Viața de operator de tabletă în secția de votare e una plină de aventuri. Cum era plin coșul scufiței roșii de merinde pentru bunica.
Mai întâi, pe 10 noiembrie, dis de dimineață, am fost abordat - pe motive tehnice - de colega de suferință de la secția alăturată. Eu, cum mă știți, cu ochelari așa, par mai tocilar. Că de ce nu-i pornește tableta? De unde să știu eu, cucoană? Că ieri a pornit și azi ba. Fix când e nevoie de ea! Te lasă la greu ca un prezervativ prea subțire. Am observat că ledul ce marca alimentarea cu electricitate era intermitent (pâlpâia ca o flăcăruie de lumânare în bătaie unui curent firav de aer rece), deci am întrebat dacă a lăsat la încărcat peste noapte tableta - așa cum prevedeau instrucțiunile. Păi, ce? Instrucțiunile nu-s făcute ca să fie încălcate? Și curentul e scump, dragule! Facem cum știm noi! Că n-avem cap ca să ne plouă-n gât, lasă-i dreacu' de securiști!
Soluția sugerată de tocilarul din mine a fost să mai lase tableta în priză 10 minute și să încerce apoi s-o pornească, poate acumulatorul e descărcat... Iar dacă problema persistă să sune la STS.
Soluția STS a fost: „Haideți, doamnă, odată cu mine, ține-ți apăsat butonul de pornire”. Umor în genul IT Crowd, nu alta!
Spre deosebire de colega de suferință, device-ul înmânat mie a funcționat țais! Decât (sic!) că la primul apel către SIMPV - baza de date cu lista alegătorilor din serverul STS - ADV (aplicația de pe tabletă) a returnat un mesaj pe fundal galben. Na belea că n-am acces la net! Am repetat scanarea buletinului propriu și personal și țac-pac, la verificare mi-a apărut un mesaj pe fundal verde. Mai aveam să semnez pe lista din secția de votare și eram liber să-mi anulez votul. „Primul votant din oraș”, așa m-au alintat oamenii de acolo.
Am mai întâmpinat mici sincope, în sensul că mi-au adus niște buletine jegoase sau îndoite (lumea își personalizează cum poate actul de identitate, nu?), iar aplicația îmi striga, fără discernământ, că nu pricepe cifrurile din CNP-uri. Dar existau soluții pentru astfel de evenimente.
Valuri-valuri de alegători. Pentru primul tur 814 din 1674 de alegători pe lista din secție, iar la al doilea tur 841 din 1677. Bă, și s-au găsit unii să vină fix când mai erau câteva minute și închideam secția! Adică, Iohannis deschiseseră deja ghidul turistic pentru anul 2020 să vadă ofertele cele mai tentante, iar lumea, ieri seară, încă se înghesuia să bage voturi în urnă! La ora 20:53! Unii păreau că erau vorbiți între ei să vină în ceată. Au fost și inși nemulțumiți de încetineala procesului, alții tipicari (că de ce să ia dna președinte de secție - ca să mă ajute - cardul de identitate, că trebuie să mi-l înmâneze mie prima dată, iar apoi să-l preia dânsa), dar, când lucrezi cu oamenii, trebuie să te aștepți la lucruri super imprevizibile! Nu mai trăim în savană, iar jungla din asfalt ne face frustrați și antipatici, asemeni unor depresivi ținuți în captivitate.
Chiar de am avut emoții - doar „Orice om îi este teamă” - informațiile pe care le-am introdus în tabletă au coincis - la ambele tururi - din prima cu informațiile furnizate de numărătoarea de voturi. Oamenii s-au mișcat repede și eficient! Flash și Batman ar fi putut să ia lecții de la ei. Dacă și Jandarmeria Română s-ar fi deplasat să ne preia mai repede... Dar știm deja că inșii cu uniformă sunt mult mai capabili când vine vorba să altoiască oameni care țin mâinile ridicate decât să vină la timp când sunt chemați oriunde! Unde mai pui că s-a ajuns în lumea asta ca până și biletele de ordine să se dea pe sub mână! Și tot Jandarmeria e în centrul atenției. Ce fel de animal fără nicio lege să fii să te bucuri că pleci cu 10 minute înaintea altcuiva? Sunt 10 minute, vită! N-ai câștigat nimic! Nici tu și nici japița aia de jandarmeriță, care ședea la ușa primăriei! Bă, până și la ciupeală românake nu se poate abține. Într-o așa lume trăim! Iar în turul al doilea - fiindcă n-a reușit să respecte niște reguli minime de prezentare în fața reprezentantului STS, iar acesta a trimis-o înapoi la coadă - o altă vită încerca cu șantaj emoțional să ademenească fraierii cu biletul ei cu 10 numere mai în față. Înaintea mea fiind doar vreo cinci persoane. „Nu vrei să facem schimb de locuri?” Da, mă! Că ea voia să stea lângă o prietenă de-a ei, să plece mai târziu... Ăștia-s românake! Suflete puse pe ciupeală.
Dna președinte a fost mama bună, dar care cere, frate, chestii din alea imposibile. Adică, a ținut sub control totul, mi-a și citit CNP-uri când nu erau din alea ce puteau fi scanate, a dat la toată lumea ce avea nevoie... Dar a și cerut chestii la schimb! La primul tur, s-au mișcat toți perfect și doar Jandarmeria a întârziat. Și fiindcă a întârziat a avut de suferit acolo la primărie. Unde s-au întors dosarele invers - fiindcă au fost luate la verificat în ordinea în care au venit și au fost puse unul peste altul... iar când au fost chemați oamenii... totul s-a întâmplat în ordine inversă. N-au putut și ăia să fie unii la verificat, alții să cheme omul care avea dosarul în regulă ca să plece toată lumea acasă. Ați vrut să luați bani de pe urma votării, nenorociților? Atunci treceți prin iad pentru banii ăia! Supărată că a avut o noapte grea între 10 și 11 noiembrie, dna președinte și-a propus ca pe 24 să nu repete experiența. Eh, cum ar fi fost posibilă o reușită! Scoate biciul pe final și pune-i la punct pe toți. Ăla numără așa, ală desface voturile... iar tocilarul cu tabletă să pornească înregistrarea la fix-fix... că nu-i pasă dânsei! O să deschidă urna, no matter what! Să ia locul întâi în lume la numărat 841 de voturi. Nu știu dacă i-a folosit la ceva faptul că a terminat repede (și cumva nici nu prea-mi pasă). Mie însă mi-a folosit fiindcă am ajuns acasă mai devreme decât data trecută!
Nu știu cum s-a făcut că lângă șontorogul cu ochelari de la tabletă, la ambele tururi ale alegerilor prezidențiale de anul ăsta, au stat pe rând doi oameni care au probleme cu segmentul osos. Poate ca să nu mă simt singur... Dacă primul a declarat că i-ar fi plăcut un Vadim ca președinte, al doilea avea probleme cu cipurile, industria farmaceutică și alte conspirații. Nu-i vorbă că s-a arătat imediat interesat de soluțiile la fel de farmaceutice ale fostului militar. Dar, la o adică, toți aveau glume în program: „Dar ce noi am venit aici fiindcă ne pasă de bani? Pe noi ne preocupă soarta țării...” - a dat-o cu o seriozitate absolută conspiraționistul. „O să avem un român președinte, Ion Hanis”... Mie îmi suna mai mult a chinez, dar... eu nu eram decât insul cu tableta setat să recite: „Neața/Bună ziua/Bună seara” și „O zi/seară bună!”. Roboțel fără simțul umorului!
Fostul militar era foarte vocal... Dar, ca orice ins vocal, spunea și multe prostii. Și lui i-ar fi trebuit un Vlad Țepeș președinte. Ca oricărui militar. De cine ascultă militarul? De șeful lui autoritar. A fost primul care a zis că n-are nicio treabă cu partidul - că el e acolo numai pentru 700 de lei - dar singurele glume care-i stârneau râsul pe Facebook erau alea legate de Dăncilă. Ca tot românul imparțial. Mă întreba pe mine cum schimbă înapoi niște setări pe aplicația Facebook. De ce au impresia oamenii că, dacă știi să folosești anumite funcții ale unui device, trebuie implicit să le știi pe toate?
Au fost și idei decente recitate de un chel cu barbă. Nu m-aș fi așteptat de la el să fie atât de decent în ceea ce privește aruncatul gunoiului pe stradă. Dar... după miștocăreala lui cam repetitivă, a spus - de două ori chiar - faptul că un ins care aruncă gunoiul pe stradă e un animal ce merită pedepsit.
În rest, oameni buni, care m-au hrănit cu prăjituri și dulciuri și chiar șervețele. Eu primind luna asta o veste dubioasă cum că aș fi suspect de diabet. În jurul orei 10 - după ce n-am mâncat nimic nici cu o noapte în urmă, nici la micul dejun - nivelul glicemiei din sângele meu era 126... Dar deja am murit, nu? Sunteți pe blogu' de pe lumea cealaltă, iar la taste se joacă o fantomă! Toți de acolo au schimbat numerele de telefon între ei, mie nu mi-a cerut nimeni nimic... Eram invizibil, nu?
Mai întâi, pe 10 noiembrie, dis de dimineață, am fost abordat - pe motive tehnice - de colega de suferință de la secția alăturată. Eu, cum mă știți, cu ochelari așa, par mai tocilar. Că de ce nu-i pornește tableta? De unde să știu eu, cucoană? Că ieri a pornit și azi ba. Fix când e nevoie de ea! Te lasă la greu ca un prezervativ prea subțire. Am observat că ledul ce marca alimentarea cu electricitate era intermitent (pâlpâia ca o flăcăruie de lumânare în bătaie unui curent firav de aer rece), deci am întrebat dacă a lăsat la încărcat peste noapte tableta - așa cum prevedeau instrucțiunile. Păi, ce? Instrucțiunile nu-s făcute ca să fie încălcate? Și curentul e scump, dragule! Facem cum știm noi! Că n-avem cap ca să ne plouă-n gât, lasă-i dreacu' de securiști!
Soluția sugerată de tocilarul din mine a fost să mai lase tableta în priză 10 minute și să încerce apoi s-o pornească, poate acumulatorul e descărcat... Iar dacă problema persistă să sune la STS.
Soluția STS a fost: „Haideți, doamnă, odată cu mine, ține-ți apăsat butonul de pornire”. Umor în genul IT Crowd, nu alta!
Spre deosebire de colega de suferință, device-ul înmânat mie a funcționat țais! Decât (sic!) că la primul apel către SIMPV - baza de date cu lista alegătorilor din serverul STS - ADV (aplicația de pe tabletă) a returnat un mesaj pe fundal galben. Na belea că n-am acces la net! Am repetat scanarea buletinului propriu și personal și țac-pac, la verificare mi-a apărut un mesaj pe fundal verde. Mai aveam să semnez pe lista din secția de votare și eram liber să-mi anulez votul. „Primul votant din oraș”, așa m-au alintat oamenii de acolo.
Am mai întâmpinat mici sincope, în sensul că mi-au adus niște buletine jegoase sau îndoite (lumea își personalizează cum poate actul de identitate, nu?), iar aplicația îmi striga, fără discernământ, că nu pricepe cifrurile din CNP-uri. Dar existau soluții pentru astfel de evenimente.
Valuri-valuri de alegători. Pentru primul tur 814 din 1674 de alegători pe lista din secție, iar la al doilea tur 841 din 1677. Bă, și s-au găsit unii să vină fix când mai erau câteva minute și închideam secția! Adică, Iohannis deschiseseră deja ghidul turistic pentru anul 2020 să vadă ofertele cele mai tentante, iar lumea, ieri seară, încă se înghesuia să bage voturi în urnă! La ora 20:53! Unii păreau că erau vorbiți între ei să vină în ceată. Au fost și inși nemulțumiți de încetineala procesului, alții tipicari (că de ce să ia dna președinte de secție - ca să mă ajute - cardul de identitate, că trebuie să mi-l înmâneze mie prima dată, iar apoi să-l preia dânsa), dar, când lucrezi cu oamenii, trebuie să te aștepți la lucruri super imprevizibile! Nu mai trăim în savană, iar jungla din asfalt ne face frustrați și antipatici, asemeni unor depresivi ținuți în captivitate.
Chiar de am avut emoții - doar „Orice om îi este teamă” - informațiile pe care le-am introdus în tabletă au coincis - la ambele tururi - din prima cu informațiile furnizate de numărătoarea de voturi. Oamenii s-au mișcat repede și eficient! Flash și Batman ar fi putut să ia lecții de la ei. Dacă și Jandarmeria Română s-ar fi deplasat să ne preia mai repede... Dar știm deja că inșii cu uniformă sunt mult mai capabili când vine vorba să altoiască oameni care țin mâinile ridicate decât să vină la timp când sunt chemați oriunde! Unde mai pui că s-a ajuns în lumea asta ca până și biletele de ordine să se dea pe sub mână! Și tot Jandarmeria e în centrul atenției. Ce fel de animal fără nicio lege să fii să te bucuri că pleci cu 10 minute înaintea altcuiva? Sunt 10 minute, vită! N-ai câștigat nimic! Nici tu și nici japița aia de jandarmeriță, care ședea la ușa primăriei! Bă, până și la ciupeală românake nu se poate abține. Într-o așa lume trăim! Iar în turul al doilea - fiindcă n-a reușit să respecte niște reguli minime de prezentare în fața reprezentantului STS, iar acesta a trimis-o înapoi la coadă - o altă vită încerca cu șantaj emoțional să ademenească fraierii cu biletul ei cu 10 numere mai în față. Înaintea mea fiind doar vreo cinci persoane. „Nu vrei să facem schimb de locuri?” Da, mă! Că ea voia să stea lângă o prietenă de-a ei, să plece mai târziu... Ăștia-s românake! Suflete puse pe ciupeală.
Dna președinte a fost mama bună, dar care cere, frate, chestii din alea imposibile. Adică, a ținut sub control totul, mi-a și citit CNP-uri când nu erau din alea ce puteau fi scanate, a dat la toată lumea ce avea nevoie... Dar a și cerut chestii la schimb! La primul tur, s-au mișcat toți perfect și doar Jandarmeria a întârziat. Și fiindcă a întârziat a avut de suferit acolo la primărie. Unde s-au întors dosarele invers - fiindcă au fost luate la verificat în ordinea în care au venit și au fost puse unul peste altul... iar când au fost chemați oamenii... totul s-a întâmplat în ordine inversă. N-au putut și ăia să fie unii la verificat, alții să cheme omul care avea dosarul în regulă ca să plece toată lumea acasă. Ați vrut să luați bani de pe urma votării, nenorociților? Atunci treceți prin iad pentru banii ăia! Supărată că a avut o noapte grea între 10 și 11 noiembrie, dna președinte și-a propus ca pe 24 să nu repete experiența. Eh, cum ar fi fost posibilă o reușită! Scoate biciul pe final și pune-i la punct pe toți. Ăla numără așa, ală desface voturile... iar tocilarul cu tabletă să pornească înregistrarea la fix-fix... că nu-i pasă dânsei! O să deschidă urna, no matter what! Să ia locul întâi în lume la numărat 841 de voturi. Nu știu dacă i-a folosit la ceva faptul că a terminat repede (și cumva nici nu prea-mi pasă). Mie însă mi-a folosit fiindcă am ajuns acasă mai devreme decât data trecută!
Nu știu cum s-a făcut că lângă șontorogul cu ochelari de la tabletă, la ambele tururi ale alegerilor prezidențiale de anul ăsta, au stat pe rând doi oameni care au probleme cu segmentul osos. Poate ca să nu mă simt singur... Dacă primul a declarat că i-ar fi plăcut un Vadim ca președinte, al doilea avea probleme cu cipurile, industria farmaceutică și alte conspirații. Nu-i vorbă că s-a arătat imediat interesat de soluțiile la fel de farmaceutice ale fostului militar. Dar, la o adică, toți aveau glume în program: „Dar ce noi am venit aici fiindcă ne pasă de bani? Pe noi ne preocupă soarta țării...” - a dat-o cu o seriozitate absolută conspiraționistul. „O să avem un român președinte, Ion Hanis”... Mie îmi suna mai mult a chinez, dar... eu nu eram decât insul cu tableta setat să recite: „Neața/Bună ziua/Bună seara” și „O zi/seară bună!”. Roboțel fără simțul umorului!
Fostul militar era foarte vocal... Dar, ca orice ins vocal, spunea și multe prostii. Și lui i-ar fi trebuit un Vlad Țepeș președinte. Ca oricărui militar. De cine ascultă militarul? De șeful lui autoritar. A fost primul care a zis că n-are nicio treabă cu partidul - că el e acolo numai pentru 700 de lei - dar singurele glume care-i stârneau râsul pe Facebook erau alea legate de Dăncilă. Ca tot românul imparțial. Mă întreba pe mine cum schimbă înapoi niște setări pe aplicația Facebook. De ce au impresia oamenii că, dacă știi să folosești anumite funcții ale unui device, trebuie implicit să le știi pe toate?
Au fost și idei decente recitate de un chel cu barbă. Nu m-aș fi așteptat de la el să fie atât de decent în ceea ce privește aruncatul gunoiului pe stradă. Dar... după miștocăreala lui cam repetitivă, a spus - de două ori chiar - faptul că un ins care aruncă gunoiul pe stradă e un animal ce merită pedepsit.
În rest, oameni buni, care m-au hrănit cu prăjituri și dulciuri și chiar șervețele. Eu primind luna asta o veste dubioasă cum că aș fi suspect de diabet. În jurul orei 10 - după ce n-am mâncat nimic nici cu o noapte în urmă, nici la micul dejun - nivelul glicemiei din sângele meu era 126... Dar deja am murit, nu? Sunteți pe blogu' de pe lumea cealaltă, iar la taste se joacă o fantomă! Toți de acolo au schimbat numerele de telefon între ei, mie nu mi-a cerut nimeni nimic... Eram invizibil, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu