Deși directorul general al filialei
Bulgaria-România a companiei spaniole ce a achiziționat în 2004
clădirea de pe Bulevardul Regina Elisabeta s-a plâns de faptul că
Bucureștiul și curățenia sunt două noțiuni care se întâlnesc
rar și pe arii restrânse, capitala României - pe vremuri numită
Micul Paris - fiind asuprintă de o cantitate inacceptabilă de
gunoaie fizice, cât și fonice, totuși firma pentru care Mauricio
Mesa Gomez lucrează a văzut în Hotelul Cișmigiu o oportunitate de
business. Prin urmare, cei de la Hercesa Internacional s-au decis că
2012 este anul cel mai indicat pentru renovat această construcție!
Ca orice clădire ce a atins
venerabila vârstă de 100 de ani și acest hotel are o istorie demnă
de ascultat în iernile friguroase la gura sobei. Anul în care a
luat naștere această bijuterie arhitecturală este 1912, părinții
săi fiind arhitectul Arghir Culina și inginerul Nicolae Nacu
Pissiota.
La începuturi construcția a fost
botezată Palace Hotel, dar după instaurarea regimului totalitar
comunist hotelul a fost luat cu japca de la familia Pissiota de către
administrația statală de la acea vreme. Bineînțeles că nu au
putut să numească acțiunea asta furt pe față, ci i-au spus:
naționalizare. Neavând imaginație, dar vrând să piardă urma
originilor hotelului, comuniștii i-au atribuit construcției un alt
nume, după cea mai apropiată grădină din capitală: Parcul
Cișmigiu.
După așa-zisa revoluție din 1989,
hotelul a devenit cămin studențesc al Academiei de Teatru și Film.
În această calitate și-a atribuit în palmares și o tragedie. O
studentă venită de peste Prut pentru a-și face un drum în viață
în capitala tuturor posibilităților a căzut de la etajul al
doilea în casa liftului unde a decedat! Năpasta l-a inspirat pe
actorul Cristi Iacob în scrierea unor versuri, iar pe cei de la Vama
Veche - varianta cu Tudor Chirilă - în adaptarea unui cântec
străin mai vechi pe versurile lui Iacob. Bancologii consultați de
noi au declarat - off the records - faptul că și bancurile celebre
cu hotelurile bântuite de către „fantoma de miezul nopții”
și-ar avea originea tot în evenimentul tulburător din Cișmigiu.
Noi, însă, avem rezerve față de aceste răutăți.
După asta, ideea că hotelul ar
putea fi blestemat le-a îndreptățit pe autorități să închidă
zona și să o lase să cadă sub ochii trecătorilor, zi de zi...
știrbită de reputația frumoasă pe care ar fi meritat-o. A devenit
treptat loc de cazare pentru oamenii străzii și un depozit a
gunoaielor ordinare. Măcar dacă ar fi fost de lux... s-ar fi
justificat întrucâtva faptul că azi... clădirea e renovată și
aici se dorește crearea unui hotel de patru stele în care prietenii
mei să-mi povestească faptul că s-ar fi petrecut următorul
dialog:
- Nevastă, ăștia probabil sunt
francezi. Ai ocazia acum să vorbești în limba lui Napoleon!
- Ce tot spui acolo, Vasile! Eu nu
știu Franceză!
- Cum nu știi? De 25 de ani de când
suntem căsătoriți, nu e zi de la bunul D-zeu în care să nu-mi
repeți că te-ai născut la 2 ore de Paris!
- Păi, da... m-am născut la două
ore de Paris, dar la Londra... care se află la două ore de Paris...
dacă iei avionul!
P.S. Am scris textulețul ăsta iar pentru un concurs. E mai mult la comandă, prin urmare... nu e un subiect pe care să-l fi întrevăzut eu... Am zis să-l pun și aici... sper să vă placă. Mi-am dat tot interesul! :)