Anunțul persistă

După cum știți deja, presa a aflat și ea că fetele provenite din familii sărace din România sunt frecvent victime ale proxeneților care le conving să meargă peste hotare ca să se prostituieze. Și de ce nu fac autoritățile din afară ceva (se întreba doct un vajnic reprezentant al media audio-vizuale de pe la noi)? Păi, cetățenii italieni se bucură de bunăciunile mioritice, femeiele și fetele de la ei sunt în siguranță - nu sunt nevoite să practice prostituția cu forța - iar autoritățile lor își măresc veniturile cu șpaga de la proxeneții din România. De ce să schimbăm echipa câștigătoare? Dacă pe teritoriul țării noastre nu se schimbă lucrurile, atunci acolo n-are de ce! Pe ăia îi doare la bască de cetățenii altei țări. Oamenii care au oarecare compasiune pot fi lesne amenințați și preferă să-și țină gura - că e mai bine să fie bine să nu fie rău; și dacă nu-ți convine cum se comportă peștele cu femeia, atunci nu mai ești client. Iar business-ul o să meargă mai departe cu ăia care n-au grețuri când vine vorba de sexul pe bani.

Dar nu despre chestiile tehnice vreau eu să scriu. Plm, încercam să explic logic mecanismul care stă la baza complicității dintre autoritățile străine și proxeneții români.

Din ce spun chiar responsabilii care se luptă cu flagelul acesta, una din metodele de inducere în eroare a femeilor este promisiunea că vor lucra ca dansatoare în cluburi din străinătate:

 

Ziarul care și-a permis să publice de mai multe ori - chiar în săptămânile astea când țara arde în legătură cu tot ce se vorbește la televizor despre cazul Caracal! - este condus de niște femei! Cum să permiți tu - ca editor femeie - publicarea unui anunț care încurajează femeile să câștige banii în ipostaze din astea sexuale (căci vedeți că anunțul nu vorbește doar despre dans, ci și despre masaj!)? Adică, nu ți se aprinde niciun beculeț? Nu te gândești, bă... dacă prin anunțul ăsta îl ajut pe un proxenet? L-au verificat la sânge pe ăla care a dat anunțul? L-au întrebat despre ce club e vorba? Au discutat cu patronii din Elveția? Sau au aruncat în ziar anunțul fără discernământ?

 

Nu vorbim aici despre un site de anunțuri unde fiecare poate să urce orice mizerie crede el. Vorbim de un ziar - pe hârtie - care se pretinde serios și pupă în cur toate instituțiile astea când relatează despre capturarea unor rețele de proxeneți. Vin procurorii DIICOT cu o poveste? Obiectiv - Vocea Brăilei publică instant! Vin niște comunicate de presă de la Poliție? La fel!

 

Și ca să fie treaba-treabă au urcat și pe net - la rubrica anunțuri - același text! Așa, ca să fie permanent acolo!

 

N-ai cu cine... foame de bani! Mânca-v-ar falimentul de javre ipocrite!

Cum să șantaj în presă

Ziarul Obiectiv (care se pretinde că ar fi „Vocea Brăilei”) avea acum câțiva ani vreo 24 de pagini. Nu din cale-afară de reușite, dar măcar decente. Găseai printre redactori doi-trei mai cu har, mai cu experiență. Nu doar din ăia care să expună un singur punct de vedere și ăla al instiuțiilor statului sau ale politicienilor...

Azi, după ce a încercat formatul cu 16 pagini o vreme, a ajuns să aibă numai 12!!! Mai mult de jumătate din spațiu e ocupat de publicitate și anunțuri! După toate semnele, cotidianul se află în moarte clinică. Un jurnalist m-ar atenționa că nu e sănătos să mă bucur de moartea unui ziar, dar eu le-am zis doamnelor de la conducere (în mod cât se poate de personal!) că nu așa se face jurnalismul. Deci... haideți să folosim un nou clișeu: fiecare ziar moare pe limba lui, deci fie-i țărâna ușoară!!

