Se afișează postările cu eticheta PR. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta PR. Afișați toate postările

luni, 25 mai 2026

Handmade

Avertizorii futurologi presupun că - din vina AI-ului - lumea se va cufunda în nenorocire. Vin roboții și ne vor luat toate joburile încurajați de oamenii cu bani care vor să reducă foarte drastic costurile de producție.

Ce uită însă acești prevestitori ai apocalipsei informaționale este faptul că - deși, într-o primă fază, o să se ridice ludiții - oamenii cu imaginație și speranță ar trebui să știe să speculeze snobismul unora.

Majoritatea se îmbracă de la fabricile din China. Totul făcut pe bandă, fără variație... doar standardizare. Ei bine, într-o astfel de situație au apărut și chiar au înflorit așa numitele proiecte handmade. Important este să te promovezi ca om care a stors din el picătură cu picătură de spirit, ceva ce robotul nu o să aibă niciodată. Să faci apel la emoția celuilalt.

Nu trebuie să spui nimenui că și îndemânearea ta reprezintă tot un soi de repetiție a unor proceduri pe care creierul le-a înmagazinat și integrat în structura sa de-a lungul timpului. Că și munca ta se bazează tot pe tipare regnoscibile de o minte antrenată să observe. Important este să adaugi - cu voie sau fără - mici imperfecțiuni care să-ți susțină discursul. Iar filistinul o să înghită vorbele astea bazate pe ficțiune.

Căci, vedeți voi, nu mai contează realitatea efectivă. Pentru omul de rând contează doar percepția deformată de comunicarea despre realitate. În trecut, purpura era menită doar pentru persoanele cu anvergură istorică nu fiindcă acea culoare avea ceva special, în sine. Ci doar fiindcă pigmentul respectiv era foarte greu de încromit din punct de vedere chimic. Așa o să fie și cu măiestria. Ca să ajungi la anumite perfermanțe să le zicem artistice necesită un efort considerabil - investești timp, energie și concentrare în ceea ce vrei să realizezi. Pentru că un robot poate fi antrenat rapid în recunoașterea unor tipare, ceea ce va face un om foarte bun în ceea ce face va deveni mult mai valoros.

De aia lumea se duce la concerte. Sau la teatru. Sau la spectacolele de stand-up. Randamentul obținut pe scenă este considerat ca fiind irepetabil. Ceea ce e adevărat. Doar că și irepetabilitatea asta este supraevaluată! Atăta timp cât nu faci decât să repeți niște chestii pe care le știi destul de bine, e greu să pretinzi că improvizezi atât de tare. Că dacă ai improviza ar ieși prost! Ai niște tipare în jurul cărora te învârți!

Atâta timp cât lumea va pune botul la "ca la țară", "live", "cu suflet", "din inima Bucovinei" etc. o să existe loc sub soare și pentru niște "handmaderi". Nu trebuie decât să se folosească algoritmii potriviți pentru a se ajunge la cei care, atunci când li se umezesc ochii, deschid și portofelul mai repede.

miercuri, 13 mai 2026

unde ne sunt reclamele de altă dată (faza pe VPN)?

În anii din urmă, o anumită companie, care vrea să se impună pe piața VPN-urilor, a tot plătit influența online să se promoveze. S-a mai lăsat pe tânjeală recent, dar a practicat destulă vreme repetiția aceluiași mesaj din guri diferite. O minciună repetată de o mie de ori devine adevăr. Lăsând la o parte faptul că minciuna și adevărul sunt incomparabile din punct de vedere logic, opusul minciunii fiind sinceritatea, totuși ne rămâne ceea ce vrea să spună fraza respectivă. O minciună repetată de suficient de multe ori o să ajungă să fie crezută de o masă largă de oameni. Sau, dacă nu crezută, acceptată ca atare din cauza unei presiuni sociale.

Și nu se pompau bani doar pentru cei care activează pe internetul de limbă română, ci am văzut același tip de mesaj și la Sabine Hossenfelder. O profă de fizică serioasă - nu la fel de entuziasmantă precum Tatiana Erukhimova - dar orișicât... care a stârnit niște controverse pe net (în bula celor care o urmăresc). Probabil că acea companie s-a dus și prin alte părți, dar, în general, s-a asociat cu oameni care au o producție bazată pe o minimă cercetare și pe un discernământ real asupra realității. E verosimil să spunem că speranța celor din companie era ca prin alianța acesta să se mânjească de niște respect. Ar fi trebuit să-l pună pe Ilie Bolojan să facă promovarea, fiindcă el este reprezentantul seriozității în România zilelor noastre. Atât de serios că pare mai degrabă supărat. 

Se spune că printre avantajele unui VPN-ul (rețea privată virtuală) se numără și "intimitatea totală online". Or, noi trăim într-o lume unde toată floarea cea vestită a întregului apus se chinuie să adune cât mai multe informații de la cât mai mulți ca să construiască tipare de comportament social în vederea eficientizării promovării produselor și seriviciilor. Să crezi că un furnizor de astfel de servicii îți va păstra profilul absolut anonim online e ca și cum te-ai fi dus să te spovedești la preot în perioada comunistă. Securitatea îi avea pe alde Mache sub control și afla foarte simplu ce le poate capul enoriașilor naivi. Să mai dai și bani pentru asta pare curat meșteșug de prostie.

E o naivitate să crezi în intimitate online! Chiar cumpărând un VPN onest până la Dumnezeul - în drumul ăsta fără a avea niciun băț în roată de la sfinți! - atotputernic și sincer. Tu trebuie să știi că muți intimitatea ta din brațele lui goagăl în labele unui alte corporații!! Cum să speri că o astfel de companie nu o să exploateze acest fapt. Acestea se pun la adăpost și din punct de vedere legal. Dacă încerci să faci ceva neortodox online o să raporteze în secunda doi autoritățile competente. Dar, hei, noi încă putem crede că Alba ca zăpada era o fată care juca tabinet seara cu piticii.

P.S. Nu vreau să spun că un VPN e total inutil. Dacă vrei să păcălești netul că îl accesezi din altă parte ca să te uiți la un serial care nu a fost lansat în România... ok. Sau să cumperi cărți în limba engleză de pe site-uri din țări unde prețul e mai mic... iarăși ok... Dar există și variante gratuite pentru acest scop! 

luni, 11 mai 2026

unde ne sunt reclamele de altă dată?

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la trecutul recent și la bula trotinetistă, parcă-mi saltă inima de neliniște. Unde ne sunt produsele promovate altă dată?

A fost o vreme când, la multe podcasturi de comedieni, am auzit despre uleiurile "pe bază de CBD". Scurt momentul publicitar, dar tot am aflat de acolo că menirea produselor acestea era să te liniștească. Să nu-ți mai tresalte inima de neliniște. Este adevărat că și intervalul de timp universal când s-a petrecut evenimenul acesta era încărcat de anxietate socială: pandemia de covid-19.

Și nu se întâmpla doar în spațiul carpato-danubiano-pontic! Ci și la "partenerul strategic", în Statele Unite. Dna Katy Stoll de la Some More News recita texte menite să facă ascultătorul să cumpete produsele acestea ca să șadă liniștit, să nu se mai preocupe de problemele pe care nu le poate controla. Sau să nu mai aibă insomnii sau alte tulburări ale somnului.

Tot pe atunci, a apărut, în urbea cunoscută altădată pentru bursa cerealelor de la malul Dunării, în "Barieră", un butic care s-a numit o vreme chiar "Ilegal". Avea simbolizată o frunză de cânepă în logo. S-a rebranduit apoi, dar, până la urmă, tot a falimentat.

Și... la fel cum au apărut, textele despre CBD au și dispărut. În liniște de parcă ar fi fost retrase de un ins care a consumant uleiuri "pe bază de CBD".

Episoadele astea dau apă la moară celor care spun că există o orchestră mondială care cântă o arie dansantă, iar lumea se mișcă pe ritmurile ei. Iar muzica asta nu poate să fie decât diabolică, cum altfel ne-am justica posomorârea? 

sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Prezidențiale 2019

Băi, nu că aș avea timp, dar am ascultat zilele astea - la Radio România Actualități - un lung șir de „discursuri de campanie”. Prima constatare e asta: frate, ce-a ajuns și PR-ul ăsta! O înșiruire de vorbe goale repetate obsesiv de figuri fără carismă, fără credibilitate, fără nimic! Dacă ai un intelect care vrea să se hrănească și el cu niște idei ce au măcar o umbră de decență, ar fi greu să asculți pe ai noștri prezidențiabili cum își recită poeziile ca niște elevi mediocri de clasa întâi. Să fi ajuns așa rău ca specie? Sau e doar efectul românizării unei arte care, altfel, necesită finețe și creativitate? Sau măcar carismă!

Singurul care părea să aibă o viziune coerentă și în ton cu prerogativele prezidențiale părea să fie Hunor Kelemen. Cel puțin din vorbele rostite zilele astea. Căci știm cu toții politica UDMR de agitare a spiritelor naționaliste în alte cazuri electorale. Dar domnul Kelemen n-are nicio șansă să ajungă măcar în turul al doilea, nici nu se pune problema de președinte. Totuși, merită să remarcăm faptul că s-a străduit să aducă în discuție niște aspecte prea puțin băgate în seamă în țara asta. Adică, mna... înțelegem cu toții că relațiile cu UE și SUA sunt importante, dar poate că ar fi bine să ne interesăm și de relațiile cu vecinii mai apropiați, de parteneriatele strategice la nivel local... Foarte bună idee, domnule Kelemen! Aș vrea să cred că ajuns la Cotroceni v-ați și ține de promisiunile făcute!

În rest, toți ceilalți intrau în una din astea două categorii: inșii care bat câmpii cu grație, repetând ca pentru arierați mintal niște chestii sau ăia cu românitatea în gură. Oh, vai... oh, vai... ne dispare fibra națională, dispare românitatea. Normal că o să dispară dacă nu aduce plus valoare pentru lumea prezentă! E vorba aici de o chestiune naturală... Și e bine că se întâmplă așa! Ca specia noastră să progreseze!

Trec, aproate zilnic (câteodată dimineața, alteori seara), pe lângă o vitrină care are în geam câteva afișe electorale ale lui Theodor Paleologu. Și de fiecare dată mă întreb dacă nu cumva turnătorul și băutorul Petrov abuzează de copilul ăsta nevinovat! Uitați-vă ce expresie facială l-au obligat să ofere electoratului:


De ce se încruntă așa cu sprânceana ridicată?? Nu sesizează nimeni ridicolul situației? Adică, omul ăsta... care a citit mai mult decât toți mediocrii din PMP, nu realizează faptul că figura lui de puști grizonant, pentru care cel mai macho fapt e o bătălie sângeroasă în pamflete, nu se pupă deloc cu figura asta de gangster corcit cu un cocalar? Ni se spune pe toate căile că e un om inteligent - doar e fiul tatălui său... Deci dacă-i suficient de iscusit ca să conștientizeze situația în care e pus, trebuie că Petrov îl poate manevra... Este, într-un fel, o antipromovare a propriului candidat. Nu-l votați pe ăsta mic, că îl manevrează bătrânul Petrov de acolo din mormântul politic în care zace! Iar dacă nu-și dă seama de jenantul contextului - și nu i-a sugerat Petrov cum să se îmbrace, atunci nu merită să fie votat. Căci retorica nu ține loc de agerime mentală.

Un alt puști grizonant al politicii noastre este și canditatul pentru funcția de președinte de țară, Dan Barna. Dânsul - în conformitate cu atitudinea din campanie și ezitarea evidentă în a-l înfrunta pe șeful de la Cotroceni - pare, așa cum spunea Anca Simina într-o ediție a emisiunii „Piața Victoriei” de la Europa FM, că vizeză mai degrabă funcția de premier:

Altfel, nu știu de ce i-au scris ăștia pe frunte „Salarii mai mari pentru profesori”! Căci mărirea salariilor nu ține deloc de atribuțiile prezidențiale. Dacă era totuși Barna președinte, aceste neconcordanțe între Constituția României și mesajul electoral nu ar mai fi existat. Iar distinsul președinte USR și-ar fi continuat turneul de autografe printre toți cei care au contat sau contează la nivel public, cum își continuă Iohannis deplasările în vacanțe în străinătățuri.

sâmbătă, 15 septembrie 2018

Un mod absolut enervant de a-ți promova site-ul când pică!

Din când în când mai vreau și eu să citesc opinia unor oameni mai inteligenți și ceva mai culți decât mine. Și încerc în acest demers al meu să accesez site-ul Republica.ro. Fostul gândul.info. Am zis la plural? N-are importanță. Nu mi s-a întâmplat doar o singură dată să primesc în loc de pagina căutată de mine mesajul acesta:

Cu vreo câteva postări în urmă v-am arătat o modalitate simpatică de a arăta că site-ul tău e plecat cu sorcova de pe server. Era ceva simplu, dar în același timp creativ... îți spunea și o poveste despre menirea site-ului și te și amuza. De data asta avem în față reversul medaliei. Cuvinte multe încercând în primul rând să măgulească și să lingușească orgoliul probabilului ins care ar dori să le citească textele: „Nu ne așteptam ca atât de mulți oameni inteligenți să intre în Republica” bla-bla bla.
1. Știu că suntem în epoca asta a societății de consum. Și că orice chestie care e de vânzare trebuie să încerce să se promoveze cumva. Dar când simți nevoia să lingi în cur în felul ăsta un posibil cititor înseamnă că nu dai doi bani pe IQ-ul lui. Un ins inteligent știe și singur că-l duce capul, nu trebuie să fie lingușit. Doar ăia snobi ar pica pe fenta asta!
2. Primul lucru care mi-a venit în minte în clipa când am citit mesajul ăsta pe ecran a fost: „Proștii nu citesc (aici nu-mi mai amintesc numele ziarului francez din trecut, dar mi se pare că ar fi L'Observateur; de asta am și zăbovit înainte să urc pe net textul ăsta; nu am găsit încă referințe despre subiect încă, dar promit că fac editare imediat ce dau de informația necesară!!!)”. La care oamenii cu sarcasm fin au replicat: „Proștii îl scriu!”. Același șablon se poate aplica și în cazul Republica.ro: dacă nu vă așteptați la așa ceva înseamnă sunteți deosebit de proști! :)

P.S. Probabil că nu redactorii din prima linie au venit cu ideea asta creață, ci un isteț de pe la departamentul de PR, dar ei o girează cu prezența lor pe site!

joi, 16 august 2018

Cum să șantaj în presă

Ziarul Obiectiv (care se pretinde că ar fi „Vocea Brăilei”) avea acum câțiva ani vreo 24 de pagini. Nu din cale-afară de reușite, dar măcar decente. Găseai printre redactori doi-trei mai cu har, mai cu experiență. Nu doar din ăia care să expună un singur punct de vedere și ăla al instiuțiilor statului sau ale politicienilor...

Azi, după ce a încercat formatul cu 16 pagini o vreme, a ajuns să aibă numai 12!!! Mai mult de jumătate din spațiu e ocupat de publicitate și anunțuri! După toate semnele, cotidianul se află în moarte clinică. Un jurnalist m-ar atenționa că nu e sănătos să mă bucur de moartea unui ziar, dar eu le-am zis doamnelor de la conducere (în mod cât se poate de personal!) că nu așa se face jurnalismul. Deci... haideți să folosim un nou clișeu: fiecare ziar moare pe limba lui, deci fie-i țărâna ușoară!!

M-am mai luat în treacăt de retactori de acolo. Posibil că-s misogin fiindcă doar femei îmi pică în obiectiv. Ce pot spune... am și eu slăbiciunile mele. LOL

Pe Andreea Iconaru n-am cunoscut-o personal. Uitându-mă pe diagonală pe unele din textele dânsei, pot spune că e o persoană comodă, superficială și fără prea mare curaj. E un fel de scrib modern. Fără contribuții proprii. De aia nici nu am reușit să-i parcurg articolul până la capăt.

Mi-a fost de ajuns lead-ul să-mi dau seama că dânsa dorește să-i facă PR politicianului Ovidiu Nechita:

Ce avem noi aici? Autodenunț să fie? Domnul politician amenință cu DNA-ul dacă nu se face dreptate. Iar dna/dșoara Iconaru se mulțumește să consemneze simplu acest fapt. Fără să-l întrebe pe Nechita: Bă! Dar de ce nu te duci la DNA? Dacă sunt cazuri de compentența DNA, de ce nu te duci să reclami????? Tolerezi corupția? Du-te, frate, la DNA!!! Ai documente? Dă-mi să văd și eu! Documente, nu vorbe! Și iată cum se naște o investigație!

Doar că Nechita ăsta nu e preocupat de respectarea legii (sau a procedurilor dintr-o instituție), ci probabil că are o pilă pe care s-o pună pe la Muzeu. Dă din clanță fiindcă nu îl ia nimeni în seamă pe acolo. Dacă ai de la început bune intenții, faci denunț și abia apoi, dacă procurorii ignoră cauza... te duci să te plângi pe umărul unei jurnaliste. Altfel se cheamă șantaj!

Căci și PR-ul ăsta are bubele lui dacă insul dă cu mucii în fasole. Moamă ce de clișee știu. LOL


Ovidiu Nechita - știi cum se zice? Dacă tăceai, politician isteț rămâneai!

P.S. În capul articolului e pusă o imagine a dlui Ionel Cândea. Pe care l-am întâlnit personal, fiindu-i pentru un semestru student. Cursul fără seminar (nu știu de ce) despre istoria presei era pus cu jumătate de oră mai târziu decât începeau cursurile obișnuite și se termina cu jumătate de oră după ce plecau toți studenții de la universitate. Era ultimul curs, noaptea. De regulă, mai rămâneau doar 2-3 studenți (nici nu eram o armată la jurnalism - vreo 10 toată grupa, uniți în majoritatea timpului cu ăia de la comunicare, care erau de două ori mai mulți). Domnul profesor a strâmbat din nas vreo câteva cursuri (că e un om ocupat și nu-și permite să piardă vremea cu 3 tineri în sală), după care n-a mai zis nimic, mulțumindu-se doar să-și prezinte materialul. Omul are cunoștințe de istorie, știe să și le prezinte. Mie mi se părea interesant. A venit chiar și cu documente ilustrative pentru domeniul pe care-l preda - articole de-ale lui Eminescu și nu doar... La examen credeam că o să lase cu restanțe multe, doar că s-a dovedit că ne cam înșelam. Ne-a zis să scriem despre ce am învățat mai bine. Și asta a fost. Nu știu cât de corupt este omul, doar că am citit tot în Obicetiv că mârâia la CJ după bani pentru centenar.

P.P.S. La coada articolului am găsit imagini ale lui Viorel Mortu și Dorian Rais. Pe Viorel Mortu nu-l cunosc, dar știu că a fost inspector școlar în oraș. Pe Dorian Rais îl știu fiindcă era decan la facultate la care am fost eu. Nu mi s-a părut un incompetent! Știu că niciunul dintre ei nu mai e așa tânăr și că în instituții se dau posturile cu dedicație... doar că dacă pentru oamenii ăștia se face mare caz, vă zic că pe lângă Viorica Dăncilă cei doi sunt chiar lumini.

joi, 21 aprilie 2016

Cea mai sănătoasă dietă - dieta cu i-uri!

Ofensiva PR-iștilor de la departamentul de resurse umane continuă. Profesioniștii ăștia în recrutare de sclavi sunt adesea flămânzi. Și, întrucât au adoptat pe nemestecate doctrina bio fără e-uri, se înfig ca nehaliții în i-uri:


Înainte de a-i ajuta pe alții să-i convingă pe fraieri să mănânce „sănătos”, e important să știi să scrii corect în limba pe care o vorbești de mic. Ăsta e lucrul care pune o punte între tine și cel pe care vrei să-l angajezi!

marți, 19 aprilie 2016

Spălătoriile auto îți „înbunătățesc” limba română

Deja angajatorii au început să învețe și ei primele lecții de PR. Deci nu te duci acolo ca spălător auto, ci vei fi „cosmetician auto” - cum sună asta?! Buei! Io nu-s, buei, spălător auto, io-s un ins fin care-ți face mașina să arate ca nouă, buei!

Gata, șefu', am înțeles! Doar că înainte de a pune în aplicare lecțiile de PR, pune dreacu' mâna pe DOOM și vezi că în cuvintele ce încep cu î, înaintea consoanei b (sau p), se pune m nu n: îmbrăca, îmbunătăți, îmbina, îmbăta, îmbărbăta etc.

Aceeași greșeală și pe OLX:
Și nu, nu e o simplă greșeală de tastare! Putea pur și simplu să citească textul și să vadă care-i sunt defectele. Nu trebuie să știi regula pe care am enunțat-o mai sus la virgulă. Dacă vorbești limba română zi de zi, cuvântul o să-ți sune imediat anapoda, iar dacă nu ești sigur - ca orice ins fin cu prima lecție de PR asimilată - te benoclezi într-un dex online. Asta ca să pari isteț până la capăt! Altfel, nu ești decât un simplu snob.

vineri, 7 martie 2014

O să ajung la fel de celebru ca Walt Disney!

Am citit aici despre cerinţa unei poveşti tragice, pe muchie de cuţit... dar cu final fericit (ce-mi plac rimele mele). Povestea aia în care personajul este la marginea prăpastiei, cineva se oferă să-i dea un brânci să nu se aibă pe conştiinţă... el se agaţă cu mâinile în ultima clipă de margine, celălalt vrea să-şi facă treaba până la capăt şi îi striveşte degetele... urmează inevitabila cădere, dar, cu vreo 30 de metri înainte de impactul cu o stâncă ascuţită, personajului nostru îi cresc aripi şi învaţă să zboare! Ia-o p-asta! Aşa că povestea mea ar fi următoare:

Acum 30 de ani, aveam 45 şi doctorul oncolog a calculat în urma unor teste că mai am de trăit doar 30 de zile (ştiu, o să spuneţi că e clişeu, că plagiez... un film de anul trecut, dar nu! aveţi răbdare). Eram singur! Femeia mă părăsise şi luase cu ea cei trei copii ai noştri (două fete şi un băiat de doar 3 ani). Părinţii nu-mi mai erau alături de multişor, iar prieteni nu am avusesem niciodată! Eram singur, stresat şi cu speranţa că voi ajunge la fel de celebru ca Walt Disney sfărâmată! Trei zile mai târziu am făcut atac de panică, inima a luat-o la goană şi s-a împiedicat pe drum... în cele din urmă a cedat! Atac de cord. Doctorii care s-au ocupat de mine nu aveau la îndemână apă vie aşa că au folosit pedale pentru şocuri. Ciudat, credeam că şoc găseşti doar în ziarele cu fete 90% dezbrăcate şi poveşti 99% inventate de un PR slab pregătit (cum ar zice mama la prost). Trupul ăla era inutil. Îl părăsise viaţa. Aşa că l-au îmbrăcat în palton de frasin şi l-au pus la păstrare într-un fel de pivniţă cu acces restricţionat! Ceremonia a fost plăcută. Tăcută aşa cum a fost întreaga viaţă. Anonimă! Cioclii se grăbeau pentru masa de prânz, iar preotul n-a făcut mare efort căci nu avea cine să-i dea daruri!

Acum am 27 de ani... sunt încă mai tânăr decât Dan Andronic, burlac (am auzit recent într-un film că nimeni nu e fericit când e căsătorit) şi cu speranţe mari că am să ajung la fel de celebru ca Walt Disney. Chiar dacă va trebui să muncesc pentru asta, o să ajung la fel de celebru ca Walt Disney!!

Repetaţi cu mine:

O să ajung la fel de celebru ca Walt Disney! Încă o dată!!! O să ajung la fel de celebru ca Walt Disney! Încă o dată!!! O să ajung la fel de celebru ca Walt Disney! Încă o dată!!! O să ajung la fel de celebru ca Walt Disney! Şi încă o dată!!! O să ajung la fel de celebru ca Walt Disney! O să ajung la fel de celebru ca Walt Disney!

P.S. Dacă urmăriţi cifrele cu atenţie şi povestea... s-ar putea să nu pară că are vreun sens... dar mai gândiţi-vă! A fost o înscenare sau doar reîncarnare?!

duminică, 23 februarie 2014

lucica, hotărăşte-te! Era franţa sau italia?

P.S. Vedeţi ce probleme am şi eu. Mă interesează coerenţa în comunicare a celor care nu au bani să-şi plătească anunţurile când piaţa de capital se duce în cap cu 50%, iar specialiştii ne îndeamnă să băgăm banii la saltea; nu ştim dacă Cioacă este sau nu criminalul diabolic; nu ştim dacă Ucraina se stabilzează ori ba; sau nu ştim care e fluctuaţia bitcoins pe internet... Să vedeţi totuşi ce dilemă am pregătit pentru ziua de mâine! Merită aşteptarea!

duminică, 9 februarie 2014

Nu sunt PR-ul nimănui

După ce ai clocit un film de desene animate cu umor zero - făcut după copia unui banc sec - şi îmi spui că singurul tău merit este munca (ce-i drept, grea) pe care ai depus-o cu detaliile tehnice (însemnând să faci personajele să-şi mişte buzele în ton cu sunetul şi să mai dea anemic din labele superioare), ei bine, după asta nu mă pune pe mine să mă abonez la prostiile tale de pe net şi să fac propagandă ideii tale stupide, spamându-mi lista de prieteni.

Că nu sunt PR-ul tău, meştere!

Nu toţi pot fi celebri. Pentru că nimeni nu ar mai fi în felul acesta.

P.S. dacă propunerea ta vine în felul următor: Am produsul cutare (film, text etc.) şi sunt dispus să investesc suma asta pentru a-l promova... atunci alta este discuţia!

miercuri, 31 iulie 2013

Licenţă moca!

Ştiu că sunteţi leneşi, proşti, Kövesi, Mang ori Ponta...
P.S. Nu este lucrarea mea... e una din lucrările pe care le-am tehnoredactat.

P.P.S. Mulţumim în continure lui Katy care ne pune la dispoziţie contul ei de pe site-ul scribd dot com!

marți, 30 martie 2010

Feţele proştilor pe toate cardurile

Lume, lume... de lunea trecută tot vreau să fac postarea asta, dar am zis să nu mă fac vinovat de reclamă! Şi cum vă spuneam: au venit lunea trecută două reprezentante ale BRD la facultate la noi şi ne-au prezentat noua ofertă BRD. Nu, nu vă dau bani mai mulţi cu dobânzi mai mici, nu o să vă repare nici chiuveta dacă s-a spart ţeava, nu... nici nu o să îmbunătăţească nivelul de trai sau măcar să reglementaze ceva util odată pentru totdeauna... nu, nu, nu! Nimic din toate astea!

Domnişoarele respective au venit să ne spună (nouă studenţilor) faptul că putem avea portretul propriu pe card. Şi vă rezum de ce: cică suntem unici (asta a devenit deja pleonasm!) şi toate lucrurile care ne aparţin trebuiesc personalizate (adică le oferim şi lor aura asta de unicitate). Şi încheiau cu: "Pentru că poţi fi în pas cu moda chiar şi când este vorba de propriul card." Adevărul este că e important să fii în pas cu moda chiar şi când vine vorba de card, că dacă e alb e fără personalitate! nu te reprezintă deloc, nu vorbeşte despre tine!

Întreb şi eu aşa: dar dacă eşti mediocru se vede pe card? Dacă vorbeşte despre tine, nu există riscul, ca şi în cazul modului în care te îmbraci, să vorbeacă despre tine la modul negativ? Ba sigur că da... dar asta nu contează, contează să te reprezinte, nu-i aşa?

Din punctul meu de vedere: ce importanţă are dacă un card e în dungi, e alb sau are poza mea pe el? De ce să fie asta ceva atât de special? Mie mi se pare mai interesant să te lauzi lumii cu suma de pe card, nu cu 0 lei şi 0 bani şi să spui „am card personalizat”. Că tot muritor de foame te numeşti! dar, cum în momentul de faţă nu contează neapărat calitatea sau forma, ci modul cum e ambalat serviciul, produsul sau eu mai ştiu ce... se mizează pe asta. Inutil zic eu, pentru că nu suntem aşa de civilizaţi încât să ne permitem să punem aşa mare preţ pe moda asta în timp ce o ducem cam prost... Moda se impune când există prosperitate, în sărăcie nu e decât o caricatură pentru că e ieftină şi de suprafaţă.

Aş fi înţeles demersul (dar nu m-aş fi entuziasmat) dacă trăiam într-o ţară cu un nivel de trai foarte ridicat şi nu mai ştiam cum să le luăm banii oamenilor. Adică, să fie plictisiţi oamenii că deja au de toate... şi practic s-au săturat şi de ce au. Şi astfel le dădeam un motiv să pară că e ceva nou, dar asta nu e neapărat. Pentru că un card poate fi personalizat şi în alt mod decât cel indicat de cei de la BRD! Dar asta nu e aşa important, oricum nu se ţine cont de context... şi chiar de ar fi tinerii chiar aşa de inovativi, eu tot nu cred că are să prindă această modă. Pentru că trăim în aceeaşi ţară... Şi nu e de aşa ceva pe aici...