joi, 29 noiembrie 2018

Două condimente

Când spui că un ins este „sarea și piperul” unei anumite conjuncturi, vrei să spui că ipochimenul respectiv chiar a este omul care pune lucrurile în mișcare, care dă gust unui eveniment sau care reușește pur și simplu uimească auditoriul!

Ce facem însă, în cazul în care eroul povestirii vrea să păstreze doar caracteristicile unui singur condiment? Când Yang se detașează de Yin?


Practic, rapsodul gardului de piatră își neagă jumătatea sufletească și menirea de om special, doar fiindcă nu vrea să fie considerat plicticos, anost, monoton, mult prea des uzitat, clișeu...


Doar ca să transmită că el este mai mult Yang (iute, sangvinic, caustic, dur, spontan etc.), se disociază, precum se disociază apa de ulei și dracul de tămâie, de ceea ce l-ar putea face uman și învingător.

Despre sare ne parvin de la înțeleptul mucalit, Ion Creangă, câteva povești esențiale în situația asta. Mă refer aici la povestea drobului de sare, care pune pe jar proștii și la povestea iubirii față de părinte „ca sare-n bucate”...

duminică, 25 noiembrie 2018

Ce ar spune Daffy Duck dacă ar dori să se angajeze?

Cel mai probabil ceea ce o să vedeți mai jos a fost o glumă proastă făcută de cineva pe net cu puțin timp în urmă. Deci iată ce ar spune Daffy Duck dacă ar vrea să se angajeze:

Am 18 ani, deci nu știu să fac mare lucru. Dar vreau o slujbă de director, fiindcă mama e bolnavă. În cazul în care mai e nevoie de un om, am un prieten pe care să-l pun director adjunct. Frumos, elegant, cât de cât... Mă aștept ca și voi să fiți la fel de serioși cum sunt eu acum.

marți, 20 noiembrie 2018

Cei trei pedobears

Cartoon Nerwork difuzează de ceva vreme un serial în care niște urși se călăresc reciproc. Just like that:


We Bare Bears se cheamă seria de desene animate, iar adaptarea pentru limba română este: Aventurile fraţilor urşi (nu puteau să zică „Noi dezgolim urșii”, nu? Ar fi fost prea... 🥁 🥁 🥁 🥁... pe față; deși și aventurile sună destul de aventuros - știți voi ce înseamnă a avea o aventură în limbaj eufemistic).

Un personaj care apare frecvent în aventurile astea este Chloe Park:


După nume pare fată. După înfățișare, însă, sexul e incert. Just like a pedobear would love it... LOL

În unul dintre episoadele animației (Road Trip), Chloe trebuie să meargă într-o excursie către un loc unde poate admira mai acătării ploaia de meteoriți. Iar părinții lui Chloe nu văd nimic ciudat în faptul că fiica lor se află în cârdășie cu niște urși. Ba mai mult, îi lasă chiar mașina unuia dintre ei, preocuparea lor cea mai mare fiind ca acesta să nu conducă imprudent!



Pe parcursul călătoriei, celor patru li se alătură un alt bărbos gras... Un pedobear cu chip... 🥁 🥁 🥁 🥁... uman???

P.S. Ar putea fi o coincidență! Ar putea fi!... Dar voi chiar mai credeți în... 🥁 🥁 🥁 🥁... coi...


...ncidențe???

miercuri, 14 noiembrie 2018

Dedeman la munte și la mare

Am trimis ieri un e-mail către cei de la Dedeman, întrucât găsisem pe net un anunț prin care comunicau că ar fi avut un post (interesant pentru mine) vacant:


Am specificat acolo denumirea postului, am dat și link-ul către anunțul cu pricina. Am scris și în CV despre ce post e vorba! Și uitați ce text mi-a fost dat să găsesc în căsuța de e-mail în dimineața asta:




Eu nu sunt împotriva directivelor europene, care au menirea de a interzice folosirea datelor confidențiale în alte scopuri decât cele pentru care un individ și-a dat în mod explicit acordul.

Doar că în cazul de față... când trimiți un CV către o companie... e de la sine înțeles că vrei ca acesta să fie luat în considerare pentru postul pentru care ai optat (iar eu o făcusem într-un mod cât se poate de explicit!). Cum e posibil ca, în cazul în care eu nu aș mai fi trimit un e-mail prin care să aleg una dintre cele două variante oferite de e-mail-ul trimis de către companie, aplicația mea să nu fie luată în considerare pentru niciun post vacant?? Cum se poate să existe o astfel de fractură logică?? Și de ce să mă întrebi dacă vreau să-mi iei în considerare CV-ul pentru toate posturile din cadrul firmei? Care-i sensul? Oameni buni, dacă voiam să aplic pentru alte posturi vacante la Dedeman, aș fi aplicat. Mă interesează în clipa de față jobul pentru care am aplicat și vreau să folosești CV-ul meu ca să vezi dacă tu consideri că merit șansa să mă chemi la un interviu! Nimic altceva!

luni, 12 noiembrie 2018

Au și asistenții sociali demnitatea lor

Deja e un clișeu să spui că în următorii ani (unii avansează cifra 10 fiindcă e un număr rotund pentru specia noastră) multe meserii vor dispărea. O știu până și cei mai mediocri inși ce și-au făcut din discursul motivațional o menire. Unii prezicători ai apocalipsei robotizării sfătuiesc oamenii să se orienteze către domeniul asistenței sociale. Fiindcă bătrâni de șters la cur o să se găsescă și în viitor.

Eu am descoperit deja pe internet pe cineva care (chiar și la o venerabilă vârstă) a prins trendul ăsta, dar doar cu anumite condiții, frățiuer:


Bă, spală la cur un moș sau o babă, dar să-i lase casa prin testament! Nu cere salariu, nu cere nici măcar o masă pe zi... Respect pentru familie în schimbul unei locuințe! Nici mai mult, nici mai puțin! 😀 Și ca să arate că nu e orice fel de persoană care spală la cur oameni care au atins o vârstă la care nu se mai pot ajuta singuri, vine cu pretenția de onoare: să nu fie vreun țăran din ăla de la capătul județului! Ci din apropierea orașului. Ce să faci cu o casă și o grădină de la mama dracului? Dna Nina M. nu îngrijește, bre, orice nespălat de la țară!

miercuri, 7 noiembrie 2018

Pasiunea de a fi sclav

Nu știu alții cum sunt, dar eu am descoperit pe internet niște inși care declară public, fără nicio spaimă interioară, că ei sunt nimfomani ai vânzărilor. Ar face vânzări, cum fac unii sex... continuu. În flăcările pasiunii:



Deviza în vânzări este, așa cum ne-a fost lăsată de la Adam și Eva încoace: „Clientul nostru, stăpânul nostru”. Prin urmare, unii simt o satisfacție aproape orgasmică bănuiesc când au cât mai mulți stăpâni pe zi! Sigur că înțelepciunea populară ne sfătuiește că n-ar fi chiar indicat să fii slugă la prea mulți stăpâni... și că sluga care schimbă în continuu stăpânii nu o să progreseze în veci, dar astea nu sunt decât chestii de pe vremea când producția se învârtea în mare parte după activitate și toanele Soarelui... la nivel global bogăția sporind aproape deloc.

Astăzi, când ne închinăm cu toții aurului negru și producția trebuie să crească exponențial odată cu ridicarea numărului de suflete de Sapiens de pe teritoriul planetei, viitorilor angajați li se cere fără perdea să fie sclavi. Sclavul modern nu trebuie să care pietre de moară. El trebuie să zâmbească tâmp și să recite la nesfârșit aceeași mantră. Nu e de mirare că o să ne înlocuiască în curând roboții:

P.S. Pariez că dl Marin Alexandru habar nu are ce sunt alea științe pozitive sau ce e pozitivismul. Dânsul vrea să se refere la optimism probabil, dar... dorind să o facă pe deșteptul... și-a arătat singur neștiința. Nu-i de mirare că e „pasionat de vânzări” și le cere și celor care-i vor fi angajați să fie la fel de pasionați de statutul de sclavi. 😈