M-am mai luat în treacăt de retactori de acolo. Posibil că-s misogin fiindcă doar femei îmi pică în obiectiv. Ce pot spune... am și eu slăbiciunile mele. LOL

Pe Andreea Iconaru n-am cunoscut-o personal. Uitându-mă pe diagonală pe unele din textele dânsei, pot spune că e o persoană comodă, superficială și fără prea mare curaj. E un fel de scrib modern. Fără contribuții proprii. De aia nici nu am reușit să-i parcurg articolul până la capăt.

Mi-a fost de ajuns lead-ul să-mi dau seama că dânsa dorește să-i facă PR politicianului Ovidiu Nechita:

Ce avem noi aici? Autodenunț să fie? Domnul politician amenință cu DNA-ul dacă nu se face dreptate. Iar dna/dșoara Iconaru se mulțumește să consemneze simplu acest fapt. Fără să-l întrebe pe Nechita: Bă! Dar de ce nu te duci la DNA? Dacă sunt cazuri de compentența DNA, de ce nu te duci să reclami????? Tolerezi corupția? Du-te, frate, la DNA!!! Ai documente? Dă-mi să văd și eu! Documente, nu vorbe! Și iată cum se naște o investigație!

Doar că Nechita ăsta nu e preocupat de respectarea legii (sau a procedurilor dintr-o instituție), ci probabil că are o pilă pe care s-o pună pe la Muzeu. Dă din clanță fiindcă nu îl ia nimeni în seamă pe acolo. Dacă ai de la început bune intenții, faci denunț și abia apoi, dacă procurorii ignoră cauza... te duci să te plângi pe umărul unei jurnaliste. Altfel se cheamă șantaj!

Căci și PR-ul ăsta are bubele lui dacă insul dă cu mucii în fasole. Moamă ce de clișee știu. LOL

Ovidiu Nechita - știi cum se zice? Dacă tăceai, politician isteț rămâneai!

P.S. În capul articolului e pusă o imagine a dlui Ionel Cândea. Pe care l-am întâlnit personal, fiindu-i pentru un semestru student. Cursul fără seminar (nu știu de ce) despre istoria presei era pus cu jumătate de oră mai târziu decât începeau cursurile obișnuite și se termina cu jumătate de oră după ce plecau toți studenții de la universitate. Era ultimul curs, noaptea. De regulă, mai rămâneau doar 2-3 studenți (nici nu eram o armată la jurnalism - vreo 10 toată grupa, uniți în majoritatea timpului cu ăia de la comunicare, care erau de două ori mai mulți). Domnul profesor a strâmbat din nas vreo câteva cursuri (că e un om ocupat și nu-și permite să piardă vremea cu 3 tineri în sală), după care n-a mai zis nimic, mulțumindu-se doar să-și prezinte materialul. Omul are cunoștințe de istorie, știe să și le prezinte. Mie mi se părea interesant. A venit chiar și cu documente ilustrative pentru domeniul pe care-l preda - articole de-ale lui Eminescu și nu doar... La examen credeam că o să lase cu restanțe multe, doar că s-a dovedit că ne cam înșelam. Ne-a zis să scriem despre ce am învățat mai bine. Și asta a fost. Nu știu cât de corupt este omul, doar că am citit tot în Obicetiv că mârâia la CJ după bani pentru centenar.

P.P.S. La coada articolului am găsit imagini ale lui Viorel Mortu și Dorian Rais. Pe Viorel Mortu nu-l cunosc, dar știu că a fost inspector școlar în oraș. Pe Dorian Rais îl știu fiindcă era decan la facultate la care am fost eu. Nu mi s-a părut un incompetent! Știu că niciunul dintre ei nu mai e așa tânăr și că în instituții se dau posturile cu dedicație... doar că dacă pentru oamenii ăștia se face mare caz, vă zic că pe lângă Viorica Dăncilă cei doi sunt chiar lumini.

