descoji sau decoji?

O să ziceți că reclamă mascată sau iată încă un taliban al gramaticii! Crimă și pedeapsă lingvistică. Doar că - în conformitate cu legislația în domeniu - cică:

„Articolul 1

(1) Orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să fie corect din punct de vedere al proprietăţii termenilor, precum şi sub aspect gramatical, ortoepic şi, după caz, sub aspectul punctuaţiei şi ortografic, conform normelor academice în vigoare.

(2) Orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoţit de traducerea sau de adaptarea în limba română.

Articolul 2

În sensul prezentei legi, prin text cu caracter de interes public se înţelege orice text care, în cadrul unor atribuţii de serviciu, este afişat, expus, difuzat sau rostit în locuri publice ori prin mijloace de informare în masă, având ca scop aducerea la cunoştinţa publicului a unei denumiri, a unei informaţii sau a unui mesaj, cu conţinut direct ori indirect publicitar.” (Legea 500/2004)

Dar ce avem noi aici? Un ambalaj al unui produs comercializat în supermarketul Profi pe care un anume cuvânt aparținând limbii române curente este scris cu ortografie incorectă:

Până să mă intersectez cu un curs de fonetică a limbii române (am văzut o meme haioasă a cărei idee principală era: „Nu-l pune pe un vorbitor nativ să-ți explice cum sunt produse sunetele din limba proprie”), și eu am trăit cu impresia că forma corectă e „decoji”... Dar nu e așa! Corect se zice și se scrie „descoji”. Deci, în cazul ambalajului, a trebui să avem de-a face cu: „Arahide descojite, coapte și sărate”. Și, știți cum se zice, necunoașterea legii nu te absolvă de responsabilitate în cazul încălcării ei!

Nu mă înțelegeți greșit. Sunt sigur că toate limbile planetei nu sunt structuri fixe, ci dinamice și fluide precum apa. Se așază în martca tiparului de vorbire al unei epoci; iar dacă pentru anumite cuvinte pare mai naturală pronunția care duce la eliminarea unor sunete sau înlocuirea lor cu altele (din pricina unor confuzii pe care majoritatea vorbitorilor le fac - cuvintele contaminându-se între ele!), atunci și normele se schimbă. Nu mai trebuie să menționăm că însăși limba română a apărut ca urmare a vorbirii „greșite” (sau folosind pronunția locală) a limbii latine!

Mie îmi place totuși să remarc niște chestii. Cu umor, am putea chiar să susținem sancționarea entităților comerciale care nu au angajat un specialist în lingvistică în cadrul departamentului de ambalaje. Fiindcă ele sunt de interes public! Chiar dacă nimeni nu le citește cu adevărat...

Își mai amintește cineva cum era tratată „analfabeta aia de Dăncilă”? De ce nu se întâmplă la fel și cu lanțurile de supermarketuri?

cine e boss în școli?

am găsit acest mesaj cifrat notat cu pastă de pix pe cartea de română de clasa a VIII-a:

P.S. dacă eram și eu sclav al clișeelor, aruncam asta online fix după apariția rezultatelor de la testul Pisa - că am imaginea de dinainte de septembrie! 👮

Liceul în scara de bloc

Pe vremea mea (bă, iată că am îmbătrânit și eu)... aveam lângă liceu un băruleț căruia dirigul îi zicea „Cireșica”. Tot atunci căpătasem și un coleg care petrecea unele ore de curs acolo. După ce pierdea câteva ceasuri la mese, se întorcea printre pupitre și răspândea un perfect damf de alcool. Omul nu și-a căpătat faima direct pentru că puțea aiurea în timpul orelor de curs, ci ca urmare a unei razii a poliției la „Cireșica”. Prins în fapt, a mărturisit în fața camerelor de luat vederi de la Antena 1 că el avea ore vizavi, doar că emoțiile îl compleșiseră și a simțit nevoia să se relaxeze lingând la o sticluță de vodcă. Fără alcool, viața este greu. De atunci, profele de franceză, care veneau la noi suplinind titulara, purtau cu dânsul conversații de genul:

„- Pe tine te știu deja.

- De unde?

- Eh, ești celebru...”

Întrucât am revenit oarecum la statutul de licean (eh, mă alint și eu să cred că am încă 16 ani... fiindcă deja au trecut încă pe atât de atunci) am descoperit următorea foaie pusă pe la toate intrările de la Liceul „Panait Istrati” Brăila:

Adică, vedeți. E o treabă asumată. Are semnătură și ștampilă! D-na profesor Panait Gabriela (și director pe deasupra) n-a văzut nimic ridicol în a cere elevilor (în scris) să nu mai șadă în scările de bloc din preajma liceului în recreații. Că liceenii sunt niște ființe docile care imediat se conformează când li se cere ceva. Mai ales când o faci pe un ton de rugăminte! S-au dus vremurile când poliția hăitua elevii în baruri, acum o să-i alerge prin scările de blocuri ca să pună filmările pe youtube. LOL

