinic treaba, nu cred că am mai fi discutat astăzi despre Liviu Dragnea, iar acesta nu și-ar fi permis să aibă o iubită atât de tânără. Poate doar un iubit la pușcărie...
2. susținătorii „dreptei” au repornit lupta cea dreaptă împotriva asistaților, care-și vând votul.
Radu Alexandru vorbește despre responsabilitatea omului sărac... Acesta e așa fiindcă e prost, nu e doar o proiecție a mediului din care face parte. Bineînțeles că societatea ca să-și protejeze structura o să condamne pe făptuitor, nu și ansamblul de factori ce l-au aruncat pe ins în brațele fărădelegilor. Dar tot societatea are responsabilitatea să-l reabiliteze pe cetățeanul care nu-i respectă normele. Tot societatea are obligația să ofere tuturor șanse la fel de egale! Cum tot societatea are obligația (iar oamenii „de dreapta” strigă din toți bojocii asta) să facă drumuri de mare viteză, care să parcurgă toate țara înselnind circulația mărfurilor. Tot societatea trebuie să facă școli, spitale la fel de performante peste tot! Tot societatea trebuie să se îngrijească cu un la fel de mare interes față de toți cetățenii ei. Vrem ca societatea să se schimbe? Să lăsăm gargara de la televizor și să mergem în zona aia unde sărăcia s-a urcat pe oameni! Că uităm de faptul că oamenii sunt doar niște animale foarte bine dresate. Pentru unii, prosperitatea e cea mai simplă aducere aminte a faptului că e în interesul lor de animal să păstreze actuala ordine. Pentru ăia pe care s-a urcat deja sărăcia treaba nu mai funcționează la fel. Pe ei doar frica îi ține captivi în lumea asta. Și faptul că n-au efectiv unde să mai fugă! Suntem așa de mulți pe planetă, că n-ai cum să-ți mai găsești un loc în care să cauți fericirea în felul tău. Așa că, dacă societatea vrea să se păstreze în limitele actuale, trebuie să pedepsească pe ăia care îi încaltă regulile, dar trebuie să le pună la dispoziție și toate mijloacele pentru a le respecta. Degeaba zici că există oameni săraci, dar integri, care nu-și vând votul. Fiindcă nu știi care sunt resorturile din spatele acțiunilor oamenilor. Nu știi ce fel de presiuni sociale se fac asupra oamenilor în zonele unde votul se cumpără mai ieftin decât coșul tău pe o săptămână la supermarket! Dacă societatea vrea ca toată lumea să joace după aceleași reguli, atunci să impună peste tot aceleași reguli. Cel mai bine ar fi ca multe ONG-uri și echipe de jurnaliști să meargă în satele astea uitate de lume și să facă presiune asupra primarilor să-și ajute cetățenii nu doar dacă pe spatele cardului de identitate scrie că au votat. Animalul se obișnuiește simplu cu deprinderile de care contează supraviețuirea lui! Arătați-le că se poate și altfel, nu vă mărginiți doar la a-i condamna! Că mulți nu știu! Și e cel mai facil să arunci vina asupra unor oameni care oricum nu te aud și nici nu se pot apăra de ocările tale!
3. v-am scris în textul despre vaccinofobie despre colegul meu sexist, homofob, ultrareligios și adept al celor mai cunoscute conspirații ce umplu netul. Ei bine, am aflat fără surprindere că insul mai e și antisemit (când i-am amintit de faptul că naziștii, de exemplu, considerau ca fiind bine uciderea evreilor, mi-a replicat: „Eh, lasă... că și evreii și-au făcut-o cu mâna lor. S-a zis (cine?) după ce l-au răstignit pe Isus, că sângele vărsat o să stea asupra lor 7 generații (sau așa). Evreii meritau ce li s-a întâmplat (jur că asta a fost exprimarea lui... că meritau!!!)”) și chiar dacotard („Suntem daci, nu români. Da' noi nu știm asta”; degeaba am încercat să-i explic faptul că genele „dacilor” s-au amestecat cu genele multor alte populații care au trecut pe teritoriul țării acesteia, încât nu mai e nicio legătură între oamenii lui Decebal și românii din ziua de azi! El o ținea pe a lui: „S-au amestecat, dar baza a rămas”, soto! Întrebarea mea ar fi... dacă se consideră dac, de ce nu abandonează creștinismul și nu-l venerează pe Zamolxe? Și... în definitiv... creștinismul e o religie iudaică, nu? Nu e dacică!). Acest ipochime, având aceste concepte hrănite de lecturile lui culte de pe net, mi-a zis cum vede el rezolvarea soluție: „Avem nevoie de o mână de fier (și-a însoțit cuvintele cu un gest semnificativ din pumn și o transfigurare a feței specifică, aproape mistică)! Pe mine nu m-ar deranja să am un militar la intrare, dacă la final de lună aș vedea pe fluturașul de salariu 3000 de lei!”. Vă jur că așa mi-a zis! Cuvintele lui exacte! Ce învățăminte tragem? Că animalele astea numite oameni sunt cel mai bine dresate spre progres de prosperitate și confort propriu. Dacă societatea le va întoarce confort și prosperitate, atunci și ei vor vota pentru idei frumoase și încărcate de spirit democratic. Dacă nu... atunci vor alege „mâna de fier”, fiindcă pare că aia o să facă dreptate socială. Dictatura care să îi pună la zid pe cei care au vile construite din furt și exploatare și să le confiște averile mafiote. Așa gândesc oamenii de la marginea societății! Ori îi integrați, ori o să zbierați ca proștii la aplaudacii voștri! Nu vă mai îngrijorați că iese România din UE, fiindcă dacă o fi să iasă e fiindcă nimeni nu face absolut nimic pentru ăia de la marginea societății! Degeaba #rezist, dacă, având o asemenea structură, nu reușești să comunici și cu oamenii săraci.
4. inspirat de
articolul lui Doru Bușcu, am încercat să-i spun o poveste biblică insului de care v-am spus mai sus, ca să-mi susțin o idee. Moise și-a plimbat 40 de ani prin deșert oamenii eliberați din robie ca să se ducă pe cale naturală toți indivizii născuți în sclavie. Apoi, s-a statornicit... și a întemeiat un stat a cărui constituția cobora de la zeul suprem. O cunoaștem și azi sub denumirea de „Decalog” sau „Cele 10 porunci”. Deși, până la urmă, ideea asta nu e anticreștină, colegul mea a dat cu semnificație dezaprobator din cap: „Nu știi tu de ce i-a plimbat 40 de ani prin deșert pe everi...” Nu asta era ideea, dar n-a vrut să asculte până la capăt. La 30 de ani de la căderea comunismului, încă mai avem nevoie de ani mulți în care generațiile născute în comunism să dispară încetul cu încetul ca acești copii născuți în libertate să profite cu adevărat de ea. Până atunci, copii lor vor fi stăpânii copiilor noștri...
P.S. Cum de presa arată lumii întregi ce imensitate de mașină are Oprișan „de la mă-sa” și niciun procuror nu intră pe fir să investigheze? Și ăsta e unul dintre cele mai strigătoare la cer cazuri. Că mai sunt nenumărate!
P.P.S. Cei ce strigă încurajând ura socială trebuie să înțeleagă că sunt la fel de aproape de starea de sălbăticie ca ăia pe care s-a urcat sărăcia!
