Se afișează postările cu eticheta SUA. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SUA. Afișați toate postările

joi, 28 mai 2026

din tată-n fiu

Taximetristul a fost dus de tatăl său la bibliotecă - "acolo în Piața Poligon, în centru" - iar acolo a prins drag de istoria României. Citea cu sârg despre domnitori: Ștefan cel Mare, Cuza, Vlad Țepeș... Până în clipa în care a prins avânt discursul său: "Citeam toate cărțile de două trei ori. Pe mine mă atrăgeau pozele". Se știe că o poză face deja cât o întreagă poveste așa că lectura omului era consistentă! Nu mai râdeți că voi nu ați înțeles nimic!

La rândul său, și-a dat fiul la școală. Și, pe lângă lucrarea de licență, studentul a avut parte și de practică în Statele Unite. A fost printre ăia 40 de discipoli de frunte. Numai 10 pe linie. Și acum așteaptă să fie chemat acolo. să i se facă repartiție pentru jobul pe care o să-l aibă. Cuvintele nu i se precipită, are un debit verbal bine susținut. Respirația nu i se taie. Nu stă pe gânduri, doar turuie. Parcă ar fi un tocilar fără discernământ. Fără niciun dubiu. "Știe să-ți demonteze laptopul până la ultimul șurub și-l montează la loc". E capabil. Și poate să găsească soluții de back-up la toate problemele pe care le întâmpină.

Angajatorii că câr, că mâr, salariu de doar 3000 de lei. Urât domnilor angajatori! Urât! Nu se procedează așa! Soluția sugerată din spate a fost, evident, Bucureștiul. Nu se duce el la București? Că deja are gagică acolo! Se mută, nu se măta el? Salariu de minimum 6000 de lei pe lună... Păi, tu știi ce poate face fiul taximetristul? E as în știința computerelor!

Are o cunoștință la Yazaki, care știe că se va desființa fabrica japoneză, dar că se va deschide o nouă mare întreprindere care produce panouri fotovoiltaice. Doar conducea Yazaki o să fie angajată la noua companie,  iar muncitorii o să fie nepalezi. De ce? "Vă zic eu... românului nu-i place să muncească Vine, semnează contractul, stă în perioada de training (2-3 zile), după care demisionează. E corect?

Dar stai! Că are un of și pentru angajatori! Adică, aceștia cer experiență. Ce lucru absurd și inventat recent. Iar fiul de 24 nu o are. Dar, vă spun, povestea taximetristului îl făcea să pară scoborând de pe cerul înstelar cu computere. Geniu. Nasa, Microsoft și Apple se vor bate în curând pe el dupa experiența de practică din State. Fiindcă așa funcționează lumea asta a bătutului pe insul valoros. Îl lași un pic ca pe un pește mare să se agațe mai bine în cârlig. Pe urmă îl tragi cu toată forța și cu un salariu baban la tine. Și nici nu ma scapă.

Ăștia aici îl consideră păduche. El merită cel puțin 6000 de lei pe lună. Doar așteaptă chemarea Americii! Aroganța nu-i șade în fire, dar uneori angajatorii sunt chiar nesimțiți!

Și-a adus aminte apoi că fiul ca fiul, dar el e baza. Păi, are o firmă de încălțăminte! Cu care iese la târg în weekend. Ce? Facturi și toate cele, mizilic. E expert și în contabilitate și plata impozitelor. Dacă nu se încheia drumul, aflam, poate, că e capabil să mute munții cu puterea minții lui chelioase. 

luni, 11 mai 2026

unde ne sunt reclamele de altă dată?

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la trecutul recent și la bula trotinetistă, parcă-mi saltă inima de neliniște. Unde ne sunt produsele promovate altă dată?

A fost o vreme când, la multe podcasturi de comedieni, am auzit despre uleiurile "pe bază de CBD". Scurt momentul publicitar, dar tot am aflat de acolo că menirea produselor acestea era să te liniștească. Să nu-ți mai tresalte inima de neliniște. Este adevărat că și intervalul de timp universal când s-a petrecut evenimenul acesta era încărcat de anxietate socială: pandemia de covid-19.

Și nu se întâmpla doar în spațiul carpato-danubiano-pontic! Ci și la "partenerul strategic", în Statele Unite. Dna Katy Stoll de la Some More News recita texte menite să facă ascultătorul să cumpete produsele acestea ca să șadă liniștit, să nu se mai preocupe de problemele pe care nu le poate controla. Sau să nu mai aibă insomnii sau alte tulburări ale somnului.

Tot pe atunci, a apărut, în urbea cunoscută altădată pentru bursa cerealelor de la malul Dunării, în "Barieră", un butic care s-a numit o vreme chiar "Ilegal". Avea simbolizată o frunză de cânepă în logo. S-a rebranduit apoi, dar, până la urmă, tot a falimentat.

Și... la fel cum au apărut, textele despre CBD au și dispărut. În liniște de parcă ar fi fost retrase de un ins care a consumant uleiuri "pe bază de CBD".

Episoadele astea dau apă la moară celor care spun că există o orchestră mondială care cântă o arie dansantă, iar lumea se mișcă pe ritmurile ei. Iar muzica asta nu poate să fie decât diabolică, cum altfel ne-am justica posomorârea? 

luni, 9 mai 2022

„Normal People Scare Me”

M-am intersectat recent - cred că în dimineața zilei de vineri - în tramvai cu o persoană despre care am vaga bănuială că e gender fluid. Silueta cu pricina era uscățivă. Podoaba capilară avea nuanța castanie și era ornată de niște șuvițe roșiatice, suficient de întunecate să se piardă în backgroud. Tunsoarea tip castron mi-a adus aminte de Șopârlă în vremurile lui de început de celebritate - pentru cine mai știe „formația Animal X. Urechile aveau atașați câte doi cercei destul de discreți (unul înfipt în lobul urechii și celălalt mai sus). Mâna stângă, redusă ca dimensiuni, era împodobită de inele ca ale lui Oreste Teodorescu (pe vremea când era pe câmpiile misticismului)... Dreapta, în schimb, nu conținea niciun accesoriu. În rest, nu avea nimic deosebit. Era la fel de minusculă precum cealaltă. Am mai putut vedea când a coborât înaintea mea - la stația unde ar fi un liceu dintre alea mediocre-bune din oraș - că purta niște jeanși negri, spălăciți, skinny-man gen. Care nu acopereau gleznuțele... Dar nici astea nu erau lăsate pradă răcorii dimineții de primăvară, ci erau protejate de carâmbul unor ghete negre. Curate. Îngrijite chiar.

Nimic aparent violent la persoana respectivă. Sigur, nu era o apariție banală, dar nici nu dădea impresia că o să revoluționeze lumea! Ca să mă exprim ca un mediocru absolut: o puștoaică (deși mie nu mi-a dat impresia că s-ar fi identificat cu genul feminin și e, cum s-ar zice, treaba ei/lor) de liceu (15-16 ani), în căutarea unei identități. La fel ca orice adolescent în căutare de idei care par istețe și pe care vrea să le îmbrățișeze cu toată ființa... Dacă nu ai trecut prin etapa asta de viață, bravo ție! Ești încă un element pe care societatea îl consumă zilnic pentru a-și hrăni vitalitatea. Nici mai puțin important, nici mai mult important!

Ceea ce m-a scos din adormire și m-a aruncat în fântâna unde au borât ideologii a fost însă rucsacul. Pe el am putut citi următorul mesaj: „Normal People Scare Me”. Sau poate era: „Normal, People Scare Me”?... Doar că, la fel ca în cazul Oracolului din Delphi, virgula trebuia să o adăugăm noi. Ceea ce mă face să cred că mesajul era mai direct: „Normal People Scare Me”.

Constat că de la o vreme se înăsprește discursul public. Cuvintele - deși aparent banale - îți sapă în creier un tip de mentalitate pe care este greu să o mai abandonezi. Face parte din tine și din felul cum măsori lucrurile pe care le întâlnești. În trecut, am auzit în serialul Victorious mesajul: „Normal is Boring”. Sigur ideea era luată din altă parte, dar era transpusă bine în viața unor adolescenți, care aspiră să devină vedete media. Iar la liceul de artiști, nu este foarte indicat să vrei să nu ieși din mulțime. Serialul are în subtext, fie și fără să își fi propus asta în mod expres, dorința de a îndoctrina noua generație în ideea de a accepta mai ușor pe cei diferiți.

Mă întreba cineva de ce totuși sunt încă la liber pe site-uri de torrente seriale noi? Iar răspunsul meu a fost: fiindcă așa ajunge o parte a culturii americane în creierele de pe aici. Nu e un gest filantropic. Noi credem că păcălim un sistem, dar de fapt ajungem să ajutăm o anumită cultură să poată să se impună de-a lungul unui teritoriu. Normal că asimilarea nu se va face imediat, dar cu fiecare secundă pe care o petreci urmărind ceva produs peste ocean, te încarci puțin câte puțin cu un mod de a gândi, de privi lumea și viața.

Doar că acum normalul nu mai e plictisitor, ci de-a dreptul înspăimântător! Mesaj radical! M-am uitat pe un dicționar online Cambridge să mă asigur dacă am înțeles bine. Poate o fi vreo nuanță a lui „scare”, care îmi scapă mine. Dar... nu e!

În primul rând, m-a făcut să mă întreb dacă la 15-16 poți să conștientizezi, dincolo de nesiguranța personală, că indivizii ăștia „normali” sunt baza societății care îți împrumută și ție o identitate. Fără societate ce ești? De asemenea, faptul că îți permiți să afișezi un astfel de mesaj de protest radical, spune ceva și despre societate în sine! Există oameni mult mai periculoși decât „normalii”. Ca să nu mai vorbim despre amenințările din prezent. Cât de normal mai pare Putin? M-am dus departe? Oh, da! Dar nu cred că există un consens nici printre cei care au devieri de la normă.

Știu că nu poți să pui nuanțe în sloganuri! Înțeleg și nevoia de revoltă față de o societate retrogradă! Dar totuși mi se pare că ne ducem într-o zonă în care conflictul o să fie inevitabil. Am fost „forțat” să văd două documentare recent despre istoria „celei mai importante democrații de pe planetă”. Și, băi, nene, băi, ce se mai umblă cu democrația în gură pe acolo unde s-au bătut ăia ca chiorii între ei pentru a da democrație din asta la tot poporul! Și încă se bat fiindcă ei folosesc un sistem cu două partide. Clar! Fără balamale și discuții. Ori ești cu unii, ori ești cu alții. Un comentariu legat de integrarea negrilor în politică sugera că au devenit și ei la fel de lipsiți de maleabilitate ca și membrii partidului în care s-au integrat. În loc de o viziune proaspătă, au căpătat aceleași metehne. Iar cei care aveau un „vis” și niște capital politic, au fost asasinați.

E ceva în natura schimbării care cere conflict! Și poziționare drastică. Fără compromisuri. Chiar dacă asta înseamnă că o să se ajungă la o soluție care o să nemuțumească pe toată lumea!

Dar... hei, v-am zis! Tipul ăla de constituție și gesturile... mi se păreau de om care mai mult latră decât mușcă. Am văzut niște rockeri tineri zilele astea. La fel de îngrijiți! Credeam că a dispărut specia, dar m-am înșelat. De rockeri, nu de rockeri îngrijiți. Asta e noutatea epocii! Deci poate că, de fapt, mesajul era mai degrabă: suntem înspăimântați de tirania normalității majorităre și nici nu avem vreo cale de scăpare!

Poate că lumea asta și-a epuizat deja toate resursele de speranță.

duminică, 3 mai 2020

fără certitudini, viața e pustiu

Suntem ca specie - au explicat alții care au studiat oamenii mai bine - niște animale, care trebuie să se agațe de certitudini. Și se țin de ele foarte strâns, că altfel viața devine volatilă... Și e greu să trăiești cu gândul că, de fapt, nu știi nimic cu adevărat. E greu să pui la îndoială ce ai aflat într-o zi de la o sursă care până atunci ți-a oferit chestii de ajutor! E complicat să-ți spui că rețeta pe care o știai ieri nu e bună de nimic pentru noua situație care seamănă izbitor cu vechea situație, doar că are niște amănunte pe care le credeai neglijabile, dar iată că nu sunt!

Am observat deja în societate o relaxare cu privire la modalitatea în care este tratată carantina. Asta deja a dat vânt în pânze celor care „au știut ei de la început” că, de fapt, era o făcătură. Nimeni n-a luat în calcul versiunea conspiraționistă propusă de mine acum două luni, când am zis că ăștia o bagă pe asta cu boala fiindcă vine recesiunea. Acum recesiunea vine fiindcă boală, nu fiindcă e recesiune hai să o băgăm pe aia cu boala. Mă miră cum de nimeni nu s-a gândit la acest cover up al faptelor. Evident că nu aveam nicio dovadă și am zis să bag numai bățul prin gard.

Ce mă frapează e că toți cei care au certitudinea că boala e o făcătură nu au o explicație rațională pentru situația de ansamblu. Avem două puteri mondiale. Chiar trei. Și cu țările importante (alea pe care le știți deja) din UE patru... Unii sunt comuniști! Alții conduși de semidictatori... Alții se pretind democrați. Bă, cum se explică faptul că niște interese doctrinare și economice atât de divergente s-au pus de acord că virusul Covid-19 e periculos? De ce n-ar profita SUA de degringolada din China? Ieșind și spunând public: cetățeni, comuniștii mint cu nerușinare. Nu e niciun virus. Au doar niște probleme economice și dau vina pe o boală inexistentă! De ce nu vine măcar Rusia (al cărei premier se pare că a luat coronavirus) să ne zică: bă, capitaliștii de la New York au probleme economice și au creat o isterie nasoală. Nu mai aveți încredere în pretinsa lor democrație mincinoasă. De ce nu vine Germania și nu zice ceva de genul ăsta clar și răspicat?

Ceea ce știm cu certitudine e că peste tot pe planetă e lockdown! Mă rog, în lumea civilizată... Dacă noua formă de gripă era doar o biată veche gripă sezonieră, nu cred că economiile s-ar fi oprit atât de brusc. Iar dacă economia era cea gripată, iar lumea de la conducere a întors gripa asta către isteria Covid-19, ar trebui să fie măcar cineva care să pună cap la cap informațiile alea și să scoată la iveală concluzia asta! Dacă mi-a dat mie prin cap, de ce nu le dă conspiraționiștilor?? Ceea ce mă face să cred că ne aflăm în mijlocul unei pandemii pe bune. Trăim într-o lume în care cel mai indicat e să te ascunzi în buncărul creat pentru situații apocaliptice și să stai acolo până prin primăvara lui 2021... Un set de cărți și un abonament la Netflix te-ar putea ajuta când vine vorba de trecerea timpului.

Și, ca nu închei textul ăsta într-o manieră așa mai optimistă, vă mai dau o idee de conspirație: știți de ce o să vă oblige să purtați măști în incinte? Ca AI-ul să poate să învețe să recunoască pe cineva doar după privire! E un experiment mondial, vă zic io... LOL LOL LOL

duminică, 16 iunie 2019

Până la urmă suntem cu toții oameni

Omul, după cum ne învață noile scripturi, este un animal tribal. Iar asta se poate constata foarte simplu în cazul discursurilor naționaliste care iau amploare de-a lungul Europei. Chiar și în America a câștigat alegerile prezidențiale un ins care propunea în campanie ingenioasa soluție a ridicării unui zid între SUA și Mexic. Brexitul a bătut monedă pe ideea că imigranții (deci membrii unui alt trib) vor să invadeze teritoriul Regatului Unit și să fure resursele autohtonilor (sub forma joburilor care pun în ziua de azi „pâinea pe masă”). Există la nivelul UE propunerea „Europei cu două viteze” - același noi vs ei... care duce inevitabil la împărțirea în superiori și inferiori. Încurajând astfel și în țările încă în curs de dezvoltare discursul de tip tribal, care se văd în situația de a fi acuzate că nu se ridică la standardele pe care superiorii le așteaptă.

La noi - adică la români - există două clișee ale gândirii tribale: ungurii și țiganii. Bine, mai era și Liviu Dragnea care era cât pe ce să scape de pârnaie prin îngăduința a patru necunoscuți, veniți de nu se știe unde, care voiau să-l ia cu ei (probabil) să poarte discuția hotărâtoare cu Sf. Petru. Patru îngeri? Dar mustăciosul a fost pervers și i-a fentant, cum s-a exprimat chiar el a „scăpat”. Știți cu toții scandările de pe statioanele lumii, unde niște români zeloși i-au înjurat pe conaționalii lor de altă etnie (la pachet cu vecinii? asta n-o să știm niciodată).

Și probabil asta se întâmplă cu toate națiunile de pe mapamond.

Sistemul liberal-democratic și economia de piață au adus prosperitate, dar au adus după asta și o criză care a afectat multă lume. Criza a fost cauzată de abuzurile legislative și de lăcomie. Cât timp a existat un sistem opus civilizației occidentale, oamenii puteau să aibă clar în minte unde se găsește „celălalt trib”. Războiul rece i-a pus de-o parte și de alta pe comuniști și capitaliști. Era simplu și clar. Cei cu înclinații de stânga erau dușmanii occidentului, iar cei cu înclinații de dreapta erau împotriva Uniunii Sovietice. Azi, când nu există decât o singură poveste pe care o recită fiecare, poveste susținută de faptul că încă aduce beneficiile promise, omul modern nu mai știe care e membrul „celuilalt trib”. Civilizația l-a dresat să creadă că membrii națiunii sub umbrela căreia s-a născut sunt semenii lui. Deci cine e în cazul ăsta membrul altui trib? Străinul. Imigrantul. Așa e setat creierul de natură. Și asta speculează cei care recită discursuri naționaliste de succes. E greu să sesizezi manipularea din spatele acestui tip de vorbire publică, întrucât țintește fix în moștenirea biologică setată de evoluție. Și mai are și aparența concretului. Întrucât cei ce se mută pe alt teritoriu caută într-adevăr o viață mai bună, ocupând un loc de muncă pe care băștinașii nu-l prea doresc.

Dar până la urmă suntem cu toții oameni și, cu toate diferențele dintre noi, funcționăm după aceleași principii. În junglă era important ca membrii speciei noastre să aibă o mare adversitate față de membri altor specii... și chiar față de membrii altor triburi de oameni, care se luptau pentru supraviețuire și supremație asupra resurselor. Dar ce să vezi... Nu mai suntem în junglă! Suntem o specie 100% domesticită, care depinde într-o foarte mare măsură de regulile pe care și le-a creat de-a lungul timpului. Pe convenții. Care și-au arătat utilitatea de-a lungul vremii.

Cum facem însă să împăcăm capacitatea noastră de a crede în povești cu înzestrarea genetică utilă în junglă, dar care ne încurcă în drumul nostru spre globalizare? Pur și simplu, o să avem mereu nevoie de cineva căruia să ne opunem. Multe din filmele noastre sunt create pe ideea asta: mereu e cineva „rău” care fie pierde partida cu „binele”, fie iese biruitor... Nu e o chestie întâmplătoare. Chiar și miturile noastre cele mai importante sunt bazate pe dualitate.

Dacă în trecut celelalte specii puteau reprezenta „pericolul”, astăzi oamenii ies în stradă ca să salveze de la eutanasiere reprezentanți ai unei specii derivată din sălbaticul lup. Pur și simplu, există unii care simt mai multă empatie față de câini decât față de oameni. Chiar de genetic vorbind avem nevoie de un „dușman”, totuși nu putem să mai concurăm împotriva altor animale... fiindcă ne par atât de inferioare.

Problemele de la nivelul întregii planete - încălzire globală, suprapopulare, insuficiența apei potabile, poluare, automatizare și lăsarea oamenilor fără locuri de muncă, riscul unui război nuclear etc. - sunt chestiuni care ar trebui să ne preocupe bineînțeles. Dar astea sunt chestiuni abstracte și chiar dacă le simțim efectele deja... totuși de ce ne-am preocupa în clipa de față un război nuclear? Mai bine discutăm despre cum să punem niște ziduri între noi și tribul celălalt: că-s mexicani, țigani, negri, albi sau unguri. Nu contează. Fără ei lumea noastră o să fie mai bună, nu? În loc să asimilăm beneficiile globalismului și ale dinamismului hipercomunicării, noi încă sperăm că identitatea națională și religioasă înseamnă ceva. Fiindcă astea nu înseamnă nimic... Următoarea generație de copii ar trebui educată în spiritul ăsta. Nu să-și abandoneze definitiv valorile culturale, dar să nu le exacerbeze inutil. Altfel, instinctul tribal o să se activeze de fiecare dată când un ins ce pare diferit o să apară prin preajmă.

Poate doar apariția unei specii superioare (celebrii extratereștri care întârzie să ne facă o vizită) să rezolve problema globalizării. Atunci n-ar mai conta nici rasa, nici orientarea sexuală, nici religia sau orice ne dezbină... Am fi cu toții uniți împotriva unei „amenințări din spațiu”.

M-am gândit, de asemenea, că tehnologia ne-ar putea ajuta să scăpăm de acest instict tribal. De fiecare dată când un om are un conflict cu alt om... să fie obligat să petrecă - cu recomandare de la psiholog - o săptămână „în pielea celuilalt”. Ca să înțeleagă că are aceleași tipuri de sentimente, că e animat de aceleași tipuri de dorințe... că nu e diferit.  Sau poate doar prin jocuri bine promovate... de realități virtuale.

E adevărat că eliminarea totală a unor instincte menite să ne ajute nu are numai beneficii. Dar mi-ar plăcea și mie să trăiesc într-o lume în care singurele competiții cu membrii „celuilalt trib” sunt cele sportive (unde să domnească fair-play-ul) o lume prosperă pentru toți. Vreau prea multe, nu?

miercuri, 18 iulie 2018

Documentarele și cercetările despre extratereștri băltesc în aceleași preconcepte ale conspirației...

Întrucât zilele trecute, într-un colț de browser, apăruseră un clickbait care susținea că oamenii ar fi singurele ființe inteligente din univers, mi-am amintit că acum ceva vreme clocisem un text pe care, din lene, nu l-am mai scris. Bineînțeles, din corpul articolului pe care dai click nu reiese în niciun caz că am fi chiar singurele animale care au conștiința morții lor în universul ăsta... Dar astea nu-s decât mofturi!

Cum de m-am intersectat în viața asta cu nemaipomenitul documentar despre fenomenul OZN Unacknowledged? Propaganda de pe site-urile cu subtitrări moca m-a făcut curios (proastă alegere). Prezentarea filmului avea mai mult de un rând, fiind laudativă în privința faptului că realizatorul și-a pus curul la bătaie spunând niște adevăruri incomode.

Doar că aceste adevăruri incomode porneau de la arhicunoscutul caz Roswell. Și totul continua în linia clasică a conspirațiilor - până la dacul Tesla (bine, americanii nu și-ar permite niciodată să spună faptul că pe omul ăsta l-a chemat Nicolae Tesla și era descendent latin din dacii vașnici, cei mai viteji și drepți dintre traci).

Concluziile mele cu privire la acest film - în ordinea numerelor de pe tricou - ar fi:

1. singura idee decentă mi s-a părut cea în care se făcea legătura între apariția așa zișilor extratereștri/indivizi din alte universuri și începuturile experimentelor nucleare printre pământeni. E o speculație, dar nu e una care să nu aibă niciun sens! O fi posibil ca o explozie nucleară chiar să creeze niște deranj în alt univers. Și pentru asta cineva a fost trimis aici să investigheze... Nu avem probe, dar nu putem ignora idea ca fiind total greșită!

2. probabil că americanii (la nivel administrativ și la nivelul serviciilor secrete) știu mai multe despre fenomenele OZN/extratereștri/inși de prin alte universuri. Totuși, nu poți să susții că Edward Snowden e un trădător și să ceri guvernul să desecretizeze toate documentele legate de subiectul care te interesează doar pe tine. Snowden a spus lumii întregi (aducând probe în acest sens) faptul că intituțiile de forță din SUA supraveghează viața de pe internet a propriilor cetățeni. În mod cât se poate de ilegal. Nu cu multă vreme în urmă, utilizatorii de Facebook au protestat de formă din cauza faptului că informațiile despre ei (pe care ei singuri le urcaseră pe internet) erau utilizate pentru a le influența preferințele. Din păcate, ne întoarcem cu toții spășiți în fața display-urilor, fără să luăm foarte în serios avertismentele astea. Așa s-a sacrificat Snowden de pomană, fiind adoptat de taica Putin. Ca să capete acum eticheta de trădător pentru toți adepții teoriei conspirației OZN. Un destin tragic, care merită o poveste mai profundă decât cea pe care am văzut-o în filmul Snowden.

3. Știți ce e greșit la adepții teoriei conspirației legate de OZN? Faptul că ei cred că în documentele păstrate la secret de instuțiile din SUA se găsesc informații tehnice care ne-ar îmbunătăți viața în așa hal încât am renunța complet la poluantul petrol și am folosi doar apă pe post de combustibil. Doar că această teorie suferă de o fractură logică gravă. De ce ar dori cineva să păstreze secret un motor care funcționează doar cu apă? Plm, ni se spune faptul că nu ar fi de acord companiile petroliere cu astfel de chestii. Că ele ar fi plătit deja brevetele lui Tesla. Și le țin acolo ca să ne poluăm planeta, utilizând carburanții din rafinăriile lor! Doar că... dacă aceste brevete ar fi cu adevărat funcționale... de ce ar vrea cineva, chiar și companiile petroliere, să le țină secrete?!!!!!!!!!! Pentru care profit??? Dacă ar exista un motor magic, cum plm să-l ții secret??!!! Asemenea ipoteze n-au sens din punct de vedere economic!!!!!!! Oricine ar deține un astfel de avantaj ar trebui să profite de el imediat! Și la câți bani au deja companiile petroliere... și-ar permite și investițiile necesare către producția de masă a unor automobile minune! Chiar în parteneriate cu producătorii de mașini!!! Deci... concluzia logică ar fi că aceste motoare miraculoase încă așteaptă să fie inventate!

luni, 17 august 2015

Subtitrare - Review - S1 E7 - Revenge; Getting Rich; Aching

Subtitrare Review, Subtitrare Review S1 E7, Subtitrare Review S1 Ep7, Subtitrare Review S01 Ep07,  subtitrare Review - Revenge; Getting Rich; Aching, subtitrare Review - 01x07, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s1 e7, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s01 ep7, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s01 ep07, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s01 ep07 download.

- De când mă știu am avut probleme cu masa. Doctorii spun că bag în mine ca o spartă, dar cine poa' să știe?! Nu? Vrei să știi ideea mea de un milion de dolari? E o botniță care ține gura oamenilor încuiată între mese, împiedicând purtătorul să halească. Ți se pare oribilă abordarea, așa-i?!

- Ce contează ce cred eu? Important e ca tu să știi că valorezi un milion de dolari (bună eschivă, Forrest)! Te-ai prins!
____________________________________________________________

- Recunosc că sunt confuz. Mă întreb cine oare îl ura atât de tare pe profesorul Romer încât să născocească ceva așa complicat cum a fost acea bombă cu fecale ți declanșator.

- Ei bine, Forrest, pariez că nu e chiar atât de dificil  să pui la cale așa ceva dacă te vezi cu un tip care-i mecanic auto al cărui frate e membru al trupelor speciale americane... Pe lângă lichidarea lui Osama bin Laden asta-i flore la ureche.
____________________________________________________________

Știi că dacă în cutia ta se găsește căcat o să te decapitez? Am cinci cuțite ascunse la mine!
____________________________________________________________

„Totul e  dureros.” era cu siguranță un mesaj criptat... ceva care se găsea la intersecția dintre înțelepciunea budismului zen, sfaturile întortochiate ale lui Yoda și emisiunile lui Alex Trebek.
 ____________________________________________________________

Știți glumele alea din școala primară pe care mi le-au făcut răutăcioșii clasei?! Alea din cauza cărora nu mi-au mai acceptat fetele invitațiile la dans?! Ei bine, e timpul acum - la 44 ani - să-mi caut dreptatea! Să le plătesc acelor pușlamele cu aceeași monedă! Fiindcă e așa palpitant să te războiești cu cei ce și-au bătut joc de tine în copilărie. Te ajută să crești în proprii ochi când știi că ești un ins cu care foștii colegi ajunși profi universitari nu se pot pune! Dar... să fiu sincer... e mai curajos să închizi un lanț al răzbunării decât să-l deschizi...
 ____________________________________________________________
- Încep să cred că n-o să ți se întâmple nimic bun, Forrest.
- Ce tot îndrugi acolo?! Am devenit cu 70.000 de dolari mai bogat după ce mi-am ars mâinile și picioarele. Și am negociat suma asta la sânge pornind de la un milion de dolari (fiindcă atât mi-a spus ăla că valorez...). Dar, de fapt, nu valoram decât 70.000. LOL. Dar situația mea se va îmbunătăți foarte curând fiindcă am investit banii în afacerea cu botnițele femeii ăleia... ca să lupt împotriva obezității oamenilor din SUA.