Nu știu ce materie predă d-na Panait, dar nu s-a găsit în tot liceul ăla vreo profă de română care să observe că în textul de mai sus s-a strecurat o pârdalnică de virgulă care nu ar trebui să fie acolo??? Între regentă și completivă nu se pune virgulă! Eh, poate d-na Panait predă, precum d-nul Genunche, altă materie, nu limba română, deci d-na Andronescu are să o ierte pentru imprudența de a nu-și consulta colegele sau colegii de specialitate... Ce colege are și d-na Panait! Să n-o anunțe nimeni... Și n-a existat niciun elev mai isteț pe acolo? Putea merge în biroul doamnei director să o șantajeze! Dacă nu primește doar 10 până la absolvire, atunci o să divulge întregii școli proba care dovedește faptul că directoarea școlii este analfabetă... O să-i târască în noroi numele și reputația aia mică... dacă nu se conformează! LOL

P.S. Culmea e că, în calitate de oarecum licean, am în „clasă” un alt bețiv. Și ăsta e din ăla care, în clipa în care se îmbată, are tupeul să-i spună profei la telefon că el e „donator de spermă”, deci (așadar și prin urmare) nu poate să se deplaseze până la curs.

Romgleza youtuberilor axați pe jocuri video

Moto: „Zero, șapte n-am cartelă/Să m-apuci de manivelă”
(din foclorul elevilor din stadiul gimnazial)

Aparent, există oameni care se uită la alți oameni, fiindcă aceștia din urmă le arată cum să joace jocurile de pe calculator/consolă/tabletă/smartphone. Am depășit deja stadiul ăla în care despre jocuri se discuta într-un mod destul de tehnic: are o grafică bună/proastă, personajele pot fi controlate facil/greoi, iar inteligența artificială a inamicilor e prea mare/mică/acceptabilă. Industria jocurilor video a evoluat atât de tare încât multe dintre creațiile coloșilor din domeniu ajută în mod direct utilizatorul, indicându-i pe ecran ce tastă de la controler să aleagă pentru o anume acțiune. Sigur că există și sisteme care înțeleg mișcările corpului și le transpun ca acțiuni în joc, dar deocamdată acestea sunt costisitoare și nu sunt așa de relaxante precum ar dori un utilizator de computer. El trebuie să șadă pe scaun și să comande cât mai facil calculatorului... iar butonatul/tastarea/atingerea ecranului tactil rămâne - pentru moment - cea mai lejeră metodă în acest sens.

Jocurile video din ziua azi sunt atât de complexe încât, pentru a trece anumite nivele, oamenii au nevoie de ajutorul unor specialiști, care au jucat respectivul joc suficient de mult timp încât au descoperit anumite secrete, care pentru leneșii vremii au rămas ascunse. Așa că youtuberii/vloggerii care au înțeles că e o pâine de mâncat în domeniul ăsta au căpătat o popularitate foarte mare pentru niște inși care abordează subiecte de nișă!

Nepotul meu urmărește fiecare video urcat pe Youtube de către trei oameni: MaxINFINITE (care e așa de grăbit când își salută fanii, încât sună ca un ins care spune în loc de „săru-mâna” „sărnâna”... doar ascultați-l cum recită repede ca pe o poezie „Salut și bine v-am găsit la un nou episod de...”), IHATEPINK (cunoscut printre internauți ca PINK - deși el... și-a pus ca nickname IHATEPINK... karma is a bitch! LOL) și iRaphahell (...care nu are nimic care să-l facă special... salută pronunțând cuvintele corect... nu e cunoscut pentru ceea ce declară că urăște... sau chestii din astea... e doar un alt ins de pe net care le arată oamenilor cum se joacă unele jocuri video).

Pe toți aceștia (și probabil mulți alții) i-am auzit folosind romgleza. Sigur că o limbă e un sistem dinamic și că dacă țăranii daci ar fi fost obligați să folosească impecabila latină de la Roma... nu s-ar mai fi născut limba română. Dar mi se pare supărător să aud de fiecare dată mapă - când uzual în limba română e alt cuvânt, și anume hartă - doar fiindcă în engleză îl avem pe map... sau să aud caracter în loc de personaj... doar fiindcă în engleză e character. Dar... astea două sunt exemple să le zic la limită. Nu neapărat 100% greșite (deși în cazul al doilea e clar ceva dubios pentru limba română), doar supărătoare pentru limba vorbită curent.

Însă oamenii aceștia nu se rezumă doar la asta. Pe inculpatul PINK... l-am auzit rostind „gemuri” cu sensul de „nestemate” (în engleză nestemată fiind „gem”) sau „peți” pentru animăluțe de companie (în engleză pets). Iar generațiile viitoare, crescute în fața ecranului și îndoctrinate să joace jocuri video de acești influenceri de pe net... vor înțelege când vor citi că mama pune gemurile în pivniță, că mama pune bine niște nestemate... Iar pentru fanii lui PINK... verbul a peți... n-o să mai aibă același sens niciodată. Sigur că nu am adus aici decât foarte puține exemple. Dar asta pentru că nu am urmărit cu atenție ce comunică respectivii. Probabil că, dacă m-aș apleca mai aplicat asupra subiectului, aș descoperi mai multă romgleză la youtuberii axați pe jocuri video.

Jurnaliștii vânează fiecare greșeală a Vioricăi Dăncilă, dar nimeni nu se îngrijoarează că pe youtube copii urmăresc oameni foarte populari, care recită cu atâta cursivitate o romgleză de toată frumusețea.

Anunț matrimonial!

Știu că e o mangleală de pe net, dar trebuie să încep prezentarea asta cu următoare observație: de fiecare dată când pleacă în străinătate câte un vecin, în parcarea de la bloc, apare câte o mașină germană la mâna a doua, înmatriculată în Bulgaria. Concluzia? Românii sunt transformers!

Aduc și eu încă o dovadă a acestei concluzii nemaivăzut de științifico-fantastică. Un anunț matrimonial mai sincer decât generozitatea lui Moș Crăciun: șofer, caută mașină:

Prin urmare, dragi mașini/românce transformers, dacă vă interesează un bărbat serios cu atestat de taximetrist, care nu se vinde organizațiilor nefaste Uber și cu care puteți împărți cu adevărat toate plăcerile condusului unor clienți unde au treabă... atunci el e omul vostru. Mazel tov!

P.S. Cine îți mai amintește aplicația Yahoo! Messenger? A fost chestia aia care a făcut trecerea de la mIRC la Facebook Messenger, WhatsApp, Snapchat, kik... și alte drăcovenii care se folosesc acum. Ei bine, cred că șoferul ăsta e trecut prin viață... fiindcă, de regulă, pe Yahoo! Messenger utilizatorii foloseau sh pentru ș-ul românesc.

Pasiunea de a fi sclav

Nu știu alții cum sunt, dar eu am descoperit pe internet niște inși care declară public, fără nicio spaimă interioară, că ei sunt nimfomani ai vânzărilor. Ar face vânzări, cum fac unii sex... continuu. În flăcările pasiunii:

Deviza în vânzări este, așa cum ne-a fost lăsată de la Adam și Eva încoace: „Clientul nostru, stăpânul nostru”. Prin urmare, unii simt o satisfacție aproape orgasmică bănuiesc când au cât mai mulți stăpâni pe zi! Sigur că înțelepciunea populară ne sfătuiește că n-ar fi chiar indicat să fii slugă la prea mulți stăpâni... și că sluga care schimbă în continuu stăpânii nu o să progreseze în veci, dar astea nu sunt decât chestii de pe vremea când producția se învârtea în mare parte după activitate și toanele Soarelui... la nivel global bogăția sporind aproape deloc.

Astăzi, când ne închinăm cu toții aurului negru și producția trebuie să crească exponențial odată cu ridicarea numărului de suflete de Sapiens de pe teritoriul planetei, viitorilor angajați li se cere fără perdea să fie sclavi. Sclavul modern nu trebuie să care pietre de moară. El trebuie să zâmbească tâmp și să recite la nesfârșit aceeași mantră. Nu e de mirare că o să ne înlocuiască în curând roboții:

P.S. Pariez că dl Marin Alexandru habar nu are ce sunt alea științe pozitive sau ce e pozitivismul. Dânsul vrea să se refere la optimism probabil, dar... dorind să o facă pe deșteptul... și-a arătat singur neștiința. Nu-i de mirare că e „pasionat de vânzări” și le cere și celor care-i vor fi angajați să fie la fel de pasionați de statutul de sclavi. 😈

cutremurul de azi dimineață a venit din trecut...

...taman din luna mai (a.c. - în conformitate cu site-ul a1.ro)...

...și a făcut mari ravagii. A pus la pământ gramatica limbii române (nu mă miră... a avut o intensitate de 5,8 pe scara Richter și creierașul jurnaliștilor de evz.ro se dereglează de la șocuri mecanice):

P.S. Pentru cei care nu s-au prins... se pune cratimă între literele l și a doar în cazul în care urmează un verb predicativ la modul indicativ, timp perfect compus (l-a bătut, l-a violat, l-a cutremurat etc.). În cazul de față „la care” este o conjuncție și nu avem de ce despărți prin cratimă l de a.

Vânzătoare de articole contrafăcute?

Am avut un fost coleg când eram gestionar la o fabrică de pâine care remarca cu ironie că în întreprinderea cu pricina lumea avea o preocupare excesivă față de rebut... Și credeți-mă pe cuvând că am aruncat la gunoi o groază de pâine! Doar fiindcă se producea pâine în exces... Țin minte că prima experiență a fost destul de traumatizantă: adică am încărcat și împins serios toate pubelele alea din curte. LOL Așa colegul cu pricina s-a hotărât să-i facă o farsă unui fost coleg de-al său care se recomanda drept „cel mai tare frământător” - ce-o mai fi însemnând și asta. Așa că într-o noapte împricinatul s-a trezit cu un telefon misterios care-i anunța că o fabrică de rebut este interesată de serviciile unui frământător talentat și dedicat cum este el.

Prin urmare dacă e cu putință să fii frământător la o fabrică de rebut/uri... de ce nu ai putea fi și vânzătoare la un magazin de articole contrafăcute? Iată anunțul: Angajez vânzătoare magazin articole contrafăcute (pardon), am vrut să zic copii:

P.S. Probabil că d-nul Tony e de fapt un chinez, iar numele lui real este To Ni (precum Na Li, cine știe... poate sunt chiar rude). LOL

Ne-am dat dreacu', wieder!

După ce ne-am tras președinte de etnie germană... umblăm cu finețuri nemțești și în cazul publicității:

Ia-o p'asta: „mobilier und decorațiuni”... Acum câțiva ani am fi putut găsi între cele două substantive în limba română semnul englezesc &... acum deja trecem la nivelul următor!

Și încet-încet o să includem în limba română nu doar cuvinte englezești, franțuzești... ci și nemțești und, probabil, japoneze! Kawaii! LOL

Ați accepta un job de la un analfabet?

Deja problema i-urilor care se pun sau nu se pun unde trebuie să fie puse e ca și rezolvată. În sensul că o sesizăm, dar nu se mai poate face nimic în privința ei.

Acum a apărut o altă problemă: cea a cratimei.

a accepta - condițional, prezent, pers. a II-a, plural.

Am mai explicat fenomenul cratimei când vine vorba de construcții gramaticale de genul: ați plecat, ați acceptat, ați accepta, ați mânca, ați visa etc. Chiar dacă nu știi conjugarea verbului la perfecție, poți face mental următorul exercițiu: a îți accepta? Fiindcă acea pârdalnică de cratimă nu face altceva decât să-l înlocuiască pe î... Sună românește a îți accepta?

Dacă te zgârie pe creier și pe timpan când rostești o enormitate atunci e clar că e greșit să pui cratimă! Doar că oamenii de la resurse umane nu consideră important să cunoscă limba pe care o vorbesc de mici. Mă întreb ce altceva nu mai știu? Te pomenești că nici legislație?!

Cosmin Zamfirache de la Adevărul violează limba română cu cratima

Violul limbii române se practică pe online-ul românesc mai ceva decât se practică incestul în județul Vaslui!

E și mai jos în corpul textului, ca să nu se creadă că am eu ceva cu omul! Să-i explicăm marelui jurnalist, care semnează materiale ce se publică într-un ziar care se pretinde de calitate, când și de ce se pune cratima, fiindcă, așa cum vă puteți da lesne seama, el nu știe:

- voi ați stat - verbul a sta, la indicativ, perfect compus, pers. a II-a, plural; nu avem cratimă. Particula ați e de sine stătătoare. Nu e o comprimare a construcției a îți... voi a îți stat? Cum sună asta, nene Zamfirache?

- s-ar fi putut pune cratimă în cazul în care apărea o expresie de genul: a îți da demisia - se comprimă - a-ți da demisia.

Culmea e că în titlu... aceeași construcție e scrisă corect! Păi, ce făcuși, nene Zamfirache? Adică, nu ești sigur de lucruri elementare, dar, ca să te scoți, o dai o dată așa, o dată cotită... ca să nu greșești de două ori? Păguboasă strategie! Sau te-a făcut de baftă omul de la titlu?

Cea mai sănătoasă dietă - dieta cu i-uri!

Ofensiva PR-iștilor de la departamentul de resurse umane continuă. Profesioniștii ăștia în recrutare de sclavi sunt adesea flămânzi. Și, întrucât au adoptat pe nemestecate doctrina bio fără e-uri, se înfig ca nehaliții în i-uri:

Verbul „a ști” - indicativ, prezent, pers. a II-a, singular.

Înainte de a-i ajuta pe alții să-i convingă pe fraieri să mănânce „sănătos”, e important să știi să scrii corect în limba pe care o vorbești de mic. Ăsta e lucrul care pune o punte între tine și cel pe care vrei să-l angajezi!

Spălătoriile auto îți „înbunătățesc” limba română

Deja angajatorii au început să învețe și ei primele lecții de PR. Deci nu te duci acolo ca spălător auto, ci vei fi „cosmetician auto” - cum sună asta?! Buei! Io nu-s, buei, spălător auto, io-s un ins fin care-ți face mașina să arate ca nouă, buei!

Gata, șefu', am înțeles! Doar că înainte de a pune în aplicare lecțiile de PR, pune dreacu' mâna pe DOOM și vezi că în cuvintele ce încep cu î, înaintea consoanei b (sau p), se pune m nu n: îmbrăca, îmbunătăți, îmbina, îmbăta, îmbărbăta etc.

Aceeași greșeală și pe OLX:

Și nu, nu e o simplă greșeală de tastare! Putea pur și simplu să citească textul și să vadă care-i sunt defectele. Nu trebuie să știi regula pe care am enunțat-o mai sus la virgulă. Dacă vorbești limba română zi de zi, cuvântul o să-ți sune imediat anapoda, iar dacă nu ești sigur - ca orice ins fin cu prima lecție de PR asimilată - te benoclezi într-un dex online. Asta ca să pari isteț până la capăt! Altfel, nu ești decât un simplu snob.

cum să videochat - se întoarce...

Hai mă, că-mi făceam griji de pomană că nu ating 500 de postări anul ăsta. Adică, mă înecam ca țiganu' la mal. Dar site-ul bestjobs e o încântare. Chiar și a doua zi de Crăciun.

Se pare că ăia de au pus anunțul de care m-am legat acum câteva zile... îmi citesc blogu' și au recidivat. Ce prost sunt eu: auzi, poți de fapt să blochezi nu doar IP-urile din România, ci și pe cele din țările în care s-a dus vecinul la cules de mure!

Doar că eu repet: internețul is never safe! De unde, plm, știi tu că de fapt georgel s-a dus în Spania?! Dacă tu stai tot timpul în casă ca să faci videochat ca să-ți permiți o casă și un trai decent „în câțiva ani” (casă - ca să dulce - ca să)?!

În plus, poate că tu știi despre georgel că s-a cărat în Spania, dar de acolo omu' a emigrat în Dubai fiindcă a dat lovitura după un an la cules zmeură! Degeaba blochezi IP-urile din Spania. Fiindcă se poate ca georgel să te vadă din Dubai!

Sau... așa cum am mai spus... cineva te poate înregistra - exemplu: Simple Screen Recorder - iar clipul poate fi încărcat pe site-urile de specialitate. Înregistrarea cu pricina poa' să zacă pe net ani de zile fără știrea ta. Apoi, te măriți, te angajezi sau eu mai știu ce... iar cineva (din anturajul tău) caută pe site-urile cu pricina material pentru joco del mano. Și poate s-a săturat de pornoistele profi - care mimează grav și ostentativ plăcerea - și vrea ceva mai autentic... deci caută la categoria videochat. Dă peste isprăvile tale din tinerețe... Mă, aia nu-i bianca?! Și mai adună câțiva martori ca să fie și el sigur! Cuz u know. Internețul is never safe. It is 4ever! Like love... LOL. Și te ia la întrebări!

Mai ia în calcul că după căsătorie s-ar putea să apară copii. Și... un filmuleț cu isprăvi din viața grea de studentă... zace pe net ani de zile... neștiut de nimeni. Iar fiica/fiul tău... din curiozitate perversă descoperă capodopera. Bă, aia seamănă cu mama soto! Cuz internețul is never safe! It is 4ever. Like love...

Dar astea sunt probleme pe termen lung. Sigur că se poate să ai noroc și nimeni să nu afle nimic. Nu vreau să descurajez fetele și băieții (băjeții - cum s-ar exprima Cedry2k) care au de gând să-și încerce norocul mizând pe o slujbă care nu implică munca. În definitiv, nimănui nu-i place să tragă din greu pe salariul minim pe economie.

Ce-mi place la acest nou anunț e faptul că amintește de salariu: el vine de două ori pe lună întocmai ca o leafă obișnuită! Deci trebuie că te simți ca oricare alt angajat. Ești în rândul lumii. Lipsește doar mențiunea bonurilor de masă!

Limba română nu ți-o cere nimeni! Doar engleza conversațională. Adică, oh, so good. Yes, love it in my pussy... yeeeeeeeees! oh... ah... great. not in my ass... no... LOL. Dar ne mai luăm de la o cratimă trântită aiurea? Doar lupii ne dă în fiecare zi târcoale. E inspirată de folclor, neicușorule... adicătelea, ce să mai facem acordul?! Așa cânta Burebista... așa cântăm și noi. Autentic. Româna aia arhaică. Fiindcă noi vrem să ne redescoperim valorile dacice, dom'ne! Și ia! Să purtăm ie și ițari pe stradă! Da, că tot sunt la modă pantalonii mulați de ambele sexe. Cea mai faină explicație pentru această alegere nefericită: lup singur... lupii... e de fapt haită... deci haita ne dă... doar că textul nu spune: că ne dă haita târcoale!!! LOL. Bravo, oaie! Cum le știi tu pe toate! Ești mai deștept decât tine însuți!

Colegii lui Silviu Mănăstire deja îl sabotează!

Silviu Mănăstire s-a mutat de pe tarlaua lu' Ghiță la B1Tv. Nici nu și-a început bine activitatea la locul de muncă și deja îl sabotează colegii:

Nu e bine domnu' Mănăstire ca dvs. să combateți corupția din politică și corupția din jurnalism să vă vină de hac! Eu zic să inaguați în cadrul emisiunii o rubrică "Dosar de jurnalist" în care să vă dați în gât colegii care vă sabotează postul prin prostia de care dau dovadă.

Degeaba și-a dat altu' seama în regie că stenogramele sunt hazlii, nu hazlii - e grea limba română: se scrie exact cum se aude! cum să reușești să faci asta? - și a corectat după câteva clipe; răul deja fusese făcut. Un elev care dă bacul anul ăsta și a trecut pasager pe la B1Tv va scrie în lucrarea sa despre „stenogramele hazli cu penalul săptămânii”. Culmea e că l-a nimerit bine pe „săptămânii”...

confident

Stimaţi specialişti în resurse umane, când faceţi o traducere după ce au scris colegii dvs. din ţările anglofone trebuie să ştiţi că există şi prieteni falşi: exemplu - confident, în limba română însemnând încrezător! În niciun caz confident... şi mai gândiţi şi voi puţin! Ce treabă ar avea confidenţa la un job de team leader!? Alarmă!!!... dacă era securist alta era socoteala, dar aşa...

Comentariu: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Pentru că ne află în preajma sfintelor sărbători educaţionale ale examenelor naţionale de maturitate ne permitem să inaugurăm o nouă rubrică: aceea a comentariilor după cărţile care te ajută să iei bacul... şi nu numai. Un fel de meditaţii online - dar fără să vă jupuim de banii dumneavoastră.

Oameni buni, elevi de liceu, părinţi şi bunici nu vă lăsaţi păcăliţi de titlul dat la harneală de Camil Petrescu. Ăsta era chior când a scris titlul, mai chior decât Băsescu! Dar nu şi suficient de beat că măcar vedea dublu... Păi, frate, în carte nu e doar o noapte de amor! Sunt o grămadă. Şi nopţi de război cât cuprinde!

Cum să-ţi permiţi să induci în eroare elevii de liceu în acest mod parşiv? Cum?!

Cartea e o totală telenovelă. El (Fane aka Ştefan)... sărac lipit... o găseşte pe ea (Ela)... săracă lipită, dar 90-60-90 (sau măcar pe aproape) şi să cuplează. El primeşte moştenire şi începe s-o plimbe pe nevastă prin lumea mondenă... unde ea dă de d-nul G., care o atinge la punctul G. Şi ei îi place. Sau aşa crede soţu'. Fane adică.

Dacă aţi văzut filmul Dublu impact (cu Jean Claude Van Damme) vă daţi seama ce scene îşi imaginează Fane că face Ela cu G...

Vine şi nenorocitul ăla de război (Primul la nivel Mondial) şi ăsta se duce acolo ca să scape de amintirea adulterului. Războiul, dacă nu v-aţi prins, e nasol... numai Porta (personaj simpatic din cărţile lui Sven Hassel) îl poate găsi amuzant. Nici măcar Sven nu-l considera aşa de plin de haz.

Aşa că Fane, după ce este acoperit de "pământul lui Dumnezeu", îşi reconsideră valorile şi, fraierul, îi lasă lu' aia casă, masă şi tablouri. Şi autorul rămâne dator publicului cititor întrucât nu specifică la cât timp se duce individa la televizor - la Acces Direct - ca să se plângă că a avut o căsnicie nefericită cu gelosul ăla de Fane, că nu i-a lăsat decât tablouri ieftine şi... probabil că o are mică; sau când el îi răspunde, ca să-şi facă reclamă la dame, că ea e curvă penală şi el e un sensibil...

ejobs cu finalizare

Voi ce aţi înţelege când aţi citi asta:

"păstrarea legături cu clienţii până la finalizarea acestora"? Finalizarea e a clienţilor (acestora)!!!! Prin urmare, e un job (ca să nu zic un bluejob) cu finalizare!

Hip-hop şi-aşa!

Aţi ascultat ultimele piese urcate de Cheloo pe youtube? Dacă nu, am să vă anunţ că una dintre ele poartă titlul: „Statul e târfa cu care eşti obligat să te însori”. Ascultaţi cu atenţie:

Carevasăzică: „Nu vreţi să aveţi coşmarele mele”? Nu Cheloo... nu vrem să avem coşmarele matale mai ales că nu ştim ce sunt alea! Un coşmar limba română. Şi i-auzi ce zice acelaşi artist despre primarul „care este”: „Eşti un creator de linguri, citeşte almanahe/Treci la fapte că vei deveni primar de Bucureşti la noapte”:

Şi mai râdeţi de EBA pentru că nu ştie pluralul de la succes... Măi, copilaşi, corect este coşmarurile mele. Că pluralul de la coşmar este coşmaruri, după care îl articulăm.

Dacă unul din „vocaliştii” trupei a „comis-o din nou”... atunci se putea ca Ombladon să se lase mai prejos? Ascultaţi refrenul videoclipului de mai jos şi spuneţi-mi ce nu e în regulă:

Adicătele: „Ne descurcăm noi singuri/ Pe străzi şi-n intreprinderi”? Ce-or fi alea intreprinderi... habar nu am! Dar ştiu că acelaşi artist zice în felul următor: „Avem discoteci lângă biserici şi gabori care fură/ Primari cu patru clase, care nu ştiu limba română”:

Pare că ar vorbi cumva despre Vanghelie? Doar pare, nu? Din ce ştiu eu de pe la cursurile de economie... cică se zice întreprinderi, bre! De la a întreprinde... întreprindere!

P.S. Nu mă înţelegeţi greşit! Mi se pare, în mare parte, foarte corect ce spun Paraziţii, dar uneori modul în care scriu versurile... lasă de dorit. Mai ales că ei sunt exigenţi faţă de ceilalţi... Cum sună asta: Artişti cu mari pretenţii, care nu ştiu limba română?

P.P.S. O să vină unii şi or să spună... melodiile sunt urcate pe net de mai bine de o lună... acum te-ai trezit şi tu? Le ştiu de mult, dar nu am timp să scriu. Şi mi s-a părut important ca oamenii, care idolatrizează Paraziţii (că sunt unii care nu ascultă piese cu sigla Okapi pentru că a zis Cheloo: „Faci ocaca şi pipi” sau alte trebi' din astea!) să ştie... că şi Paraziţii sunt oameni şi pot greşi.

Mă fac manager de proiect... în cinci zile

Ţineţi-vă bine! şi vă rog frumos ca de sâmbătă să vă adresaţi cu dumneavoastră sau chiar cu Dumneavoastră pentru că aveţi în faţă un manager de proiect! Nu mai sunt un şomer oarecare, acum am şi cursuri! Şi sunt plătit pentru asta. Ba mi se asigură şi masa. Adică, voi vă daţi seama?

M-a sunat cineva care m-a şi consiliat... în vederea obţinerii unui loc de muncă: adică, mi-a spus să nu mai aştept să-mi vină pe mail ofertele de pe bestjobs şi ejobs... că cică să intru eu zilnic şi să caut... Apoi m-a invitat să pun eu întrebări, dar nu eram pregătit pentru subiect aşa că am zis că mi-e clar totul. Acum, adică vineri cred, m-a întrebat dacă nu cumva am găsit de muncă, dacă mai urmez vreun masterat ceva, dacă pot să fiu luni la restaurantul Iris's... etc. Eu am zis că da... deşi sincer poate că ar fi fost mai bine să refuz.

Prima zi a fost exact cum mă aşteptam. De ceva vreme am renunţat să-mi fac iluzii cu privire la anumite lucruri. Le iau aşa cum sunt, cu detaşare. Ştiu că eu am să reuşesc, sunt convins de asta... de aceea le măsor de la distanţă, iar dacă nu e de mine acolo prefer să mai aştept puţin. Ca să rezum: o zi plicticoasă, în care am aflat că există nişte site-uri specializate pe fondurile europene... ceea ce cred că ştiam deja (deşi nu le vizitasem şi nu am fost deloc interesat de aceste fonduri) şi... că fără banii mei nu pot să accesez un program din acesta. Ceea ce iarăşi ştiam.

În afară de faptul că am cunoscut nişte oameni noi, care şi-au expus acolo nişte probleme... şi că-mi dau masă şi bani... nu cred că am să câştig ceva din toată tevatura asta. Am să pierd o săptămână din viaţă stând cu privirea pierdută undeva către lămpile cu tablou examinând pereţii şi am să ascult - fără să fiu prea atent - ce spune cineva... care se recomandă a fi inginer. E o femeie la vârsta maturităţii care mi se pare mai plictisită de noi cei veniţi acolo și de ce i se întâmplă. Nu de puţine ori am văzut-o căscând, încurcându-se la acel laptop pe care-l deţine - dar pe care nu-l poate stăpâni în totalitate. Eu i-am şi spus femeii care spunea că trebuie să ne consilieze că în cinci zile nu te poţi face manager de proiect european, că nu vreau să-mi deschid o afacere. Şi că toată treaba asta e inutilă. Bine, nu am formulat-o în felul acesta, dar asta am lăsat să se înţeleagă. Eu sunt sătul şi de aceea nici nu mă mai pot indigna.

Ce am văzut acolo însă m-a făcut să cred totuşi că ceva nu e în regulă cu noi toţi. Oameni care se plângeau că nu mai au loc de muncă - deşi au lucrat ca ingineri şi nu păreau să fie nişte incompetenţi! - au declarat foarte clar că au zburat din schemă pentru că cei care îi ajutaseră să se angajeze au fost daţi afară! Căci e cu dus şi întors această modalitate de a-ţi găsi de lucru cu "pile". Apoi, mai era cineva care se simţea din toate punctele de vedere dezavantajată de faptul că se intră peste tot doar pe bază de relaţii, că se dau anunţuri în ziar doar de dragul de a se da anunţuri în ziar - că aşa prevede legea (doar în ideea de a se mima corectitudinea) şi că cei care au trecut de o anume vârstă deja nu mai au nicio şansă.

Şi cred că nouă la toţi ne place ceea ce se întâmplă! Faptul că avem pe cine da vina ne face să fim mai veseli cu noi, să fim mai blânzi (eu am încercat... nu mă vrea nimeni... ceea ce am făcut, dar... asta este!) cu noi. Apoi, celorlalţi care au putere de decizie consideră că lumea s-a obişnuit şi că "aşa merge sistemul"... dacă te opui oricum valului ai să te îneci într-un final! Şi vom fi tot mai plictisiţi de ce facem la muncă, tot mai sictiriţi că nu ne iese nimic... că viaţa trece pe lângă noi ca un tren cu viteza luminii şi ajungem la o vârstă la care nimic nu mai are niciun sens. Ştiam că sunt dintre toţi cei de acolo cel mai lipsit de experienţă - până şi fostul meu coleg de facultate, care s-a înscris şi el la acel curs - e mai experimentat... De aceea am fost şi cel mai tăcut: deşi m-a stresat faptul că "profa" a vorbit numai cu acel insuportabil "ca şi"... chiar şi atunci când nu evita o cacofonie! Şi-mi spunea că îmbunătăţirea din punct de vedere calitativ se exprimă în procente!... Asta n-ar însemna de fapt tot cantitate? Nu vreaun să spun că era prost pregătită, ci doar că nu era făcută pentru ceea ce realiza... că şi a fi prof... necesită un talent anume şi ca să ajungi aşa ceva doar pentru că nu mai există altă variantă înseamnă să-ţi iroseşti viaţa. Eu nu ştiu cât câştigă pentru chestia asta, dar nu merită...

Am văzut acolo şi lunatici ca mine aproape: cei care credeau că or să devină Abramovich sau Daniel Negreanu din afacerea cu pariuri online sau poker sau eu mai ştiu ce. Şi vorbea de 2012, de masonerie... de soia modificată genetic. De fapt, arăta cât de uşor de manipulat suntem noi cu toţii... Mă uimea! Or să ni se implanteze cipuri, dar nu cu 666... iar asta e o prostie! Că se iau în calcul şi simbolurile mistice... e doar pentru faptul că lumea are timp! Mult timp. Şi că aşa e omul. Trebuie să aibă parte şi de puţină magie! Autosugestie şi aşa mai departe. De dincolo. Avem nevoie să credem că viaţa asta nu e inutilă. Pentru că altfel la primul eşec... am alege să plecăm, chiar şi pe uşa din dos. Chiar şi dezonoraţi! Dacă tot nu contează... ce-mi pasă? La ce-mi foloseşte? Dacă la nimic... atunci bine, pa! Dar de fapt cipurile se pun pentru control! Şi se învăluie în misticism ca să pară derizoriu în faţa oamenilor cu minte şi care ar putea să facă opoziţie faţă de o astfel de fraudă. Poate că eu vreau uneori să-mi pierd urma. Să nu mai ştie nimeni de mine! Uite aşa! Mi s-a făcut mie să mă duc în India să studiez sanscrita şi să devin yogin. Şi să nu ştie nimeni de mine! Pentru că am o scârbă faţă de lume... aşa deşi nu mi-a făcut mare lucru. Doar instinctiv.
Şi în principal, ce mă interesează? Păi, uite ce fac eu: pierd o săptămână aflând că nu sunt chiar eligibil pentru a crea un proiect pe fonduri europene, că e de muncă şi cu aceste proiecte... şi că, de fapt, nu se face ceea ce trebuie cu banii europeni. Pentru dezvoltarea resurselor umane ar trebui în primul rând să se facă o cercetare de piaţă şi să se observe unde sunt locuri de muncă, ce se cere. Apoi să se facă anumite cursuri pentru calificare... nu să se realizeze cursuri aşa... "ca să ofere şanse în plus şomerilor pentru integrarea pe piaţa muncii". Aiurea! Dacă în urma acestor cursuri s-ar fi oferit şi un loc de muncă... atunci am înţeles rostul. Sau măcar o recomandare: băi, uite au acolo locuri de muncă în ceea ce ai absolvit aici! Aşa... e o cheltuială inutilă! Iar ăia de la UE ar cam trebui să ştie pe ce se duc banii lor! Şi să nu-i mai ofere. Că nu se crează locuri de muncă - ceea ce e cel mai important - ci ce fac specializări pentru nimic! Dacă tot pregăteşti cu intenţii bune pe cineva nu te apuci să-l înveţi să pescuască într-o baltă în care nu e peşte, pentru că n-o să priceapă rostul chestiei acţiunii cu pricina...

Ce vreau eu e de muncă. Şi bani pe măsură... Dacă se consideră că nu am făcut ce trebuie, să fiu penalizat. Aşa învăţ... aşa am să fiu mai atent. Şi niciodată nu am să spus: lasă mă că merge şi aşa. Dar când vezi că e tot aia şi când îţi iese bine şi când îţi iese prost, nu mai faci distincţia! Începe să nu te mai jeneze nici pe tine. Eu am înţeles filosofia că nu te aşteaptă nimeni să iei din nou startul dacă eşti dezlegat la şireturi şi s-ar putea să cazi rău pe parcurs, dar şansa... ar trebui să o aibă cu toţii. Pe când în lumea asta parcă nu e loc pentru nimeni, decât pentru frustraţi... şi oameni cu relaţii care spus las-o că merge şi aşa. Şi uite că în loc să plec de aici... scriu textul ăsta fără nicio valoare. Sper că s-a priceput ceva din ce am scris. Eu am să reuşesc. Sunt sigur de asta... Şi asta e ce contează! Numai bine... să vă adresaţi cu respect vă rog! :))))