vineri, 23 iulie 2010

Ăsta e un manifest...

Celor care cred că o viaţă (să-i spunem mai banală) poate să încapă doar în 5 pagini, editate cu Times New Roman, 12, cu paragrafele aliniate "single" le voi spune că o vorbă înţeleaptă zice: "Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia!". Lipsa de imaginaţie nu se poate compensa cu nimic din păcate pentru oamenii aceştia mărginiţi, care îşi proclamă superioritatea faţă de cei mai slabi... Pentru că ştiu că şi monotonia lor e la fel, ba poate mai groaznică.

Am să mă refer acum totuşi la o idee pe care o consider interesantă: poţi totuşi rezuma o viaţă de învingător la o singură frază! Nu sunt necesare 5 pagini pentru ea... "Vini, vidi, VICI!" şi ai spus mai multe decât era necesar!

Apoi, dacă nu sunt evenimente prea multe putem, noi cei mai cu puţine experienţe de viaţă, să le inventăm - întocmai ca Don Quijote! Dar, cum spuneam şi la început, e nevoie de imaginaţie... iar personajul vizat de text (da, textul este unul cu ţintă precisă!) nu poate înţelege totuşi ceva atât de complicat!

vineri, 16 iulie 2010

O moarte care nu spune nimic...

Toţi de câteva zile dezbat şi în dungă de ce s-a sinucis Mădălina Manole: unii psihologi prin ziare spun că cei care se sinucid văd viaţa în alb şi negru şi că ar trebui să accepte că viaţa nu e corectă (aţi înţeles retorica: ei o văd în alb şi negru - deci ştiu că există şansa să o dea în bară - şi că ar trebui să accepte că nu e corectă... adică până la urmă că e alb sau negru, iar diferenţa dintre alb şi negru e ca de la sublim la ridicol!). Alţii că de ce nu s-a dus la un preot că iată acum nu-i mai face slujbă de înmormântare. Şi cu ce o mai încălzeşte acum? Cu nimic...
Eu am înţeles un lucru din toată tevatura asta:

1. că lumea în primul rând e ipocrită - mulţi o credeau pe Mădălina Manole ca pe o artistă expirată, de pe vremea comunistă etc., etc. şi că nimeni nu voia să-i promoveze albumul şi acum se duc să-şi ia rămas bun, dar nu au mai ascultat ceva cântat de Mădălina de multă vreme;

2. că Mădălina Manole iubea foarte tare muzica şi voia să iasă albumul ăsta nou...

3. chiar acum ceva vreme s-a reamintit de moartea lui Michael Jackson... care a redevenit (tot datorită ipocriziei lumii!) ceea ce era la început.

Aşa cinic vorbind, la fel cum unii prin ziare au prezentat pas cu pas momentele în care Mădălina Manole a ajuns în acea clipă în care şi-a turnat pe gât acea substanţă, de ce nu se gândeşte nimeni că poate femeia iubea aşa mult muzica încât s-a sacrificat pe sine pentru a redeveni o stea... cum s-a întâmplat în cazul lui Michael. Aşa pur şi simplu, cu toate clişeele... cu mesajul pe care l-a lăsat (asta însemna că erau regrete la mijloc!), cu toate zâmbetele (eu nu înţeleg de ce unii spui că e surprinzător ca cineva să nu dea niciun semn că are în intenţie acest gest... păi, de ce ar da de bănuit când vrea acest lucru? atunci te comporţi cât mai normal cu putinţă, ca şi cum nimic nu se întâmplă, dacă vrei cu adevărat să se întâmple!), cu toate evenimentele! Şi dacă asta era intenţia atunci a reuşit! Că toată lumea discută despre asta, unii se mulţumesc să spună "Odihnească-se în pace!" alţii că: "S-a omorât ca proasta" automulţumiţi cu existenţa lor mizeră şi lipsită de evenimente majore.