luni, 25 aprilie 2016

Marian Dragomir a început vânătoarea de electori și folosește toate armele populiste

Suntem din nou în acea perioadă a anului. Cum care an?! Anul electoral! Personal, am două variante: dacă se întâmplă să fiu convocat pentru a lua parte activ... mă voi prezenta la vot și-mi voi anula buletinul sau, dacă STS-ul zice că, în cele din urmă, nu-s eligibil, îmi văd frumușel de treburile mele... imitându-l pe Ludovic Orban la alegerile prezidențiale în propria curte, așteptând ca vecinii să-mi dea replica taman ca la jocul „op-op-heroina”.

Pe distinsul Marian Viorel Dragomir l-am întâlnit în această viață față în față. Ba aș putea spune că am purtat cu dânsul o conversație profesională. Prin 2009, vara... mă aflam în redacția ziarului Monitorul de Brăila. Întrucât dădeam impresia că-s băiat serios și era o lipsă cruntă de subiecte - ca apa în deșert - ce-mi propune d-na Gabriela Rusu - în clipa aia redactor-șef? Ia du-te tu, copile, la Garda de Mediu. Marian Dragomir împlinește două luni de activitate, facem un material despre el. Eu la facultate învățasem că înainte de interviu trebuie să te documentezi, să știi cu cine o să ai de-a face, să ai o listă clară de întrebări... în orice caz, să poți stăpâni cumva situația. Ei, aș! Ne proptim noi în chestii din astea?! Nu trebuie să știi mare lucru, băiete! Facem un material despre omul Marian Dragomir! Gata, șefa. M-am liniștit. Doar curg apele de pe mine de la căldură. Să nu-ți faci nicio problemă. Marian e pâinea lui D-zeu! O să vezi că o să fie bine! Ce? Nu știi unde-i Garda de Mediu? N-are nimic! Uite ai și șofer! Te duce Mihai Duțescu - omul lucrase prin presa din oraș, era agent comercial, dar, fiind în concediu sau ceva, mai dădea pe la redacție fiindcă prima dragoste profesională nu se uită niciodată. A fost cel care mi-a mărturisit un secret legat de jurnalism: nu se fac bani din așa ceva, puișor! Singurele clipe când apare banul sunt scurte și se numesc campanii electorale. În rest, bătaie multă de cap și satisfacție financiară scăzută.

Zis și făcut! Îl sună d-na Gabriela Rusu pe d-nul Dragomir și-l anunță că-i vine un copil să se joace cu el de-a jurnalistul cu politicianul. Conversația se încheie cu sintagma „Te pupăcesc!” - Doamne! cât de mult uram construcția asta verbală și modul în care era rostită! Am ajuns repede la Garda de Mediu. Mihai D. avea cu el un aparat foto destul de bun și i-a făcut o poză pentru ziar distinsului Marian Dragomir - care a ținut să vadă dacă a fost prins bine în poză... Ok, nimănui nu-i place să apară șifonat în ziar! Și-s lăsat singur ca să încep interviul.

Scot reportofonul, pornesc casetuța și discutăm. Avem niște întrebări stupide pregătite așa ca să nu par că mă bag și eu aiurea în seamă pe acolo. Omul vorbea mult. Am început să mă simt bine. Chiar îi plăcea să vorbească, nu trăgeam cuvintele de la el cu cleștele. Zeii care protejează jurnalismul erau cu mine în clipa aia... Nu spunea mare lucru, dar aveam multe cuvinte pe care să le aduc în redacție. După vreo două minute casetuța reportofonului s-a deteriorat. Se rupsese banda și rotițele alea se învârteau în gol. Vulpoiul a observat și mi-a atras atenția. Mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva cu reportofonul, dar n-am înțeles ce mi-a spus politicianul. Iar atunci când mă pregăteam să verific aparatul... cel din fața mea a făcut un gest care mi s-a părut deplasat (și pe care-l consider și acum la fel): mi-a dat la propriu peste mână. Gen: lasă-l! Fii atent la ce-ți spun eu! Bine, când m-am întors în redacție și am făcut efectiv constatarea că nu înregistrasem nimic pe bandă... mi-am dat seama că de fapt zeii jurnalismului nu fuseseră cu mine. Ghinion, cum ar zice d-nul Președinte! Noroc că îmi notasem niște chestii pe foile pe care le căram după mine și m-a ajutat și memoria. Nu poți să-l faci ca un interviu? Na belea! Asta e! Îl scrii oricum! Materialul - retușat la modul grav de către d-na Rusu - a apărut într-un număr din ziarul Monitorul de Brăila cu semnătura mea. Îl găsiți pe la biblioteca din oraș, e printr-un număr din iulie dacă nu mă înșeală memoria.

La un moment dat, în timp ce discutam - d-nul Dragomir vorbea mai mult decât îl întrebam eu! - văzând că situația cam băltește zic: știi, amice, pe mine m-au trimis ăștia să scot un material despre omul Marian Dragomir. Dă și tu niște informații despre viața ta personală. Parcă lucram la Libertatea sau Cancan în vremea aia: bagă și tu indiscreții să am ce scrie. Imediat și-a dat seama cu cine are de-a face! Cât de prost e ăsta! N-a realizat nici în clipa de față de ce se află el aici! Și, neîntrebat, a început să vorbească despre ferma de porci a lui Caruz. S-a plâns că el nu poate face mare lucru în cazul ăsta fiindcă nu se poate băga peste comisarii Gărzii de Mediu. (voiam să-l întreb: Nu-s în subordinea ta, amice? Doar că... eram trimis să fac un material prietenos... recunosc că nu m-am comportat ca un profesionist, dar acceptând sarcina cu pricina, fără să fac o documentare prealabilă, am făcut un gest de neprofesionist, deci... o scăpare în plus...) Și că nu prea are autoritate în instituția pe care o cârmuiește întrucât conducerea adevărată se află la Galați, la Brăila nefiind decât un fel de sucursală. Îmi dădea impresia că el vrea să fie bine, dar i se pun bețe-n roate. El chiar vrea să-i închidă ferma puturoasă lui Caruz, dar are atât de multe obstacole cu care să se lupte care-l copleșesc pur și simplu. Aproape că mi se făcuse milă.

Am observat recent că s-au umplut panourile orașului cu chipul său! Se pare că vecinul Simionescu nu mai vrea să fie primar după ce a dat cu subsemnatul la DNA. Privind ideile promovate pe panouri aș avea următoarele nelămuriri:

1. din ce bani va susține after-school-ul în cazul familiilor sărace?

2. parcări moderne înseamnă alte dungi pe asfalt sau chiar se pregătește să construiască pe bune ceva? fiindcă din imaginile asociate eu nu văd altceva! pare că rămânem la modernele dungi pe asfalt! poate nu văd eu bine!

3. care alte investiții? fiindcă imaginea asociată cu vorbele astea este una de la Yazaki; iar Yazaki deja a făcut investiția. ce, vrea să se laude cu o investiție deja făcută?
Acum ceva zile în cutia poștală am găsit și un pliant al distinsului domn. Zic să fiu blând cu proiectul de campanie. Sunt multe promisiuni, dar la nivelul imaginilor - cu mici scăpări - ideea poate fi considerată bună (PR-iștii și-au făcut treaba):

Cică: proiectul lui:

Și apare asta:
1. Ce avem noi aici? O poză în care se vede o icoană! Deci omul e creștin. Credincios. Gata, șefu'! M-ai convins să nu te votez. Fiindcă asta e pusă acolo doar de fațadă. Nu dai doi bani pe credință. D-zeul tău este câștigarea acestor alegeri! Credința înseamnă altceva. Nu fățărnicie ieftină! Și ostentativ scoasă la vedere!

2. Dacă aș fi copilul lui și aș ajunge la vârsta la care aș putea să înțeleg lucrurile într-un mod critic i-aș reaminti în fiecare zi a vieții lui ce jigodie politică a fost/este. Știi tată ce mizerie ai făcut tu în campania electorală din anul 2016? Aș pune întrebarea asta în fiecare zi! Chiar de m-aș muta în altă parte a lumii, l-aș suna zilnic să-l întreb de sănătate și să-i reamintesc că s-a folosit de propriul copil ca de o trambulină electorală!!! În fiecare zi!
Copiii dânsului or să facă facultate la „Brâncoveanu” sau la „Dunărea de Jos” în oraș la noi? Sau la București? Sau poate în străinătate? Că-mi spune că el vrea să construiască un oraș în care să trăiască frumos copiii lui!

3. Se lăuda și-n 2009 că el a lucrat în privat. Ba chiar atunci mi-a zis că-i cam lipsește modul în care se fac lucrurile în privat! Serios! Doar că în pliantul ăsta în care pune icoane nu spune exact la care privați a muncit! De ce, domnu' Dragomir? Vă e rușine?! Cum se numesc firmele la care ați lucrat?! Și câte contracte cu statul român au/au avut?! Că instituțiile pe unde ați fost văd că le amintiți fără rețineri! De ce țineți secrete firmele la care ați lucrat?! Găsim cumva scheleți în dulapurile de pe-acolo? Întreb și eu!

4. Și ca să închei: dacă tot se laudă că s-a descurcat așa de bine în mediul privat... de ce n-a rămas acolo?! Că la stat salariile nu-s așa impresionante! Ah, pensii speciale? Dacă vrea să le facă viața ușoară copiilor lui... eu zic să rămână în privat! Ce? Vrea să-mi facă mie bine?! Oh, da... vrea fără niciun dubiu, dar să vezi că or să-i pună alții bețe-n roate: sistemul de vot, birocrația, necooperarea celor de la Galați, lipsa fondurilor, Cosiliul Local, Consiliul Județean și în general oamenii răi care pun bețe-n roate oamenilor buni și creștini ca el.

Doamne ajută!

joi, 21 aprilie 2016

Cea mai sănătoasă dietă - dieta cu i-uri!

Ofensiva PR-iștilor de la departamentul de resurse umane continuă. Profesioniștii ăștia în recrutare de sclavi sunt adesea flămânzi. Și, întrucât au adoptat pe nemestecate doctrina bio fără e-uri, se înfig ca nehaliții în i-uri:


Înainte de a-i ajuta pe alții să-i convingă pe fraieri să mănânce „sănătos”, e important să știi să scrii corect în limba pe care o vorbești de mic. Ăsta e lucrul care pune o punte între tine și cel pe care vrei să-l angajezi!

marți, 19 aprilie 2016

Spălătoriile auto îți „înbunătățesc” limba română

Deja angajatorii au început să învețe și ei primele lecții de PR. Deci nu te duci acolo ca spălător auto, ci vei fi „cosmetician auto” - cum sună asta?! Buei! Io nu-s, buei, spălător auto, io-s un ins fin care-ți face mașina să arate ca nouă, buei!

Gata, șefu', am înțeles! Doar că înainte de a pune în aplicare lecțiile de PR, pune dreacu' mâna pe DOOM și vezi că în cuvintele ce încep cu î, înaintea consoanei b (sau p), se pune m nu n: îmbrăca, îmbunătăți, îmbina, îmbăta, îmbărbăta etc.

Aceeași greșeală și pe OLX:
Și nu, nu e o simplă greșeală de tastare! Putea pur și simplu să citească textul și să vadă care-i sunt defectele. Nu trebuie să știi regula pe care am enunțat-o mai sus la virgulă. Dacă vorbești limba română zi de zi, cuvântul o să-ți sune imediat anapoda, iar dacă nu ești sigur - ca orice ins fin cu prima lecție de PR asimilată - te benoclezi într-un dex online. Asta ca să pari isteț până la capăt! Altfel, nu ești decât un simplu snob.

joi, 7 aprilie 2016

Subtitrare - Review - S2 E2 - Curing Homosexuality, Mile High Club

Subtitrare Review, Subtitrare Review S2 E2, Subtitrare Review S2 Ep2, Subtitrare Review S02 Ep02,  subtitrare Review - Curing Homosexuality, Mile High Club, subtitrare Review - 02x02, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s2 e2, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s02 ep2, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s02 ep02, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s02 ep02 download.
____________________________________________________________

- Forrest, chiar ești tu în așa hal de homofoc că nu poți crede că un bărbat gay poate să fie atras de o femeie?!

- Drace, nici pomeneală! Doar că atunci când se uită la o pereche splendidă de sâni vede niște animale marine cu sfârcuri... Cel puțin asta văd eu când mă uit la o pulă bleagă! LOL
____________________________________________________________

Trebuia să-i ofer lui Tim o alternativă la homosexualitate. Ghiciți ce am ales? Heterosexualitatea! LOL Sigur, puteam alege și bisexualitatea... sau chiar nonsexualitatea/asexualitatea... LOL
____________________________________________________________

- Vezi, el te face să-ți vină să verși.

- Ba nu, Forrest. Tu mi-ai dat să înghit rahatul ăsta. Tu mi-ai dat starea asta de greață.

- Ba el. Fiind foarte sexy.

- Ba nu, tu mi-ai provocat greață!

- Oh, pentru numele lui D-zeu. Tu ții cu homosexualii! LOL
____________________________________________________________

Cine-ar fi crezut că o stripeuză are așa multă stimă de sine...
____________________________________________________________

În ziua de azi, târfele pot fi târfe, dar sunt târfe care respectă beculețul de la scaunul din avion! LOL
____________________________________________________________

Vezi, nu e nimic sexual când un dârlău stă în poala altui dârlău! Îi oferi celuilalt afecțiunea masculină care i-a lipsit în copilări. LOL

Descărcați subtitrarea pentru versiunea: