Vreţi spectacol?

Nu, nu am să scriu despre ce aveam de gând să scriu. Nu am să dau această satisfacţie nimănui. Ştiu ce vrei să asculţi, ştiu că vrei un spectacol... ştiu! Dar nu! Azi am să tac, am să scriu un text în care am să tac, am să bat câmpii, am să vorbesc despre nimic, deci am să tac! Dacă stai însă bine să te gândeşti nimicul la scară universală este mult mai mult decât ar putea să fie ceva-ul. Adică, vedeţi voi... suntem încojuraţi de vid. Unul mare, imens... în care pluteşte nişte materie... ceva... Dar Nu!!!! Nu am să iau în calcul acel ceva! Am zis că am să vorbesc despre nimic, iar abaterea asta am să mi-o pedepsesc crunt!

Am să lălăi lucrurile: povestind despre nimicuri, despre goluri, despre lipsuri! Golurile din stomac, golurile din suflet, golurile din priviri, golurile din cap (fără să mă refer acum la gloanţe! scuzaţi-mi raportarea la ceva!!!! am să mă pedepsesc din nou...), golurile din comunicarea între indivizi, golurile din unele cuvinte şi chiar golurile din textul acesta. Întâlnite oriunde aceste goluri îţi dau impresia că te scufunzi într-un hău imens, la nesfârşit... îţi provoacă groază la început, dar obişnuindu-te vei realiza la un moment dat că tu poţi reprezenta universul din acel vid... (conform teorie de mai sus) şi te vei linişti. Vei fi Zeu... Dar NU! Eu nu am scris despre ceva! Acest text este despre NIMIC. El e important aici, el trebuie degustat şi mângâiat ca un animal de companie, ca un şarpe ce încolăceşte totul şi sufocă... NIMICUL.

Dar iar m-am raportat la ceva... eu nu vreau să scriu despre mişcare, ci despre lipsă!!!!! Despre o absenţă ce echivalează cu infinitul. Despre asta vreau să vorbesc... Dar nu mă lasă mintea mea de fiinţă mărginită la materie, raportată la ceva tot timpul...

uite-l şi pe ăsta mic...

Iepuraşul (a se citi Victor Ponta - care "trebuie să facă frumos ca maimuţică", este "obraznic", "impertinent" şi "imatur") are totuşi şapcă. Şi nu s-a dus taman în Liban după ea, (unde, să fim serioşi, şi-a plătit vacanţă!) ci a luat-o din China... ca să arate că are "sânge". Asta faţă de gigoloul suprem al PSD şi anume Mazăre.
Radu M. nu cred că se îmbracă în haine militare verzi ca un simbol al lupteai cu portocalii, ci-şi trădează originile: este un fel de legumă... verde.
Iepuraşul sătul să fie "Micul Titulescu", să i se spună mereu: "Bă, iepuraşule, tu ce dracu' n-ai şapcă?" şi să devină "preş" pe oriunde merge s-a rebranduit. A adoptat: "Atitudinea revoluţionară de tipul Che Guevara" şi şi-a pus chipiu în cap.

P.S. el nu a citit însă bancul până la capăt! Nu contează dacă ai sau nu şapcă... ursul tot îţi dă bătai!

P.P.S. "Bă, tu ţii cu ursul?" (Nu! dar şi ceilalţi sunt din acelaşi aluat! buni de puşi la dospit...)

Mormântul licuricilor

Moartea se citeşte în ochi. Poate te aşteaptă totuşi cineva dincolo; cineva pe care ai lăsat să moară de foame... un înger mic şi cu scufie.
Apoi reapar bombardamentul, raidul aerian şi sirenele ce anunţă războiul. Casa este devastată. Multe bandaje şi nicio speranţă! Flăcări. Şi tăcere... ca îngerul tău să nu audă; să nu simtă durere.
Fără să clipeşti şopteşti minciuna, dându-i speranţă îngerului. Degeaba încerci să ascunzi moartea... femeia rea care te găzduieşte o va releva.
Refugiul iluzoriu într-un adăpost îţi mănâncă mândria. Furi... Lumina licuricilor e efemeră. De ce trebuie să moară atât de repede? Înveţi să aştepţi momentul ca să mănânci. Toţi îţi spun să fii brav. Soldatul din marină ar fi fost mândru de tine... Dar mereu uiţi de îngerul tău care se îndoapă cu pământ pe post de chiftele... şi nasturi pe post de bomboane de fructe.
Când ajungi e deja prea târziu... banii nu mai constituie nimic! Cutia şi foc... sfaturile despre temple...
De la înălţimea morţii oraşul Tokyo arată feeric.

Re... clamă

Ştiu că vă gândiţi la prostii! Dar nu, nu am să pic în capcana asta! Nu am să vorbesc despre teoria homosexuală a camerei cu chirie: au vorbit alţii despre cea cu liftul. Mie nu-mi rămâne decât să constat faptul că în anunţ nu e trecută şi varianta mixtă: adică o fată şi un băiat. Deci proprietarului nu-i trebuie vreun romeo cu vreo julietă întrucât ăştia fac nebunii şi peste nouă luni se trezeşte cu alt chiriaş - neprevăzut în schemă. Spaţiul restrâns... duce inevitabil la pierderea clientelei.

Dincoace, putem constata discriminarea! Adică, băieţii ce au? Şi auzi exprimare: "Condiţii bloc"... adică, e ca la bloc: apă caldă (nu pui la aragaz să o încălzeşti), duş, calorifer, tot ce trebuie. Nu se specifică în anunţ blocul să fie confort trei? Sau patru?

Poate că nu ştiai

Termenul „crack” se referă la acţiunea de eliminare a protecţiei la copiere a unui software comercial. Un „crack” este un program, un set de instrucţiuni sau de metode care înlătură protecţia la copiere pentru o parte a unui software sau sparge caracteristica de variantă demo a acestuia, făcându-l valid şi după ce a expirat numărul de zile de încercare. Uneori o persoană va scrie un „crack” pentru a arăta că are abilitatea de a depăşi o schemă de protecţie la copiere. Există, de asemnea, grupuri care şi-au făcut din crack-uit un scop.

Termenul „keygen” se referă la un mic program care generează o „cheie” pentru instalarea unui CD, un cod de activare, un cod de licenţă sau un număr de înregistrare pentru o parte dintr-un software. Keygen este prescurtarea de la „Key Generator”. Un program keygen este pus la dispoziţie pentru download liber de către grupurile ce se ocupă de crack-uit software.

Termenul „serial”, în contextul site-urilor de piraterie, se referă la un număr sau un cod unic corespunzător unei licenţe de validare a unui software. Toate programele de calculator comerciale utilizează această metodă, la instalare cerându-i-se utilizatorului să introducă un „serial” valid ca să poată continua această operaţiune.

dansaţi cu noi şalupelor

După un telefon azi... dar lasă asta pe altă dată. Ideea e că m-am ridicat frumos de pe banca din parc şi am mers mai departe. Tot timpul trebuie să treci peste, chiar dacă abandonezi idei, vise şi alte din astea... nu are nicio importanţă, eşti tot tu... cel care se plimbă. Ai capacitatea să faci multe lucruri şi ai idei. Nu pot să vină pe bandă rulantă şi încă să fie şi foarte bune, dar ele apar! Şi asta înseamnă că exişti.
Şi cum mergeam aproape calm, urmărind viaţa din jur... mi-a căzut sub privire un prosop alb-roşu, cu o stemă cunoscută, cu un nume cu mare notorietate: "Dinamo". Lângă el se cocea la soare cel cu "Rapid". Material de şters la numai 15 lei, îmi zic. De şters pe tot corpul... din acela de baie. Şi pentru că se poate întâmpla asta m-am întrebat retoric: de ce nu fac eu hârtie igienică pe care să pun "Dinamo", "Rapid", "Craiova", "Steaua", "Timişoara", etc. Păcat că nu am bani, că aş deveni miliadar investind foarte puţin. Câţiva bănuţi pentru fabricarea hârtiei şi încă ceva pentru printarea ei, plus promovare! Pentru aşa ceva sigur s-ar crea mare îmbulzeală la magazine! Şi aş promova totul cu sloganul: "Şterge-te la fund cu ei!" pentru un succes deplin. Pot să fac şi un clip publicitar cu mai multe variante în care un susţinător al unei echipe să joace rolul celui care se curăţă după ce a fost la toaletă să facă treaba mare. Dacă tot există reclama aceea absolut stupidă cu cei care se screm în faţa camerelor de luat vedere, de ce nu ar exista şi un clip în care se mimează igienizarea în zona anală?
Aş trece apoi la nivelul următor: aş printa pe hârtia igienică nişte scandări de tribună: "...UE (a se citi Uniunea Europeană) Steaua/Dinamo/Rapid/Craiova/Timişoara/etc.!" şi sub sintagma: "Vă punem scandările la fund!" aş începe o nouă campanie promoţională pentru a redresa vânzările sau pentru a le face să crească. La fel clip publicitar, fluturaşi şi mărunţişuri din acestea care să extazieze gibonii. Poate că cea mai căutată frază pe care o voi imprima pe hârtia igienică va fi: "Au, au, au!"... împrumutată de către dinamoviştii din Bucureşti de la spartani. Însă, nu m-aş opri în niciun caz la cele două tipuri de scandări de galerie. Aş inspecta toate stadioanele importante din ţară şi aş fura meserie de acolo!
Următorul nivel va fi reprezentat de către o altă campanie. De data asta mă voi axa pe ceva mai personal: jucătorii, antrenorii, eventual chiar patronii. Pentru un suporter de la Steaua ar fi o împlinire, în momentul de faţă, să se poată şterge la fund cu moaca lui Gigi B., oierul. Cei mai mulţi, însă, vor prefera feţele mai puţin ţepoase ale fotbaliştilor (de obicei golgheterii), deşi nici cu unii antrenori nu m-aş ruşina. Fanaticii care nu-i mai iubesc pe cei de la echipele pe care le susţin vor cumpăra cu mare drag produsul meu. Şi de fiecare dată când voi avea ocazia voi specula astfel de evenimente! O scurtă campanie de promovare şi sigur voi face o avere.
Şi, pentru că în fotbal e ca în viaţă, voi pune în aplicare ideea şi la nivel de viaţă publică: hârtie igienică ce conţine chipul lui Boc, Băse... (deşi e cam aiurea să te ştergi la fund cu Băse...), etc. Totul va culmina cu ceva absolut personal: fiecare individ care doreşte să se şteargă la fund cu imaginea celui mai crunt duşman al său ne va trimite o poză cu acesta, iar noi îi vom livra produsul la domiciu. Bineînţeles, totul se face contra unui preţ mai mare şi mai profitabil pentru mine. Având în vedere că în textele de manele duşmanii sunt entităţi invocate des, iar ţara noastră este una cât se poate de manelistă consider că demersul meu va fi încununat de succes!

P.S. ştiu că brandurile cluburilor de fotbal Steaua Bucureşti, Dinamo Bucureşti etc. sunt branduri înregistrate, iar eu nu aş avea cum să fac un astfel de business pentru că aş plăti mai mult pentru daunele aduse clubului decât aş câştiga (sau poate cine ştie...). Totuşi pe Planeta mea e posibil orice... şi soare în timpul ploii şi cutremur în cer... orice! Asta mă face să cred că exist. Pur şi simplu.

CF Brăila-Concordia Chiajna (2-2)

Sâmbătă, 10 semptembrie 2010, la ora 11:00, pe Stadionul Municipal din Brăila, a avut loc meciul de fotbal dintre CF Brăila şi Concordia Chiajna, partidă din cadrul etapei a treia a Ligii a II-a. Oaspeţii au început în forţă meciul şi au marcat două goluri în poarta brăilenilor. Până la pauză, însă, echipa de la malul Dunării a mai redus din handicap şi prima parte a jocului s-a terminat 1-2. În a doua parte a jocului CF Brăila a reuşit să aducă scorul la 2-2, scor care s-a menţinut până la final, deşi echipa din Brăila a avut în ultimele minute câteva ocazii bune de a marca.

Dirt-Track la Brăila!

Stadionul Municipal din Brăila a fost gazda etapei finale a Campionatului Naţional de dirt track, sâmbătă, 11 septembrie 2010, la ora 15:30. În urma acestei competiţii a fost desemnat şi noul campion naţional de dirt track, la seniori. Este vorba de un concetăţean al urbei noastre, Toma Alexandru. La juniori, sportivul care câştigat titlul de campion naţional poartă numele de Gheorghe Adrian şi este din Bucureşti. Cei care s-au adunat în tribune, fie ei oameni sau căţeluşi, au avut parte de un spectacol pe cinste – mai ales când vine vorba de întrecerile seniorilor. Cele ale juniorilor au avut parte de mai multe peripeţii: fie erau anunţaţi la start concurenţi care nu se mai prezentau, fie unii din ei cădeau şi nu mai puteau continua cursa. Nu au existat totuşi accidente foarte grave, unii sportivi preferând să termine cursa deşi nărăvaşul motor îi aruncaseră din şa. A existat şi un moment în care a fost încălcat regulamentul: unul din concurenţi nu a mai avut răbdare şi a pornit cursa înaintea ridicării benzii de start.

Practicat mai mult din pasiune: fără echipament – unele numere de concurs fiind împărţite între mai mulţi concurenţi – acest sport încă supravieţuieşte la Brăila, iar această etapă finală a fost chiar spectaculoasă, cei din tribună având parte de curse în care au existat depăşiri, fiind nevoie chiar de curse suplimentare de departajare pentru locurile fruntaşe.

Trebuie să amintim de faptul că şi sâmbăta viitoare pista brăileană de dirt track se va încinge din nou deoarece va găzdui Cupa „MACEC”, competiţie de nivel internaţional la care se vor prezenta echipe din mai multe ţări europene: printre acestea numărându-se Polonia şi Ungaria. Pista de dirt track a Stadionului Municipal din Brăila pune acest oraş pe harta Europei în ceea ce priveşte întrecerile pe motocicletă, întrucât anul viitor, la Brăila, va avea loc o etapă din cadrul Campionatului European de Dirt Track.

Iată câteva imagini pe care le-am surprins cu camera foto dela telefonul mobil:

Am filmat şi câteva curse, cu camera de-a-ndoaselea... dar le-am dat un aspect aparte astfel:

Răzvan Lucescu ar trebui să-şi dea demisia

După startul dezastruos al echipei naţionale în preliminariile Campionatului European de Fotbal, ce va avea loc în 2012, nu văd de ce Răzvan Lucescu să mai rămână acolo. O victorie cu Honduras şi nu mai ştiu ce alte rezultate chinuite nu înseamnă absolut nimic. Naţionala de fotbal a României a fost echipa în care au jucat Hagi, Gică Popescu, Dorinel Munteanu, Ioan Ovidu Sabău, Dănuţ Lupu, Ionuţ Lupescu, Răducioiu, Bogdan Stelea, Rodion Cămătaru, Ilie Balaci, Nicolae Dobrin şi mulţi alţii... Jucători care au făcut cinste acestei reprezentative, jucători care au făcut cunoscut numele de România calificându-se la turnee finale.
Răzvan Lucescu dă dovadă de un infantilism când vine vorba de a face selecţia pentru o echipă competitivă! Când apelezi la Cosmin Contra - care a fost un jucător bun, chiar la echipa naţională!, dar care azi nu mai e ce a fost... aşa că trebuie să fim realişti şi să acceptăm că nu se poate cu el în echipă -, când dai tricoul cu numărul 10 unui Florescu, când repeţi tot timpul că trebuie să fie lăsat antrenorul să-şi facă datoria şi vor veni şi rezultatele, când se simte atacat de campanii împotriva sa... când îl aduci în fine pe Rădoi din lumea a treia a fotbalului şi îl pui căpitan de echipă naţională; el când a semnat acolo ar fi trebuit să piardă şi orice legătură cu echipa naţională!, când îl aduci pe Vasile Maftei care nu este un jucător de mare valoare, ci doar un muncitor... care se pierde uşor cu firea, când Radu Ştefan - un fundaş tânăr şi de perspectivă, care joacă într-un campionat puternic - nu este chemat la prima reprezentativă, ei bine, când te superi numai pentru că un anume Cristea Adrian - care are reale calităţi, dar merge în cluburi noaptea... când ai putea foarte bine să-i torni în ureche: "Adriane, ce dracu te ţii de prostii? Uite vino aici la echipă şi joacă bine... şi să vezi cum or să te caute cei de la echipele de top din Europa, poate scapi de cluburile astea de pe la noi... faci şi tu escală la Milano şi Veneţia... Altă viaţă!" şi lăsând supărarea să fie chemat la naţională. Apoi să-l ia şi puţin de urechi ca să nu i se urce la cap! Când faci toate astea şi nu ai rezultate, pleci!
Dacă lui Chivu îi e lehamite să-mi spună şi mie de ce mai vine? Că de când e el căpitan, echipa naţională a fost fie cu "fundu în poartă" (a se vedea era Piţurcă la Campionatul European de Fotbal 2008), fie a dat vina pe Urs (Maier), fie că nu a fost terenul ca lumea, fie că a avut plumb în ghete... şi nu a mai obţinut nişte rezultate notabile de mult!
Să avem răbdare? Şi poante de genul ăsta: cine va veni o să spună că nu din vina lui s-a pierdut calificarea, ci el trebuie doar să facă reconstrucţia echipei... etc., etc. Or, nu e aşa treaba! Cine ar semna în locul lui Răzvan Lucescu (care trebuie să plece fie de voie, fie de nevoie!) ştie că se înhamă la o treabă grea! Calificarea! Indiferent care sunt acum condiţiile, el, dacă e om de onoare, îşi asumă asta şi vrea calificarea. Sau măcar un joc care să încânte, nu 0-0 cu o echipă modestă! Pe sistemul acesta, adică al "reconstrucţiei", nu mai schimbăm pe nimeni niciodată! Cum adică să rămânem la o singură opţiune când avem şansa să schimbăm ceva? Răzvan Lucescu s-a dovedit o soluţie proastă! El e un om bine îmbrăcat, cu maniere... bine, se mai simte împuns de presă, dar nu aruncă vorbe ca Hristo Stoichkov: "Mămăligarilor" (a avut dreptate omul! am ajuns chiar nişte mămăligari!), e calm, e educat, a avut rezultate cu Rapid şi FC Braşov, dar nu e un selecţioner bun! Până acum a avut numai rezultate dezastruoase! Câteva meciuri în care au existat victorii chinuite nu înseamnă nimic!
Cât timp vrea să rămână? Până ce şansele României o să fie zero? Atunci o să-şi dea şi el seama că nu are maturitatea necesară pentru a conduce o echipă naţională şi o să se retragă? Când te faci de Belarâs (cum spuneau cei de la Sport.ro) te retragi tăticu'... altfel te dăm noi afară! Să vină altcineva... Dacă e om de onoare ar trebui să renunţe de bună voie!
P.S. Şi nu! Nu vreau să vină Hagi! Ca antrenor e o catastrofă! A fost un jucător bun, nimic de zis, dar asta nu înseamnă că e un antrenor bun! Prefer să vină altcineva... mie mi-a plăcea un Ioan Andone sau cineva cu personalitate. Poate chiar Mircea Lucescu! În orice caz nu un antrenor care are nevoie ca un jucător să-i ia apărarea! Unul care se ajută singur!

Școala românescă scoate tâmpiți...

Toată lumea s-a supărat pe domnul T.B. când a spus despre școala românească faptul că scotea tâmpiți. Nu am să mă plâng acum de programa prea vastă din care nu rămâi cu nimic - asta se întâmplă dacă nu dorești - ci am să mă refer la o întâmplare cât se poate de banală din Pitești. Citim aici faptul că toți elevii dintr-o clasă care au susținut a doua sesiune de bacalaureat au reușit să se semneze cu numele de Ion Popescu. Dacă mai vine cineva și-l contrazice acum pe domnul T.B. atunci să pună repede articolul acesta sub preș.

Dacă ai ajuns în clasa a XII-a și nu știi să te semnezi la un examen e de-a dreptul jignitor. Ce făceați domnilor profesori? Cum pot atâția tâmpiți să treacă o clasă? Și culmea e că s-au nimerit toți acolo! Ce soartă crudă... La început am crezut că erau numai Ion Popescu printre elevi (Ion și Popescu fiind nume des folosite la noi, deși în ultima vreme situația s-a mai schimbat), dar ăștia chiar au fost proști. Sau poate că pe foaia de îndrumare scria: „Faceți notația exact ca în exemplul alăturat.” și logic vorbind copii obișnuiți cu sistemul copy-paste au procedat în consecință!

Îți dai seama că ăștia nu sunt în stare nici să copieze ca în bancul acela: doi tipi, unul mai prost, altul mai deștept, se întâlnesc la examen foarte aproape unul de altul. Și cel mai prost îl roagă pe cel deștept să-l lase să copieze și pe el. Cel deștept zice că e în regulă, dar să mai schimbe și el câte ceva pe acolo... La examen le-a picat să comenteze romanul Ion de Liviu Rebreanu. Trece testul și cei doi se reîntâlnesc pe holul liceului. Cel deștept îl întreabă pe cel mai prost ce-a făcut. Și răspunsul e că s-a descurcat, a copiat tot! Indignat, cel deștept îi spune: păi, ce faci aici... ți-am zis să mai schimbi și tu câte ceva, pe ici pe colo... la care cel acuzat: cum nu? unde puneai tu Ion, eu puneam Gheorghe! și-i dădeam înainte...