Se afișează postările cu eticheta Germania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Germania. Afișați toate postările

marți, 12 mai 2026

Hantavirus și Simpsons

În perioada când pandemia de covid-19 era în floare, m-am reîntâlnit pe stradă cu un tip cu care am copilărit. Om la casa lui, căsătorit, împingea de căruțul cu fetița lui pe stradă, mutat în Germania unde are de lucru ca asistent medical, cu BMW-ul regulamentar... Ce-mi spunea părea să aibă sens și mă puteam înțelege cu el. Se vedea că trecuseră peste amândoi anii.

Dar, fiindcă părea că suntem tot amicii aceea din copilărie, a considerat că sunt de partea lui și în politică. Sistemul de învățământ din Germania? Un dezastru, omule! Îi învață pe băieței că e în regulă să se dea cu ruj și să poarte fuste dacă asta simt. La afirmații din astea eu prefer să nu-mi spun punctul de vedere, fiindcă, din punct de vedere social, nu am nimic de câștigat.

N-ai văzut? E pe net, în desenul ăla animat Simpsons se prezicea viitorul. Da, Donald Trump, pandemia... Și asta acum mulți ani! Aici am protestat încercând să-i explic că în serialul cu pricina sunt așa multe absurdități și faze comice încât la un moment dat se ciocnesc de realitate și fac buba. Doar că nu voia să mă creadă! Era mult prea atractivă perspectiva că el descoperiseră adevărul și eu am rămas în bezna din peștera lui Platon. Un prizonier al umbrelor... Realitatea îmi era inaccesibilă. Cum îi este distantă apa unui muribund în deșert.

În dimineața asta, un alt prieten care dorește să mă deștepte ca pe un ceas cu cuc mi-a trimis următorul mesaj:


 

Din nou, aceeași apofenie. A apărut Hantavirus și a explodat piața de căutători de predicții în desene animate. Nici Isus nu se descurca mai bine cu anticiparea viitorului! El varia pildele, nu spunea aceeași poveste de fiecare dată și aștepta ca auditoriul să umple golurile din pădurea narativă. Sau firile mai slabe de înger să caute înțelesuri acolo unde nu era decât un pârț.

Dacă totuși ai înțeles că nu e vorba de nimic altceva decât o coincidență, de ce mama lui proces verbal mai trimiți mesajul? Insinuările sunt precum scărpinatul la genitale în fața colegiului medicilor. Normal că  fiecare o să găsească un diagnostic acolo, când, de fapt, nu-s decât mâncărimi.

De Hantavirus am alfat tangențial pe la știti, dar am ignorat informația. Dar s-a transformat recent în memă pe net... Iar Sammy Obeid a dedicat un film pe youtube subiectului. Bine, nu la fel de talentat ca Simpson, dar orișicât. Creatorii serialului cu Homer Simpson au tras un foc (legat de pandemie) și au nimeri două perioade istorice: pandemiile au fost și au rămas, se pare, conform insinuărilor, doar niște experimente sociale ca să vadă cum reacționează populația. Și care e scopul acestui experiment?

Nu are importanță! Contează doar nevoia omului să găsească modul în care să aibă sens viața lor. Iar o exagerare planetară reprezintă clipa perfectă pentru a fi mai isteț decât tine însuți/însăți. Căci așa e concepută evolutiv mintea umană. Are nevoie de tipare ca viața sa să aibă sens.

P.S. plănuisem să scriu altceva astăzi, dar... cineva a simțit nevoia să mă dăscălească. Și, cum nu-mi place să mă dăscălească lumea, am deraiat de la adevăratele căi ferate ale vieții lineare și am clocit ceva nou și de actualitate.

miercuri, 10 iulie 2019

Unde se duc femeile independente când se duc...

Citeam pe net cum că lumea vrea să întoarcă principiile care o guvernează. Femeile care fac sex pentru avantaje materiale sau de orice fel nu ar mai trebui stigmatizate. Prostituția dovedește valoarea femeii, nu inferioritatea ei...
De asemenea, experimentele asupra creierului uman au relevat faptul că prima impresie - și primele cuvinte - contează foarte mult în ceea ce privește percepția pe care o vor avea majoritatea oamenilor despre o situație sau persoană. Îmbrăcând cu grijă un mesaj îl faci mai persuasiv.

Iată lecția:

1. cei ce au plasat pe net anunțul de mai sus au folosit ca titlu: „loc de muncă pentru femei independente”. Vrei să fii o femeie independentă? Cine nu vrea??!

2. targetul lor e destul de clar - femeie cu aspirații, dar fără prea mari mijloace financiare... dacă își caută de muncă pe un site de anunțuri gratuite. De asemenea, poate că e și nițel comodă, nu?

3. vrei să fii independentă, tu femeie independentă și fără prea mari mijloace financiare... și poate chiar comodă? Hai la bordel! În Germania!

4. după care înșiră tot felul de avantaje, care au și nu au legătură cu statul de femeie independentă. Oare cât de independent ești dacă pentru a-ți plăti chiria depinzi de cât de atractivă te faci față de sexul opus?

5. și în final plusează: nu ne credeți pe noi? Verificați pe net! Că Google e izvor de adevăr... doar adevăr pur! Soto!

P.S. Îmi amintesc clar cum am auzit prima dată de eleva porno! Era la liceu și dorea să capete independența intrând în industria filmelor pentru adulți! După care a prestat în două chestii mai mult penibile decât interesante și a trebuit să se ascundă sub o piatră de rușine.

P.P.S. Cum poate să încapă în același text femeie independentă și bordel? Simplu: creezi o impresie bună. Ea e o femeie independentă. Își permite să-și plătească la timp chiria într-o țară precum Germania și se descurcă onorabil cu banii care-i rămân. E frumoasă și apreciată de toți bărbații. Nu-i așa că după înșiruirea asta de calități sunteți înclinați să o catalogați drept o femeie împlinită? (Doar că) Lucrează la bordel. Mai contează? Aplicăm efectul de halo... ce mai contează cum câștigă banii?

marți, 17 iunie 2014

Amintiri din copilăria de suporter

De fiecare dată când aud huiduit în tribună (la televizor mai ales în ultima vreme) îmi aduc aminte de momentele în care fiind băiet stadioane cutreieram şi mă aşezam adesea cu fundul pe spătarul scaunului - de se luam moşii de mine să şed frumos ca toată populaţia care şi-a adus ziar de acasă.

Aveam 10-12 ani pe atunci, echipa locală se numea Dacia Unirea Brăila şi juca în Divizia C, învingând câteodată cu 8/9-0 contracandidate de care n-a auzit nimeni. Mă duceam singur la stadion - nu-i înţelegeam pe ăia care mă târau după ei ca să-i cumpere lu' mă-sa pâine! luaţi-vă, în plm, fraţilor, un câine şi ăla e credincios ca un creştin cu frica lui D-zeu - că era aproape şi eu eram deja iniţiat... fusesem de câteva ori cu prietenii... apoi, când ştiam că e meci, nu aşteptam să aduc oastea cea mare... mă duceam singur!

Îmi amintesc şi acum de senzaţia aia de copil cu teamă de înălţimi când am păşit prima dată pe poata din faţă a Stadionului Municipal din Brăila. În faţă erau ăia care se chinuiau acolo să ducă mingea dintr-o parte în alta a terenului... dar eu nu prea puteam să fiu atent că îmi era teamă să nu calc pe undeva aiurea şi să nu ajung bilă de bowling. Cu timpul m-am obişnuit...

Noaptea trecută, Germania lui Thomas Muller a bătut - cu suportul grav al arbitrului - Portugalia lui Cristiano Ronaldo. Probabil, cavalerul fluierului a fost intimidat de prezenţa lui madam Merkel în tribune şi a acordat 11 metri (cel puţin discutabil) doar Germaniei... că dincolo atacul întârziat era perfect regulamentar când Portugalia nu trebuie să-şi salveze nici măcar onoarea! Dă-i în mă-sa că-s periculoşi. Lasă-l pe Cristiano - care am înţeles că trebuie să facă striptease pe teren înainte de a executa o lovită liberă ca să vadă gagicile şi gheii din tribună ce mândreţe de băiat avem în prim plan... altfel freza nu  e de ajuns! - să prindă puţină vlagă dată de adrenalină - că altfel  părea aşa de sleit de statul la pomană în soarele brazilian că nici să protesteze covingător n-a putut, remarcându-se fotbalistic printr-un dans şi un şut în zid - şi devenea periculos.

Acum înţelege-ţi de ce sunt brazilienii aşa de buni fotbalişti? În plm, priviţi ce condiţii au ăştia... meci de meci.

Şi aşa mi-am amintit eu de copilăria de "suporter". Cum spuneam, aveam vreo 10-12 ani... şi mă găseam în tribuna I a Municipalului. La un moment dat arbitrul - ca un veritabil muist - a dat penalti echipei adverse. Linişte în tribune, eu întreb: Penalti?... aşa părea... linişte totală. Bă, cine deschide corul de huiduieli?! Şi se ridică ăla micu'  de (probabil) 11 ani şi bagă din toţi bojocii un UUUUUUUUUUUĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ! A urmat un moment de confuzie! Am fost şocat de mine şi mi-era să nu devin penibil. Era tot linişte! Clipa aia a ducat ceva şi m-am scoborât la loc în scaun să mă fac mic cât un punct trasat cu creinul pe hârtie, să nu mă zărească vreunul... Dar în urma mea toată lumea a început corul de fluerături şi huiduieli. M-am liniştit şi m-am aruncat şi eu în gloată.

Senzaţia aia că eşti prea devreme, contra timp... Toată viaţa am fost cam prea târziu... în urmă. Atunci am fost eu cel dintâi. A fost ciudat.

Acum nu mă mai duc pe stadion. Am crescut. Nu mai sunt aşa entuziast. Nu-mi mai pasă.

luni, 14 iunie 2010

psihologia maselor = vuvuzela

Cu Paraziţii în cască transmit în scris că voiam să-mi cer scuze pentru că uneori pe acest blog încap texte care poate sunt reacţii prea spontane, prea necizelate... şi prea dure legate de anumite lucruri care nu ar merita un astfel de tratament: de exemplu fişierele .ppt/.pptx trimise prin e-mail. Persoane pe care le cunosc mi-au reproşat (pe bună dreptate) că astfel de lucruri sunt nevinovate, de ce să mă iau de ele? Îmi pare rău sincer pentru acele reacţii de pe blog, mai ales că am mai urmărit o dată fişierul pe care l-am criticat ca inadecvat şi am observat că la nivel vizual e chiar interesant realizat. Ideea de a crea din imaginea unor obiecte sau trupuri de oameni şi animale, în anumite contexte, alte imagini ale unor expresii ale feţei sau chiar ale lui Isus mi se pare una foarte interesantă. Nu mă deranjeză astfel de mesaje deloc şi nu sunt aşa de dur, doar atunci din neateţie mi-a scăpat un mârâit din cauza textului. Oricum ideea de a te promova astfel e chiar foarte bună. Deci îmi pare rău pentru ce am postat atunci! Cineva mi-a reproşat cum de nu m-am luat şi de norul de cenuşă... cum de nu am inventat ceva şi acolo. Ei bine, cred că norul nu m-a afectat direct, pe cerul meu era tot soare şi albastru... nu aveam pe nimeni în străinătate care să mă viziteze. Deci nu puteam să repet şi eu alt refren pe care l-am pus alţii: anume că omul nu se prea poate pute cu natura deocamdată, dar asta constatasem de mult în anul în care au fost inundaţii mari în România.
Am început prin a spune că nu sunt chiar aşa de insensibil precum ar putea să pară din unele texte de pe blogul meu pentru că vreau să vorbesc despre vuvuzelă sau goarna proştilor de pe stadion. Oamenii sunt nişte animale cu instincte de turmă şi de asta pot fi manipulaţi foarte uşor de cei care au acest curaj să promoveze absurdul pe post de mare realizare. De la articole de vestimentaţie absolut oribile până la vuvuzelă totul mizează pe ideea că omul are instinct de turmă şi că dacă au fost câţiva proşti la început, cu siguranţă şi ceilalţi vor dori să fie în rândul lumii! Mai ales că mass-media au tot adus în discuţie aceste instrumente care nu au fost inventate în Africa şi care se aud pe orice stadion, dar nu ca acum când: au dispărut, aşa cum observa cineva azi la televizor, şi înjurăturile (că dacă eşti cu vuvuzelă nu tre' să mai glăsui - ceea ce e oarecum odihnitor pentru creier şi oricum nu se spun slogane prea interesante pe stadioane, deci gradul de inteligenţă al suporterului standard nu are cum să fie prea ridicat), dar şi acele cântece ale unor suporteri absolut inimoşi care chiar zic eu că merită! Aşa cum e cazul suporterilor de la Liverpool care cântă pe stadion şi se bucură cu adevărat de spectacolul fotbalistic, creând la rândul lor spectacol. Rar vezi astfel de manifestări pe stadion: suporterul standard imită pe ceilalţi, iar dacă toţi sunt cu gura pe vuvuzele şi suflă în ele deranjând pe toată lumea din jur face şi el la fel. Nu atrage nimeni atenţia că poate sunt unii care au venit la meci să vadă spectacolul, nu să audă de pe tot stadionul un sunet care aminteşte de strigătul primitivilor nemâncaţi venit chiar de la stomacul însuşi.
Nu, să nu fie interzise, dar ar trebui ca cel care merge pe stadion să fie educat că: pe stadion nu toată lumea e aşa interesată de sunetul acela, că deşi toată lumea face la fel o face poate şi dintr-o frustrare personală: adică dacă el nu se poate oricum uita la meci măcar să sufle şi el în vuvuzelă să se laude la prieteni că era şi el unul din ăia 1000 care făceau "atmosferă". Că nu te poţi uita la meci în condiţiile în care din toate părţile se aude chiorăitul maţelor omului de neaderthal - amplificat de alţi şi alţi oameni cu goarne.
Bine, că nu ai la ce să te uiţi deocamdată sunt de acord. Că m-am uitat ieri la o parte din meciul Slovenia-Algeria (la prima parte şi nu am rezitat mai mult de 10 minute) şi nu merita banii. M-am uitat azi la tot meciul Olanda-Danemarca (2-0) şi Danemarca în afară de câteva faze de contraatac nu a existat ca echipă ce ar putea emite vreo pretenţie la acest Campionat Mondial, iar Olanda destul de greoaie cu multe pase în spate, ce-i drept mai acelera câteodată în faţa careului şi punea probleme serioase, dar în general construcţia era lentă, iar jucătorii de la care mă aşteptam să fie mai în formă au avut prestaţii şterse.
Singurele chestiuni de menţionat pentru acest CM 2010... sunt vuvuzela şi lipsa de bun simţ a omul de rând faţă de un spectacol oricare ar fi el, faţă de vecin şi faţă de el însuşi. Să sufli tot timpul în prostia asta e de-a dreptul imbecil, dovedeşte cât de lipsiţi de civilizaţie suntem. Nu am spus să nu se utilizeze vuvuzela, că poate în unele momente în loc să zbieri ceva imbecil ar fi mai util să sufli în goarnă, ci că monotonia sunetului acesta e pentru spiritul retardat care înţelege foarte puţin şi-l repetă la nesfârşit, refuzând să se abată de la "calea cea dreaptă" pentru că implică noutatea şi e greu.
Stadionul de fotbal e demonstraţia cea mai fidelă a spiritului de turmă: sunetul acela nu are nimic plăcut în el, e doar un zgomot care deranjează şi pe zei, dar oamenii suflă în continuare ca să acopere zgomotul anterior, suflă ca să-şi acopere neputinţa de a se opune acestui gest imbecil, suflă să fie în rând cu lumea!

p.s. Deocamdată singura echipă care s-a remarcat ca joc la acest mondial este Germania care a desenat foarte frumos pe teren!