Bă, când eram eu mic era o vorbă: „Numele proștilor pe toate gardurile”. În sensul că ăla mai isteț din cartier, neavând cum să se afirme, mânjea sau scrijealea pereții/zidurile cu propria semnătură. Or, ce ar trebui să credem în cazul de mai jos:
Adică, despre William Shakespeare nu se poate spune că ar fi prostul clasei, nu? Doar că până la urmă artistul anonim nu s-a lăsat pe tânjeală și și-a pus și el iscălitura dedesubt. Profesionist, n-am ce zice! Doar că dacă-ți lipești numele de unul celebru - față de care întreaga suflare omenească a acceptat deja că poartă o valoare absolută și incontestabilă - nu dovedești faptul că ai la rândul tău valoare sau rafinament!
Până la urmă, asta e și acuza pe care aș aduce-o celor care pretind că ei aduc nu știu ce contribuție la educarea oamenilor prin muzica hip-hop. Fiindcă nu pun în versuri decât niște lozinci. În care se plasează drept culți, isteți și buni în cel mai înalt grad. Dar dacă îi iei și îi scuturi nu rămâne din ei nimic! Nu poți să explici în câteva cuvinte aspecte complexe! Or, tocmai asta pretind ei. Că în trei strofe au emis chintesența gândirii omenirii. De asta o să rămână mereu niște așa zis neînțeleși de societate. Frate, muzica e făcută să încânte urechea, nu să o bombardeze cu bas dur și lozinci în versuri. Dacă tu chiar vrei să dovedești că l-ai citit pe Shakespeare, nu-i scrii numele în stația de tramvai. Ci mergi și dezbați despre opera lui în preajma unor oameni la fel de interesați de tine de subiect...
Ce urmeză? Să ne semnăm sub numele lui Einstein? Benjamin Franklin? Harari? Sau Liviu Dragnea? LOL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu