vineri, 14 februarie 2020

Cum să scrii un scenariu de succes pentru Netflix

Am reușit în câțiva ani de democrație originală să dezbrăcăm și inima legii fundamentale și spiritul ei. Netflix - cu pricepere-i propagandistică - ar trebui să aducă aici niște oameni să se documenteze, că mari dezbateri legislative se nasc în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.

În loc să genereze încredere și consens, incapabilii noștri specialiști în dat din clanță se întrec în discuții avocățești care nu ajută în definitiv pe nimeni cu adevărat. Nici măcar pe ei! Fiindcă în clipa când deschizi o portiță în legislație, ea o să fie speculată și de adversari. Se intră într-un cerc vicios infinit în care toți au dreptate și nimeni n-are!

Legea fundamentală a unei țări n-ar trebui interpretată de oameni cu interese politice clare. Ci de o mașinărie inteligentă, care să fie programată să înțeleagă atât spiritul, cât și litera ei! Una aflată deasupra tuturor intereselor, căci robotul locatar al Cotroceniului e plin de prejudecăți.

Cine o să administreze însă o astfel de mașinărie? Sau cine să o programeze? Greu de decis. Inginerii... Deși mai degrabă tot o mașinărie. Abia apoi să intre în acțiune inginerii. Probabil că un robot programat să programeze de cei mai buni ingineri de pe planetă ar fi cel mai în măsură să ne dea impresia că am putea spera să deținem o unealtă smart numită „Curte Constituțională”. Care s-ar asigura de faptul că toate deciziile Guvernului și Parlamentului sunt în acord cu legea de bază a țării.

Dar dezbaterile legislative și cele privind morala nu se încheie imediat ce s-a mai luat încă o decizie contradictorie la CCR. În trecutul destul de recent, jurnaliștii atrăgeau atenția asupra neregulilor privind „protocoalele secrete” între serviciile de informații și inteligence și diverse instituții din Justiție. Despre care se spune că ar fi pe lângă lege, dar nu neapărat 100% ilegale... Că doar intituțiile trebuie să colaboreze, nu? Mă întreb acum însă dacă o mașinărie ar face față subtilităților pe care umanul i le aruncă în față! După o lună în România ar cere concediu! Ca Iohannis! 👿

Recent, politicienii au dat jurnaliștilor un nou os de ronțăit. Scutirea de taxe. E morală? Jurnaliștii radicali s-au aliniat după reduta șpăgii pe care încearcă să o dea politicienii lor. Așa... să-i facă să tacă. Există un oarecare temei în treaba asta. Însă cei mai subtili au remarcat faptul că o astfel de măsură n-ar avantaja neapărat un jurnalist, ci mai degrabă un patron media, căruia i-ar scădea costurile cu personalul. Cristian Tudor Popescu are - ca orice radical mai radical decât toți ceilalți radicali - o poziție aberantă. Declară că ar fi în stare să dea în judecată statul român la CEDO, fiindcă îi violează integritatea spiritului său de jurnalist de opinie radială. Cum să-i dea bani cu forța? De fapt, poate să ia același salariu... Doar că patronul nu mai plătește taxele aferente la stat. Iar banii ăia să-i țină să mai angajeze pe altcineva. Sau să-i pună în producție.

Dar știm deja că suntem o specie de bârfitori - nu doar noi românii, ci oamenii în general - iar subiectele astea care pot capacita cât mai mulți trebuie că au ceva religios în ele. De ce totuși un jurnalist trebuie să se gândească la faptul că e șpăguit când se ia o măsură ca asta? E doar o lege care se aplică tuturor din breaslă. De ce i-ar ucide cuiva intransigența? Că o să-i bată obrazul politicianul că a aruncat cu bani în el? Sau că patronul având mai mulți bănuți în cont o să-i ceară să se uite și prin alte ogrăzi? De campanii de denigrare o să fie nevoie tot timpul, așa că nu văd cum o să afecteze legea asta desfășurarea ostilităților în presă. Poate mă înșel... Dar am întors ideea pe cam toate fețele!


marți, 4 februarie 2020

s-a cam făcut justiție

Și cu asta, basta. Ne întoarcem probabil în punctele unde am mai fost.

1. de când dna Laura Codruța Kovesi ne-a părăsit pentru un post unde o s-o frece la greu pe bani „europeni”, DNA nu mai e deloc în prim planul mass-media;

2. dacă protestele pentru „salvarea justiției” din trecut erau încurajate, acum, pentru dnul Cristian Tudor Popescu protestele pentru menținerea unor privilegii privind pensiile magistraților au fost criticate.

3. același om leagă niște decizii individuale ale unui membru al sistemului de justiție de aceleași proteste ce există în cazul „pensiilor speciale” - unde mai ieri dna Kovasi trebuia separată clar de cazurile de la Ploiești și din alte locuri unde s-au întâmplat nenorociri, astăzi oamenii din fruntea unor instituții trebuie să se delimiteze clar de acele decizii care-l supără pe distinsul gazetar, că altfel arată cât de imorali sunt! Două situații identice, atitudini total diferite! Dna Kovesi nu era imorală că nu ieșea public și nu condamna ferm felul în care Onea și Portocală acționează!

4. ambasadele au tăcut brusc... nu mai zice nimeni nici pâs când același sistem de justiție este amenințat - căci interdicțiile care se pun unui magistrat trebuie compensate cumva în raport cu responsabilitatea pe care o are.

5. la Europa FM, săptămâna trecută, același Cristian Tudor Popescu avea următoarea argumentare: un pensionar e un pensionar deci trebuie să fie toate pensiile calculate la fel; dar că responsabilitățile sociale ale unor munci trebuie recompensate diferit... da, dar nu la pensie. Ce am înțeles eu din argumentarea uneori încâlcită a unui om altfel limpede când vine vorba de lucruri care nu țin de cotidian:

a. pensia se calculaează la fel pentru toți;

b. magistrații să aibă niște privilegii bănești (cred) și după pensionare ca o recompensă a muncii prestate.

Poate mă înșel. Că omul n-a spus în clar aceste lucruri, doar dădea de înțeles... Întrebarea mea e... ne împiedicăm de o tehnicalitate? Adică, are vreun rost să numim recompensa bănească după pensionare „indemnizație”? Care e diferența reală între pensie și indemnizație în perioada de pensionare?

8. dacă mă înșel, iar dnul Cristian Tudor Popescu a sugerat doar că oamenii ăștia trebuie să primească niște compensații bănești grase doar pe timpul cât sunt în activitate, după care treaba lor, că pensia se calculează la fel pentru toți, intrăm pe un teritoriu alunecos! Unde mi se pare că este amenințată „independența justiției”! Abia aici e clar că e amenințată independența justiției! Nu în faptul că se dau legi noi sau ordonanțe de urgență. De ce? Întrucât un magistrat după o viață de responsabilitate socială imensă ar dori și el să-și mențină un statut social, statut pe care l-ar merita... Nu să fie pradă simplă pentru oamenii pe care i-a acuzat sau condamnat.

9. Să-și pună dom'ne deoparte... Să-și facă pensie privată... Dacă discutăm așa „de dreapta” în toate cazurile, ar trebui să nu mai avem stat! Ne facem fiecare chestii private! Justiție privată... fiecare cât își permite!

P.S. Mai vine și chestia aia: eh, lasă-i că ies la pensie la 45 de ani și devin apoi avocați. Și? Oricine e liber ca după pensionare să devină avocat. Mai ales că făbricuțele de diplome de drept sunt peste tot!

P.P.S. Independența justiție costă! :) Aia adevărată. Iar magistrații care nu-și fac treaba corect trebuie să fie taxați dur dacă sunt plătiți bine! Și le sunt oferite și privilegii după ce își încheie activitatea profesională administrativă.

P.P.P.S. Protestatarii din piață din anii trecuți își vor susținerea înapoi!