luni, 31 decembrie 2018

Nu răspund la SMS...

Dap, a venit partea aia din an! În care trebuie să le spuneți în scris var cunoscuților (cu care nu mai aveți aproape nicio legătură) niște cuvinte banale, să știe că încă sunt în lista voastră de contacte... și că nu ați șters numărul:


Ce te faci însă când omul nu vrea să-i trimiți SMS:

Omul, după cum vedeți, e de-a dreptul furios: „nu mai deranjați cu sms nesimțite, contactați-mă...”! Așa că telefonați-i în noaptea de Revelion... în legătură cu anunțul de pe OLX!


Despre ăsta nu pot să spun decât că-i confuz rău. L-o fi prins petrecerea de Revelion abia în luna octombrie și era încă matrafoxat când a scris mesajul de mai sus. Nu-mi dau seama dacă el caută să se angajeze sau să angajeze pe cineva! Fiindcă nici dânsul nu răspunde la SMS, atunci sunați-l și întrebați-l dacă s-a hotărât!

P.S. Și fiindcă sunt un ins care controbăie prin cele mai ciudate locuri de pe internet... Iată ce urare super am găsit:


Happy New Air or Beer or whatever! Bye bye 2018!

miercuri, 26 decembrie 2018

Anunț matrimonial!

Știu că e o mangleală de pe net, dar trebuie să încep prezentarea asta cu următoare observație: de fiecare dată când pleacă în străinătate câte un vecin, în parcarea de la bloc, apare câte o mașină germană la mâna a doua, înmatriculată în Bulgaria. Concluzia? Românii sunt transformers!

Aduc și eu încă o dovadă a acestei concluzii nemaivăzut de științifico-fantastică. Un anunț matrimonial mai sincer decât generozitatea lui Moș Crăciun: șofer, caută mașină:


Prin urmare, dragi mașini/românce transformers, dacă vă interesează un bărbat serios cu atestat de taximetrist, care nu se vinde organizațiilor nefaste Uber și cu care puteți împărți cu adevărat toate plăcerile condusului unor clienți unde au treabă... atunci el e omul vostru. Mazel tov!

P.S. Cine îți mai amintește aplicația Yahoo! Messenger? A fost chestia aia care a făcut trecerea de la mIRC la Facebook Messenger, WhatsApp, Snapchat, kik... și alte drăcovenii care se folosesc acum. Ei bine, cred că șoferul ăsta e trecut prin viață... fiindcă, de regulă, pe Yahoo! Messenger utilizatorii foloseau sh pentru ș-ul românesc.

sâmbătă, 22 decembrie 2018

Vine la mine...

Vine la mine un strat de ruj împodobit cu zâmbet şi chip de femeie şi mă strigă pe nume ca şi cum ar chema pe cineva drag din singurătatea lui selenară. Vin la mine doi cercei împodobiţi cu urechi, tot aproape, şi asta mă face să şoptesc cocteiluri cu gust de aiurea – plăcut, aş zice – să şoptesc, în sfârşit, efervescenţa sângelui. Vine la mine o pereche de ochelari împodobită cu o privire căprui şi-mi deschide poarta sufletului citind acolo, cum citesc eu adevărul de seară, într-o secundă până în abisul indecis al sufletului care tremură dezgolit... citeşte la lumina scânteii ce-mi însufleţeşte deodată dorinţa. Vine la mine o panglică împodobită cu zulufi şi-mi trezeşte invidia pe adierea jucăuşă a vântului de primăvară...

Vine la mine un lănţişor cu medalion împodobit cu gât de femeie şi-mi sufocă voinţa, îmi trezeşte adormitul meu spirit estetic. Vin la mine nişte haine multicolore împodobite cu un corp de femeie (cu umeri goi, sânii micuţi) în care zvâcneşte o inimă... şi îmi accelerează până la deraiere sfiala îndrăzneață care-mi strigă că aş vrea să pot strânge în braţele mele totul, să fiu invidios pe îngeri pentru că-l pot acoperi împotriva ploilor cu aripile. Vin la mine un ceas şi o brăţară împodobite cu mâini... şi mă iau cu blândeţe şi speranţă de braţe trăgându-mă către trenul 2049, trenul care te duce în locul în care nu există durere/suferință!

Vine la mine o fustă şi nişti tocuri de pantofi împodobite cu picioare şi mă poatră pe drumul cu ecoul tocurilor, cu ecoul acesta ce-ţi anunţă parcă un plic cu o invitaţie în viaţa cuiva... Cum spuneam vin la mine tot soiul de accesorii şi de haine sofisticate cu trup şi suflet de domniţă şi astea mi se întâmplă mie de parcă eu nu aş fi tot eu, cel de ieri... cel de tot timpul ăsta superficial până şi în superficialitate... Cine ştie... o fi de la asteania de primăvară (în miez de iarnă?)...
P.S. Am găsit vechitura asta printre fișierele mele (pe care le credeam într-o vreme pe veci pierdute)...

marți, 18 decembrie 2018

Cum să te angajezi ca bonă

Nu cu mult timp în urmă, exista un curent de gândire (probabil mai există, dar, nefiind interesat de prostii, nu m-am mai intersectat eu cu el) conform căruia dacă-i ceri universului ceva și te comporți cu încredere că universul o să-ți ofere acel ceva la care ai aspirat, atunci universul are să facă pe dracu-n patru pentru tine! Pe înțelesul tuturor, treaba se cheamă autosugestie. Îți pui în minte că o să ai o minge cu semnătura lui Messi pe ea, te comporți zi de zi ca și cum ai deja mingea respectivă, iar din cer n-o să pice o pară mălăiață, ci chiar mingea cu cu autograful celebrului fotbalist.

Duduia de mai jos nu privește cu încredere viitorul, ci mai degrabă cu aroganță! A depășit de mult încrederea, deci... în conformitate cu superstițiile unora... ar trebui să reușescă mai repede decât ceilalți, nu?


Copila asta de 20 de ani îți face ție un hatât, alocând din timpul ei valoros de mers la cumpărături pentru îngrijirea plodului tău! Auzi ce exprimare: „Aloc timp pentru îngrijire copil”, după care continuă: „aș fi dispusă să am grijă de copilul tău”. Ar fi dispusă, bă! Nu-i ca toate alea de fac treaba asta pentru bani. Asta-i dispusă!

La următoarea propoziție se scapă totuși: „Îmi place mult să petrec timpul cu copii!” Să fie din pricina faptului că la 20 de ani, gândește ca o puștoaică de 14?

Finalul parcă e adresat unui tătic pervers: „Aștept mesajul tău pentru a vorbi despre mai multe detalii și totodată pentru a ne cunoaște!”... Lăsăm la o parte exprimarea stângace (și eu mă mai grăbesc uneori, deseori adică) și ne axăm pe ceea ce contează: modul delicios în care încheie... cu faptul că e dispusă să îl cunoască pe tăticul pervers cu un copil din flori și nevastă în Spania...

sâmbătă, 15 decembrie 2018

Dialog peste timp (III)

Primul mesaj de pe gard (cel despre faptul că, probabil, o ea este mai coardă decât marea) zăcea acolo de acum câțiva ani:


Presupun că evenimentele din 10 august (anul de grație 2018) nu l-au lăsat indiferent pe poetul gardurilor din parc. Adică, a așezat fix lângă mesajul despre gagică-sa și o urare de iubire orală Jandarmeriei: Muie Jandarmeria!


Revolta lui pentru atrocitățile din 10 august e la fel de sinceră precum iubirea față de una care e mai coardă decât marea. În sensul că intră toți în ea, cum a intrat jandarmeria în protestatari: