spion la B5 (vitamina B5)

Ați citit cărțile lui Victor Suvorov? Sau măcar ați văzut serialul The Americans? Nu? Dar ce faceți cu viețile voastre într-o lume plină de spioni? LOL Nu vedeți că hackerii au manglit informațiile medicale de prin mai multe țări? De ce ar face cineva așa ceva? Probabil ca să vadă cam care e starea de sănătate a omenilor de pe planetă. Cine e interesat de asta? Companiile farmaceutice, nu? Și cum o să mai crească prețul la insulină... LOL

Când vorbim de cărțile cu pricina sau de serialul pe care l-am amintit mai devreme, vorbim de spioni. De semnale lăsate în locuri nebănuite, de moduri inventive de a ascunde mesajele, de deghizare și de manevre de recrutare. De pălării verzi și pantofi maro, de ochelari groși și de șapcă întoarsă sau de salut cu mâna stângă... Mă rog, convenții pentru întâlniri între agenți.

Săptămâna asta, trecând prin Parcul Monument, am văzut pe o alee nu foarte circulată (paralelă cu linea de tren) chestia de mai jos:

La început am trecut fără să bag de seamă peste chestia asta. Doar că după câțiva pași, un gând a început să mă sâcâie. A ce arată bucățica aia de carton îngustă? Dacă-i pui un cerc, având numere de la 1 la 12 pe margini așezate gradat, peste? Nu te-ai prins? Atunci du-te dracului! Ești prost.

Ar fi un ceas, nu? Limbile unui ceas... Trebuie că e o treabă de spioni la mijloc, nu? Indică o oră de întâlnire, doar că depinde cum așezi cadranul ceasului. Poate fi orice oră, la urma urmei, nu? Oricum, nu ar fi o oră fixă. Numai cei ce au deja convenția ar putea să descifreze mesajul... LOL

Acum, însă, privind imaginile pe care le am pe computer, îmi dau seama că micul carton îngust pare mai degrabă un 1. Cifra 1, nu? Asta sper că clar!

În fine, știu că astăzi, în era telecomunicațiilor eficiente, probabil că astfel de manevre ar fi copilărești. E mult mai eficient să ții legătura cu agentul tău prin intermeniul unui telefon mobil, folosind mesaje criptate sau modalități de transmitere a informațiilor pe căi ascunse. Dar... tocmai fiindcă sunt căi deja arhicunoscute pot fi vulnerabile. De aceea, metoda old school poate părea o pacoste, dar și soluția să rămâi anonim într-o lume în care toată lumea vrea să știe despre ce faci tu pe telefon sau computer.

Educație antreprenorială pentru copii

În una din edițiile emisiunii online „SDRC - Și de restul caramele”, Dragoș Pătraru discuta cu Bogdan Stoica despre importața educării copiilor în legătură cu banii. La urma-urmei, istoricul Yuval Noah Harari remarca (în celebra sa carte, Sapiens) faptul că banii - deși blamați de unii înțelepți și chiar de inși religioși (știm clișeul: „banul e ochiul dracului”) - sunt cea mai tolerantă valoare creată până acum pe plantă de oameni. Poate că n-o să ne înțelegem niciodată în privința celui mai important sistem religios și poate că nici a unui sistem social, dar cu toții o să avem nevoie de un intermediar în care să investim încrederea de ambele părți pentru a face schimburi. Altfel, am stagna. Și ne-am sălbătici la loc. Deci cum îi facem pe copii să înțeleagă faptul că e util să nu risipești banul, ci să-l pui să lucreze pentru tine? Să-l investești în chestii care să-ți aducă mai mulți bani.

Și dă exemple Dragoș Pătraru de oameni, care, devenind celebri peste noapte și îmbogățidu-se (din sport cel mai adesea, dar nu numai), nu știu cum să managerieze valul de cash ce se abape peste ei și, cheltuind aiurea, se trezesc la fel de repede lefteri. Prin urmare, se impune ca, încă de la o vârstă fragedă, oamenii să fie educați în spirit capitalist.

Sistemul de învățământ universitar american e privat. Părinții pun bani deoparte pentru așa ceva sau, dacă nu e posibilă varianta asta, se fac împrumuturi pentru inșii isteți, dar fără noroc financiar pe linie ereditară. Poate că un astfel de sistem pune mai repede accentul pe educația antreprenorială a tinerei generații...

Dar haideți să vă spun și niște povești. Colega mea mi-a zis zilele trecute: „Știi ce mi-a spus fi-mea? «Mami cumpără-mi elastice de la supermarket, că eu fac brățări și le vând pe internet ca să fac bani (ca să-și cumpere ce dorea ea)»”. Fetița n-are decât 8 ani și înțelege deja ideea de business.

De asemenea, nepotul meu (14 ani) se juca acum câteva luni pe roblox Theme Park Tycoon 2:

Jocurile astea de tip „Țiriac” (Tycoon înseamnă Magnat) pun la dispoziție utilizatorilor inițial o sumă virtuală de bani. În funcție de specificul jocului, trebuie să folosești suma aceea de bani pentru a ajunge la niveluri superioare. Îndeplinind anumite sarcini, câștigi bani, pe care îi investenți în chestii mai bune, care aduc bani mai mulți. Jocul de care am amintit mai devreme e ceva chiar mai special. Cu banii inițiali trebuie să gândești o strategie de creare a unui parc de distracții. Îți pune, pe lângă spiritul întreprinzător, și imaginația la treabă. La acest parc de distracții o să vină indivizi să își cheltuie salariile. Sigur că sunt doar niște personaje create aleator de computer, dar simulează într-un fel un comportament uman. De exemplu, după ce a avansat suficient de mult, nepotul meu a încercat să ridice prețurile pentru produsele și serviciile din parcul său. Da, există și produse ce se distribuie în parcul virtual. Jocul îi face pe copii să înțeleagă faptul că afacerile din industria alimentară sunt foarte importante și chiar prospere. Distracția pe stomacul gol nu  mai e distracție... Și nu doar atât. Indivizii din carne și oase au tot soiul de nevoi și năzuițe pentru care sunt dispuși să plătească. La fel și personajele din jocul de pe roblox. Când a văzut că vânzările au început să scadă, nepotul meu a ales soluția care se impunea. A scăzut prețurile, iar afacerea a început să devină prosperă din nou!

Același copil se uita - când se difuza pe Cartoon Network - la serialul Clarence. În episodul Clarence's Millions, personajul principal - un elev în clasa a patra - crează propria monedă, dolarii Clarence, ca răspuns la sistemul profesoarei sale care recompensa elevii cu steluțe pentru activitățile școlare la care s-au arătat vrednici. El face acest gest întrucât observă că unii elevi primesc prea multe steluțe, iar alții mai deloc. Așa că începe să împartă prin clasă, în loc de steluțe, dolari Clarence oricui crede el că merită. Un coleg poartă un tricou care i se pare mișto? Primește un dolar Clarence. Ai luat un patru (F) la test, dar te-ai străduit să înveți totuși? Ia un dolar Clarence! După ce e pus la punct de profesoara lui, micuțul grăsuț cu dinți mari și strungăreață imensă e nevoit să considere ideea lui un eșec. Doar că prietenul Sumo invadează „piața” școlii cu bancnotele desenate de el. Când se întoarce a doua zi la școală, Clarence rămâne uimit de faptul că toată lumea vrea dolarii ce-i poartă numele! Se fac chiar schimburi utilizându-se hârtiile desenate de el! Din păcare, minunea nu ține nici măcar trei zile, iar moneda nouă începe să aducă necazuri. De ce? Pentru că nimeni nu are suficienți dolari Clarence și toți se bat la propriu pentru ei. Creatorul decide prin urmare să-și elimine propria plăsmuire. Neputând să adune toți banii falși la un loc pentru a le da foc, găsește o soluție interesantă și ingenioasă chiar. Inflația. Invadează „piața” cu atât de multă monedă nouă că nimeni nu mai găsește efectiv nicio întrebuințare pentru dolarii Clanrence! Și astfel readuce lucrurile la normal.

Ce vreau să spun prin aceste povești? Că educația antreprenotială (sau să-i zicem economică) pentru copii există deja. Nu trebuie decât să-l urmărești pe copilul tău și să-i explici tâlcul din spatele fiecărei povești la care el are acces. Cred că așa o să țină minte mai bine:

1. în jocul amintit avem de-a face nu doar cu ideea de creativitate, dar și cu întâlnirea cererii cu oferta în stabilirea prețului;

2. tot acolo, putem remarca faptul că de multe activități economice se pot lipi alte afaceri (în parcul de distracție poți deschide un butic cu haleală și dulciuri!);

3. desenul animat vorbește despre fenomenul inflației; banii trebuie să aibă acoperire economică - în aur, bunuri și servicii; o bancă națională nu poate să tipărească anapoda bani din care să se plătească pensiile și salariile cetățenilor, dacă oamenii n-au ce să cumpere cu banii pe care-i primesc... Vei avea practic în cazul acesta niște milionari fără bani.

4. dacă ai un copil care vine cu o idee de afaceri - fie ea și măruntă - încurajează-l! Fie că îi iese sau nu, tu lasă-l și ajută-l să-și pună în practică micul business! Și dacă nu-i iese încearcă să-i explici de ce n-a mers... iar dacă s-a lipit de un succes... bagă bățul prin gard și spune-i cum ar putea să facă afacerea mai prosperă... vezi cum reacționează. Fă-l să se bucure de experiența acumulată! Și să-i pătrundă sensul.

P.S. colega mea și-a adus odrasla la școală. Eram la poarta de ieșire când fetița s-a îndepărtat. Și iată discuția pe care a avut-o cu mama ei:

- Unde fugi așa?

- Acasă (zice fetița firesc)...

- Dar știi pe unde să mergi?

- Da, normal...

- Ia zi cum!

- Cu Google Earth...

N-o fi nimerit exact aplicația, dar cu telefonul ei inteligent conectat la net se descurca să ajungă acasă, fără să aibă o hartă în cap! Mulți copii din ziua de azi se folosesc „nativ” de tehnologie. Consideră asta ca pe ceva firesc. Sigur că trebuie să le explici și faptul că unele chestii trebuie să învețe să le facă și fără o aplicație de pe mobil. Dar, de asemenea, e bine că știu să pună tehnologia să-i ajute! Și nu se pierd cu firea.

Cum să-ți setezi un rington personalizat pe telefonul Vonino ZUN X

Am vrut să scriu mai de mult textul ăsta. Dar am crezut că e, mai mult sau mai puțin, inutil, așa că am renunțat (bine și lenea a jucat un factor important). Numai că, săptămâna asta, un coleg m-a întrebat chiar asta: „Bă, tu știi cum schimbi melodia de sonerie la telefon?”.

Prin urmare, haideți să-mi ofer doza de incompetență digitală. Menționez că pașii pe care o să-i exemplific aici sunt valabili pentru telefonul meu - propriu și personal - Vonino ZUN X. Dar cred că se pot aplica foarte bine și în cazul altor tipuri de telefon inteligent, care are instalat Android.

Mai întâi, recomand să aveți deja în memoria flash a telefonului fișierele pe care să le puneți ca rington, sunet de alarmă sau pentru notificări. De unde faceți rost de așa ceva, nu este treaba mea.

Bine. Să începem. Deschideți meniul telefonului:

Verificați dacă aveți o aplicație care să managerieze fișierele și directoarele sistemului de operare. Dacă nu există nicio astfel de aplicație (de regulă, telefoanele din magazine o au deja preinstalată), atunci mergeți în „Play Store” și instalați una (orice alegere e bună):

Căutați acolo folderul Ringtons. Dacă nu există, creați-l (am evidențiat pictograma care vă va ajuta în acest sens - stânga jos):

În acest folder puteți toate fișierele audio, pe care intenționați să le utilizați ca rington (eu nu am decât unul singur, dar voi puteți să încărcați memoria telefonului doar cu fișiere audio de rington):

Ca să copiați și să lipiți fișiere în Android am evidențiat mai sus cele trei puncte - așezate vertical - în stânga ecranului. Acolo se deschide meniul de copiat și mutat fișiere.

Prin operațiunea de mai sus nu ați făcut altceva decât să-i arătați sistemului de operare care sunt fișierele audio pe care doriți să le setați ca rington. Acum, haideți să vedem cum alegem piesa care o să cânte în clipa în care cineva face un apel către numărul vostru de telefon.

Trebuie să ne întoarcem la ecranul cu meniul telefonului:

De data asta - așa cum observați - alegem pictograma Settings (Setări):

Urmează opțiunea Sound & notification:

Deschidem apoi setările din fereastra Sound & notification:

Apoi, Phone ringtone și imediat ar trebui să găsiți în lista ce va apărea numele fișierelor pe care anterior le-ați mutat în folderului Ringtones. Alegeți cântecul pe care vreți să-l auziți când vă apelează cineva:

Când sunteți mulțumiți de alegerea făcută, confirmați prin OK. Cam asta a fost. Când sună rudele de la țară sau tovarășii de la bloc, lumea o să crape de ciudă auzind cum vocalizeză nazal Salam la voi în telefon.

Haideți acum să personalizăm și modul în care telefonul vă anunță că ați primit un mesaj. Vă întoarceți, așadar, la Managerul de fișiere și căutați, de data asta, directorul Notifications. Dacă nu există, îl creați (pictograma folder+):

În acest director amplasați fișierul audio care conține suntele pe care doriți să le auziți de fiecare dată când primiți un mesaj (puteți să încărcați folderul cu mai multe fișiere... pentru variație):

Refacem pașii pe care i-am mai făcut. Înapoi la meniu, Sound & notification și apoi pictograma setări din fereastra asta:

De data asta, nu mai alegeți opțiunea Phone ringtone, ci Dafault notification sound:

În lista ce se deschide ar trebui să regăsiți toate numele fișierelor pe care le-ați amplasat în directorul Notifications. Alegeți unul de acolo:

În clipa în care sunteți mulțumiți cu alegerea făcută, confirmați prin OK.

Cam asta ar fi. Dar eu vreau să merg și mai departe. Telefonul mai are o aplicație utilă. Ceasul deșteptător. Deci haide să vă arat cum putem să setăm o melodie antrenantă la ceasul deșteptător. Una din aia menită să te trezească și din morți. LOL Știți lecția, întâi vom folosi Managerul de fișiere:

Căutați sau creați directorul Alarms, în care să depozitați fișierele audio ce conțin melodii antrenante - numai bune să te trezească din somnul cel mai dulce:

Vă întoarceți apoi la meniul telefonului, pentru a alege aplicația Clock:

Setați ora la care trebuie să vă treziți - plus-ul marcat pe ecran:

Acum alegeți „clopoțelul” care se află dedesubt:

Iar în lista care va apărea, trebuie să găsiți - pe lângă ringtonurile implicite din telefon - și numele fișierelor amplasate în folderul Alarms:

Confirmați alegerea prin OK. O să vă trezească cea mai antrenantă melodie aleasă de dvs.

Gata. Asta a fost pentru săptămâna asta. Succes!

P.S. Pentru oamenii mai leneși din fire... puteți să instalați aplicații care să managerieze ringtonurile și suntele de notificare de pe telefon. :) Doar că eu nu vreau să umblu în Play Store...

De la visul american la declin LOL

Când eram în liceu - și la modă erau celularele Nokia - aveam doi gemeni în clasă, care, de câte ori venea vorba de Nokia, aminteau că firma asta s-a ocupat la început cu fabricarea hârtiei igienice. Am verificat recent informația, dar Wikipedia nu confirmă pe deplin avântul lor muncitoresc. Ceea ce am găsit pe enciclopedia scrisă de oameni pentru oameni a fost faptul că Nokia în epoca ei preistorică producea hârtie. Nu scrie nicăieri că era igienică.

Recent, nepotul meu, îndrăgostit de telefoane inteligente Samsung, mi-a zis că la început și firma asta coreeană avea alte activități. Nu se ocupa de tehnologia comunicațiilor rapide. Cică Samsung avea ca obiect de activitate îndulcirea chestilor astea de-ale gurii. Mă rog, nu direct. Doar fabrica zahăr. Nu-l turna cu forța în cafeaua nimănui. Informația - conform Wikipedia - este iarăși eronată. La origini Samsung a fost societate comercială (din ce am înțeles de retail). Abia după aceea a devenit fabrică de zahăr (și a mai trecut prin numeroase transformări ca să devină astăzi un important jucător în piața telefoanelor inteligente).

Primele computere pe care am lucrat erau niște desktopuri cu procesoare 486 și ecrane CRT. Rulau Windows 95 (Windows 95? eu încă folosesc Windows 10... LOL). Nu știu ce capacitatea avea memoria lor RAM și nici cât încăpea pe HDD-urile lor antice. Eram novice la vremea aia. Nu mă încurcam în detalii. Ceea ce știu sigur e că aveau integrată o unitate Floppy Disk. Îmi amintesc că profa de info de pe atunci ne recomandase să cumpărăm dischete (pentru unitățile Floppy) ca să ne învețe probabil să facem transfer de date de pe HDD pe dischetă. Din păcate, clasa opta s-a încheiat înainte de lecția asta, iar eu am rămas cu o dischetă pe care nu am folosit-o niciodată. Și care s-a rătăcit prin casă.

Nu credeam că o să aud cuvântul Floppy în alt context decât cel al istorie antice a computerelor personale. Dar... iată, întâmplător, în bucătăria cuiva am găsit asta:

Carevasăzică, Floppy... a devenit din unitate de dischetă, burete de vase...

Dacă Nokia și Samsung trăiesc visul american în prezent, Floppy a ajuns la declin.

Romgleza youtuberilor axați pe jocuri video

Moto: „Zero, șapte n-am cartelă/Să m-apuci de manivelă”
(din foclorul elevilor din stadiul gimnazial)

Aparent, există oameni care se uită la alți oameni, fiindcă aceștia din urmă le arată cum să joace jocurile de pe calculator/consolă/tabletă/smartphone. Am depășit deja stadiul ăla în care despre jocuri se discuta într-un mod destul de tehnic: are o grafică bună/proastă, personajele pot fi controlate facil/greoi, iar inteligența artificială a inamicilor e prea mare/mică/acceptabilă. Industria jocurilor video a evoluat atât de tare încât multe dintre creațiile coloșilor din domeniu ajută în mod direct utilizatorul, indicându-i pe ecran ce tastă de la controler să aleagă pentru o anume acțiune. Sigur că există și sisteme care înțeleg mișcările corpului și le transpun ca acțiuni în joc, dar deocamdată acestea sunt costisitoare și nu sunt așa de relaxante precum ar dori un utilizator de computer. El trebuie să șadă pe scaun și să comande cât mai facil calculatorului... iar butonatul/tastarea/atingerea ecranului tactil rămâne - pentru moment - cea mai lejeră metodă în acest sens.

Jocurile video din ziua azi sunt atât de complexe încât, pentru a trece anumite nivele, oamenii au nevoie de ajutorul unor specialiști, care au jucat respectivul joc suficient de mult timp încât au descoperit anumite secrete, care pentru leneșii vremii au rămas ascunse. Așa că youtuberii/vloggerii care au înțeles că e o pâine de mâncat în domeniul ăsta au căpătat o popularitate foarte mare pentru niște inși care abordează subiecte de nișă!

Nepotul meu urmărește fiecare video urcat pe Youtube de către trei oameni: MaxINFINITE (care e așa de grăbit când își salută fanii, încât sună ca un ins care spune în loc de „săru-mâna” „sărnâna”... doar ascultați-l cum recită repede ca pe o poezie „Salut și bine v-am găsit la un nou episod de...”), IHATEPINK (cunoscut printre internauți ca PINK - deși el... și-a pus ca nickname IHATEPINK... karma is a bitch! LOL) și iRaphahell (...care nu are nimic care să-l facă special... salută pronunțând cuvintele corect... nu e cunoscut pentru ceea ce declară că urăște... sau chestii din astea... e doar un alt ins de pe net care le arată oamenilor cum se joacă unele jocuri video).

Pe toți aceștia (și probabil mulți alții) i-am auzit folosind romgleza. Sigur că o limbă e un sistem dinamic și că dacă țăranii daci ar fi fost obligați să folosească impecabila latină de la Roma... nu s-ar mai fi născut limba română. Dar mi se pare supărător să aud de fiecare dată mapă - când uzual în limba română e alt cuvânt, și anume hartă - doar fiindcă în engleză îl avem pe map... sau să aud caracter în loc de personaj... doar fiindcă în engleză e character. Dar... astea două sunt exemple să le zic la limită. Nu neapărat 100% greșite (deși în cazul al doilea e clar ceva dubios pentru limba română), doar supărătoare pentru limba vorbită curent.

Însă oamenii aceștia nu se rezumă doar la asta. Pe inculpatul PINK... l-am auzit rostind „gemuri” cu sensul de „nestemate” (în engleză nestemată fiind „gem”) sau „peți” pentru animăluțe de companie (în engleză pets). Iar generațiile viitoare, crescute în fața ecranului și îndoctrinate să joace jocuri video de acești influenceri de pe net... vor înțelege când vor citi că mama pune gemurile în pivniță, că mama pune bine niște nestemate... Iar pentru fanii lui PINK... verbul a peți... n-o să mai aibă același sens niciodată. Sigur că nu am adus aici decât foarte puține exemple. Dar asta pentru că nu am urmărit cu atenție ce comunică respectivii. Probabil că, dacă m-aș apleca mai aplicat asupra subiectului, aș descoperi mai multă romgleză la youtuberii axați pe jocuri video.

Jurnaliștii vânează fiecare greșeală a Vioricăi Dăncilă, dar nimeni nu se îngrijoarează că pe youtube copii urmăresc oameni foarte populari, care recită cu atâta cursivitate o romgleză de toată frumusețea.

Cum faci printscreen sau screenshot pe telefonul Vonino ZUN X

E adevărat. M-am dat dreacu'! Mi-am luat și eu telefon din ăsta dăștept (sigur, e din ăla pentru săraci, dar pot să dau telefon cu el și am acces la toate tipurile de rețele 4G disponibile în România și am acces la WiFi). Chestia pe care o să o prezint azi se poate aplica și în cazul altor tipuri de telefoane cu Android, dar eu am avut în mână un Samsung - cu Android - care nu funcționa la fel!

Pentru a face un prinscreen sau un screenshot pe un telefon Vonino ZUN X țineți apăsate concomitent bunotul de pornire și butonul minus al volumului sonorului (partea de jos a butonului lung). Și voila:

cum să videochat

cum s-ar zice... acum și pentru băieței - nu doar pentru fetițe - moșul vine cu o ofertă de nerefuzat. o slujbă pe care o poți face de acasă:

nu trebuie decât să-ți creezi un cont - ca pe facebook - și gata. ești ca și angajat. LOL. întrebare: având în vedere că ți se garantează posibilitatea de a bloca IP-urile din România... ce facem în situațiile în care ești înregistrat/ă făcând porn-videochat pe site-ul cu pricina și ajungi superstar pe site-urile specializate?! și, fiindcă suntem peste tot acasă (porțile ni se deschid la meciurile Simonei Halep), de unde știi că ăla/aia care solicită servicii pe site-ul cu pricina nu e din România?! doar fiindcă n-are IP din România?!

internețul is never safe. yep, ai citit bini di tăt. site-ul cu pricina nu-ți promite decât că IP-urile românești nu-s permise pentru accesarea contului tău dacă decizi așa. dar nu îți garantează că vecinul plecat la muncă în Portugalia nu poate să te găsească - întâmplător - pe chat și nu decide să facă și o înregistrare cu un progrămel de tipul Simple Screen Recorder ca să vadă și dorel - pretenul lui din sat cu care vrea să iasă la bere. că doar nu face discriminare pe criterii entinice internețul.

vecinul plecat la muncă în Potugalia: o știi pe aia care zice că face facultatea la distanță și stă în casă ca să învețe?!

dorel: bună, gagica!

vecinul plecat la muncă în Potugalia: s-o vezi când geme...

dorel: nu-i bagaboantă... am încercat.

vecinul plecat la muncă în Potugalia: e mai ieftină decât crezi!

dorel: bă, îți spun! nu e centuristă. toată ziua învață.

vecinul plecat la muncă în Potugalia: învață să-și bage degetul cât mai adânc...

dorel: treaba ei. tu nu dai din când în când o gheară... care la vremea ei... face cât o mie... de cuvinte!

vecinul plecat la muncă în Potugalia: da' mă, dau. dar nu pe net. ia d-acia de te uită pe smartphone ce pizdă păroasă are studenta ta cuminte.

P.S. sceneta de mai sus e doar una imaginară. nu are nicio legătură cu lumea reală... de fapt discuția dintre cei doi ar fi trebuit să înceapă direct cu: bă, să ți-o arat pe Bianca cum se freacă nebuna. am și înregistrat-o. am urcat filmul și pe net cu numele Bianca din Frecăței face videochat ca o târfă de rând... are jdemii de vizualizări. cum dreacu' de nu-l știi?!

... e pretutindeni.

Universul e pretutindeni.

Infinitul e pretutindeni.

Originalitatea e pretutindeni.

Politicul e pretutindeni.

Prostia e pretutindeni.

Hidrogenul e pretutindeni.

Numele Ana e pretutindeni (deși nu-mi dau seama de ce).

LOL e pretutindeni.

Smartphone-ul e pretutindeni.

Hoția e pretutindeni.

Publicitatea e pretutindeni.

Manipularea e pretutindeni.

Lumina e pretutindeni.

Plagiatul e pretutideni.

Internetul e pretutindeni.

Conștiința e pretutindeni.

Sexul e pretutindeni.

Disperarea e pretutindeni.

Minciuna e pretutideni.

P.S. Ho, bre! Că nu m-am țicnit. Doar am participat la un mic concurs ca să câștig și eu o cărticică. LOL.

P.P.S. Cei de la emisiunea Starea Nației mă plagiază! LOL...

Cum să pui checkbox în Word 2007

Cetățenii vigilant... ți descoperă abia acum - în 2015 - un documentar al postului National Geographic despre cercetările secrete ale CIA privind controlul minții pe timpul Războiului Rece, documentar care e pe Youtube încă din 2013! Halal vigilență! În schimb, găsesc mult mai repede triunghiuri maso-iluminati în clipurile vedetelor americane! Semn că CIA-ul n-a făcut o treabă chiar așa de mântuială. Am ajuns să glumim cu faptul că nu trebuie să ne mai planteze nimeni microfoane în camere... e de ajuns să ni se dea gratuit niște tablete sau smartphones. În schimb, vine Tata Uraniu și ne spune în Cațavencii că, până să ne îngrijorăm noi de controlul minții, ar cam trebui să ne preocupe planeta căci dacă mai supraviețuim încă 50 de ani... s-ar putea să intrăm în lupte aprige pentru un pet cu apă și un bol de haleus...

Și acum că v-am speriat suficient de tare (doar vine Paștele - ce Paștele Holloween-ului facem aici?!!!)... o să vă mai dau o lecție cu privire la editarea în Microsoft Office Word 2007. Cum să plantați în interiorul unei pagini Word așa numitele checkbox:

1. Întâi de toate aveți nevoie în Ribbon de tab-ul Developer. Dacă nu-i acolo: click pe pictograma Microsoft Office, click pe Word Options... iar acolo bifați căsuța: Show Developer tab in the Ribbon. Apoi, click pe OK.

2. Alegeți locul în care doriți să inserați căsuța ce poate fi bifată. Click pe Developer. Acum căutați pictograma Legacy Tools - undeva sub tab-ul References, ultimul de jos din Ribbon... pictograma reprezintă un dosar/folder Windows care are deasupra sa niște unelte  (o cheie franceză și un ciocan - cum spuneau înțelepții: Comunismul (secera și ciocanul) reprezintă exploatarea omul de către om, capitalismul (cheia franceză și ciocanul) e exact pe dos...).

3. Click pe această minunată pictogramă și alegeți din meniul ce se deschide pătrățâca cu bifă în ea. Încă o dată pe pictograma Legacy Tools și pe a-ul mic închis în cușca din hașură... ca să facem checkbox-ul alb! :)

4. Stați așa că nu ați terminat. Că aveți voi căsuța da' la ce bun dacă n-o poți bifa? Click pe Protect Document - tot în tab-ul Developer - pictograma de după tab-ul cu pricina... jos bineînțeles - și alegeți din meniul ce se deschide opțiunea Restrict Formatting and Editing. În dreapta se deschide o nouă fereastră. În aceasta vedeți la categoria Editing restrictions (cea de-a doua) că puteți bifa opțiunea: Allow only this type of editing in the document. Faceți exact ce v-am zis în enunțul precedent.

5. Imediat după astea aveți un meniul derulant. Click pe săgețica din dreapta și alegeți opțiunea Filling Forms.

6. La categoria Start Enforcement... se face vizibilă opțiunea Yes, Start Enforcing Protection. Click pe ea... alegeți și voi o parolă banală - gen 1 sau 0 sau ce vreți voi, dar să nu o uitați - tastați-o, retastați-o și click pe OK. Acum puteți să bifați căsuța pe care ați creat-o în pagină! Sau puteți să o lăsați așa.

7. Acum însă nu mai puteți edita textul în pagină. Ca să scrieți în continuare... e simplu... opriți protecția. Tot în fereastra Restrict Formatting and Editing... vedeți acum activată opțiunea Stop Protection. Click pe ea... introduceți parola aleasă de voi anterior... și click pe Ok. Acum veți reuși să aranjați textul cum vă place, dar lăsați căsuța bifată cum era. Ca să o modificați... alegeți să protrejați din nou documentul... așa cum am făcut anterior.

Succes!

P.S. Din cauza unor probleme cu redacția Blasting News Romania mi-am oprit textele pentru o perioadă. Oamenii mi-au tăiat așa de-a-n pulea un articol la declarația cea mai importantă a lui Judd Trump pe motiv că nu am dat sursa... deși sursa era la finalul declarației mai lungi! Prostia ar trebui să doară... din păcate nu pot să-mi iau cei 19 evro și să mă car de acolo... ci trebuie să mai scriu multe lucruri ca să ajung la 50 de evro și să nu fi muncit de pomană pentru site-ul lor de mari jurnaliști labagii în cerc.

Crop a video

Acum că am intrat în depresia de după concediere (LOL), iar noul angajament e făcut cu oameni care nu prea au logică dezavantajându-mă în mod copios (iar pe deasupra nici productivă nu este colaborarea... deocamdată), o să vă arat ce am învățat eu între timp în materiei de manevre asupra unui fișier video.

Cum să eliminați părți ale imaginii redate de player. Crop a video!

Pentru început o să aveți nevoie de Avidemux. E gratuit, așa că puteți să-l descărcați de pe pagina oficială și să-l instalați pe nenorocitul dvs. de computer. Pe net circulă ideea că vechile programe or să dispară, iar noua generație având în cap doar smartphones și tablete se va baza doar pe celebrele apps! Profitați de clipele astea când încă mai avem software clasic, că vine apocalipsa!

1. Deschideți programul. Pe ecran ar trebui să aveți o fereastră asemănătoare cu cea de mai jos:

2. Click pe open - dosărelul din partea stângă sus, de sub bara de meniuri - după care căutați în interiorul HDD-ului sau stick-ului de memorie sau SSD-ului sau oriunde... locul în care se află fișierul video pe care veți să faceți acțiunea crop. Eu găsesc pe desktop fișierul care poartă numele EMINEM - lose yourself.avi.

3. Dacă ați încărcat în program fișierul video, trebuie să alegeți formatul în care va fi salvat după editare. Ca să faceți asta aveți în dreapta secțiunea Video Output. Click pe meniul derulant Copy și vă alegi acolo din lista aceea ce vă poftește inima. Mă rog, nu chiar ce vă poftește inima că numărul de opțiuni este limitat...

4. Acum că ați ales formatul fișierului rezultat după editare s-a activat și opțiunea Filters din aceeași secțiune! Click pe aceasta. Rezultatul ar fi deschiderea unei ferestre asemănătoare cu cea de mai jos:

5. Se poate remarca de la o poștă faptul că puteți să alegeți opțiunea crop. Dublu-click acolo și în fereastra nou deschisă puteți să alegeți cât anume din imagine doriți să tăiați. Puteți să derulați filmul mai înainte ca să vă dați seama dacă ceea ce vreți să dispară (sigla unei televiziuni sau eu mai știu ce) chiar dispare... Dacă nu v-ați dat seama deja - deși mă îndoiesc - pentru a face crop asupra imaginii filmului dați valori pentru sus (top), jos (bottom), stânga (left) sau dreapta (right) și o să vedeți că imaginea va fi acoperită cu verde... Secțiunea asta e cea care va fi eliminată. Click pe Ok după ce sunteți mulțumiți cu alegerile făcute.

Sfatul unor oameni este ca după acțiunea asta să mai dați dublu click pe opțiunea swsResize, să deselectați Lock Aspect Ratio și să indroduceți de la tastatură înălțimea originală și lungimea  originală a imaginii în pixeli! O aveți în dreapta la Active Filters. La mine scrie așa: Crop 320x240 => 296x206. În cazul ăsta, în fereastra deschisă după opțiunea swsResize, scrieți în loc de 296 320 și în loc de 206 240. Asta ca să mențineți formatul original! Iar filmul la pornire să arate „normal”... Păstrați, cum s-ar zice, rezoluția.

P.S. deși lumea acolo mă cam sabotează și îmi trec textele la secțiuni alandala (eu aleg la un text de opinie să-l pun la Exprimă-te, ei îl trec la Societate; aleg pentru o știre petrecută azi... secțiunea Știri... ei o trec... ce să vezi la secțiunea Exprimă-te!... plm, oamenii sunt idioți!) am început o colaborare cu Blasting News Romania. O să aveți în curând aici texte mai faine. Așa că vă rog să dați click ca să-mi cumpăr și eu biscuiți măcar până la vară! Că nu-mi dau mai mult oamenii... Deci e doar o soluție temporală, deși un pas înainte! Am trecut de la scris degeaba... la scris pe mărunțiș. Poate într-un final - când o să mă lase memoria septuagenară - o să mă plătească și cash pentru ce urc pe net! Vai de visele mele...

mic tratat despre extratereştri

Citeam pe un site că există voci care susţin ceea ce cred şi eu: anume că pot exista forme de viaţă pe care nu le putem înţelege. Şi că viaţa nu cred că poate fi întreţinută numai cu oxigen! Evident că cea de pe Terra s-a creat în jurul acestei substanţe, dar de ce să nu admitem că s-ar putea să apară în alte condiţii alte forme de viaţă? Avem exemplul "inteligenţelor artificiale" pe care le-am creat noi "după chipul şi asemănarea noatră", dar de ce să nu ne gândim că Mama Natură (şi aici nu mă refer în niciun fel la fete de pe la emisiuni cu Dan Negru!) este mult mai creativă decât noi? Chiar pe planeta noastră există unele specii de bacterii care nu folosesc oxigenul pentru a rămâne în viaţă... deci se poate!

Întâmplător am auzit şi faptul că forma noastră de viaţă - cea care foloseşte oxigenul drept combustibil al vieţii - e cea mai eficientă, pentru că nu se ştie o altă structură care să creeze energie atât de eficient. Or, nu cred că putem spune că am ajuns la limitele ştiinţelor în lumea noastră. Descoperiri se vor face în continuare şi nu cred că ar trebui să ne mire faptul că vom ajunge la un moment dat să constatăm că sistemul acesta legat de oxigen nu e singurul care poate genera viaţă şi energie. Dacă energia se poate crea în mai multe feluri, atunci cred că şi viaţa se poate dezvolta în mai multe feluri. Şi acea formă de viaţă pe care vom reuşi să o desluşim până la urmă ne va uimi... pentru că structura noastră e atât de diferită de ea...

Ce ne-am face dacă ar exista viaţă la nivel subcuantic? Noi, când ne referim la viaţă, ne gândim la celule, la structuri ce au cap, trunchi şi picioare... două sau mai multe membre... mă rog, strutura asta cu care suntem obişnuiţi - cu eventualele ajustări pentru a o face mai mostruoasă (a se vedea Star Trek - unde foarte multe specii din Univers au o contrucția feţei asemănătoare cu a noastră, dar cu "riduri" mai profunde pe frunte - klingoni - sau între sprâncene etc., alţii au urechi imense şi alte asemena grozăvii care fac din foarte multe astfel de specii respingătoare). Dar dacă viaţa s-ar desfăşura la nivel subcunatic? Am putea înţelege ceva din asta?... dacă ar fi adevărată teroria conform căreia în fiecare atom se găseşte un univers întreg... şi dacă acest univers nu conţine şi el alt infinit de universuri unde există indivizi care gândesc la fel ca mine şi tot aşa la infinit? Dacă există viaţă din tahioni? O putem înţelege?

Putem să spunem că deocamdată nu...nu putem decât să sperăm că în viitor am putea să înțelegem și chestia asta...

Mai e şi chetiunea legată de tehnologie: dacă ei (ceilalţi, oricare ar fi ei) nu au creat computerul, ci alte maşinării care nouă să ni se pară drăcovenii... dacă ei au creat altfel de ustensile manevrate în alte modalităţi?! Cum am putea atunci spera că semnalele noatre pentru ei nu sunt decât nişte focuri de semnalizare pentru indivizi cu celulare şi gps-uri?