O campanie tristă, lipsită de umor

Remarc o jale funerară în ceea ce privește votul de duminică pentru alegerile parlamentare. Nu mai e avântul ăla mobilizator: hai, fraților, să le dăm în cap la corupți; dacă n-ai buletin de București, dar muncești în București, ești trădător de neam; hai să nu-i lăsăm pe ăia fără dinți în gură să ne decidă soarta noastră de tineri frumoși și liberi și informați etc., etc., etc.

Acum, nu mai e așa important dacă te duci la vot sau... dacă e să te duci la vot - ca să nu se săvârșească biata democrație - lasă speranțele de mai bine la ușa secției de votare. În cabina de vot intri numai cu dorința de a ține democrația pe aparate, ca pe muribunzii de covid-19. Nu votezi ca să fie mai bine, fiindcă se votează de mai bine de 30 de ani pentru ideea de mai bine, dar binele a ratat trenul către Grădina Maicii Domnului. Aici trebuie să ne luptăm să păstrăm DEMOCRAȚIA. De parcă până acum noi la asta am rânit. Nu am asistat impasibili la felul în care este încălcată constituția de către președinte. Și, ca să fie clar, e greu să ai idealuri și așteptări înalte când tu vii atât de terminat acasă încât numai de discursuri politice nu-ți arde. Democrația pe stomacul gol e doar o vorbă în vânt. Marginalii (majoritari, de altfel) vor rămâne tot neauziți, iar jocul de putere o să fie tranșat tot de guralivii cu sinecuri și șmenuri cu statul. Or, asta numai democrație nu e.

Doar că așa grăit-a președintele. Ne trebuie alegeri că altfel ni se veștejește democrația. Să nu care cumva să ne ducem la biserică sau la vreo peșteră considerată sfântă, căci sfântă nu e decât cabina de vot! Discursurile schizofrenice ale mass-media se revarsă asupra lumii fără niciun efect. Fiindcă lumea e deja împărțită și nu mai are timp să discearnă. Și nici chef. Și nu e vina ei... E contextul ăsta nenorocit în care puțini se mai ridică să emită pretenții. Se merge dintr-o inerție a instinctului de turmă către o lume care are ca principal scop sanctificarea individualizării responsabilității... și consolidarea prăpastiei dintre săraci și bogați. Ăia care-s bogați sunt bogați fiindcă sunt speciali, iar ăia care-s săraci sunt săraci fiindcă au niște defecte din fabricare. Dar, hei, e mai bine să greșim cu turma, decât să avem dreptate în singurătate, nu? Căci ăia care s-au plasat în fruntea bucatelor nu pot să accepte ideea că n-au avut decât noroc! Iar dacă au avut, trebuie că au avut fiindcă s-au născut măcar speciali.

Revoltele sunt pe teme minore, dar au ca sloganuri cuvinte uriașe. Omul însetat după libertate nu vede că nu-i decât victima propriei ignoranțe. Și e certat pentru asta! Mustrat. Pus la colț. Dar lăsat în propria ignoranță. Cei cu influență rămân uniți și perpetuează controlul. Dar nu-i decât un control efemer și trist, în care nu mai există nicio speranță! Lumea asta intuiește că s-a cam epuizat rezervorul de speranță pentru specia asta. Toate ideologiile sunt în criză și refugiul în utopii nu mai pare o opțiune. E clar că trecutul nu a fost niciodată idilic, iar viitorul nu e promis nimănui pe de-a-ntregul. Fără un control adecvat, societatea se destramă, iar tribalismul o să exacerbeze conflictele. Iar știința nu aduce nici măcar o alinare! Nu vine cu vreo nouă soluție. Tehnologia îți poate prelungi nefericirea cu 20% (zic unii), sau te poate ține captiv pe o insulă magică unde te identifici cu eroii. Dar realitatea e tot aia.

Mă uitam la un clip dat de USR-PLUS ca reclamă pe youtube. Bă, venea cu o tristețe din asta apăsătoare. Ai sperat, dar ai sperat de pomană, zicea o voce din asta tristă. Aș vota cu ăștia „noi”, dar au niște proiecte legislative care riscă să ducă lumea asta în și mai mare rahat. Măcar să se înhame la combătut P(D)NL! Și să-i mai dea peste bot arogantului de la Cotroceni.

Aș mai vota cu PSD - nu fiindcă ar fi niște minunați (deși pe cifre a fost cel mai performant proiect politic al țării, pe cifre și nu doar la furt, ci și la realizat chestii!) - în ideea că trebuie să le mai dea cineva peste zgaraibe fomiștilor de la P(D)NL. Măcar să mai apară prin presă mișmașuri, să se simtă și ăia... să nu fure cu lipsă de bun simț.

Că alte opțiuni nu văd. Pro România nu-i decât strânsura rataților politic. Micul uneltitor Ponta nu mai are cum să-și construiască anvergura politică avută în trecut, iar Tăriceanu nu vrea decât să iasă la pensie liniștit. Știe că nu mai contează. Mai rău e de ăla mic, care avea șanse să ajungă președinte.

Cu PMP n-o să votez niciodată fiindcă nu pot să susțin în funcții importante un turnător la fosta Securitate - și încă unul lipsit de o minimă remușcare. Un om eminamente rău. Cum e Iohannis un om politic eminamente prost și inadecvat, la fel e Băsescu un om politic eminamente rău.

Cel mai probabil - pe discursurile astea tânguitoare și cu perspectiva unui dezastru la orizont (vine-vine primăvara, este criză-n toată țara) - o să rămân acasă, iar dacă ies... o să-mi anulez votul. Cum am făcut de atâtea ori.

Cap limpede în gură

Știți filmele alea în care personajul o dă prost, după care se îmbată și vine să explice și o dă și mai prost? Ei bine, așa a dat-o săptămâna asta Cristian Tudor Popescu. L-am ascultat și în dimineața asta (pe site-ul Digi24) cum se strofoca retoric să zică faptul că nu i-a numit „vite” pe toți credincioșii. Doar pe ăia de au pus botul la comunicatul lui Daniel Ciobotea! Ăla în care turnătorul se lăuda că Dumnezeu l-a zburat pe Ceușescu deoarece n-a dat moaște la lume.

Numai acei indivizi, carevasăzică, „se uită ca vițelul la poarta nouă”. Eu doar reproduc aici argumentarea savantă a maestrului presei românești. Omul care are pretenția să nu i se mai spună jurnalist, ci gazetar... Că dânsul e de formație scriitor la ziar, deși în ultima vreme n-am mai citit nici măcar un cuvânt tipărit semnat de dânsul „la gazetă”. Mai mult pe la radio Europa FM, unde are curiozități biologice despre „cum o arăta creierul” celor care-l ascultă cu înflăcărare pe Daniel Ciobotea și vor cu tot dinadinsul să sărute moaște, și pe la Digi24, unde rostește împreună cu băiatul acela care se comportă timid, Claudiu Pândaru, sintagma „vă rog” de parcă-i o incantație către zeii gazetăriei sau ceva. Ah, și pe net, pe site-ul Republica, unde se războiește cu oamenii care nu poartă mască și cu Godporația. Deci despre ce gazetărie vorbim în cele din urmă? Aia din anii '90? Ce relevanță mai are pentru zilele noastre? Procentual vorbind, 90% din creștinii din România nici n-au citit Biblia și preferă să se ghideze după ideea „fă ce zice popa, nu ce face popa”! Nu stau să analizeze versetele din Marcu sau scrierile teologice ale lui Tommaso d'Aquino. După cum remarca și domnul Popescu în emisiunea Piața Victoriei de luni (26-oct.-2020)!! Deci, ca să n-o mai lungim, o largă majoritate a credincioșilor s-ar încadra în categoria de „vite” dacă e să-i dăm crezare marelui gazetar, nu? Greșesc, domnule Popescu? Aștept să mă înfierați cu mintea dumneavoastră brici și pe mine - deși știu că n-o să citiți textul ăsta. Totuși poate v-ar ajuta...

Țiu minte că, la prezidențialele din 2014, pe site-ul gândul.info - pe atunci păstorit de Claudiu Pândaru și la care Cristian Tudor Popescu era editorialist de vază - am văzut o reclamă în care două vaci discutau (parafrazez, dar credeți-mă și acum regret că n-am făcut niște capturi de ecran să vă arat mizeria aia de campanie de înrolare a „tinerilor frumoși și liberi” la votul împotriva ălora fără dinți!): „Tu mergi la vot?” „Nu.” „Nici io”... Deci numai vitele nu se duceau la vot... Și iată că astăzi vitele apar din nou în prim plan, fix în campanie electorală!

Sunt sigur că nu e nicio legătură, dar uneori e bine să-ți mai amintești trecutul! Cred că a fost anul ăla când s-a rupt ceva în umanitatea unora... 2014, anul în care s-au înhămat să susțină infamia și aroganța. Și nepriceperea.

Astăzi, în loc să vorbim despre cum facem ceea ce băiatul ăla tuciuriu (sper că nu se pune că-s rasist! că nu sunt!) de la OMS spunea astă primăvară: „Testing, Testing, Testing, Testing!”, noi vorbim despre Dan Bittman, Daniel Ciobotea, moaște, mască și cârciumi!

Cristian Tudor Popescu îi acuză pe oamenii care-l cred pe cuvânt pe turnătorul Ciobotea de ignoranță. Deplânge moartea nedreaptă a tinerilor de acum câțiva ani de la Colectiv (carevasăzică are și el suflet), dar nu poate să înțeleagă cum Piedone redevine primar. Adică, cum pot, dom'ne, oamenii să se preocupe mai mult de ziua de mâine și să contemple trecutul cu o nostalgie plicticoasă? Suferințele lor mute, care nu ajung la domnul Popescu, nu contează, nu? La Colectiv au murit 60 și ceva de oameni, de covid-19 mor zilnic 60 și ceva de oameni. Asta întâmplându-se zilnic, de vreo câteva săptămâni încoace. Și domnul Popescu se războiește cu Daniel și Bănescu. Nu vorbește nicio clipă de demisia incompetentului Orban, a lui Iohannis care spune că s-a făcut tot ce se putea face! Nu! Nu repetă „testare, izolare”! Ar trebui să creăm și noi altare cu pozele celor morți de covid-19 și să adunăm acolo candele aprinse. Poate așa o să-l mișcăm pe gazetarul Cristian Tudor Popescu. Fiindcă, despre unii morți vorbește rece ca despre o statistică moartă, iar despre alții se înfioară.

Revin la acuzele de ignoranță... Cine e mai ignorant, „vitele” (folosesc termenul pe care-l folosește Cristian Tudor Popescu) sau cel care, în mod conștient, consideră pe unii inferiori lui doar fiindcă nu știu să facă distincții retorice de discurs sofisticat?!! Căci „vitele” trebuie că-s ceva suboameni, altfel de ce i-ar fi etichetat ca fiind dobitoace domestice? Că Bănescu e un profitor politic și s-a dat mai rotund decât e, nu mă îndoiesc. Doar că domnul Popescu - prin discursul său lipsit de empatie față de credincioșii mai puțin școliți! - i-a dat un prilej de neratat! Ce vină au oamenii care fac ce le spune preotul să facă? Oare dacă țara asta ar fi fost una civilizată, care să nu lase pe nimeni în urmă, nu ar fi fost și ei măcar la fel de frumoși și tineri precum oamenii care au murit la Colectiv sau care-i comemorează pe aceștia din urmă?? Oare dacă ar fi avut și ei șansa unui sistem de educație care să nu scoată din ei doar simple automate de reprodus date fără critică nu ar fi fost și ei oameni întregi? Oare nu le-ar fi plăcut și lor să dezbată versete biblice dacă aveau timp? Dar n-au! Fiindcă trebuie să muncească zilnic peste program ca niște automate. Mulți se îndreaptă spre biserică fiindcă societatea asta îi ignoră, îi desconsideră și-i nedreptățește! În cele mai crude moduri cu putință! De aia se îmbulzesc către moaște, sperând că măcar de acolo o să apară dreptatea! Că și ei caută dreptatea lor! Nu doar cei care ies în stradă să se opună unei ordonanțe inofensive dată în Parlament! Trebuie să ai ceva defect în tine ca să-ți permiți să faci piruiete retorice atunci când e clar că ai jignit niște oameni! Ah, nu pe toți! 90% din ei! Când Viorica Dăncilă vorbea alandala despre autiști, atunci Cristian Tudor Popescu se arăta indignat! Cum să fii așa de lipsit de umanitate? La fel de lipsită de suflet ca dumneavostră, domnule Popescu erau și Dăncilă și Iohannis!

Alde Orban și Tătaru ar fi trebuit să negocieze cu oamenii bisericii! Așa cum s-au dat o căruță de bani pentru catedrala din București, așa se putea da niște mită electorală capilor bisericii ortodoxe ca să țină lumea în case. Sunt sigur că dacă membrii bisericii le-ar fi zis credincioșilor că slujba transmisă la televizor e la fel de valabilă ca aia din biserică - la fel cum erau valabile închinările creștinilor prigoniți din Imperiul Roman - iar atingerea moaștelor pe ecranele tv e tot atât de validă și făcătoare de minuni ca și aia directă, atunci oamenii ar fi rămas în casă! Credința e în suflet... Și așteptăm vremuri mai bune ca să fim împreună în biserică!

Se puteau face atât de multe, doar că Orban și Tătaru, de mână cu Iohannis, sunt preocupați să facă alegeri! O fi nevoie să moară - după cum zicea un clasic - ca să ce? Că e pe tura voastră!

Critica rațiunii inutile

La recomandarea din podcastul Vocea Nație am zis să caut și eu „Nihilismul de mall”, articol scris de Răzvan Enache. Chiar am crezut că e o critică devastatoare adusă cărții Sapiens - A Brief History of Humankind, a lui Yuval Noah Harari. Fiindcă așa mi s-a părut că pretinde Dragoș Pătraru. Doar că...

Doar că perspectiva din care se face critica este una minoră. Principalul neajuns găsit cărții se reduce la lizibilitatea prea mare a textului profesorului din Israel. Adică, prea se citește ușor cartea asta, care propune niște ipoteze îndrăznețe. Principala teză a cărții este următoarea: omul, care nu a fost înzestrat de natură cu talentele prădătorilor din vârful lanțului trofic, ar fi putut să se numere printre hominidele de rând dacă nu ar fi avut - la un moment dat în evoluția sa - parte de o revoluție cognitivă. Asta i-a setat creierul într-un anume fel diferit de toate celelalte animale. Capacitatea de a crede în propriile plăsmuiri a adus pe această maimuță lipsită de păr, ce-și are originile în savana africană, nu doar în vârful lanțului trofic, ci și pe Lună sau pe internet.. Nu se știe de ce natura a ales pentru oameni calea asta. Deși, în esență, specia noastră e una tribală, Homo Sapiens a devansat celelalte animale prin cooperarea flexibilă. Cooperare ce se sprijină tocmai pe impresionanta capacitate a omului de a crede cu tărie - uneori nejustificată - în propriile plăsmuiri sau în cele pe care le-a primit moștenire de la semenii lui.

Numai că perniciosul articol al lui Răzvan Enache nu atacă teza fundamentală ce stă la baza lucrării lui Harari. Nu! Din ce cauză e considerată cartea superficială? Păi, aduce mult prea multe acuzații omului (suferințele produce semenilor și celorlalte animale) și omite noianul de cultură în care s-au scăldat de-a lungul vremii reprezentanții speciei noastre. Cultura, dom'ne, cultura! Ea nu e doar un virus. Omul nu e un bolnav de cultură. Adică, cititorii nu pot înțelege că asta nu-i decât o metaforă? Pe de o parte, Harari e prea explicativ, iar pe de alta este exagerat de metaforic?

În dorința de a aduce cât mai multe acuze nejustificate cărții, domnul Răzvan Enache se declară dezamăgit de modul în care Harari filosofează. Adică, să pui semnul de congruență între comunism și islamism, fără să treci prin toată vorbăria goală a tuturor celor care au analizat accentele religioase ale unor doctrine, e o modalitate prea mundană de a raționa. Ce, ori ești cumva elev de clasa a X-a? Or, Sapiens este - așa cum remarca însuși autorul în 21 Lessons for the 21st Century - o lucrare de popularizare a științei! Nu-și alocă pretenția că aduce în față cititorului cele mai adânci și plicticoase constatări de natură filosofică. Nassim Nicholas Taleb - un alt erudit care a publicat cărți bestseller - lua în derâdere discuțiile excesiv de intelectuale. În lucrarea sa Lebăda neagră, dânsul îl aprecia mai tare pe Tony Grăsanul, care avea o viziune mai practică asupra lumii. Am impresia că domnul Răzvan Enache nu capătă o bucurie a lecturii decât atunci când are sub ochi o dispută asemănătoare cu aia dintre Lodovico Settembrini și iezuitul radical Leo Naphta. Personajele astea două nu ajung absolut niciodată la un acord, fiindcă fiecare consideră că (grosolan spus) dreptatea nu are cum să se afle decât de o singură parte. Chiar dacă ajung să-și contrazică propriile cuvinte precendent rostite.

Simt în articolul de critică asupra cărții lui Harari o dezamăgire de natură pitagoreică. În trecut, numai inițiații puteau avea acces la cunoștințele de ultimă dată. Dacă nu erai membru al unei astfel de școli, trebuia să ajungi singur la propriile descoperiri sau să te mulțumești cu părerile căpătate la prima mână. Cele pe care „gândirea rapidă” „a cimpanzeului din tine” ți le scoatea în cale.

Până la urmă este esențial dacă Aristotel chiar a zis răspicat sau doar a sugerat de foarte departe că natura biologică a sclavului e una diferită de a oamenilor liberi? Ce cititor al cărții Sapiens o să se lanseze în disertații pe tema sclaviei aducând argumentul: „până și Aristotel făcea distincția între om liber și sclav”? La rigoare, chiar e o diferență între un om care e obișnuit cu libertatea și unul obișnuit să servească pe ceilalți. E o problemă a setării creierului. La nivel cât se poate de biologic, dar asta e dată tot de traiul în societate. Nu poate afirma nimeni că există vreo precondiție care-i face pe unii sclavi de la naștere și pe alții nu. Iar modul în care simt unii e foarte asemănător cu modul în care simt și ceilalți. Chiar și modul în care gândesc unii poate fi similar cu al celorlalți. Contează cum educi creierul să gândească. Și tocmai asta era ideea de bază din afirmația lui Harari. Că nu există o condiționare biologică de la naștere care să-i facă pe unii sclavi, iar pe alții simpli cetățeni liberi. Critica unei autorități în domeniul filosofiei era doar una marginală! Și ca să o spunem pe aia dreaptă, până și Răzvan Enache e de acord că... pe departe ar cam fi zis și Aristotel ceva, dar poate fi scuzat fiindcă nu era decât omul vremurilor sale! Ceea ce cred că un istoric ar înțelege de la sine!

Harari a făcut corecturi asupra unor afirmații din Sapiens singur (în cărțile pe care le-a scris după aceea) - iar Răzvan Enache nici nu le-a întrevăzut (cu toată lectura sa în legătură cu Etica Nicomahică și referințele la Hegel)! Aia mi s-ar fi părut mie o critică adecvată! Adică, pe lângă faptul că se exprimă școlărește și e destul de intransigent în afirmații, Harari nici nu ar fi exact. Or, nu e cazul! În articolul de critică nu găsim astfel de corecturi asupra datelor de natură faptică! Să fi scris Răzvan Enache despre populațiile pretins dispărute în carte și să fi adus dovezi că asta nu e nici pe departe atât de adevărat și atunci articolul chiar ar fi adus ceva nou pentru cunoașterea lumii!

Omul nu e descris în carte ca o entitate vicleană care a eludat legile naturii și a declanșat numai nenorociri. În cele din urmă, tot natura l-a dat și pe om! Și tot dânsa l-a împins către așa-numita „revoluție cognitivă”. Ceea ce consideră Harari greșit la om este idealizarea norocului pe care l-a avut în istoria evoluției speciilor. La urma-urmei, nu suntem cu nimic mai speciali față de celelalte specii! Iar credința multora că oamenii sunt aleșii divinității nu se bazează decât pe niște plăsmuiri ale mințiilor unor înaintași!

Încă păstrăm bagajul gândirii tribale întâlnită și la alte primate (cei mai apropiați veri de-ai noștri rămași încă pe Pământ fiind cimpanzeii) și „gândirea rapidă” utilă în sălbăticie, dar peste astea s-a adăugat ceva special! Da, omul e special în comparație cu celelalte animale. Dar nu fiindcă ar merita. Ci fiindcă așa s-a întâmplat. Suntem singura specie care poate plăsmui divinități, reguli de schimb, reguli de conviețuire și persoane juridice și să credem că ele sunt aevea. Asta e singura calitate care ne face diferiți de celelalte animale. Datorită acestui artificiu suntem capabili de colaborare flexibilă!

Ce critica Harari în carte era idealizarea trecutului de către unii cu păreri de sorginte ecologistă. Omul n-a fost niciodată atât de în comuniune cu natura și nu i-a păsat prea tare de excesele pe care le face. N-a fost nici cu totul indiferent! Religiile animiste pe care le au încă unele popoare primitive țin cont de importanța sacrificiilor pe care le fac celelalte animale pentru ca oamenii să trăiască, iar aceștia mulțumesc naturii pentru generozitatea ei. Dar nu-i împiedică pe oameni să ucidă dacă fac ritualul corespunzător!

Lectura cărții Sapiens - despre care pot să accept că nu e chiar istorie, ci mai degrabă o lungă argumentare asupra naturii flexibilității în cooperare a omului de-a lungul timpului până în prezent - nu te face un „mizantrop de mall”. E doar începutul pentru înțelegerea lumii. În 21 Lessons for the 21st Century, Harari încheie cu câteva sfaruti foarte utile: citește și alte cărți de popularizare a științei și susține financiar publicațiile care au un conținut echilibrat tocmai pentru a nu le forța să se arunce în brațele unor corporații care să le dirijeze politica editorială. Educă-te pentru a avea o părere cât mai adecvată în lumea asta încărcată de fake news! E un îndemn la crearea unui sistem de valori durabil într-o lume unde se folosește din ce în ce mai tare manipularea tocmai bazată pe credințele specifice fiecărui individ. Nu cred că Harari vrea să-i citești cartea și să fii mulțumit cu ce știi. Și pune sistemele principale de valori la îndoială tocmai ca să forțeze oamenii să caute să gândească și altfel. Dărâmă mituri fiindcă avem nevoie - ca specie - de altă paradigmă de valori. Una care să țină cont atât de biologie, cât și de dorințele oamenilor de a fi împliniți.

Furturi de indentități online?

Am descoperit online o schemă interesantă de a obține de la oameni poze cu carduri de identitate!

Prima dată, vine anunțul în care se promit joburi de 3000-4000 de lei în orașe în care pentru joburi de felul ăla nu există salarii mai mari de 2000 lei, ci sub:

Și zic: Ia, bre, să vedem ce vrea omușorul ăsta cu anunțul. Ah, și să nu-l deranjați cu telefoane! Pe WhatsApp!

La întrebarea mea „Care-i obiectivul la care se face paza?” am primit următoarele mesaje:

Că vezi, c-o păți, dar să-i trimit lui poze cu cardul meu de identitate, să i se vadă colțurile, că altfel nu poate să citească datele de pe el... și nu mă poate băga în baza lui de date.

Bă, băiatule! Hai să discutăm face-to-face prima dată, să schimbăm o vorbă ca oamenii! Nu-mi ceri mie pașaportul, că nu te-a născut mă-ta controlor la vamă! Legitimează-te prima dată și pe urmă, ok... mă legitimez și eu.

Mă întreb dacă nu cumva așa află oamenii ăștia date personale, pe care să le exploateze în viitor prin metoda accidentul. Alo, DIICOT! Nu te face că dormi. Ai date clare aici. Vezi cine stă în spatele numerelor ăstora de telefon și fă-le o vizită! Sigur e grup infracțional, ca umblă cu prea multe cartele!

Muie Telekom!!! Să iei sicriu angajaților din banii de pe cartela mea! :)

Mi-am schimbat furnizorul de telefonie mobilă - mă rog, și net mobil. De ce? Fiindcă cei de la magazinul Telekom sunt niște muiști. Am o cartelă de pe vremea când Telekom era Cosmote - din aia verde. Recent, nu știu din ce cauze, muista s-a futut complet. M-am trezit într-o zi că telefonul mă anunța senin: Bă, nu ai niciun SIM în slot. M-or fi vizitat extratereștrii, cine știe...

M-am deplasat regulamentar la un magazin din Telekom - cel mai vechi și apropiat de casă - și le-am zis celor de acolo că s-a futut SIM-ul și vreau altul.

În clipa aia a început interogatoriul. Bă, nene, ți-am dat cardul de identitatea. Sunt de bună credință. Nu știu ce credit mi-a mai rămas! Că nu mă interesează. Când are nevoie contul de alimentare îmi cere el. Am mai mult de 10 euro pe contul ăla, strânși în ani de zile, dar sunt mai mult de 10 euro!!!! Nu pot să spun cu exactitate câți bani sunt, fiindcă nu țin minte infomații pe care le pot afla sunând la 1234 (și mai ales că are și niște virgulă n cenți în coadă! mi-e imposibil să zic câți). Doar că de data asta nu puteam suna decât la urgență, că se futură cartela! I-am zis muistului din magazin, care mă lua cu „Niciun fucking shit, că dacă eu îți dau cartelă și... bla bla bla” - că nu stau să ascult imbecilități, că am activă pe cont extraopțiunea aia cu 6 euro care-mi dă nelimitat în toate cele. Și i-am dat și trei numere care m-au sunat recent. Că ăștia sunt SRI. Bă, am numărul în baza de date STS! Că vin alegerile! Deci ce plm vă strofocați voi să știți date personale despre mine? Se știu deja!

Cică durează juma' dă oră să proceseze niște date elementare și să revin eu sau să las un număr de telefon. Ce număr de telefon să las, bre??? Nu vezi că mi s-a futut cartela??? Revin-o în juma' de oră să ne mai batem joc de tine nițel. Deci mai că mă scuipau și în gură. Am făcut o plimbare pe faleză și am revenit. Muistul care mă interogase inițial era la callcenter acum. Freca lumea la cap! Că atât pot să facă ăștia ca să mai ia 2 lei la salariu! Să frece lumea la cap. Tupeiști și fără creier. Cele mai cretine animale ale junglei de beton! Când am auzit că nașpeta de la pupitru (că în magazin erau două nașpete și un dârlău) la întrebarea mea naivă Deci s-a rezolvat? îmi zice „Extraopțiunea greșită și... bla-bla-bla...” - că n-am mai ascultat fiindcă mi s-a urcat sângele în cap! Cum plm să fie extraopțiunea greșită?

Scrie, bre, mai sus că am extraopțiune de 6 euro??? Am inventat eu mesajele astea pe care le am pe telefonul propriu??? Sunteți handicapați să cereți niște infomații pe care un client normal nu are de ce să le țină minte. Că le află în clipa în care sună la 1234!

De ce plm nu ceri dacă am restul cadului cu SIM-ul, care conține codul PIN și codul PUK?

Sau să-mi ceri ambalajul pe care era trecut și numărul?

Dap. Genul ăla de om sunt. Am păstrat dovezile că e cartela mea. Nu mi le-a cerut nimeni! M-au întrebat când am încărcat cartela. Nu mai țin minte ce am mâncat ieri! Cui îi pasă când își încarcă cartela? Cere singură când să fie încărcată, cretinilor! Mă interesează mai tare dacă am energie electrică suficientă în bateria de la telefon!

Prin urmare, am dedus că oamenii ăia nu mă voiau drept client. Așa că mi-am băgat pula-n ea de cartelă și de servicii de la telekom și am sărit în barca Vodafone, care e prima rețea care a zis că o să implementeze tehnologia 5G în România. Asta, bineînțeles, dacă se înțeleg americanii și chinezii... LOL

Cum s-a întâmplat asta? A fost mai simplu decât mă așteptam. Am intrat în magazinul Vodafone de lângă, am zis: Vreau și eu o cartelă Vodafone. O tipă drăguță (serios, astea la Vodafone erau mișto, atractive sexual) mi-a zis: „Nu ați vrea totuși un abonament, că o să o încărcați lunar...” Eu: Nope! Și asta a fost. Mi-a dat cartelă și a insistat să-mi arate că funcționează. Am zis: Nu, lăsați, că știu și eu să pun în telefon un amărât de SIM. O să-mi implementezi tu cipul în creier peste câțiva ani. La aia sigur nu o să mă pricep și o să am nevoie de asistență. Până atunci rămân pe cartela asta. Și asta a fost. Am plătit și am avut cartelă.

Deci Muie Telekom! Muie Telekom! Muie Telekom!

Orson Scott Card vs David Morse

Citesc în prezent Copiii minții (Children of the Mind din Saga lui Ender a lui Orson Scott Card). Dând o tură pe google cu numele autorului și văzându-i imaginea zic: „Tipule, bătrânul ăsta seamănă cu cineva cunoscut”. Și atunci mi-a picat fisa! Seamănă bine cu David Morse (pe care-l știu din House MD):

Voi ce părere aveți?

Politica nu e o curvă

Săptămâna asta, am auzit pentru a doua oară în câteva luni următoarea idee: bă, eu nu mă pricep la politică. Eu fac artă, cu asta mă ocup eu. Așa că, atunci când vine vorba să votez, am pe cineva în care am încredere. El îmi zice pe cine și când să votez sau nu. Adică, știu în general cam care-s ăia buni și ăia răi, dar, când vine clipa să votez, îl întreb pe tipul ăsta...

Și jur că nu am auzit doar o singură dată prostia asta! Cred că e o chestie simptomatică pentru tânăra generație. E vorba de cei crescuți mai mult pe net, unde entertainmentul e principala modalitate de a momi privitorul... Oamenii se uită la John Oliver și citesc știri despre ce se întâmplă în USA, dar nu sunt interesați de mica lor comunitate din care fac inevitabil parte. Trăiesc în bula lor, discută doar despre problemele lor, dar nu fac niciodată un pas în față cu problemele astea pentru a le confrunta în mod real la nivel social. Și se simt îndreptățiți ca numai ideile lor să conteze! Fără să cunoască la propriu care e situația din teren.

Problema cu o astfel de atitudine e următoarea: dacă tu crezi orbește în ceea ce-ți spune un amic, cum crezi că o să iei cea mai bună decizie pentru ca o anumită problemă de-a ta să fie pusă în dezbatere la nivel public? Prietenul ăla al tău poate că are o parte din problemele tale - că doar trăiți în aceeași bulă, am înțeles - dar e și el om și poate că împinge în față chestii care nu te interesează pe tine! Poate că prioritizează altfel lucrurile!

În plus, deși un politician pare că-ți promite unele chestii, când intră acolo în bătălia politică, trebuie să negocieze ca să impună o anume reglemetare în favoarea ta. Dacă tu te bazezi numai când vine vorba de vot pe prietenul tău să-ți spună ce și cum, atunci cum o să știi că un politician ți-a apărat cu adevărat interesele? Prietenul sfătuitor poate are alte priorități și consideră că el chiar a fost reprezentat bine la nivel politic, dar tu? Ce reglementări s-au făcut pentru ca tu și familia ta să o duceți mai bine? Ai simțit asta vreodată? A venit prietenul tău la tine vreodată și ți-a zis: bă, s-a votat și a fost promulgată reglementarea cutare! De mâine o să simți și tu că artiștii au niște drepturi lărgite. Și o să o duci mai bine... S-a întâmplat asta vreodată?

Ce vreau să zic? După părerea mea, dacă nu te implici personal politic și nu gândești cu propriul creier ce și cum, o să ajungi să urăști partea adversă fără motiv... Fiindcă nu știi cu adevărat dacă unii politicieni ți-au reprezentat mai bine interesele decât alții. Dacă există în mintea ta unii care sunt absolut răi, iar alții absolut buni... atunci nu ai cum să admiți vreodată că poate ăia pe care-i consideri nașpa au trecut mai multe legi care te avantajează decât ceilalți! Fiindcă sunt răi, nu? De asemenea, cum poți fi sigur că prietenul ăla al tău, care știe că are în mână un pachet de câteva sute de voturi, nu le vinde pentru interese proprii? Doar el știe cum funcționează politica, tu nu!!! Că te ocupi cu arta! :)

Fără implicare și interes propriu, hrănim ura. Nu zic să cunoști de-a fir a păr dezbaterile, dar măcar ce te ajută pe tine să-ți suscite interesul. Când trece o lege care te interesează să fii atent cine și cum votează. Când intră în dezbatere publică un subiect care îți aduce beneficii, să vezi și care sunt consecințele asupra altor pături sociale. Fiindcă se pot întoarce împotriva ta! Că nu trăim numai în bula noastră. Ci facem parte dintr-o comunitate mult mai largă!

Politica nu e o curvă, e singura cale prin care se obțin drepturi și libertăți. Dacă lăsăm doar pe unii să decidă, ei - cel mai probabil - o să-și voteze privilegii pentru ei și apropiații lor. Dar e mai ușor să stigmatizezi politica, ca să-i descurajezi pe oameni să se implice cu adevărat! Și e greu să te lupți pentru drepturi. Mai ușor e să-l întrebi pe un prieten de-al tău care pare competent cum să votezi o dată la 2-3 ani.

Ce am ratat pe durata închiderii lumii pentru câteva luni din cauza pandemiei

Cică s-a redeschis lume, iar economia mondială trebuie să o ia din loc că altfel lucrătorii din entertainment nu vor mai avea ce produse să vândă. Nu poți să faci campanii de publicitate pentru pâine, mai ales că zilele astea pâinea nici nu mai e un produs dezirabil pentru sănătatea publică. Fiindcă e un aliment prea puțin hrănitor. Deci nu e cool să halești pâine, dar e super cool să halești... cartofi prăjiți... Nu știați? Vă garantează Lionel Messi. Sau garanta acum nu foarte multă vreme. Sportiv!

Am înțeles, am înțeles, am priceput, bă! Țările bogate nu sunt bogate fiindcă șed cu mâna-n cur, ci fiindcă produc chestii și le vând. Și dacă o să rămână lumea în casă, ca să se ferească de covid-19, chiar dacă se va produce (deși cel mai probabil nu se va produce nimic), se va produce în van, că nu o să cumpere nimeni. Așa că hai să forțăm pe toată lumea să se pună în pericol de dragul producerii de bani. Căci fără banii ăia puterile mondiale n-o să mai fie puteri mondiale și cine știe ce nebun carismatic o să preia frâiele încrederii mondiale și cine știe în ce fundătură de istorie ne vom băga din nou. Fără capitalism nu se vor produce bunuri, fără bunuri nu o să mai fie piață, fără piață nu mai există bani bazați pe ceva anume, fără bani nu vor mai fi servicii din partea statului care să aibă grijă de cetățenii lui.

Ideea mea de la început de criză a fost următoarea: oricum trebuie să închidem ca să ne ferim de bucla ascendentă a pandemiei. Să o menținem la nivel scăzut. Ca să nu aglomerăm spitalele. Bun. Lăsăm doar sectoarele absolut necesare să funcționeze. Iar restul închidem. Dar, ca să nu prăbușim economia imediat după ce o să reînceapă activitatea normală, hai să apelăm la un artificiu! Stop joc! Cum funcționează asta? Pur și simplu nu mai rulăm niciun fel de monedă la nivel mondial. Și păstrăm cursurile valutare la nivelul la care erau. Închidem bursele. Menținem vii doar sectoarele absolut necesare: agricultură, hrană și alimentare cu apă, transporturi de mărfuri, spitale, sectorul administrativ, alimentarea cu energie. Și cum plătim astea? Dacă niciun ban nu mai circulă, ce companie ar fi nebună să dea bunuri gratis?

Nu ar fi ușor, bineînțeles. Ne-am descurca mult mai bine cu soluția asta dacă am avea instituit la nivel mondial un guvern unic. Dar se discuta - nu fără temei - la nivelul statelor civilizate despre UBI. Ideea mea consta în păstrarea celorlalte monede la adăpost și instituirea unei noi monede peste tot pe planetă. La urma-urmei, suntem cu toții oameni. Și suntem cu toții implicați în chestia asta! Deci, în ideea că o să stăm o vreme cu capul la cutie, primim în schimb niște bani doar așa. Ca să ne permitem chestiile de bază. Le-am enumerat mai sus! Nu moare nimeni de foame, ne punem toți încrederea în noua monedă - pe care am putea să o echivalăm cu o monedă puternică de dinainte.

Cum funcționează moneda UBI? Îi dăm o valoare relativă și pe baza ei ne cumpărăm bunuri și servicii. Până când se găsește vaccinul anticovid-19 (și ne bagă Bill Gates cipurile nanotehnologice ca să ne controleze). După aceea, fiecare stat poate decide dacă se reîntoarce la moneda proprie sau rămâne pe moneda asta internațională. Știu că-s multe interese la mijloc, interese globale, iar oamenii unor zone nu vor dori să piardă privilegiile puterii. Iar unificarea asta planetară ar deranja niște orgolii.

De asemenea, ar fi companii care s-ar putea simți dezavantajate. Iar managerul care până mai ieri câștiga jdemilioane  când vede că stă azi numai pe UBI vreme de un an și poate mai bine... nu cred că se simte prea confortabil; dar asta ar fi o adevărată lecție de solidaritate! Căci suntem - vrem, nu vrem - toți vulnerabili și toți suntem implicați în asta!

Ar trebuie să înțelegem că inconvenientele pe care le-ar putea resimți unii oameni ar fi nu de lungă durată. După care ei se pot întoarce mai repede și mai în siguranță la viața lor după descoperirea vaccinului. Competiția e bună, dar competiția oarbă duce la dezastre incontrolabile!

Doar că... oamenii nu sunt ființe raționale. E, de asemenea, adevărat că nu-i vom putea salva pe toți, nu-i așa? Deci haideți să ne întoarcem la legea junglei... cei puternici sau băftoși să scape, de ce să salvăm tot ce am construit până acum? Cum adică să dăm bani și unora care au ajuns pe stradă? Ce? Ori am devenit comuniști? E adevărat că legile naturii sunt cam greu de încălcat, dar nu imposibil! Și cum ar fi să-i râdem naturii pentru prima dată în față printr-o solidaritate mondială? Cum ar fi să ne dăm mâna și să avem încredere pentru un an unii în alții - indiferent de țară, etnie, sex, religie, etc. Cum ar fi să aplicăm pentru prima oară în istoria Drepturile Omului? Asta cred că am ratat încă o dată!

Cum instalezi MKVToolNix 46.0.0 în Ubuntu 20.04

Salut!

Vă voi arăta astăzi cum să instalați în sistemul Ubuntu 20.04 cea mai nouă versiune a unui program foarte util în convertirea fișierelor video, MKVToolNix GUI. Deschideți terminalul (CTRL-ALT-T) și urmați instrucțiunile.

Dacă aveți deja o versiune mai veche instalată, recomand să o dezinstalați:

sudo apt-get remove --autoremove mkvtoolnix mkvtoolnix-gui

Dacă nu, urmați următorii pași:

1. adăugarea cheii de protecție privind politica de confidențialitate:

sudo wget -q -O - https://mkvtoolnix.download/gpg-pub-moritzbunkus.txt | sudo apt-key add -

2. adăugarea sursei de unde va fi descărcat și instalat pachetul software:

sudo sh -c 'echo "deb https://mkvtoolnix.download/ubuntu/ focal main" >>
/etc/apt/sources.list.d/mkvtoolnix.download.list'

3, actualizarea listei de pachete acceptate de sistemul de operare și instalarea efectivă a programul:

sudo apt-get update


sudo apt-get install mkvtoolnix mkvtoolnix-gui

Acum veți găsit în lista de programe instalate pe computer și MKVToolNix. Dacă nu vă mai place, îl puteți dezinstala utilizând comanda de mai sus. Succes!

fără certitudini, viața e pustiu

Suntem ca specie - au explicat alții care au studiat oamenii mai bine - niște animale, care trebuie să se agațe de certitudini. Și se țin de ele foarte strâns, că altfel viața devine volatilă... Și e greu să trăiești cu gândul că, de fapt, nu știi nimic cu adevărat. E greu să pui la îndoială ce ai aflat într-o zi de la o sursă care până atunci ți-a oferit chestii de ajutor! E complicat să-ți spui că rețeta pe care o știai ieri nu e bună de nimic pentru noua situație care seamănă izbitor cu vechea situație, doar că are niște amănunte pe care le credeai neglijabile, dar iată că nu sunt!

Am observat deja în societate o relaxare cu privire la modalitatea în care este tratată carantina. Asta deja a dat vânt în pânze celor care „au știut ei de la început” că, de fapt, era o făcătură. Nimeni n-a luat în calcul versiunea conspiraționistă propusă de mine acum două luni, când am zis că ăștia o bagă pe asta cu boala fiindcă vine recesiunea. Acum recesiunea vine fiindcă boală, nu fiindcă e recesiune hai să o băgăm pe aia cu boala. Mă miră cum de nimeni nu s-a gândit la acest cover up al faptelor. Evident că nu aveam nicio dovadă și am zis să bag numai bățul prin gard.

Ce mă frapează e că toți cei care au certitudinea că boala e o făcătură nu au o explicație rațională pentru situația de ansamblu. Avem două puteri mondiale. Chiar trei. Și cu țările importante (alea pe care le știți deja) din UE patru... Unii sunt comuniști! Alții conduși de semidictatori... Alții se pretind democrați. Bă, cum se explică faptul că niște interese doctrinare și economice atât de divergente s-au pus de acord că virusul Covid-19 e periculos? De ce n-ar profita SUA de degringolada din China? Ieșind și spunând public: cetățeni, comuniștii mint cu nerușinare. Nu e niciun virus. Au doar niște probleme economice și dau vina pe o boală inexistentă! De ce nu vine măcar Rusia (al cărei premier se pare că a luat coronavirus) să ne zică: bă, capitaliștii de la New York au probleme economice și au creat o isterie nasoală. Nu mai aveți încredere în pretinsa lor democrație mincinoasă. De ce nu vine Germania și nu zice ceva de genul ăsta clar și răspicat?

Ceea ce știm cu certitudine e că peste tot pe planetă e lockdown! Mă rog, în lumea civilizată... Dacă noua formă de gripă era doar o biată veche gripă sezonieră, nu cred că economiile s-ar fi oprit atât de brusc. Iar dacă economia era cea gripată, iar lumea de la conducere a întors gripa asta către isteria Covid-19, ar trebui să fie măcar cineva care să pună cap la cap informațiile alea și să scoată la iveală concluzia asta! Dacă mi-a dat mie prin cap, de ce nu le dă conspiraționiștilor?? Ceea ce mă face să cred că ne aflăm în mijlocul unei pandemii pe bune. Trăim într-o lume în care cel mai indicat e să te ascunzi în buncărul creat pentru situații apocaliptice și să stai acolo până prin primăvara lui 2021... Un set de cărți și un abonament la Netflix te-ar putea ajuta când vine vorba de trecerea timpului.

Și, ca nu închei textul ăsta într-o manieră așa mai optimistă, vă mai dau o idee de conspirație: știți de ce o să vă oblige să purtați măști în incinte? Ca AI-ul să poate să învețe să recunoască pe cineva doar după privire! E un experiment mondial, vă zic io... LOL LOL LOL

glume proaste cu covid-19

Ăla mare, negru, de respira greu... Îl știi, nu? Avea coronavirus!

Ăla mare, negru, de respira greu... Îl știi, nu? Era Spartacus, idolul femeilor!

Subtle art of not giving a fuck (arta subtilă a durutului în cur)

Circulă - ca covidul din gură-n gură - o vorbă mare prin lume. Cică dacă nu folosești lunile de izolare ca să capeți niște transformări subtile ale sinelui, ai trecut prin pandemie de pomană. De parcă toată lumea e capabilă să-și schimbe starea intelectuală sau profesională în mod radical în numai câteva luni... Nu devine nimeni programator după ce a citit o carte de programare decât dacă are niște aptitudini matematico-logice exersate de-a lungul timpului... Orice încerci să faci acum, trebuie să fii conștient că pui niște baze! Nu că ai să te schimbi radical. Căci asta e o prostie.

De aia, m-am apucat să mai citesc și eu. Nu că până acum nu citeam, dar nu cu atâta spor. Am terminat într-o săptămână cartea „The Subtle Art of Not Giving a Fuck” a lui Mark Manson. E a doua carte pe care o citesc direct în engleză - după Sapiens a lui Harari. Că versiunea în română nu se găsește nicăieri pe net moca. Și, sper uimirea tuturor - deși nu pot să mă laud că stăpânesc engleza la un nivel avansat, am și înțeles ce am citit. Cu bazele pe care le am eu (de la filmele americane), ajutat de dicționar uneori, cartea poate fi citită de oricine.

Am ales să-i dau o șansă după ce Alex Mocanu - într-un podcast Între show-uri cu Teo, Voi și Costel - a zis că această carte ar merge pentru perioada asta. Am mai auzit de ea și de la podcastul Vocea Nației a lui Dragoș Pătraru. Așa că... de ce nu? Nu? Adică, mă uit în fiecare zi la situația de la nivelul României și când văd că numărul de îmbolnăviri cu noul virus crește... încep să mă îngrijorez la modul atacuri de panică. Deci hai să aflu și eu cum e cu arta durutului în cur.

Ei bine, nu e bre! Nu e! Ca să te doară-n cur, trebuie să înveți să nu te doară-n cur de unele chestii. Și deci să nu te doară-n cur. Nu există nicio artă a durutului în cur!

Autorul pretinde că nu vrea să dea sfaturi de viață ca toți ăia care-i îndeamnă pe oameni să gândească pozitiv despre ei înșiși, dar dă sfaturi de viață privind suferința (pe care trebuie să o accepți că nu e altă cale în viață) și angajamentul în ceea ce crezi tu că merită. Rămâi un simplu mediocru cu familie și copii și o căsuță liniștită, că dacă o să te joci la casele mai mari cu multe dame ușoare și droguri și bani și plasme etc., ele nu-ți umplu golul din suflet. Pe de o parte pretinde că nu poate să dea sfaturi fiindcă de fapt nimeni nu știe ce naiba face cu adevărat în viață, pe de alta merge la sigur cu angajamentul și responsabilitatea.

Pe finalul unui capitol vorbește despre faptul că Ernest Becker spune că problema oamenilor rezidă taman în faptul că toți suntem înhămați la proiectul nostru pentru imortalitate; în fix capitolul următor Manson o dă cotită cum că e importantă moștenirea pe care o lași... Când te gândești la moștenire, practic te gândești cum să rămâi nemuritor. Vrei să lași ceva în urmă, care să rămână după ce corpul tău fizic n-are să mai fie animat de viață.

Nu vreau să spun că e o carte care nu-ți poate aduce nimic nou! Dacă nu știi poveștile cu care-și înflorește argumentarea, capeți niște cunoștințe noi. Aș putea da ca exemplu modul în care interpretează autorul opera lui Shakespeare - Romeo și Julieta. Mark Manson sugerează faptul că „Marele Will” poate nu a vrut să celebreze iubirea romantică prin piesa lui de teatru, ci mai degrabă să o ridiculizeze. Nu am mai văzut nicăieri modul ăsta de a interpreta una din cele mai cunoscute opere de pe planetă.

Dar sunt prezente de-a lungul cărții despre arta durutului în cur și o grămadă de chestii pe care le poate intui oricine: dacă vrei să-ți iasă ceva și să ajungi să te bucuri de faptul că ai reușit într-un domeniu, atunci nu ține cont de ce spun cei din jur și înhamă-te la muncă! Suferă chiar pentru ideea ta. Și fă ce e corect. Sunt mai multe șanse să reușești astfel! Nu e nimic garantat, dar sunt mai multe șanse să ajungi unde vrei dacă te duci în direcția aia. Dacă te autovictimizezi și îți spui că nu e nicio cale, atunci nici n-ai cum să reușești. Fiindcă nu acționezi în direcția reușitei. Dar asta știe orice om, care stă să cugete mai mult de o oră cu privire la aspectele astea. Și, de asemenea, nu trebuie să te sperii la primul eșec. Că nu are cum să-ți iasă din prima! Nici măcar mersul biped nu ți-a ieșit din prima! Până nu ești prost, deștept nu te faci!

Sigur că nici angajamentul nu poate garanta nimic! Căci are șansa, la un moment dat, să ducă la autovictimizare! Adică, timpul nu iartă pe nimeni. Și după o vreme te lasă puterile. Chiar dacă te-ai angajat în ceva 100% și ai suportat o tonă de rahat de la viață... la capătul călătoriei ăsteia te poate aștepta pur și simplu eșecul! Că viața nu e corectă. Și după asta ce-ți rămâne? Să te consideri o victimă! Căci nimic nu e garantat pentru nimeni! Van Gogh a murit sărac și singur, chiar de era dedicat complet picturii. Poate că în clipele în care se afla cu pensula pe pânză avea bucuriile sale sufletești, totuși... n-a dus asta la împlinire și la autosatisfacție deplină ca urmare a recunoașterii talentului său! Câți artiști necunoscuți a avut oare lumea asta? Câte alte fapte demne nu sunt azi uitate?

De asta nici cartea asta - despre care autorul ei pretinde că ar fi sinceră - nu e decât o altă amăgire! Nu trebuie să citești o carte să-ți dai seama că nu e nimic garantat și că orbecăim cu toții pe nisipuri mișcătoare. Repet, fără să spun că e 100% inutil să o citești! În plus, mi se pare că titlul e unul mult prea comercial pentru mesajul pe care-l propagă: acela că nu e nimic garantat, dar nu umblați după plăceri efemere că ele nu umplu golul din suflet.

Oamenii sunt diferiți, dar și asemănători. Nu trebuie să se creadă nimeni special. Fiindcă nu e nimeni cu adevărat special. Totul ține de anumite contexte! Până și autovictimizarea poate duce la o oarecare formă de reușită în viață... Totul depinde de cine îți este aproape și cât de tare te sprijină ca să înveți ce e de învățat și să te ajuți singur... Chiar dacă la un moment dat o să crezi că nu e drumul tău, o să înveți repede să apreciezi unele reușite simple când reușitele grele n-or să fie disponibile. Dar da... chestiile care-ți ies prin forțe proprii și suferință sunt cele care te ajută cel mai tare să ai încredere reală în tine...

Și, ca orice autor al epocii ăsteia care se respectă, vorbește și domnul Mark Manson despre budism. Sau arta acceptării vieții așa cum e ea. Doar că acceptarea asta te poate duce către însingurare, meditație suicidală, lipsă de progres (părerea mea)... Hai să fim din nou animale. Din păcate, nici asta nu e o opțiune. Căci și chemările biologice necesită acțiune. Nimeni nu are răspunsuri definitive pentru nimic. Iar epoca asta a cunoașterii informațiilor instante nu are nimic de care să te agați. Singura certitudine e că vrem să fim fericiți. Cum reușim asta? Prin muncă și angajament, spune Mark Manson. E cea mai goală de speranță că există vreun proiect al imortalității valabil epocă pe care a avut-o omenirea de când a ieșit din peștera lui Platon și până astăzi...

Ca o ultimă observație: deși remarcă faptul că nu suntem speciali (nu atât de speciali încât să ne autoîncoronăm), totuși autorul recunoaște că suntem speciali. De ce? Fiindcă trăim. Am câștigat la loteria numită viață. Există așa de puține șanse să ne naștem încât ar trebui să fim recunoscători! Și să ne doară-n cur de părerile potrivnice ale altora și de piedici. Căci singura certitudine e că, în cele din urmă, o să murim.

Cum să identifici și să marchezi cuvintele consecutive dublură în LibreOffice și Open Office - Writer

Salut!

Pentru a face ce scrie în titlu urmați pașii:

1. Click pe meniul Edit;

2. Alegeți opțiunea Find & Replace...

3. În câmpul Find intruduceți următorul cod:  \b(\w+)\s+\1\b

4. Lăsați câmpul Replace liber;

5. Click pe Other Options și bifați opțiunea Regular Expressions;

6. Click pe Find All și apoi Close și cuvintele consecutive dublură au fost bifate!

Simplu! Succes!

Top 3 predicții în legătură cu panica provocată de covid-19

Întrucât sunt un om citit, care cercetează adânc meandrele concretului de pe internet și înțelege mai bine decât un mojic de rând tainele universului, care se contrazic reciproc, o să prezint trei profeți care au zis chestii despre coronavirus! Știu, asta ar trebui să se facă fix după ce panica o să treacă și lumea se va trezi ca după un coșmar. Dar eu o iau înaintea tuturor fiindcă sunt mai înțelept și prevăd cum evoluează informația pe internet. Întâi apare valul de glume, după care - dacă situația pare serioasă - lumea începe să răspândească panica pe toate căile posibile, după care dăm drumul la miștouri că am scăpat și de data asta. Așa că hai să începem:

Nostradamus - dacă stai să cauți în versetele lui, ai să găsești toate evenimentele planetei de la Big-Bang până la autoconsumarea universului. Dar cine are atâta vreme la dispoziție? Fiindcă ăsta nu este decât privilegiul zeilor, noi muritorii ne vor referi doar la evenimente concrete. Ce spune celebrul prezicător în legătură cu acest coronavirus? „Dacă oamenii cred că există conspirații la nivel global, ei nesocotesc diferențele dintre indivizi. Deși părem la fel, nu suntem. De aceea există evoluție. Și lebedele negre pot crea salturi importante în istorie. Altfel, am fi rămas în savană o ceată de vânători-culegători, care nu încearcă să găsescă tainele universului. Doar că drumul nu e lin pe niciunde, căci dinamica evenimentelor a dus la exterminarea multor specii. Barierele sunt peste tot: nepătrunse sunt bolile umanității (s.m.). Până și curiozitatea prea mare poate fi distructivă. Cum Cezar și-a ținut inamicii după fortificații anihilându-i din pricina necunoașterii, orice noutate poate fi fatală ca o găselniță militară ingenioasă.”

Baba Vanga - se știe că femeia asta bătrână era mai înțeleaptă decât 99% dintre înțelepții planetei. De ce? Se ruga zilnic la D-zeu și avea o dietă preponderent vegetariană. Asta a dus-o instant la tainele universului. Ce a zis despre coronavirus? L-a făcut cu ou și cu oțet: „O blestemăție de boală, aparent banală și nu foarte letală, se va abate asupra pământenilor la cumpăna dintre ani. La început, chinezii se vor ascunde, că așa le e firea lor de comuniști. Dar e clar că secretomania nu salvează omenirea. Nici măcar reputația. E o rușine să nu-ți asumi greșeli. Ele îți pot nega rămânerea în istorie, pentru că nu va mai fi istorie după. Cei ce nu au învățat din dezastrul de la Cernobâl, sunt sortiți să-l repete. Pe de altă parte, prostia libertății poate fi și ea fatală. Lipsa de înțelegere a lumii și credința oarbă în atotputernicia forțele proprii, vor aduce suferințe semenilor, la fel ca și secretomania. Multe paturi de spital vor fi umplute din lipsă de smerenie. Multe sicrie în drumul ăsta.”

Arsenie Boca - nu știm de ce un legionar a devenit simbolul sfințeniei printre oamenii cu puțină școală, dar cui îi pasă? Omul ăsta a vorbit în clar despre coronavirus și nimeni nu poate nega asta! Iată citatul: „Încă o dată lumea va avea ocazia să se arate solidară, dar va eșua. Nici dușmanul comun nu va putea să unească lumea pentru aceleași interese. Poate un monstru mai mare ar fi avut mai multe șanse... Căci un microorganism este impersonal. Iar capacitatea de abstractizare a omului e redusă. E programat genetic să se teamă de boală, suferință și moarte. De aceea, la cumpăna dintre ani, când se va arăta molima, lumea va râde la început, după care se vor arunca în brațele instinctelor. Vor aduna provizii. Ca niște șobolani care vor să se strângă sub pământ, la adăpost până trece molima. Biserica nu-și va respecta smerenia și va expune prin ea însăși oamenii pericolelor. D-zeu încearcă oamenii prin toate mijloacele, căci necunoscute sunt căile lui. Iar preoțimea îmbuibată de avere și bunăstare, în loc să-i asculte povețele, își va conduce turma direct în brațele morții. Iubirea de aproape se va topi, iar oamenii vor fi animale sălbatice din nou. Profitorii se vor ridica și vor bâzâi ca muștele pe lângă hoit.”

covid-19 și internet

Fiindcă se știe că micile conspirații care mișună online sunt răpândite de răspândacul de net cu viteza luminii din fibra optică, o să dau și eu una ca să hrănesc bietele spirite flămânde de simplificarea realității:

1. Nu cu multe luni în urmă se anunța o recesiune...

2. Mass-media e un instrument de acoperire a subiectelor importante cu ajutorul senzaționalului.

3. Economia mondială chiar o să se blocheze luna asta (și cine mai ște câtă vreme de aici încolo).

Punând toate astea cap la cap, orice prost cu internet poate să scrie pe site-uri faptul că isteria COVID-19 vine perfect ca o scuză pentru a ne abate atenția de la criza ce va să vină. Acum nu mai dăm vina pe ingineriile financiare riscante, ci pe faptul că există coronavirus! Frumos, elegant, cât de cât, spuse Cleanderul zilelor noastre și mai trase un fum din trabucul cubanez...

P.S. Unii explică astfel incapacitatea de analiză profundă a omului: de-a lungul evoluției au supraviețuit creierele care trăgeau rapid concluzia. Întâi îi retezi capul, după îl întrebi ce caută pe teritoriul tău. De asta, și lebedele negre trebuie să aibă explicații care țin de puterea omului de a manevra natura...

Cum să scrii un scenariu de succes pentru Netflix

Am reușit în câțiva ani de democrație originală să dezbrăcăm și inima legii fundamentale și spiritul ei. Netflix - cu pricepere-i propagandistică - ar trebui să aducă aici niște oameni să se documenteze, că mari dezbateri legislative se nasc în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.

În loc să genereze încredere și consens, incapabilii noștri specialiști în dat din clanță se întrec în discuții avocățești care nu ajută în definitiv pe nimeni cu adevărat. Nici măcar pe ei! Fiindcă în clipa când deschizi o portiță în legislație, ea o să fie speculată și de adversari. Se intră într-un cerc vicios infinit în care toți au dreptate și nimeni n-are!

Legea fundamentală a unei țări n-ar trebui interpretată de oameni cu interese politice clare. Ci de o mașinărie inteligentă, care să fie programată să înțeleagă atât spiritul, cât și litera ei! Una aflată deasupra tuturor intereselor, căci robotul locatar al Cotroceniului e plin de prejudecăți.

Cine o să administreze însă o astfel de mașinărie? Sau cine să o programeze? Greu de decis. Inginerii... Deși mai degrabă tot o mașinărie. Abia apoi să intre în acțiune inginerii. Probabil că un robot programat să programeze de cei mai buni ingineri de pe planetă ar fi cel mai în măsură să ne dea impresia că am putea spera să deținem o unealtă smart numită „Curte Constituțională”. Care s-ar asigura de faptul că toate deciziile Guvernului și Parlamentului sunt în acord cu legea de bază a țării.

Dar dezbaterile legislative și cele privind morala nu se încheie imediat ce s-a mai luat încă o decizie contradictorie la CCR. În trecutul destul de recent, jurnaliștii atrăgeau atenția asupra neregulilor privind „protocoalele secrete” între serviciile de informații și inteligence și diverse instituții din Justiție. Despre care se spune că ar fi pe lângă lege, dar nu neapărat 100% ilegale... Că doar intituțiile trebuie să colaboreze, nu? Mă întreb acum însă dacă o mașinărie ar face față subtilităților pe care umanul i le aruncă în față! După o lună în România ar cere concediu! Ca Iohannis! 👿

Recent, politicienii au dat jurnaliștilor un nou os de ronțăit. Scutirea de taxe. E morală? Jurnaliștii radicali s-au aliniat după reduta șpăgii pe care încearcă să o dea politicienii lor. Așa... să-i facă să tacă. Există un oarecare temei în treaba asta. Însă cei mai subtili au remarcat faptul că o astfel de măsură n-ar avantaja neapărat un jurnalist, ci mai degrabă un patron media, căruia i-ar scădea costurile cu personalul. Cristian Tudor Popescu are - ca orice radical mai radical decât toți ceilalți radicali - o poziție aberantă. Declară că ar fi în stare să dea în judecată statul român la CEDO, fiindcă îi violează integritatea spiritului său de jurnalist de opinie radială. Cum să-i dea bani cu forța? De fapt, poate să ia același salariu... Doar că patronul nu mai plătește taxele aferente la stat. Iar banii ăia să-i țină să mai angajeze pe altcineva. Sau să-i pună în producție.

Dar știm deja că suntem o specie de bârfitori - nu doar noi românii, ci oamenii în general - iar subiectele astea care pot capacita cât mai mulți trebuie că au ceva religios în ele. De ce totuși un jurnalist trebuie să se gândească la faptul că e șpăguit când se ia o măsură ca asta? E doar o lege care se aplică tuturor din breaslă. De ce i-ar ucide cuiva intransigența? Că o să-i bată obrazul politicianul că a aruncat cu bani în el? Sau că patronul având mai mulți bănuți în cont o să-i ceară să se uite și prin alte ogrăzi? De campanii de denigrare o să fie nevoie tot timpul, așa că nu văd cum o să afecteze legea asta desfășurarea ostilităților în presă. Poate mă înșel... Dar am întors ideea pe cam toate fețele!

s-a cam făcut justiție

Și cu asta, basta. Ne întoarcem probabil în punctele unde am mai fost.

1. de când dna Laura Codruța Kovesi ne-a părăsit pentru un post unde o s-o frece la greu pe bani „europeni”, DNA nu mai e deloc în prim planul mass-media;

2. dacă protestele pentru „salvarea justiției” din trecut erau încurajate, acum, pentru dnul Cristian Tudor Popescu protestele pentru menținerea unor privilegii privind pensiile magistraților au fost criticate.

3. același om leagă niște decizii individuale ale unui membru al sistemului de justiție de aceleași proteste ce există în cazul „pensiilor speciale” - unde mai ieri dna Kovasi trebuia separată clar de cazurile de la Ploiești și din alte locuri unde s-au întâmplat nenorociri, astăzi oamenii din fruntea unor instituții trebuie să se delimiteze clar de acele decizii care-l supără pe distinsul gazetar, că altfel arată cât de imorali sunt! Două situații identice, atitudini total diferite! Dna Kovesi nu era imorală că nu ieșea public și nu condamna ferm felul în care Onea și Portocală acționează!

4. ambasadele au tăcut brusc... nu mai zice nimeni nici pâs când același sistem de justiție este amenințat - căci interdicțiile care se pun unui magistrat trebuie compensate cumva în raport cu responsabilitatea pe care o are.

5. la Europa FM, săptămâna trecută, același Cristian Tudor Popescu avea următoarea argumentare: un pensionar e un pensionar deci trebuie să fie toate pensiile calculate la fel; dar că responsabilitățile sociale ale unor munci trebuie recompensate diferit... da, dar nu la pensie. Ce am înțeles eu din argumentarea uneori încâlcită a unui om altfel limpede când vine vorba de lucruri care nu țin de cotidian:

a. pensia se calculaează la fel pentru toți;

b. magistrații să aibă niște privilegii bănești (cred) și după pensionare ca o recompensă a muncii prestate.

Poate mă înșel. Că omul n-a spus în clar aceste lucruri, doar dădea de înțeles... Întrebarea mea e... ne împiedicăm de o tehnicalitate? Adică, are vreun rost să numim recompensa bănească după pensionare „indemnizație”? Care e diferența reală între pensie și indemnizație în perioada de pensionare?

8. dacă mă înșel, iar dnul Cristian Tudor Popescu a sugerat doar că oamenii ăștia trebuie să primească niște compensații bănești grase doar pe timpul cât sunt în activitate, după care treaba lor, că pensia se calculează la fel pentru toți, intrăm pe un teritoriu alunecos! Unde mi se pare că este amenințată „independența justiției”! Abia aici e clar că e amenințată independența justiției! Nu în faptul că se dau legi noi sau ordonanțe de urgență. De ce? Întrucât un magistrat după o viață de responsabilitate socială imensă ar dori și el să-și mențină un statut social, statut pe care l-ar merita... Nu să fie pradă simplă pentru oamenii pe care i-a acuzat sau condamnat.

9. Să-și pună dom'ne deoparte... Să-și facă pensie privată... Dacă discutăm așa „de dreapta” în toate cazurile, ar trebui să nu mai avem stat! Ne facem fiecare chestii private! Justiție privată... fiecare cât își permite!

P.S. Mai vine și chestia aia: eh, lasă-i că ies la pensie la 45 de ani și devin apoi avocați. Și? Oricine e liber ca după pensionare să devină avocat. Mai ales că făbricuțele de diplome de drept sunt peste tot!

P.P.S. Independența justiție costă! :) Aia adevărată. Iar magistrații care nu-și fac treaba corect trebuie să fie taxați dur dacă sunt plătiți bine! Și le sunt oferite și privilegii după ce își încheie activitatea profesională administrativă.

P.P.P.S. Protestatarii din piață din anii trecuți își vor susținerea înapoi!

Cum să nu te faci de baftă pe facebook

Acum și fără sprijinul Photoshop.

Când D-zeu a creat facebook i-a zis: „Răspândește-te în lume și umblă la stima de sine a oamenilor. Și facebook a făcut voia lui D-zeu.”

Iar oamenii - ca să vină în întâmpinarea nevoilor lor - au creat asta:

Locul unde mergi la sigur dacă vrei să-ți iasă cel mai mișto selfie pe facebook. Ăla pentru care o să primești aprecieri și de la dușmanii tăi!

Asta ca să se facă distincția clară între țăranii de pe facebook și experții în selfie-uri reușite.

P.S. Am văzut prima dată frizeria asta acum câțiva ani. Anul trecut și-a mutat domiciliul, așa că am crezut că a dat faliment. Dar n-a murit, s-a transformat. Versiunea asta e pe o stradă ceva mai lăturalnică (chiar dacă e tot buricul târgului, dar mai la harcana așa... pe o stradă unde probabil chiriile sunt mai mici), dar e mai spațioasă.

Cum instalezi MKVToolNix 42.0.0 în Ubuntu 18.04

Salut!

Vă voi arăta astăzi cum să instalați în sistemul Ubuntu 18.04 cea mai nouă versiune a unui program foarte util în convertirea fișierelor video, MKVToolNix GUI. Deschideți terminalul (CTRL-ALT-T) și urmați instrucțiunile.

Dacă aveți deja o versiune mai veche instalată, recomand să o dezinstalați:

sudo apt-get remove --autoremove mkvtoolnix mkvtoolnix-gui

Dacă nu, urmați următorii pași:

1. adăugarea cheii de protecție privind politica de confidențialitate:

sudo wget -q -O - https://mkvtoolnix.download/gpg-pub-moritzbunkus.txt | sudo apt-key add -

2. adăugarea sursei de unde va fi descărcat și instalat pachetul software:

sudo sh -c 'echo "deb https://mkvtoolnix.download/ubuntu/ bionic main" >>
/etc/apt/sources.list.d/mkvtoolnix.download.list'

3, actualizarea listei de pachete acceptate de sistemul de operare și instalarea efectivă a programul:

sudo apt-get update


sudo apt-get install mkvtoolnix mkvtoolnix-gui

Acum veți găsit în lista de programe instalate pe computer și MKVToolNix. Dacă nu vă mai place, îl puteți dezinstala utilizând comanda de mai sus. Succes!