Descarcă subtitrarea pentru versiunea:

Review.with.Forrest.MacNeil.S01E07.Revenge-Getting.Rich-Aching.HDTV.x264-BWB-eng (închizi micuța fereastră care-ți cere să-ți faci cont acolo și apoi alegi download!)

joi, 16 aprilie 2015

De ce consider că sezonul al treilea din House of Cards este dezamăgitor

Am urmărit recent sezonul al treilea al serialului House of Cards (Culisele puterii) și mă declar dezamăgit de scenariul care pare scris de mai mulți inși care sunt certați unii cu alții. Nu există o intrigă politică bine definită. Frank Underwood trece de la o dezbatere la alta fără să comunice nimic nimănui. Proiectul America Works e doar praf în ochi, o măsură foarte puțin explicată... un motiv nu foarte întemeiat să mai introduci la Casa Albă un personaj care îi umanizează pe locatarii de acolo. De parcă asta se așteaptă de la un serial care era menit să explice dedesubturile politice. Eu vreau să văd animale politice încăierându-se! Iureșul pare să îl copleșească pe tacticianul Underwood, care se plânge în final că funcția cea mai înaltă din lume – funcție la care a râvnit cu toată ființa – nu îi oferă posibilitatea să decidă. Este un președinte mediocru, care se agață de un proiect socialist pentru a scrie istorie. Mintea lui strălucită din sezoanele precedente pare epuizată ca o baterie fără curent, personajul fiind amenințat de către cei din partidul său că nu mai este principala soluție pentru alegerile prezidențiale ce au să vină.

De asemenea, unele personaje își pierd funcții cheie, iar situația nu e explicată decât succint de către Underwood. Fără să existe măcar niște scene prealabile, care să ducă spectatorul la ideea de conflict în interiorul partidului advers. Nimic.

La fel se întâmplă și cu năucitoarea candidatură cu care se încheie sezonul! Sigur că știm că Underwood își propusese deja să candideze. Și că discursul său despre retragerea din cursa prezidențială era doar o farsă. Știm asta. Dar nu există niciun fel de pregătire. Intrăm brusc în alegeri, fără o confruntare a lui Underwood cu un eventual adversar din partidul său! Doar ni se spune că partidul fierbe și că nemulțumiții caută un alt om pentru campanie. Proiectul America Works nu l-a făcut extrem de popular pe eroul nostru, mai ales că a fost și retras pe motive de vreme nefavorabilă. Totul pare așa de brusc. Niciun dedesubt, nicio strategie. Totul făcut în pripă, pe picior. Mizăm doar pe faptul că o vom face praf pe Jackie Sharp.

Poate că textul de mai sus e oarecum discutabil. Dar să nu-mi spuneți că situațiile în care este implicată prima doamnă sunt credibile. O fi el președintele Rusiei unul dintre cei mai influenți inși de pe planetă și poate că și-ar permite să-l înțepe pe cel american cu unele remarci de genul: „Dar ești al patrulea meu președinte!” (în sensul că eu conduc Rusia de multă vreme, amice!), dar să o sărute – chiar și într-un cerc restrâns – pe soția ultimului asta nu e deloc realist. Ar urma un scandal cumplit fiindcă pe surse informația ar ajunge la presă. Iar Frank avea destui dușmani, care doreau să-i știrbească autoritatea! Regulile diplomației nu funcționează în felul acesta! Și prima doamnă nu se oprește aici. Ea se mai expune o dată, foarte public, primind admirația scriitorului de la Casa Albă. După o noapte petrecută în celula unui prizonier american din Rusia – reținut pentru implicarea activă în marșurile gay pe teritoriul țării conduse de Viktor Petrov (un fel de Putin mai înalt nițel) – timp în care omul se sinucide profitând de neatenția ei (îi ia cordonul de la haina femeii și se spânzură), prima doamnă decide să îl insulte în față pe Viktor Petrov la conferința de presă pe care ambele părți o stabiliseră de comun acord. Acolo toată lumea părea decisă să aibă un discurs banal, în care se respectă un scenariu clar. Nu poți să fii oaspete al președintelui Rusiei și să-l acuzi de homofobie. Chiar dacă el e homofob. Regulile diplomației sunt altele. Doar că prima doamnă nu ține cont de asemenea chestii! Dacă asta nu ar fi pornit un război în lumea reală, măcar un nou conflict rece ca Antarctica între Rusia și SUA tot s-ar naște pe o astfel de fundație.

Sigur că despărțirea dintre soții Underwood oferă premisele unui sezon al patrulea bazat pe conflictul deschis dintre cei doi. Dar asta s-ar fi putut face și fără un sezon intermediar dezastruos! Ca în orice căsnicie există clipe în care partenerii nu mai ajung la același numitor comun. Când ele sunt mai multe decât cele în care se înțeleg, se impune ca soluție normală despărțirea. Și între Francis și Claire apele încep să se tulbure serios la Casa Albă (ele nu au fost niciodată cu adevărat liniștite). Femeia observă că a rămas cumva în umbra soțului pe care l-a susținut atât de tare! Și își cere drepturile pentru nefericirea prin care a trecut, iar Francis nu prea are ce să-i ofere. E primul om din lume, dar e atât de neajutorat...

Nici măcar chestiile acelea șocante la o adică nu mi l-au mai făcut simpatic pe Frank Underwood. El s-a pișat la propriu pe mormâtul tatălui său și a dărmat un Isus de ipsos (sau din ce material o fi fost făcut) de pe crucea dintr-o biserică. Și cică i-a atras atenția lui D-zeu. Nimic în comparație cu rugăciunea din finalul primului sezon: „I pray to myself, for myself” (Mă rog mie însumi, pentru mine însumi). Avea substanță! Nu intra în contradicție cu structura de animal politic pe care a arătat-o Underwood de-a lungul vremii. Celelalte două acțiuni îmi par fie gratuite, fie fără sens...

Singura chestie interesantă – cel puțin pentru mine – în sezonul al treilea este revenirea la viață (și chiar la activitate politică) a lui Doug Stamper. Cu mici scăpări și aici – căzătura din baie și mâna pusă pe o lingură de lemn – povestea fostului numărător de voturi pare credibilă. Ajuns un nimeni, el pornește iar în cursa pentru recuperarea postului său de lângă Frank Underwood, refuzând calea ușoară și liniștită a colaborării cu o publicație importantă pe bani mulți. Inteligent, el se infiltrează chiar în tabăra adversă lui Underwood și îi oferă informații prețioase acestuia în campania pentru obținerea mandatului legitim de președinte. E o mică problemă aici cu faptul că el e un alcoolic și... începe să cam guste din sticlele cu lichid malefic, dar să trecem peste și să acceptăm că există oameni cu voință puternică. Și cu putere de muncă imensă. Stamper se rupe complet de trecutul recent când o găsește pe Rachel și... o îngroapă. Mi s-a părut impresionant conflictul interior al acestui personaj. Pe de-o parte nutrea sentimente de afecțiune față de fosta prostituată, pe de alta ea îi cam stătea în calea dorinței lui de a se reîntoarce acolo unde a fost multă vreme. Lângă Underwood.

luni, 17 august 2009

Experimentul Philadelphia și alte conspirații OZN

Ceea ce scriu acum am vrut să scriu de când am terminat de citit cartea care poartă exact titlul pe care l-am pus pentru acest post. Cartea e scrisă de cărte Brad Steiger. N-am scris de atunci pentru că mi s-a părut prostesc și nu știu dacă e important ce voiam să spun. Dar acum câteva minute, dându-mă pe net întâmplător, aiurea găsesc asta. Zic: iată iarăși conspirații și manipulare ieftină. M-am săturat până în gât de ideea că extratereștrii vor să vină să ne invadeze sau eu știu ce alt scenariu de film science-fiction. Din ce am citit eu despre acele misterioase răpiri, băieții „cenușii” (extratereștrii care apar cel mai adesea în cazurile de răpire OZN - n.n.) nu au dat nicio șansă vreunui om să poată face ceva să se păzească de așa ceva. Pur și simplu îi paralizau pe indivizi controlându-i mental! Deci dacă voiau să facă ceva rău pământenilor fie o fac deja și nu prea ne dăm seama, fie nu au nicio treabă de acest gen și doar vin aici să facă experimente... Nu sunt cuceritori! Nu are nicio logică să ai atâta putere, să vrei să invadezi Pământul și totuși să nu poți din cauza diverselor servicii secrete sau eu știu ce mecanisme omenești. E absurd!

Al doilea lucru care mi s-a părut stupid la articol e faptul că o lumină care se manifestă nu știu cum e OZN... Un nor ciudat lângă un avion e OZN. OK, dar hai să nu fim chiar așa: am văzut o cioară moartă și spunem imediat că a revenit gripa aviară în toată țara. Mie mi se părea că e mai mult o reflexie a luminii, deși poate mă înșel. Dar nu știu dacă trebuie să ne inflamăm așa că am văzut o lumină, mai ales că oricum nu aveam nicio șansă în fața a ceva care se mișcă cu viteza aia... Și e naivă lumea care crede că numai 600 cazuri OZN au existat în Anglia în perioada respectivă... Să fim serioși!

Nu mă înțelegeți greșit! OZN-urile există, nu contest aici acest lucru, ci doar scenariile prostești care ni se prezintă cu citate de la oameni... Poate de bună credință, dar de ce nu se întreabă nimeni de ce nu ar putea „cenușii” să inducă aceste citate în mintea oamenilor... de vreme ce au dovedit de atâtea ori că au puteri mentale superioare lui homo sapiens? Poate că ei vor să ne fie teamă sau poate nu. Nu știu doar întreb dacă nu cumva ne induc unele idei...

După ce am bătut câmpii puțin pe tema OZN să revin și la cartea pe care am amintit-o la început: presupun că toată lumea a auzit despre acest inedit experiment la care ar fi luat parte la început - din câte scrie în carte - și marele fizician Tesla, care s-a retras când a auzit că la bordul vasului ce urma să fie supus expermentului de teleportare/invizibilitate trebuiau să fie și oameni. Se pare că după plecarea lui Tesla acest experiment a fost condus de un anume Dr. John von Neumann. Despre acest individ am mai auzit când am citit despre calculatoare și limbajul acestora. Se pare că a conceput și o mașină de calcul în cariera sa, informație confirmată și în cartea pe care o folosesc pentru acest post și în cea despre calculatoare. Din lecturile mele acest personaj îmi apărea ca un geniu matematic, capabil să-și amintească citate din cărțile pe care le citise cu mulți ani în urmă - deci cu o memorie excelentă, un geniu în știință! Dar nu asta contează... era doar un fapt divers.

Ca să rezum foarte tare pentru cei care totuși nu știu la ce se referă „Experimentul Philadelphia”: din datele, să le spun așa, oficiale - deși nu prea a acceptat nimeni că așa ceva s-a întâmplat oficial - experimantul se bazează pe Teoria Unificată a Câmpurilor a geniului lui Einstein! Și se referă de fapt la evenimentul produs prin octombrie 1943, când un vas de război al Marinei SUA, pe numele său Eldridge, ce staționa în portul Philadelphia a fost făcut să devină invizibil, să se teleporteze până în alt port din apropiere, la Norfolk, și să revină. Se pare că au existat consecințe nefaste pentru membrii echipajului: unii din ei au suferit combustii spontane și au ars, alții nu au fost găsiți și s-au descoperit urme ale acestora în oțelul din care era realizat vasul, alții au fost internați în clinici pentru oameni veseli - se pare că mulți dintre aceștia nu mai puteau percepe timpul, iar despre unii se spune că au venit acasă și de față cu soția și copii au intrat prin zid și de atunci nu i-a mai văzut nimeni. Ciudat! Despre acestea se mai poate citi și în altă parte, deci nu comentez veridicitatea afirmațiilor pe care tocmai le-am notat; mă puteți crede sau nu. Nu despre asta voiam să vorbesc în pricipal, ci doar voiam să spun câteva lucruri despre acest teribil experiment pentru cei care poate nu au auzit despre dânsul sau cei care nu au informațiile acestea.

Ce m-a făcut să zâmbesc uneori când citeam cartea și să mi se pară o făcătură cam senzațională cu prea puțină dorință de a mai respecta și logica a fost faptul că aici (în carte - n.n.) au fost incluse mărturiile unui om care: pretinde că a făcut parte din echipa de membrii ai echipajului la data când vasul „a dispărut”, că a vrut să sară în apă văzând că echipajul a început să o ia razna și să se panicheze, dar că nu a nimerit apa, ci a aterizat undeva prin anul 1987 în loc de 1943 - spune dânsul - fapt care s-a petrecut deoarece experimentul a creat o gaură în hiperspațiu, un efect pe care îl așteptau cu mare ardoare extratereștrii - care cică ar fi condus din umbră experimentul, dar printr-un acord cu guvernul american de atunci (?), iar această gaură în hiperspațiu le folosea extratereștrilor ca să ajungă la noi mai ușor. Bine zic, dar de ce să se complice niște ființe care au capacitatea să ajungă până la noi să facă un acord cu un guvern al lumii? Și de ce să fie tocmai guvernul american cel care să merite acest privilegiu? De ce nu au fost rușii? (Apropo se spune în carte - e vorba de niște însemnări găsite asupra unei cărți OZN de către un tip necunoscut - ei bine, se spune că în vremurile mai vechi, pe când francezii filosofau atât de frumos, extratereștrii au ales să își creeze reședințe acolo în Franța). Eu nu am înțeles de ce să-i fi ales pe americani! Nu mi se pare logic nici faptul de a te complica să închei un acord cu o ființă inferioră sau pe care o consideri așa (de vreme ce nu prea avem nicio șansă când ne răpesc, zic că ei ne consideră destul de inferiori): e ca și cum ne-am apuca să facem un acord cu maimuțele pentru eu știu ce experiment care să le afecteze în mod direct! Sau ceva echivalent... Cel mai rău la toată povestea mi se pare un lucru destul de evident: personajul cu relatare despre implicarea extratereștrilor spune că în 1987 i-a fost spălat creierul (?) și apoi i s-a luat sufletul și trimis iar în timp (?) în 1950 într-o familie obișnuită, dar că și-a reamintit pe parcurs totul... Doamne! Zău? Chiar așa simplă e treaba cu călătoria în timp? Păi, eu știu că o astfel de călătorie ar afecta istoria!!! Ar modifica ceva în istorie, ar face o istorie paralelă!!! Gândiți-vă, e un joc de imaginație: dacă eu m-aș duce în trecut și cu un pistol l-aș împușca pe cel ce am fost la momentul din trecut, ei bine cine ar mai putea atunci să crească până la vârsta plecării în trecut ca să mă poată împușca? Și dacă nu a existat nimeni care să mă împuște atunci eu am ajuns la vârsta la care am plecat în trecut și m-am împușcat... Și tot așa; am intra într-o curbă temporală fără sfârșit. Ceea ce domnul Bielek nu prea știu cum m-ar putea face să înțeleg în cazul domniei sale și a călătoriilor sale prin timp... Apoi ce garanție prezintă un om care susține că i s-a spălat creierul și că a fost trasportat în timp și că sufletul său a fost pus într-o altă familie... și că și-a amintit??? Ce garanție prezintă? Eu zic că nu prea ar prezenta una... nu e totuși aceeași persoană care a luat parte la experiment, ci una care s-a reîncarnat și vorbește despre el... cam asta vrea să ne spună acest domn. Deci poți să crezi așa ceva? Și un alt aspect dacă au fost implicați extratereștrii de ce să nu-i fi pus ei în minte povestea asta fantasmagorică știind setea oamenilor de senzațional și de ușurința cu care se lasă manipulați în fața a ceea ce nu înțeleg? Revin mereu cu întrebarea asta când e vorba de extratereștri... pentru că au dovedit că ar putea asta, că ne șterg memoria, deci de ce să nu ne inducă și amintiri false?

Mă rog, destul! În carte mai sunt și alte chestiuni ce pot fi discutate: problema Pământului gol și a faptului că acolo sunt de fapt cei ce conduc OZN-uri, e și o reinterpretare a Bibliei destul de interesantă, deși cam forțată pe alocuri... mai ales când vine vorba de frunctul oprit... și mai sunt poate și altele!

Ce mi-a atras atenția e că spre final un președinte american e citat cu privire la ideea de pace mondială între URRS și SUA - dacă am fi atacați de extratereștri ce repede ne-am uni și am dori să salvăm planeta și am trăi în pace, bla-bla-bla... Îmi amintea de filmul Watchmen - care după părerea mea nu e un film inspirat de o bandă desenată obișnuită cu eroi (banda desenată respectivă nici nu este una ordinară!), ci are și elementele lui de profunzime și analiză a personajului din spatele măștii - film în care e pusă la cale o conspirație de către un personaj (supererou, la rândul lui), cu implicarea altui supererou care ar fi fost sursa unor explozii nucleare. Și astfel URSS și SUA care se aflau atunci în prag de război se aliază contra supereroului așa zis nefast. M-a impresionat la acest film un personaj, Rorschach, care nu a acceptat ca o lume - chiar și una în care domnește pacea - să fie fundamentată pe o minciună! Și iată cum moare, lăsând o pată de sânge în zăpadă... zăpada e un simbol al purității și poate și al speranței (e albă). Această crimă știrbește și puritatea și speranța că cineva va deschide ochii lumii: