"Îl am pe văr-miu acolo, vrei să-l sun?"

Am avut recent o discuție cu un coleg de muncă și mi-am dat seama de un fel de mentalitate tipic românească. Țineți minte - sau poate nu - că în copilărie, atunci când puiul de om se simțea depășit de situație și ceilalți/celălalt era deja în avantaj, acest apela la rudele cele mai apropiate "Îl chem pe tata care e polițist" etc.

Ei bine, românul cu tupeu face același lucru și când e prins că face ceva ilegal. Nu își recunoaște greșeala sau cere scuze, nu încearcă să facă apel la umanitatea celuilalt pentru doar un avertisment fiindcă a fost o scăpare minoră. NU! Oricum, dacă ar face asta ar fi considerat slab. Căci prostia celor cu autoritate este imensă! În loc să fie îngăduitori cu ăia care chiar nu creează probleme adevărate, ei îi îmbulinează aiurea... Când vine vorba de un infractor recunoscut însă se codesc să aplice regulamentele!

De aceea, românul știe că el trebuie să fie mereu pe atac imediat ce se găsește în situația de a fi penalizat pentru ceva încălcarea unui regulament. Se știe, nu? Cea mai bună apărare este atacul, focul la ei, ai-n-ai mingea, tragi la poartă! A fost campionatul mondial de fotbal, chiar trebuie să vă învăț eu toate? Deci te-au prins, nu ai scăpare, nu poți să te sustragi situației, atunci i-o tai ipochimenului cu "Îl am pe văr-miu, vrei să-l sun acuma?".

Sigur că poate nici măcar nu ai un văr acolo unde pretinzi sau, de asemenea, vărul respectiv nici nu are puterea pe care o proiectezi în fața celui cu care vorbești... Dar nu e important asta! De multe ori doar la auzul acestui refren insul crescut în lumea asta înțelege că nu e bine să te persecute. Că nu se știe. Pare omul ăsta prost îmbrăcat, nici felul lui de a vorbi nu îți inspiră autoritate, dar știe cuvintele astea magice! Nu poți să folosești incantații fără să fii inițiat, nu? Îți trebuie o bază, înțelegi mersul... Parcă din profil dacă te privește mai bine semeni cu Merlin și o pelerină cu glugă nici nu te vezi bine la față. Clar se poate să se înșele în privința ta. Deci mai bine te lasă în pace. Nu se știe ce fel de blestem o să arunci asupra lui, ce năpastă îl poate aștepta... Cu magia neagră nu te joci!

Într-un sistem în care toată lumea depinde de cineva, când ameninți că ai și tu pe cineva, undeva... activezi atât speranța, dar și frica. Frica aia că, dacă dispare susținerea subit, dispari și tu din schemă.

E o mentalitate de slugi, unde sluga care se vede în frunte se comportă de parcă e stăpână, dar devine iar slugă atunci când i se reamintește că biciul se găsește în altă parte. Ce fel de reguli să aplici în lumea în care și cel mai decăzut ins poate să arunce în față cuiva "cu autoritate" faptul că "Îl am pe văr-miu acolo, vrei să-l sun?". Nu te bagi, nu ți se bagă!

"Nu sunt perfect Dar sunt ediție limitată"

Câteodată cred că nu o să am energie suficientă să găsesc zilnic materiale care ar putea să hrănescă AI-ul. Care să mă aprecieze odată ce a căpătat conștiință de sine. Și, chiar atunci când ajung la perspectiva asta pesimistă, mă găsește subiectul pe mine:

Unii oameni nu au simțul ridicolului sau, cine știe, preferă să trolleze internetul. De multe ori nici nu știu unde se trage linie. După felul în care a fost construită imaginea de promovare înclin să cred că e doar mișto de internet...

După textul care însoțește imaginea, însă, nu mai sunt atât de sigur.

Recunosc meritele de a atrage atenția într-o lume în care atenția celorlalți valorează foate mulți bani! Dar, dacă totul e pe bune, m-ar întrista să știu că un ins super mediocru, dar caută o sinecură, a avut o idee așa de fistichie. Mai există varianta că un prieten cu niște cunoștințe în grafică IT l-a ajutat pe amicul său mai slab pregătit să îți găsescă de lucru "în domeniul care-i place". Cu toții aspirăm la chestii simple care să ne ofere suficienți bani și suficient de mult timp liber încât să nu facem riduri de la o vârstă tânără. Dar, de asemenea, nu toți avem șansa să facem fix ce poate face orice prost și să primit și bani la schimb și timp liber suficient încât să nu ne stresăm de tineri.

Până la urmă, cu toții suntem ediții limitate. Suntem irepetabili, chiar și dacă suntem neadaptați pentru lumea în care trăim! Deci mesajul nu susține un neadevăr. Dar emfaza cu care este expusă o banalitate, face totul foarte interesant! 

retur

Nu obișnuiam să returnez produsele cumpărate online. Asta deși multe nu și-au făcut deloc - în sensul că deloc-deloc-deloc! - treaba pentru care le-am cumpărat. Mi se părea, și încă mi se pare, că, atunci când ai de-a face cu oamenii, intervine un soi de restricție socială care te împiedică să faci asta. În primul rând, e chestia cu un curier care niciodată nu vine atunci când te aștepți tu.

Dar au început să apară soluții mai eficiente. Cutiile în care poți să programezi să-ți vină o comandă de pe net pot fi folosite și pentru returnarea produsul cumpărat online. Ceea ce ușurează procesul și te scutește de interacțiunea cu oamenii.

Dar e un schepsis și aici. De cum am completat toate formularele de retur mi s-a spus printr-un text: hei, hei, hei... dar ce avem noi aici? Un retur zici? Bravo! Te felicit pentru curaj și, chiar, pentru îndrăzneală, dar să știi că trebuie să împachetezi coletul astfel încât să încapă în cutia destinată lui. La care eu, în mintea mea, n-are, mă, cum să nu încapă! Ești tu text pus aiurea. Nu tot de la o cutie din asta l-am luat? Hai, mă, că ne luați de proști.

Doar că... m-am dus eu încrezător la cutia inteligentă cu mai multe cutii cu cadouri și... încerc codul QR. Canci! Nu-l citea, Zic, hm, o fi lumina. Să folosim tastatura. Și a mers. S-a deschis o ușiță cu un compartiment îngust. Ca atare, am aflat pe viu, în teren, cum s-ar zice, că avertismentele despre dimensiunile minuscute ale căsuței de retur sunt cât se poate de admisibile la locul faptei.

Este doar o măgărie să ai compartimente pentru comandă mari, dar pentru returi să n-ai decât unele micuțe. Trebuia să fie și aici un impediment. Adică, de ce ar fi toate simple? Să se învețe minte introvertitul! Dacă nu a cumpărat ce trebuie, să doară! Să simtă pe pielea sa faptul că lipsa de experiență în aventura asta a alegerii de produse fără recenzie merită să se plătească. Așa cum se plătesc domia și prostia. 

de ce urăsc oamenii

Detest oamenii. În general. Sunt obositori și emoțiile lor impredictibile mă exasperează. Ca să nu mai spun că, având ca primă fază de reacție "gândirea rapidă", sunt și foarte proști. Pe mine incluzându-mă în tagma asta!

Am încercat să urmăresc zilele astea un clip recomandat de youtube. Subiectul era oarecum interesant. O să mai scriu despre chestia asta cândva. De ce ar trebui bărbații să reînceapă să citească? Recunosc că nu am avut răbdare să urmăresc toată argumentația. A fost o săptămână obostiare, lungă și energia mea este limitată. Și mai e și modul ăsta de dădăceală explicativ-plictisitoare de contextualizare și povestire, care mă face să închid imediat. Cert e că, pe diagonală, insul cu barbă roșcată bine stilizată la coafor spunea că avem chestii de învățat din cărți. Și enumera tot soiul de chestii clasice din care el trăgea învățăminte.

Or, el se referea la bărbați, nu la puștani fără experiență de viață. Dacă îți trebuie Iliada și Odiseea ca să înțelegi unele chestii... poate că îți lipsește capacitatea să le înțelegi într-o primă fază, iar cititul tot nu are să te ajute cu nimic. Dar fie... Nu am stat să văd exact ce a spus omul în 20 de minute, fiindcă timpul este prețios, deci există posibilitatea să mănânc rahat!

Subiectul însă m-a făcut să mă întreb de ce aș putea să fiu mai empatic cu personajele din cărți? Iar răspunsul ar fi destul de simplu: fiindcă nu trebuie să trăiesc zi de zi cu personajele respective! Când începi să îi cunoști cu adevărat pe cei mai buni dintre oameni vezi cât sunt de plicticoși, de obositori și încărcați de o răutate absolut banală. Personajele fictive rămân așa cum le creionezi în minte pe de o parte, iar pe de alta cum a dorit autorul să le facă să pară. Nu există niciun dinamism la ele, sunt statice, închise precum prințesele din globurile de cristal în care "ninge" dacă le scuturi.

Ba chiar, atunci când le revizitezi, să poți avea impresia că ți-a scăpat nu știu ce detaliu. Dar tot tu adaugi un strat de înțelege asupra situației. Cuvintele din care sunt construite rămân aceleași. Deci, de fapt, tu te-ai schimbat. Ai evoluat. Ăsta fiind un lucru pozitiv pentru tine!

Pe când despre oameni - odată ce ți-a intrat în cap o anume meteahnă - nu mai poți să spui că sunt altfel. De fiecare dată când fac un gest care te scoate din sărite îți vin în minte, nechemate, toate impresiile alea nasoale. Nu contează că a avut o zi proastă, că are probleme la fel ca tine, că tu însuți/însăți i-ai creat probleme... Nu contează!

De aceea, mă simt mult mai bine în singurătate. Ador cel mai tare clipele când nu e nimeni în jur, când e liniște și pot să mă relaxez. Poate că inabilitatea asta socială mă ține pe loc - în sensul că evitând oamenii cu orice preț nu primesc nici oportunități pe care să le fructific - dar ăsta sunt. Un om prost care detestă alți oameni fiindcă sunt proști. 

isus bine

 insul care a lecturat același text ca mine - și a dorit să împărtășească internetului și gândurile lui legate de ceea ce a lecturat - avea tendința să sublinieze unele alegații și să pună alături un "Așa e!" sau un "Fain!"... sau ceva de majoretă:

 O să revin la afirmația din text mai târziu. Ceea ce mă interesează astăzi este cum un adevărat creștin se apleacă asupra unei cărți cu titlul "Cel mai bogat om din Babilon". Da, în sufletul lui vrea să devină bogat, vrea să pună mâna pe "ochiul dracului", ba să se îngroape în atâția ochi... Să lase orbi toți dracii de sub pământ și de pe pământ chiar. Dar totul împreună cu Isus:

 Așa se întâmplă când o inteligență de duzină se întâlnește cu un text care îi vorbește despre chestii contrare celor în care el crede cu tărie. Nu poate să privească literatura într-o perspectivă cononativă, nu are capacitatea să facă distincția între conotație și denotație. Ia totul ad litteram, conceptul de "discurs la figurat" îi este străin. Și se aprinde tare când citește despre zei și puterea lor asupra micimii umane:

 Dumnezeul iudeo-creștin (care are legături cu textele babiloniene fără dubii) este singurul adevărat! Astfel că ajungem la absurdități precum cea de mai jos:

 E ceva schizofrenic la mijloc... Să te visezi stăpânul lumii fizice, dar să ții morțiș să îți asiguri și un loc la sânul lui Avraam.

Real Brăila

Să-mi confirme și mie cineva! Acolo scrie Brăila, nu Barcelona, nu?

Vă zic, (în conformitate cu mizeria aia plătită din bani publici) la Brăila s-a inventat datul cu șutul în minge, nu doar cu șundeaua pe stradă! 😁

P.S. Atât de tare e apreciat fotbalul prin zonă că Municipalul e la un cutremur distanță de prăbușirea totală.

pe stânga că vin bicicletele

Am început să merg des prin parc. Și-s în continuare uluit de lipsa de educație rutieră a oamenilor care circulă pe pista de biciclete. Adică, e marcată corespunzător, e marcat sensul de mers al bicicletelor și eu tot sunt nevoit să le explic oamenilor că pietonii circulă pe partea stângă. Mai sunt și deștepții ăia, care mă ocolesc prin dreapta mea, ca să se ducă pe urmă în dreapta lor.

Într-o seară, un ins cu părul alb a ținut morțiș să-mi arate că dânsul este în etate și eu - ca june fără experiență - ar trebui să mă dau la o parte din calea lui. Mișto, tataie! Dar e pistă de biciclete. Deci, nene, du-te-n pula mea pe partea stângă și ai să vezi că nu vreau să stau în fața ta! Că nu-mi ești drag. A mai pus și mâna pe mine ca să-mi confirme „Ai dreptate!” și m-a ocolit, ca un om isteț ce era, prin iarbă. Bine, boss! Dar, câteva seri mai târziu, l-am zărit tot pe banda dreaptă ca să se mute pe stânga fix când m-a zărit pe mine!

Mă, oameni buni, se circulă pe stânga pentru că bicicliștii merg pe partea dreaptă. Așa ăla care vine din spatele tău nu mai e nevoit să te facă atent, ci doar trece pe banda lui, iar pe ăla care vine din față îl vezi, te vede... și te ocolește. Asta e logica!

Câțiva metri după incidentul de mai sus, două mamăi era să fie călcate de niște bicicliști mai vizetejiști. În definitiv, aia chiar e pistă de bicicliști, nu loc de promenadă. Nu mai are băncile din trecut, deci respectați în pula mea asta! Când am văzut-o pe mamaia aia că-și pune mâinile în cap de teamă să n-o ia curentul de la viteza bicicletelor, mi-am dat căștile jos și le-am zis: Pe stânga, ca să poată să vă ocolească bicicletele! La care un biciclist care venea mai din spate: „Corect!” LOL

Ehe, într-o altă seară, o mamă cu puii ei se plimba prin parc tot pe pista de biciclete. Dar familia trebuia să ocupe tot asfaltul! Că de ce să respectăm dungile de pe caldarâm? Sunt „decât” pentru fraieri. Și eu din stânga mea văd că vine o bicicletă din față... Dau căștile jos, zic: Bicicletă... Familia nimic. Doar un ins mai mare înțelege și se mută în stânga lor. Și se și oprește. Ei veneau din fața mea ca și bicicleta. Ceilalți se pun pe dreapta. Mă bag eu în iarbă să aibă loc omul cu bicicleta să treacă și strig iar ca un dobitoc: Pe stânga, ca să poată bicicleta să vă ocolească! Iar mama deșteaptă: „Nu știu reguli”. Pe un ton din ăla superior! Adică, nu știe și e și mândră de treaba asta!

Și eu căpos. Pot merge pe trotuarul de la șoseaua Buzăului, tot pe lângă parc. Nu mă mai intersectez cu atâția idioți. Las să vină frigul și întunericul toamnei și pe urmă nu mă mai deranjează nimeni prin locul ăla! Până prin martie, o să fie liniște prin zonă!

Nu cred că Viorica Dăncilă e proastă

Mai e o zi (poate plus încă un scurt răstimp implicând acomodarea cu ideea și pregătirea trădărilor finale) și Viorica Dăncilă o să fie istorie (dacă mă înșel... contează?). O să dispară în subsolul politicii, de acolo de unde a venit. Căci ea nu este intrigantă cum e combinagiul păcălit Victor Ponta.

Am citit odată ceva ce i se atribuia lui Napoleon: „Gloria e trecătoare, obscuritatea enernă”. Doamna, de acum fostă premier, s-a bucurat de oarecare glorie în rândul românilor. Ba, s-a ținut de mână și s-a pupat cu nenea ăla cu sciatică Juncker... Cu ce preț? Contează? Obscuritatea e eternă, nu?

Presa de la noi i-a cules fiecare greșeală de vorbire din cadrul discursurilor. Iar dânsa nu rata nicio ocazie să dea presei ceva cu care era deja obișnuită. O chestie facilă pentru orice om care înțelege limba română la un nivel cât de cât decent! Dar jurnaliștii aveau ce să mestece, oamenii aveau de cine râde, subiectele importante treceau mai repede... toată lumea era fericită! Mai puțin dna Dăncilă, care era „proasta României” în fiecare seară la TV. Și de ce? Că nu recita corect în limba română un discurs scris de altcineva. Înseamnă asta că e proastă? NICIDECUM! Nu și-a reamintit care-i aria cercului la o conferință de presă. Gata, e proasta clasei. Soto!

Dar știm deja că presa de la noi - după sistemul pus în aplicare de Fox News - se situează de o parte a unei baricade și caută clișee despre partea adversă (pe care le repetă continuu). Căci atât poate să guste orice tip de public. Omul care muncește n-are vreme de subtilitate... Bârfa ne ține uniți cu ăia de pe lângă noi. Ai auzit, bă, cum vorbește aia? Zici că n-a depășit clasa a patra! Or, dna Dăncilă a fost chiar profesoară! Că a fost o profesoară foarte slabă, sunt convins! Dar asta n-o face o proastă! Și sunt convins că știe să rezolve probleme de clasa a patra la matematică. Nu, n-o cunosc personal, nu mi-a dat meditații la mate - că n-am luat niciodată meditații la mate - și nici nu încerc să fiu scursură umană precum acel coleg al dnei Dăncilă, care susținea că femea asta arată fenomenal (de la înotul din tinerețe). O fi având el vreun fetiș aparte cu femei pitice și plinuțe! Dar nici nu vreau să mă comport ca un neputincios intelectual, care trebuie să comenteze prestațiile publice ale unor demnitari inferiori din punct de vedere intelectual.

Căci asta e jurnalismul azi. O industrie pe prea mulți bani, în care se analizează discursurile politicienilor. Fum și oglinzi. Bârfă. Exagerare până în pânzele albe. A comis unul o bâlbă? Perfect! Avem pe cine să numim prost câteva luni bune! Nimic de substanță. Nimic care să conteze cu adevărat...

Pare că vreau să o scuz pe dna Dăncilă pentru faptul că ne va părăsi... Nicidecum! Într-un fel femeia merita tot ce i s-a întâmplat! Pentru că a acceptat într-o primă fază să fie sluga prin care Liviu Dragnea voia să conducă la Palatul Victoria. Și, în al doilea rând, întrucât nu s-a cărat odată ce păpușarul a fost condamnat la închisoare. Bineînțeles că asta ar fi însemnat clar că nu era decât un argat, care, rămânând fără stăpân, a eliberat locul. Dar nu! Ca o blenoragie umană ce este s-a statornicit locului și a ajuns iată să fie teoretic în cărți pentru Cotroceni. Deși se vede clar - ca și în cazul lui Iohannis - că rolul de președinte e prea mult pentru un om atât de mărunt! Atât a putut genera clasa asta politică - într-o țară de unde am face bine să ne cărăm: doi mediocri ridicoli, fără carismă, fără avergură, fără idei, fără nimic! Mai mult decât atât, dna Dăncilă a spus cu propriile cuvinte împleticite că în epoca Dragnea n-a putut să se desfășoare la adevărata ei valoare politică. Deci a fost un simplu servitor al intereselor mustăciosului. După asta însă nu s-a cărat în văgăuna ei obscură, unde agoniseala e mai simplă, dar influența mai puțin evidentă. A rămas să fie supusa cui? Nu știm, știm doar că și-a păstrat alura de inadecvată...

Și, fiindcă nu s-a retras când a fost cazul, și-a meritat - ca orice ins de nimic - admonestarea primită din partea presei! Dar... eu nu aș fi insistat pe faptul că e proastă! Că nu e proastă... orice s-ar zice. Nici mare agramată nu e... Era doar incapabilă să vorbească public! Și nu reușea să utilizeze discursuri create din cuvinte care nu sunt ale ei! E greu să rostești public chestii în care n-ai pus nimic din ceea ce ești tu. E ca o corvoadă! Pe care însă, în nimicnicia ei, femeia asta a acceptat-o! Iar eu pe acest punct nevralgic al personalității ei aș fi insistat! Zilnic! Să se știe ce suflet de târâtură are!

Din tramvai...

Reportaj - că tot merg zilnic cu tramvaiul...

Știți vorba aia: Vorbești aiurea-n tramvai? O știți, normal că o știți...

Eu mă așezasem taman la fundul tramvaiului. Ca un spectator...

Trei copii (cam pe la 12 ani așa), mai măslinii la ten - unii i-ar fi numit pui de șaur, puradei sau ciori - se înghesuiau pe două scaune lipite. Prietenul lor ședea vizavi pe scaunul simplu.

În fața celor trei s-a așezat la un moment dat un cuplu. El - îmbrăcat regulamentar în blugi și jachetă de blugi - purtând o muscață Dragnea style - avea vreo 40 și ceva. Păr încărunțit pe alocuri. Ea - blondă - purta niște pantaloni roșii, care n-o avantajau deloc. Deși erau strâmți pe cur, acesta părea presat cu lopata.

Cei trei magnifici au început să se îndeletnicească fix cu muzica pentru care nația din care fac parte e celebră. Vocalizau și ei pe nas în speranța că exersând zilnic o să ajungă la fel de celebri ca Florin Salam.

Mustăciosul s-a întors de câteva ori spre ei fără să le zică nimic. Cred că în mintea lui avea impresia că privirea lui o să-i facă să se simtă rușinați. Ei, aș! Copiii își vedea de treburile lor artistice, ignorând mustața nemulțumită.

După câteva stații, bărbatul și-a luat consoarta de mână și se pregătea să coboare. Doar că s-a răzgândit. Prea l-au ignorat nesimțiții ăia mici! Așa că și-a lăsat soția iubită la ușă și s-a dus să se războiescă moral cu ei. Le-a fluturat biletele compostate de dânsul prin fața ochilor ca pe niște hârtii cu o valoare incomensurabilă și a grăit:

„Bă - accentuat, ca și cum ar fi urmat niște lucruri nemaipomenit de serioase... să ia aminte dracii la ce spune omul cu mustață că dracii îi ia altfel! - știți ce sunt astea? Copiii se uitau la el nedumeriți... în timpul ăsta omul continua: Voi ați cumpărat vreodată așa ceva? Ăștia mici tot nimic! Nimic... că l-au scârbit în așa hal pe bărbatul mustăcios cu indiferența lor de le-a aruncat biletele în sictir și le-a întors spatele să dispară... să nu-i mai vadă! Asemenea creaturi el nu poate suporta!”

Ca orice gentleman, a luat-o înaintea nevestii ca să-i ofere mâna la coborâre, nu? Doar că ceva-l sâcâia-n mațe parcă. N-a fost suficient de disprețuitor cu niște copii de etnie rromă în ziua aia! Serios acum... trebuia să le mai transmită ceva urgent. Așa că s-a întors spre ei de pe scara de coborâre în stație și a mai azvârlit cu niște înțelepciune morală către nerecunoscători: „Unii mai și muncesc, bă!” și s-a repezit apoi în jos, fericit de propria elocvență.

Numai că domnul vatman (sau batman, cum îmi place mie să-i spun) n-avea timp de războie morale în tramvai... așa că - în clipa când l-a zărit pe caldarâm - a pornit vehiculul de pe șine... Și a închis ușile! Așa că soțioara dragă și cu fundul plat și roșu a rămas blocată în tramvai, iar el, gentlemanul, moralistul, muncitorul, cumpărătorul de bilete de tramvai... singur în stație. Atunci le-a revenit piuitul și celor patru: „Vezi! Dumnezeu!” Soto! S-a făcut dreptate! Dumnezeu șade ca la dispecerat și se uită peste tot pe Pământ și când dă de scene din astea interesante, pune mâna pe telefon și sună un înger - care cere ajutorul unui drac - și crează neplăceri idioților, care se iau la harță aiurea în tramvai cu niște copii.

Prostul nu e prost destul... până nu e și fudul...

Două condimente

Când spui că un ins este „sarea și piperul” unei anumite conjuncturi, vrei să spui că ipochimenul respectiv chiar a este omul care pune lucrurile în mișcare, care dă gust unui eveniment sau care reușește pur și simplu uimească auditoriul!

Ce facem însă, în cazul în care eroul povestirii vrea să păstreze doar caracteristicile unui singur condiment? Când Yang se detașează de Yin?

Practic, rapsodul gardului de piatră își neagă jumătatea sufletească și menirea de om special, doar fiindcă nu vrea să fie considerat plicticos, anost, monoton, mult prea des uzitat, clișeu...

Doar ca să transmită că el este mai mult Yang (iute, sangvinic, caustic, dur, spontan etc.), se disociază, precum se disociază apa de ulei și dracul de tămâie, de ceea ce l-ar putea face uman și învingător.

Despre sare ne parvin de la înțeleptul mucalit, Ion Creangă, câteva povești esențiale în situația asta. Mă refer aici la povestea drobului de sare, care pune pe jar proștii și la povestea iubirii față de părinte „ca sare-n bucate”...

Un mod absolut enervant de a-ți promova site-ul când pică!

Din când în când mai vreau și eu să citesc opinia unor oameni mai inteligenți și ceva mai culți decât mine. Și încerc în acest demers al meu să accesez site-ul Republica.ro. Fostul gândul.info. Am zis la plural? N-are importanță. Nu mi s-a întâmplat doar o singură dată să primesc în loc de pagina căutată de mine mesajul acesta:

Cu vreo câteva postări în urmă v-am arătat o modalitate simpatică de a arăta că site-ul tău e plecat cu sorcova de pe server. Era ceva simplu, dar în același timp creativ... îți spunea și o poveste despre menirea site-ului și te și amuza. De data asta avem în față reversul medaliei. Cuvinte multe încercând în primul rând să măgulească și să lingușească orgoliul probabilului ins care ar dori să le citească textele: „Nu ne așteptam ca atât de mulți oameni inteligenți să intre în Republica” bla-bla bla.

1. Știu că suntem în epoca asta a societății de consum. Și că orice chestie care e de vânzare trebuie să încerce să se promoveze cumva. Dar când simți nevoia să lingi în cur în felul ăsta un posibil cititor înseamnă că nu dai doi bani pe IQ-ul lui. Un ins inteligent știe și singur că-l duce capul, nu trebuie să fie lingușit. Doar ăia snobi ar pica pe fenta asta!

2. Primul lucru care mi-a venit în minte în clipa când am citit mesajul ăsta pe ecran a fost: „Proștii nu citesc (aici nu-mi mai amintesc numele ziarului francez din trecut, dar mi se pare că ar fi L'Observateur; de asta am și zăbovit înainte să urc pe net textul ăsta; nu am găsit încă referințe despre subiect încă, dar promit că fac editare imediat ce dau de informația necesară!!!)”. La care oamenii cu sarcasm fin au replicat: „Proștii îl scriu!”. Același șablon se poate aplica și în cazul Republica.ro: dacă nu vă așteptați la așa ceva înseamnă sunteți deosebit de proști! :)

P.S. Probabil că nu redactorii din prima linie au venit cu ideea asta creață, ci un isteț de pe la departamentul de PR, dar ei o girează cu prezența lor pe site!

Concert din nemuzică de Bach

Lumea e împărțită pe găști pe un simplu criteriu: ce preferă să li se toarne în cantități industriale în urechi.

Să ne lămurim: dacă tu crezi că tot ce auzi în zilele astea se poate numi muzică atunci ești în eroare. Compozițiile simple pe câteva note repetate la intervale mici n-are cum să fie cu adevărat muzică! Sunt doar frânturi. Ca și cum ai spune că o cană luată din ocean reprezintă oceanul... Probabil, singurele compoziții care sunt îndreptățite să poarte denumirea de muzică sunt chestiile realizate de către Mozart et. co. Dar, hei, trăim în secolul chestiilor alerte. Nu avem timp să ascultăm în profunzime complexitatea muzicii! Eu... nu pricep foarte bine muzica clasică. Nici nu am educația necesară, nici nu mi-am bătut capul să mi-o creez. M-am mulțumit multă vreme cu surogatele astea comerciale (de maximum 6 minute), dintre care cel mai aproape de ceva cât de cât complex s-ar găsi doar jazz-ul. Rock-ul nu-l pot suporta din cauza zgomotului cu care eu nu rezonez. Și n-am înțeles de ce să vreau să îmi pun în urechi niște țipete gâjâite care se presupune că m-ar instiga la revoltă. Dacă aș avea nevoie de mesaje să știi că mai simplu e să citesc. Nu să-mi lezez timpanul și creierul.

Prin urmare, de când sunt mic am avut ocazia de foarte puține ori (spre rușinea mea) să ascult cu adevărat muzică! Fiindcă e prea complexă și nimeni nu m-a educat. A trebuit să înțeleg singur. Doar plictisindu-mă de mai toate chestiile ce mi se oferă. Sau pe care le-am îndrăgit.

Prin liceu am început să consum în exces hip-hop. După Categoria grea Paraziții deveniseră trupa aia adevărată. Cu mesaj complex. Altceva. Filosofie în rime. Și la examenul de bac - la proba de franceză - a trebuit să susțin de ce nu-mi place muzica tehno și ce gen ascult eu... cu argumentele de rigoare. Îmi dau seama ce ridicol eram când susțineam că de fapt hip-hop-ul e muzică și e importantă fiindcă, de fapt, mesajul e cel mai important. Nu muzica în sine! Să fim serioși! Hip-hop-ul nu e muzică! Îmi place cum o arde de cele mai multe ori Spike la caterincă pe beat. E un fel de standup... cu fundal muzical și versuri cu rimă. Fiindcă sună mai interesant! Și Jon Lajoie a priceput asta. Și face niște chestii foarte șmechere, pe care nu cred că are pretenția de a le numi muzică! Fiindcă nu sunt muzică! Hip-hop-ul nu e muzică!

Nu vă mai bateți cu cărămida în piept ascultătorilor de rap că voi sunteți cei mai adevărați inși care înțeleg complexitatea muzicii - care după creierul vostru atrofiat constă în mesaj - fiindcă e o prostie. Dacă vreți muzică... atunci băgați Bach et. co.! Normal că n-o să aveți răbdare pentru așa ceva. Fiindcă e mai simplu să consideri că niște chestii de trei minute și ceva îți aduc tot atâta cultură cât ar putea aduce o carte. Or, eu zic să încercați mai degrabă cărțile și informația scrisă - fiindcă e ceva mai complexă - decât o piesă hip-hop în care Cedry2k se străduiește să vă convingă că D-zeu l-a înzestrat pe el cu atâta minte încât poate să vă educe și pe voi. Fiindcă D-zeu nu l-a înzestrat cu nimic. Că nu există! Ceea ce vă spune el în versuri când se dă informat se găsește pe net! Doar că vouă vă e lene să citiți. Și vă prefaceți că suferiți tot de handicapul orbirii preluând informația audio și preferând să scrieți stupizenii pe youtube:

S-a zis și cu inteligența celor care ascultă hip-hop. Mulți nici măcar nu filtrează deloc ce aud. Măcar așa puțin. Dacă Nimeni Altu' se laudă în versuri că el este unicul artist care face muzică pură... atunci robii lui precum niște zombii o să se încoloneze în formație și vor ataca pe oricine spune că vocea lui răgușită de la atâta tutun pe care nu-l pot duce plămânii săi pe picioare... nu are cum să producă muzică! Nici măcar sunete care să aducă întrucâtva cu surogatele muzicale ale zilelor noastre! Adda, n-o fi ea cea mai complexă voce de pe planetă, dar cel puțin poate produce sunete care sună destul de bine. Și chiar dacă nu sunt cel mai obiectiv ins în domeniul ăsta - fiindcă îmi plac vocile feminine! - totuși... cum, plm, să fii atât de imbecil și să consideri relevantă o astfel de comparație?!!!! Se presupune că Nimeni Altu' ăsta... îți dă de-a gata principiile după care să te ghidezi în viață! Asta ai înțeles tu de la el?! :|

cum să videochat - se întoarce...

Hai mă, că-mi făceam griji de pomană că nu ating 500 de postări anul ăsta. Adică, mă înecam ca țiganu' la mal. Dar site-ul bestjobs e o încântare. Chiar și a doua zi de Crăciun.

Se pare că ăia de au pus anunțul de care m-am legat acum câteva zile... îmi citesc blogu' și au recidivat. Ce prost sunt eu: auzi, poți de fapt să blochezi nu doar IP-urile din România, ci și pe cele din țările în care s-a dus vecinul la cules de mure!

Doar că eu repet: internețul is never safe! De unde, plm, știi tu că de fapt georgel s-a dus în Spania?! Dacă tu stai tot timpul în casă ca să faci videochat ca să-ți permiți o casă și un trai decent „în câțiva ani” (casă - ca să dulce - ca să)?!

În plus, poate că tu știi despre georgel că s-a cărat în Spania, dar de acolo omu' a emigrat în Dubai fiindcă a dat lovitura după un an la cules zmeură! Degeaba blochezi IP-urile din Spania. Fiindcă se poate ca georgel să te vadă din Dubai!

Sau... așa cum am mai spus... cineva te poate înregistra - exemplu: Simple Screen Recorder - iar clipul poate fi încărcat pe site-urile de specialitate. Înregistrarea cu pricina poa' să zacă pe net ani de zile fără știrea ta. Apoi, te măriți, te angajezi sau eu mai știu ce... iar cineva (din anturajul tău) caută pe site-urile cu pricina material pentru joco del mano. Și poate s-a săturat de pornoistele profi - care mimează grav și ostentativ plăcerea - și vrea ceva mai autentic... deci caută la categoria videochat. Dă peste isprăvile tale din tinerețe... Mă, aia nu-i bianca?! Și mai adună câțiva martori ca să fie și el sigur! Cuz u know. Internețul is never safe. It is 4ever! Like love... LOL. Și te ia la întrebări!

Mai ia în calcul că după căsătorie s-ar putea să apară copii. Și... un filmuleț cu isprăvi din viața grea de studentă... zace pe net ani de zile... neștiut de nimeni. Iar fiica/fiul tău... din curiozitate perversă descoperă capodopera. Bă, aia seamănă cu mama soto! Cuz internețul is never safe! It is 4ever. Like love...

Dar astea sunt probleme pe termen lung. Sigur că se poate să ai noroc și nimeni să nu afle nimic. Nu vreau să descurajez fetele și băieții (băjeții - cum s-ar exprima Cedry2k) care au de gând să-și încerce norocul mizând pe o slujbă care nu implică munca. În definitiv, nimănui nu-i place să tragă din greu pe salariul minim pe economie.

Ce-mi place la acest nou anunț e faptul că amintește de salariu: el vine de două ori pe lună întocmai ca o leafă obișnuită! Deci trebuie că te simți ca oricare alt angajat. Ești în rândul lumii. Lipsește doar mențiunea bonurilor de masă!

Limba română nu ți-o cere nimeni! Doar engleza conversațională. Adică, oh, so good. Yes, love it in my pussy... yeeeeeeeees! oh... ah... great. not in my ass... no... LOL. Dar ne mai luăm de la o cratimă trântită aiurea? Doar lupii ne dă în fiecare zi târcoale. E inspirată de folclor, neicușorule... adicătelea, ce să mai facem acordul?! Așa cânta Burebista... așa cântăm și noi. Autentic. Româna aia arhaică. Fiindcă noi vrem să ne redescoperim valorile dacice, dom'ne! Și ia! Să purtăm ie și ițari pe stradă! Da, că tot sunt la modă pantalonii mulați de ambele sexe. Cea mai faină explicație pentru această alegere nefericită: lup singur... lupii... e de fapt haită... deci haita ne dă... doar că textul nu spune: că ne dă haita târcoale!!! LOL. Bravo, oaie! Cum le știi tu pe toate! Ești mai deștept decât tine însuți!

Modele de cereri de demisie

Multă lume are nevoie de sprijin și instruire înainte să facă un gest atât de abupt - și firesc - pentru avansarea în carieră. Prin urmare, eu - un ins luminat și pentru care nu se va ține doliu național fiindcă a fost la o petrecere nefericită cu specific americănesc - am să ofer câteva modele de cereri de demisie:

Domnule Președinte,

   Subsemnatul, Victor Viorel P., domiciliat în București, str. (habar n-am, că doar nu-s prieten cu politicienii ca ziariștii consacrați de la televiziunile de știri), nr. (plm... nu poate fi decât 69), bl. (eventual vilă), având funcția de Prim Ministru la SC România Furată și Mințită SRL, cu marca de contract (vedeți voi ce aveți scris pe contract), vă rog să-mi aprobați cererea de demisie/de încetare a contractului cu acodul părților (ca să nu intre în preaviz) începând cu data de 04.11.2015.

       Data,                                                                Semnătura,

                                                                                                           

Domnule Președinte,

   Subsemnatul, Găbiță Oprea, domiciliat în București, str. (habar n-am, că doar nu-s prieten cu politicienii ca ziariștii consacrați de la televiziunile de știri), nr. (plm... nu poate fi decât 69), bl. (eventual vilă), având funcția de Viceprim Ministru la SC România Furată și Mințită SRL, cu marca de contract (vedeți voi ce aveți scris pe contract), vă rog să-mi aprobați cererea de demisie/de încetare a contractului cu acodul părților (ca să nu intre în preaviz) începând cu data de 04.11.2015.

       Data,                                                                Semnătura,

                                                                                                          

Domnule Președinte,

   Subsemnatul, Cristian Popescu-Piedone (moamă, ce tare sunt... vă sparg să moară mama de nu vă sparg... și celebru, să moară copii lu' Ciupilica), domiciliat în București, str. (habar n-am, că doar nu-s prieten cu politicienii ca ziariștii consacrați la televiziunile de știri), nr. (plm... nu poate fi decât 69), bl. (eventual vilă etc.), având funcția de Primar, sector 4 - mun. București, la SC România Furată și Mințită SRL, cu marca de contract (vedeți voi ce aveți scris pe contract), vă rog să-mi aprobați cererea de demisie/de încetare a contractului cu acodul părților (ca să nu intre în preaviz) începând cu data de 04.11.2015.

       Data,                                                                Semnătura,

                                                                                                          

Simplu, nu? Doar aveți nevoie de ajutor. Nimic mai mult. Succes în carierele voastre încheiate. Adio și rămâneți cu bine. Urmează Vasile, Cătălin și Alina la butoane. Că doar nu credeți că vreunul din stradă are experieța necesară unei funcții înalte în stat!

P.S. întrebare: dacă unii oameni care au fentat sistemul ca să scoată niște bani în plus din afacerea lor cu distracție sunt acum încarcerați fiindcă lăcomie... și există alți oameni care spun că și ei sunt deopotrivă de vinovați - în aceeași speță!!!!! - făcând declarații cât se poate de publice... de ce nu sunt luați măcar la întrebări, ci divinizați ca fiind niște inși de o sinceritate cutremurătoare?!!! Să sugi pula, bă, acum ți-e frică de consecințe? Dacă nu se întâmpla nenorocirea asta și acum te distrai cu banii fraierilor care veneau în cușmelia ta neamenajată corespunzător... fiindcă: la noi merge și așa!

inspirational quotes (2)

#douwannaaninspirationalquote ur shit smell like all others shit, motherfucker! pic.twitter.com/xgwnSeKnVB

— Golan Trevize (@golantrevize000) September 16, 2015

#douwannaaninspirationalquote eventually, u will die and worms will eat ur flesh motherfucker! pic.twitter.com/CrRqVUFkTa

— Golan Trevize (@golantrevize000) September 16, 2015

Către d-nul Radu Alexandru de la Cațavencii

Mă uit și la comentarii și văd ce de adoratori ai. ok, selecție naturală. cum vrei tu. numai că lașitatea și prostia - ignorarea unor pericole viitoare - fac parte din categoria instinct de conservare. am 25 de ani, o viață ok... vreau să fiu individualist, nu mă fute de grija la nimeni... de ce să-mi risc eu viață și fericirea pentru ca pe viitor o generație nevinovată de copii să nu fie nevoită să riște refugiindu-se?!
 
De asemenea, niciun loc de pe Pământ nu e absolut sigur. Și nu e atât de simplu să te muți unde vrei. Că probleme de limbă, de respingere culturală, că nu-ți permite partidu'... și diverse alte cauza. Așa că-ți faci cuibul unde poți, încercând să te adaptezi individual fără să-ți pese prea tare de lume. Ci de alea 20 de grupuri din care zici tu că facem parte.
 
Problema e că într-o clipă, cineva pe planetă decide că locul în care ți-ai făcut tu cuib... e locul unde vrea el să sape o groapă cu bombardeaua. E și responsabilitatea lui să te ajute să ieși de acolo. Așa cum spui tu. De preferință înainte să dea cu bombardeaua.
 
Nimeni nu-și săpa singur groapă ca să plonjeze în ea. Încearcă să se adapteze cum poate. Cum și tu - în loc să te cari de aici - ai rămas într-o țară de rahat! Te-ai dus în capitală unei țări secondhand fiindcă erau ceva mai multe șanse, dar tot lângă tata Putin ești, mânceacas! Și nu te văd ținându-te de un steag pe care scrie Coldea jos labele de pe țara asta! Ci scrii mult despre pitzipoance și cocalari. Chestii facile, pentru proști. De ce? Fiindcă e mai avantajos pentru tine. Ca și pentru ăia care au ales să nu se luptă cu sistemele din țările lor și să-și ducă viață individual.
 
N-or fi relevanți mulți oameni, dar sunt nevinovați. 100%. Au încercat să-și apare ce aveau cum faci și tu. În zona lor. Că nu ne putem înghesui toți în locuri lipsite de conflicte. Mai ales că nu e niciun loc absolut sigur.
 
Greșelile trecutului? Serios? Tu de ce nu încerci să le îndrepți?! Preferi să cânți în strună unor autosuficienti, care cred că au înțeles cum e viață și consideră că femeile de serviciu mai ieftine or să-i ajute la ceva. O să creeze dezechilibre sociale. Și când sunt dezechilibre sociale și siguranță ta - individualist cum te consideri - va fi pusă în pericol. Dar se pare că instinctul de conservare nu te ajută să raționezi până acolo! De ce să te legi la cap dacă nu te doare?

Ce proști sunteți!

Nu mă interesează dacă statul român vrea să facă o moschee imensă pentru islamiști aici. Sigur, banii (fie că sunt de la statul român fie că-s ai turcilor) se puteau cheltui pentru lucruri mai utile... dar oricum cei din România ajung în brațele nehaliților care consideră că trebuie să arate cu orice preț cât de tare s-a schimbat statutul lor social de când s-au infiltrat printre ăia din gașca lui fură-tot.

Aud tot soiul de păreri alarmiste: oh, vai, dar dacă or să ne omoare pe toți într-o stație de metrou? Plm, frate. Statul român le crează loc de întâlnire și uneltire - dacă e să-i luăm în seamă pe alarmiști! - islamiștilor. Cum să te detonezi în țara în care ți s-a pus pe tavă un loc în care poți să plănuiști distrugerea americanilor în voie?! E ca și cum ai vrea control la domiciu la fiecare 24 de ore! Nu poți să mai ai o viață intimă.

Or tocmai atitudinile astea ostile față de suflarea musulmană sunt total inadecvate. Căci ațâță inutil spiritele într-un stat în care se zice că domnește prezumția de nevinovăție. Cei care vor veni aici - în cazul în care se va concretiza proiectul moscheei/ii - or să știe că de fapt pășesc pe un teren neprietenos. Dacă toată lumea și-ar ține gura și s-ar respecta dreptul omului la prezumția de nevinovăție... musulmanii ar veni aici cu drag și ar considera România stat prieten. Or fi ei membri NATO - dar sunt tratați ca vasali - și ne-au ridicat un lăcaș pentru a-l venera pe Allah! ar zice.

Dacă ar fi să mă gândesc oleacă aș putea să bănueisc faptul că licuriciul n-a fost deloc încântat auzind ce decizie nu prea înțeleaptă a luat guvernul unei țări membre NATO. Nu convine ălora de le suntem noi subalterni să le aducem dușmanii în casă... sau măcar pe lângă ea. De asta s-a pornit aparatul de combătut moscheea. Aparat care e menit tocmai să agite spiritele!

Dacă îi primeam doar cu moscheea gata, musulmanii ne-ar fi putut lua drept amici. Acum sigur le-am dat ideea că noi ar cam trebui să crăpăm într-un atentat, fiindcă asta pare că ne-ar face bine. Ne-am confirma niște temeri nejustificate! Cât de deștepți suntem!

Eu, infractorul

Era îmbrăcat cu un tricou roz. Cu guler. Descheiat. Cum se poartă. Ținea la vedere - destul de sus - o legitimație. Mintea mea îl asocia cu omul ce-ți poate mânca vremea dacă-l lași. Așa că am ridicat labele superioare în semn că nu mă interesează deloc ce are să-mi comunice și am dat să-l evit cum evita Hagi adversarii. Omul însă era insistent. Mi-a blocat calea cu brațul stâng: „Unde te duci?!”. PLM, acasă! Dăăăă! Îmi cere: „Bonu' fiscal!” Ah, despre asta era vorba. Ok... extrag precum un chirurg nepriceput din buzunar hârtia pe care o mototolisem acum câteva clipe și i-o întind cu încrederea celui care speră că o hârtie stă între el și libertate. În regulă, verifică... „Ai la tine produse care nu se află înscrise pe bonul fiscal?!” What? Hell, NO! Da, da. „Am primit de la dispecerat informația că ai avut mișcări bruște. Erai la un moment dat cu alea în mână după care umblai în buzunar.” LOL. Și asta înseamnă că? Cel mai probabil ai furat ceva. Din buzunarul propriu! Ce deducție logică. Fiindcă lângă raftul cu crătiți lui i se părea pesemne adecvat să fi pus în buzunar o furculiță sau ceva.

Normal. Intră tu în magazin fără cărucior, având ten bronzat și mers oarecum ciudat și scrie suspect pe tine. Prostul care o freacă toată ziua cu ochii beliți în monitoare abia așteaptă să dovedească cât este de zelos. Dă-te la un colț ca să-ți așezi banii pentru plata unor amărâte de periuțe și se va striga BINGO! Felicitări, ești norocosul câștigător al unei vizite la camera de percheziție. Nemaifiind trecut prin situația asta, panicându-mă... nu mi-am mai apărat cu încredere drepturile și integritatea! Nu cred că e un lucru foarte deștept să  te lași dus departe de ochii unor martori - care nu neapărat să intervină, dar măcar să vadă! - într-o odaie cu doi oameni ceva mai solizi decât tine. Vrei să-mi faci percheziție? Cheamă poliția și câțiva martori. Eventual cineva care să mă reprezinte și pe mine. Iar dacă nu găsești nimic să plătească ăla care e vinovat pentru umilirea unui client inocent! Să-mi dea tot salariul lui brut pe cinci luni. Și așa sunt șomer de cursă lungă.

Când am auzit: „Hai cu noi să facem o verificare”... mi-am zis: gata, precis mă pun să mă dezbrac. Din fericire, nu a trebuit decât să scot jerpeliturile din buzunar și să mă las pipăit de insul cu tricou roz. Am scăpat de striptease. Umilit? Ei, nope. Să te simți umilit că unii te consideră hoț? Doamne ferește! Doar că nu mai calci în magazinul cu pricina să cumperi nici măcar gumă orbit. Toată lumea greșește. Toți avem „calități proaste” (doar la mama am mai auzit expresia asta - iar ea are doar 7 clase), nu defecte. Calități proaste! Există doar calități - ele pot fi bune sau proaste. Interesant mod de a comunica faptul că abilitatea de a fura e o calitate! Proastă, dar o calitate! :)

Managerul - l-am considerat șef fiindcă avea cămașă albă și pantaloni negri și părea să le poată dea ordine celor doi - a început un discurs penibil în care: „Ne cerem scuze, se vor face reinstruiri, se vor lua măsuri, se vor face verificări... bla-bla-bla” - sincer, aș fi vrut să-l opresc, să-i spun: Știi cât de penibil îmi pare treaba asta?! Am luat suficiente cursuri de PR încât să nu dau nici măcar un ban pe vorbele tale. Sigur, mai frumos să pari profesionist decât să mă umilești în continuare, dar vorbele tale nu mă impresionează! Deloc.

Am întârziat apoi fiindcă tipul cu tricoul roz a trebuit să scrie ceva pe o hârtie. Cum că nu m-au bruscat sau ceva. Nu, m-ați umilit. Și prin faptul că tricoul roz mă tot contrazicea: eu încercam să-i spun că ar trebui să existe scannere la porți... el nu! că dacă am chiloți antifurt. Plm, nici nu știu dacă există așa ceva. Cum să fiu atât de prost încât să mă duc la supermarket să fur?!!!! Citisem cu o zi în urmă faptul că un băiat cu un laptop, cu o antenuță și un soft reușea să depisteze rețelele nesecurizate și deci să acceseze datele stațiilor de acolo (tranzacții, conturi bancare, social media... everything!). Și eu să mă duc la supermarket ca să ce? Să-mi pun în pantaloni patru flacoane - deși nu prea pare termenul adecvat - de pastă de dinți (fiindcă „sunt flexibile, se mulează pe corp, doar capacele rămân vizibile” LOL - sigur, n-am putut crede așa ceva, dar nu l-am mai contrazis pe tricou roz fiindcă nu e bine pentru integritatea ta să contrazici oamenii când ești în inferioritate. Oricum vorbea cam mult, multe explicații, iar eu aveam în cap doar ideea că trebuie să mă car dreacu' de acolo cât mai curând!) de 30 de lei bucata (există pastă de dinți așa scumpă? ok, m-am uitat pe net și se pare că există flacoane de Colgate și de 26 lei... deși majoritatea nu depășesc 5 lei). Doar că pasta de dinți nu se comercializează în cutii de carton? Ca să scoți un flacon de acolo, oricât de iluzionist ai fi, cred că se cam observă!

Ce bine pregătit ești tricou roz să devii politcian. Discurs atent, calități proaste și o amabilitate prefăcută. Plus capacitatea de a explica orice! Chiar și frecvențele radio și cum interferează ele unele cu altele. Am să te țin minte! Nu mai calc eu în vechiul supermarket Kaufland din Brăila - doar era Penny în drumul meu! - dar când am să-ți văd chipul chel pe afișele electorale să nu te votez niciodată! Stai liniștit, domnu' manager, că nici pe tine nu te votam. Păreai că faci aia din obligație. Ai sesizat că nu dau prea mulți bani pe prostiile tale. Fiindcă mă concentram să par atent, dar nu-mi păsa! Ți se părea așa o corvoadă să mă convingi că îți pare rău cu adevărat pentru umilința produsă...

Le-am întins mâna lui tricou roz și celui care semăna cu un fost coleg de liceu - rotofei dar mic de statură - ăsta fiind ceva mai înalt... și dus am fost. Și așa nu-mi plăcea să văd de fiecare dată când merg la cumpărături pe bătrânul cerșetor cu picior lipsă.

P.S. am tendința uneori să las bonul fiscal acolo. și de data asta voiam să las hârtia acolo - mai ales că ochelarista părea începătoare și se mișca greu la casă, iar eu sunt contra pierdutului vremii la cumpărături - și să mă duc. vă dați seama ce circ ar fi ieșit?! oh, da!

Nu discutați cum trebuie!

Doliul de pe internet din ultima perioadă – provocat ce-i drept de o tragedie – a readus în discuție legea Big Brother. Suflă în pânzele celor care consideră că trebuie ca statul să știe cât mai multe despre indivizi pentru a-i putea proteja de teroriști. În definitiv, voi aveți ceva de ascuns? Nu vreți să fiți în siguranță? Și cu elanul ăsta în discurs poți să susții orice.

Să fim totuși realiști: ce teroriști am avut în România? Omar Hayssam. Plm, ce a făcut statul cu teroristul nostru? L-a făcut scăpat! De ce să-i dau dreptul statului să acceseze viața mea privată de pe internet când de fapt nici nu s-a ocupat cum trebuie de apărarea interesului național?! Așa că nu mai fiți proști. Nu mai acceptați discursurile stupide de la TV. Dacă o fi ceva, statul român va fi în cârdășie cu teroriștii... Și mai e o chestie de bun simț: Românie e cu 50 de ani în urmă. Deocamdată, nu e o țintă veritabilă pentru un terorist care vrea să bage spaima în mapamond! Și de ce să cred eu că infracțiunile se fac pe internet, când de fapt oamenii se pot întâlni foarte bine și să discute acte de cruzime în altă parte, știind că de fapt tehnologia e monitorizată atent. Și dacă folosesc tehnologie: pot accesa netul relativ anonim: browserul Tor, iar discuțiile le pot face mai departe de ochii securitații prin intermediul lui TorChat!

Cât privește pe ăia care pleacă în lumile civilizate, ei oricum își asumă un risc și așa... Și se supun legilor și exigențelor de acolo...

Nu cred că religia e principalul factor. E doar un catalizator. Principalul factor în toată povestea terorismului francez se bazează pe ideea că integrarea unor tineri în societatea asta în continuă schimbare a eșuat! Și ce face ăla care nu-și găsește locul? PLM, caută puncte fixe de care să se agațe. Religia e un punct fix! Nu trebuie blamată în niciun fel. Cum nu trebuie să ne dăm ochii peste cap că a avut loc un atentat asupra libertății de exprimare! Eu cred că opiniile cinstite și echilibrate nu au fost lezate!

Acum prostul o să zică: uite unul care e de acord cu teroriștii! Nu prostule! Nu mi se pare corect să moară oameni pentru ca tu să-ți impui un anumit punct de vedere! Și mi se pare chiar în regulă ca fiecare să aibă dreptul să spună ce gândește. Cum dorește el. Nu despre asta e vorba. Ci despre faptul că discuția se poartă într-o direcție greșită! Nu religia e problema. Până la urmă nici prostia... ci doar cum facem să aducem la același numitor oamenii care nu se integrează în societățile superrapide în care valorile se modifică amețitor! Întrucât, din ce am înțeles eu, nu teroriștii din Orientul Mijlociu au adus moartea. Ci francezii... născuți în Franța.

Acum nu vreau să spun că jurnaliștii trebuie neapărat să moară, dar am citit o chestie spusă mai în glumă mai în serios: dacă vezi o mulțime de oameni care fuge dintr-un loc și doar unul își vâră nasul acolo... înseamnă că el e reporter (David Randall - Jurnalistul universal)! Uneori riscul meseriei, cică! LOL.

Fii servici

Deja m-am plictisit să remarc faptul că responsabilii cu scrierea anunţurilor pentru angajare (din cadrul departamentului de resurse umane) sunt nişte analfabeţi:

"Servici" nu spun nici măcar ăia de bat mingea cu bastârca cu racordaj pe zgură, iarbă sau ciment... E serviciu. Rimează cu viciu! Mânca-mi-aţi cariciu! :)

Cât de analfabet să fii să devii în aşa hal de distrus încât să adaugi i-uri acolo unde nu este cazul ca să nu te faci de râs că tu habar nu ai unde şi când se pune un i şi unde şi când se pun doi i. Nici nu e mare filosofie: vorbeşti limba de mic - dacă nu eşti complet surd auzi că, în cazul de faţă, se aude un i "scurt". Numai în cazul în care i-ul este "lung" se mai adaugă unul: "trebuie să fii puternic"... fii puternic... fii deştept şi gândeşte înainte să scrii. Analfabetulule!