Jurnalismul de dezmințire

Se fac vreo 6 ani de când mă rugam de reprezentanții redației Obiectiv să-mi facă și mie un locșor pe acolo. Deși nu mi-a răspuns la primul e-mail, am fost perseverent și am retrimis mesajul până am primit și răspunsul de la Monica Paraschiv (am aplicat și eu ideea lui Andy Dufresne (jucat de Tim Robbins) din filmul The Shawshank Redemption). Eram tânăr, vag entuziast să obțin o slujbă în domeniul în care dădusem licența. Era singurul cotidian din oraș!

Dna Monica Paraschiv mi-a scris atunci că a fost în vacanță și, sanchi, de asta nu a reușit să-mi răspundă la timp. Am trecut peste scuzele penibile și am dat de alea jenante: pe scurt, e criză economică, am fost forțați să micșorăm numărul de pagini de la 24 la 16 și deci nu avem locuri disponibile în redacție. Dar cu prima ocazie în care o să apară vreo oportunitate o să fiu luat în calcul spre angajare. Bine, zic... dar mă pot oferi voluntar pentru niște practică neplătită. Din nou... tăcere! Mi-am băgat și eu pula și am căutat și altceva...

Prin martie anul curent, pe site-ul ziarului a apărut un anunț de angajare: reporter/redactor la Obiectiv. Când o instituție de presă începe să apeleze la astfel de metode pentru recrutarea personalului înseamnă că e la vale. La fel s-a întâmplat și cu Monitorul de Brăila. Fiindcă e simplu să găsești oameni pentru mass-media într-un oraș în care există o facultate (fie ea și privată) având specializarea jurnalism. Printr-o înțelegere cu universitatea, se acceptă primirea studenților pentru practică în redacție. Și s-o găsi unul mai răsărit (chiar la doi-trei ani) care să și rămână. Dacă ai structura de bază consolidată și din când în când mai aduci și oameni noi dispuși să învețe cu ce se mănâncă jurnalismul, atunci nu ai de ce să dai anunț în propriul ziar pentru angajare de personal. Fiindcă e greu să faci dintr-un cetățean care a lucrat în alt domeniu jurnalist. Nu imposibil! Ca instituție de presă ai, de asemenea, contacte cu toată tagma jurnalismului. Pentru performanță se alege un veteran cu priză la public, nu un novice amator!

De curiozitate, am trimis un CV online. Am primit și un telefon prin care eram chemat la un interviu de angajare! M-am și prezentat în ziua și la ora corespunzătoare. Ba chiar mai devreme. E adevărat, nu cu entuziasm. Am fost admonestat de dna Cati Lupașcu (dna Monica Paraschiv era și dânsa de față și trăgea serios din țigările subțiri... plângându-se de legea antifumat: „Pe noi ne dau afară ca pe animale” - puteam să amintesc și eu despre bun simț și civilizație... despre faptul că un nefumător nu are de ce să fie obligat să suporte efectele viciului altcuiva, dar chiar m-am abținut. Halal lumină care mestecă aceleași clișee de pe internet. Nimeni n-o dădea afară din propria casă când voia să se afume, ci o ruga frumos să iasă afară atunci când afuma și pe alții public!) că de ce nu citesc ziarul... Pentru că nu merită, doamnă. Nu merită! Fiindcă prezintă doar punctele de vedere ale instituțiilor publice. M-am plâns de comunicatele de presă de la poliție... având în cap numele Alina Mihai. De faptul că nimeni nu verifică sau nimeni nu prezintă și punctul de vedere al „inculpatului”! Presupusul infractor e infractor, chiar de n-a fost condamnat.

„Ah, dacă se întâmplă să dăm o informație greșită, ne sună oamenii la redacție! Și facem rectificarea a doua zi” LOL!!! Asta mi-a spus dna Monica Paraschiv!! Care pretinde că îți câștigă existența îndeletnicindu-se cu scrisul materialelor de presă! Sau conducând o gazetă. Eu în facultate am învățat că un bun jurnalist privește cu scepticism punctul de vedere oficial și încercă să-l contrazică. Așa iau naștere investigațiile. Asta mi-ar plăcea să citesc în presă: materiale în care se dovedește cu probe indubitabile că cineva minte sau încercă să-și ascundă urmele fraudelor... Nu ce spune un procuror despre o speță pe care o investighează!

„Eu nu pot să arunc cu rahat în justiție”; dar cine vă cere asta, doamnă?!!!! Faptul că aduci probe când s-a comis o nedreptate și că statul a abuzat un cetățean nu e sinonim cu aruncatul rahatului în justiție! Ci doar semnalarea unei nedreptăți! Orice explicație am încercat să-i aduc a fost în van! Dânsa purta flamura DNA cu credință, iar în loc de creier avea o serie de clișee legate de „justiție” și „stat de drept”. Asta în ciuda faptului că în urmă cu câteva minute vorbea despre implicarea afectivă în comunitatea locală - eu remarcând că evenimentele de caritate se află mai ales pe tarlaua fundațiilor de specialitate. Ziarele doar prezintă informații; nu e treaba lor să se implice afectiv! Ci să vâneze fapte de corupție și abuzuri... să facă anchete care implică muncă nu doar lamentări: „Cum afli tu informațiile astea?” Nu știu, doamnă! Eu nu m-am lăudat că fac presă; poate că-s la fel de leneș ca dumneavoastră și tocmai de asta n-oi fi bun de jurnalist, dar în calitate de cititor sunt al naibii de exigent. Și consider eu... pe bună dreptate!

Azi, ziarul a rămas cu doar 12 pagini de rahat. Iar prețul a fost ridicat la 1,50 lei! Cristina Dosuleanu a părăsit barca. Alina Mihai e tot acolo. Să copieze comunitate de presă de la poliție. Iar numele noi nu întârzie să dea cu bâta în baltă. Iată, domnă Monica Paraschiv, de ce e bine să verifici înainte să publici o informație:

Findcă reacțiile publicului dezamăgit de Alexandru Necula sunt următoarele:

P.S. Dar dacă o să vi se facă dumneavoastră personal o nedreptate cum o să reacționați, am mai aruncat eu la întâmplare? „Vorbim de sefeuri acum?” Am părăsit redacția atunci...

Afaceriștii de pe internet

Săptămâna trecută mă găseam pe site-ul ziarului Obiectiv - ca de obicei - la rubrica „mica publicitate”. Destinul a făcut să-mi arunc ochii către următorul anunț:

Experiența îmi șoptea cu voce răgușită: Țeapă, țeapă, bă! Țeaptă... treci peste. Mai departe! Doar că - nu-i așa?! - nu știi până nu încerci! Și mâncatul de căcat pare supraapreciat, nu? Unii se pare că l-au încercat și le merge chiar bine. Nici gura nu le miroase... Deci am trimis, fără să-mi fac iluzii că de aici o să sară sinecura, un e-mail de informare:

Prin urmare, nu am fost uimit sau dezamăgit când omul care a pus anunțul pe internet mi-a răspuns destul de promp:

Eh, normal că nu era un job. Era o țeapă, mai puțin ascuțită decât cea a lui Vlad Dracul, dar tot o țeapă virtuală. Ca să observați proporțiile zen-ului financiar yoghin vă pun mai jos și fișierul atașat la e-mail-ul de mai sus. Nu te îndeamnă să bei ceea ce omul civilizat trântește cu boltă în toaletă, după care trage apa fericit, dar îți promite că ai să devii Bill Gates+Mark Zuckerberg+Roman Abramovic+Ion Țiriac+Salam și Guță în aur și palate... dacă citești de multe ori cu răbdare discursul acesta de convingere având 27 de pagini. Averea ta o să o depășească pe cea a lui Scrooge McDuck instantaneu, dar pierzi vremea cu cititul. Un cost mic pentru o pihniță cu aur atât de mare. Ține minte: ai să înoți în monede de aur. Până atunci o să te mulțumești lunar cu mărunțiș: 100-285 evro (450-1300 lei). Bineînțeles, ți se spune și celebra poveste a unui personaj de succes... ca o ancoră în real. N-o fi imposibil, amice, să faci bani mulți, dar dacă ar câștiga toți repede bani mulți... atunci nimeni n-ar câștiga de fapt.

De la idee la bani prin puterea perseverentei si autosugestiei

I-am trimis deci omului un e-mail să-l anunț că nu mă interesează învățarea pe de rost a unui număr imens de pagini inutile. Știu deja rugăciunea „Tatăl nostru”:

Abia după fapta asta de vitejie internautică mi-a dat cu eroare! Oh, da... domnul cu pricina a decis că este indicat să-mi răspundă:

Ce faci în astfel de cazuri? Căci pe mine m-a cuprins așa un sentiment de tristețe, amestecat cu milă... Și un dezgust față de lumea asta dementă! Ce-i spui unui bătrân de 56 de ani, care nu pricepe ironia, care se ocupă de curățarea computerelor și a laptop-urilor instalând pe ele Windows pentru proști... ei bine, ce-i spui unui astfel de bătrân, care n-a înțeles până la vârsta asta că pentru a aduce plusvaloare trebuie să investești?! Sigur: 100 de evro sunt bani de luat... nu de dat. Totuși, ce fel de societate cretină să împingă un om, cu o vârstă respectabilă, la astfel de matrapazlâcuri?

Fiindcă anunțuri de acest tip găsești pe tot internetul. Se răspândesc precum un cancer și iau contur în capul copiilor nevinovați ai rețelei căci ei visează cu ochii deschiși:

P.S. Scuzați greșelile de gramatică din textele e-mail-urilor mele. Se întâmplă uneori să comit erori când sunt grăbit și sunt mânat de trăiri contrarii. Pe de-o parte voiam să mă piș cu boltă peste propunerea de colaborare, pe de alta știam că îmi irosesc energia inutil... toaleta era mai aproape și mult mai indicată.

well, that's amazing, right?

I can't believe it! That is incredible! Taylor Swift's hit "Black Space" become the fastest ever to reach 1 billion views on VEVO. That's amazing, right?!

LOL. Degeaba le scrie un cititor în josul paginii: Băăă, nu e black space... e blank... plm, cine mai are vreme de astfel de detalii?

Înțeleg că rockerul (Marian Coman) nu mai este redactor șef, prin urmare liber la manele. Sigur că fiecare are dreptul să asculte ce-i place, dar nici să dai un search pe google să afli care e de fapt titlul unui banal cântec care rulează destul de des pe posturile de muzică din românia nu este posibil?!

Să fi fost Cristina (Dosuleanu) sau Alina (Mihai)?! Sau poate Rodica (Perianu)?! Oricine s-a îndeletnicit cu publicarea acestui text n-a avut bunul simț să-și soată la lumină identitatea. Bănuim, bazându-ne pe experiențe anterioare, că Rodica ar fi vinovată... dar nu putem băga mâna în foc. Ceea ce este clar este faptul că autorul textului este un copiator mai prost decât însuși cel mai mare plagiator al națiunii, Victor Viorel Ponta... de mână cu Laura Codruța Kovesi, Ioan Mang și interesul național, Găbiță Oprea! Fiindcă a luat și greșelile de la predecesor!

P.S. Oh, da! De fapt, greșeala este una intenționată ca să aducă trafic pe site-ul ăsta de știri importante! Marketing. Ca prostia, care este absolut intenționată.

P.P.S. Uite-l, bă... se dă el deștept! Poate... o fac de oaie de multe ori, dar eu știu să dau search pe google! :)

Jurnalismul de intreprindere

Citesc din când în când Obiectiv - Vocea (tăcută) a Brăilei şi sunt mereu surprins de greşelile evidente şi banale pe care marile jurnaliste de acolo le comit. În ţara în care Traian Băsescu se chinuie să-l copieze pe Vladimir Vladimirovici, Ponta copiază lucrarea de doctorat şi marea procuroare Laura Kovesi face la fel ca Victor Viorel... ar putea părea ridicol să ne mai punem problema că nişte jurnalişti absolut necunoscuţi iau un comunicat de presă şi-şi pun numele în frunte ca şi cum ei au scris minunatul text.

V-am mai spus că la Obiectiv lucrează nişte jurnaliste foarte talentate în ale plagiatului: Cristina Dosuleanu ia comunicate de presă de la instituţiile de învăţământ şi le pune la ziar, iar Alina Mihai produce aceeaşi muncă, dar în legătură cu departamentul de relaţii publice de la Poliţie. Ei bine, tot la acest minunat ziar pe care-l citesc din când în când există o semi-jurnalistă - Rodica Perianu - care e trecută în caseta redacţională la partea tehnică. Din când în când - de regulă în weekend când lumea are alte planuri - femeia se sacrifică şi aşază numele propriu în fruntea comunicatelor primite de la felurite surse de informare.

Ca jurnalist trebuie să ştii măcar limba română cât mai corect cu putinţă. Că doar din scris se spune că-ţi câştigi existenţa. Limba pe care o foloseşti te ajută să cumperi şaorma. Nu produci nişte texte fenomenale cu multe bliz-bliz-uri şi floricele ca să meriţi aprecierea stilistică. Scrii dracu' un text banal şi incolor ca apa. Aşa că măcar scrie-l corect din punct de vedere gramatical. Ei folosesc, însă, altfel limba... şi mă refer la greşelile gramaticale (voi ce dracu' aţi înţeles?!). Bre, v-am mai spus, dar nu vreţi să băgaţi la cap! E întreprindere - cu î! Nu intreprindere!

P.S. Că aşa pot să-i spun şi eu lui Jenel Şogor să şogorească şi cu mine nişte texte de-ale lui şi pot şi eu să le dau la ziar... şi uite ce jurnalist sunt. Mai ales că, din ce am înţeles, la Palatul Copiilor... una dintre jurnalistele menţionate mai sus... ţine nişte cursuri.

Cristina Dosuleanu scrie cu dosu'!

Dacă Alina Mihai e o plagiatoare a comunicatelor de presă de la poliţie... la ziarul Obiectiv mai lucrează o plagiatoare a comunicatelor de presă de la instituţiile de învăţământ... pe numele ei... Cristina Dosuleanu...

Chiar aşa greu este să-şi citească textul care-i apare pe net sau în ziar? Şi să constate că există o fractură între timpul acţiunii din articol şi... timpul nostru de zi cu zi. Măcar să arunce un ochi în calendar şi să constate că... luni... nu e 10 iulie, că joi e 11 iulie! La naiba... miercuri e 10 iulie... Şi mai poate căuta şi pe internet cum e cu înscrierile astea. Găseşte pe site-ul (al doilea site) facultăţii în cauză. Află că e de fapt 15 iulie... Şi să ne informeze dreacu' corect! Aştia practic nu fac nimic: primesc textul... îl toarnă în redacţie... şi aşteaptă la lună leafa...

Mie îmi cere să ştiu să ţin ciocanul de lipit în mână şi să ştiu cum stă treaba cu plăcile alea electronice, iar ăstora li se cere să fie proşti.

Cum să efracţie...

Ne învaţă Alina Mihai, care probabil că a dat copy-paste după comunicatul de presă de la Poliţie. Asta ca să n-o suspectez pe ea de... o boală ruşinoasă care te face să-ţi reciteşti măcar o dată textul pe care ai de gând să-l semnezi şi să nu observi nimic în neregulă cu el:

Cu alte cuvinte: "Principalul mod de operare în cazul efracţiilor, precizează poliţiştii, rămâne efracţia." Dăăăăă!

Unui mare băsist... de prin ciulinii Bărăganului

Ziarul local pe care-l citesc eu... aproape zilnic (mai mult pentru mica publicitate decât pentru altceva)... s-a gândit că ar fi bine să publice următorul articol despre o eventuală "Românie uslaşă". Ironie fină, mă înţelegi pune dnul Corcan... umflându-se în pene precum un curcan (n-am găsit altă rimă, cum spunea rapsodu' într-un film cu Toma Caragiu).

Mie mi s-ar părea de bun simţ să taci dracu' din gură când vezi bine că mănânci rahat... şi nu ai cum să-l mai scoţi lustruit pe Băsescu... după ce singur se scaldă în contradicţii precum porcul în lături. Să presupunem că Ponta şi Antonescu sunt la fel ca Băsescu şi Boc. Adică, Antonescu dictează, iar Ponta precum elevul silitor scrie pe caiet şi a doua zi vine şi recită cu sârg aceleaşi vorbe. Să presupunem că s-a creat deja un precedent şi modelul acesta de preşedinte s-a impus şi e necesară modificarea constituţiei pentru ca preşedintele să fie jucător... Să presupunem astea! Nicio problemă... dar asta nu înseamnă că trebuie să stăm pasivi şi să-i lăsăm pe ăştia să zică orice! Şi să fure ca fanarioţii. Nu! Noi trebuie să încercăm de fiecare dată să îndepărtăm astfel de oameni pentru ca ăia care vin să ştie... şi să fie conştienţi de asta... Să fie clar și pentru ei că nu vor face prea mulţi pui prin palatele alea în care sunt instalaţi dacă noi ceilalţi suntem la fel de flămânzi! În felul ăsta nu mai apăreau tot soiul de neaveniţi pe la televizor dornici doar să se facă remarcaţi... Scăpam de specialiştii în gaura din pâine şi golul în stomac.

Apoi... să presupunem că tânăra generaţie vrea o altă orânduire! Că nu mai vor să muncească pentru 3000 lei şi să primească 1800 lei. Foarte bine! Că ei nu vor pensie, ci îşi fac pensii private sau eu mai ştiu ce... Foarte bine! Vin aici cu o mare idee pe care a afirmat-o însuşi domnul pe care Corcan îl pupă în cur, recte d-nul Băsescu. Şi ca freelancer obţii un venit... nişte bani din care să te întreţii. Ei bine, "orice venit trebuie impozitat". Punct! Deci şi din banii ăia câştigaţi ca "mercenar" omul tot va trebui să dea statului pentru alte chestii... să spunem că sistemul de sănătate nu mai e funcţional... dar tot are nevoie de apărare, de lumină pe stradă noaptea că... nu se ştie niciodată... şi de alte chestii... nu stau acum să mă gândesc. Nu poţi să te rupi pur şi simplu de stat... şi tot trebuie să-i plăteşti pentru diverse! Dnul Corcan minte prin omisiune, ca mulţi băsişti de altfel.

Şi să mai presupunem că tinerii nu vor dom'ne să plătească pensia celor bătrâni. Statul - cel pe care-l reprezintă dnul Traian Băsescu - nu îi reprezintă numai pe tineri. Ci şi pe cei bătrâni... şi cu aceştia a avut un contract atâţia ani! E dreptul lor să primească acum nişte bani, care li se cuvin. Dacă statul este condus de incompetenţi şi nu poate să plătească... nu e vina pensionarilor! Ci a celor care conduc! Şi cum spunea şi dnul Cristian Tudor Popescu într-un editorial despre Emil Boc... dacă nu eşti capabil să manageriezi o astfel de situaţii şi faci ca mase mari de oameni să sufere... atunci îţi dai demisia de onoare şi speri ca alţii mai capabili să vină şi să se descurce mai bine!

Şi să nu mai spun că e oribil... ca oamenii tineri să dorească moartea bătrânilor... incapabili... exact ca în formele de organizare tribală!

Cel care a scris editorialul din ziarul local de prin ciulinii Bărăganului... însă aduce în discuţie alte lucruri, ne abureşte cu idioţenia că toţi sunt la fel... şi deci să stăm aşa pasivi şi să nu aşteptăm nimic de la viaţă... pentru că oricum nu se schimbă nimic. Să-l menţinem pe Băsescu acolo pentru ca lui să-i crească îndrăzneala şi viciile... Să nu încercăm să alegem şi altă variantă! Chiar prin suspendarea preşedintelui. Care vine şi spune că "Nu-s bani de pensii. De unde să dau eu dacă nu sunt bani?"