joi, 11 februarie 2010

întâmplarea de pe strada "Ana Aslan"

Da, azi am ieşit din casă (mă rog, aveam examen: oh, da! am luat 9 când majoritatea lumii a luat 10 şi mă gândeam că e mai bine aşa, să iei 9 când toţi se aştepată să iei 10 şi să iei 10 când toţi iau 9 sau mai jos... deşi asta e o consolare impertinentă, totuşi are valabilitate în ceea ce mă priveşte! îmi face o deosebită plăcere să dezamăgesc lumea!), şi am ajuns şi pe strada Ana Aslan. Nu e importantă locaţia, mai important e că dând prioritate unui cetăţean să treacă pe cărarea de printre nămeţi (deşi a ploua ca dracu şi s-a făcut polei şi oraşul e un patinuar, totuşi pe alocuri sunt dâmburi de zăpadă) mă tot gândeam la faptul că mi-am creat acest obicei - de a le da prioritate celorlalţi indiferent de cine o fi - şi că până la urmă poate avea şi o consecinţă practică: dacă în faţa mea se va găsi la un moment dat un individ care fie de supărare, fie de prostie se va simţi ofensat că nu-i dau prioritate... pe sistemul: uite-l şi pe ăsta, după ce că scot aburi, îmi stă şi el în cale şi să-mi dea un pumn ("e deajuns un pumn, ca să spui niciodată a doua oare!"). Aşa evit conflicte inutile...
Dar cum eram eu aşa prin lumea mea, cugetam calm... la un moment dat se apropie de mine un individ cu tenul mai măsliniu (nu că eu aş fi vreun alb şi nu e o jignire, ci doar o constatare). Eu când văd că se apropie cineva de mine nejustificat bat în retragere şi mă uit la atent la cine e... ce poate să facă etc. belesc ochii, cum s-ar zice. Şi ce credeţi că-mi spune individul? Cred că era cam de vârsta mea (20 şi ceva de ani...), ei bine: ce credeţi că-mi spune?
"Nu vă supăraţi că vă deranjez, nu ştiţi vreo cârciumă pe aici prin zonă?"
Atât! am crezut că visez, cum au ajuns să nu se mai găseseacă aceste cârciumi în România? Fraza omului mi s-a părut aşa de profundă, cu atât de mult implicaţii încât mi-aş pune-o ca semnătură la un forum, ca motto la vreo operă, ca citat pe uşă când plec de acasă... ceva aş face oricum cu ea! Din punctul meu de vedere e încărcată de geniu, ascultaţi cum sună:
"Nu vă supăraţi că vă deranjez, nu ştiţi vreo cârciumă pe aici prin zonă?"
şi atât! gata... după orice comentariu e de prisos! Respectele mele omului ce a rostit-o! :)