Cum să scrii un scenariu de succes pentru Netflix

Am reușit în câțiva ani de democrație originală să dezbrăcăm și inima legii fundamentale și spiritul ei. Netflix - cu pricepere-i propagandistică - ar trebui să aducă aici niște oameni să se documenteze, că mari dezbateri legislative se nasc în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.

În loc să genereze încredere și consens, incapabilii noștri specialiști în dat din clanță se întrec în discuții avocățești care nu ajută în definitiv pe nimeni cu adevărat. Nici măcar pe ei! Fiindcă în clipa când deschizi o portiță în legislație, ea o să fie speculată și de adversari. Se intră într-un cerc vicios infinit în care toți au dreptate și nimeni n-are!

Legea fundamentală a unei țări n-ar trebui interpretată de oameni cu interese politice clare. Ci de o mașinărie inteligentă, care să fie programată să înțeleagă atât spiritul, cât și litera ei! Una aflată deasupra tuturor intereselor, căci robotul locatar al Cotroceniului e plin de prejudecăți.

Cine o să administreze însă o astfel de mașinărie? Sau cine să o programeze? Greu de decis. Inginerii... Deși mai degrabă tot o mașinărie. Abia apoi să intre în acțiune inginerii. Probabil că un robot programat să programeze de cei mai buni ingineri de pe planetă ar fi cel mai în măsură să ne dea impresia că am putea spera să deținem o unealtă smart numită „Curte Constituțională”. Care s-ar asigura de faptul că toate deciziile Guvernului și Parlamentului sunt în acord cu legea de bază a țării.

Dar dezbaterile legislative și cele privind morala nu se încheie imediat ce s-a mai luat încă o decizie contradictorie la CCR. În trecutul destul de recent, jurnaliștii atrăgeau atenția asupra neregulilor privind „protocoalele secrete” între serviciile de informații și inteligence și diverse instituții din Justiție. Despre care se spune că ar fi pe lângă lege, dar nu neapărat 100% ilegale... Că doar intituțiile trebuie să colaboreze, nu? Mă întreb acum însă dacă o mașinărie ar face față subtilităților pe care umanul i le aruncă în față! După o lună în România ar cere concediu! Ca Iohannis! 👿

Recent, politicienii au dat jurnaliștilor un nou os de ronțăit. Scutirea de taxe. E morală? Jurnaliștii radicali s-au aliniat după reduta șpăgii pe care încearcă să o dea politicienii lor. Așa... să-i facă să tacă. Există un oarecare temei în treaba asta. Însă cei mai subtili au remarcat faptul că o astfel de măsură n-ar avantaja neapărat un jurnalist, ci mai degrabă un patron media, căruia i-ar scădea costurile cu personalul. Cristian Tudor Popescu are - ca orice radical mai radical decât toți ceilalți radicali - o poziție aberantă. Declară că ar fi în stare să dea în judecată statul român la CEDO, fiindcă îi violează integritatea spiritului său de jurnalist de opinie radială. Cum să-i dea bani cu forța? De fapt, poate să ia același salariu... Doar că patronul nu mai plătește taxele aferente la stat. Iar banii ăia să-i țină să mai angajeze pe altcineva. Sau să-i pună în producție.

Dar știm deja că suntem o specie de bârfitori - nu doar noi românii, ci oamenii în general - iar subiectele astea care pot capacita cât mai mulți trebuie că au ceva religios în ele. De ce totuși un jurnalist trebuie să se gândească la faptul că e șpăguit când se ia o măsură ca asta? E doar o lege care se aplică tuturor din breaslă. De ce i-ar ucide cuiva intransigența? Că o să-i bată obrazul politicianul că a aruncat cu bani în el? Sau că patronul având mai mulți bănuți în cont o să-i ceară să se uite și prin alte ogrăzi? De campanii de denigrare o să fie nevoie tot timpul, așa că nu văd cum o să afecteze legea asta desfășurarea ostilităților în presă. Poate mă înșel... Dar am întors ideea pe cam toate fețele!

Anunțul persistă

După cum știți deja, presa a aflat și ea că fetele provenite din familii sărace din România sunt frecvent victime ale proxeneților care le conving să meargă peste hotare ca să se prostituieze. Și de ce nu fac autoritățile din afară ceva (se întreba doct un vajnic reprezentant al media audio-vizuale de pe la noi)? Păi, cetățenii italieni se bucură de bunăciunile mioritice, femeiele și fetele de la ei sunt în siguranță - nu sunt nevoite să practice prostituția cu forța - iar autoritățile lor își măresc veniturile cu șpaga de la proxeneții din România. De ce să schimbăm echipa câștigătoare? Dacă pe teritoriul țării noastre nu se schimbă lucrurile, atunci acolo n-are de ce! Pe ăia îi doare la bască de cetățenii altei țări. Oamenii care au oarecare compasiune pot fi lesne amenințați și preferă să-și țină gura - că e mai bine să fie bine să nu fie rău; și dacă nu-ți convine cum se comportă peștele cu femeia, atunci nu mai ești client. Iar business-ul o să meargă mai departe cu ăia care n-au grețuri când vine vorba de sexul pe bani.

Dar nu despre chestiile tehnice vreau eu să scriu. Plm, încercam să explic logic mecanismul care stă la baza complicității dintre autoritățile străine și proxeneții români.

Din ce spun chiar responsabilii care se luptă cu flagelul acesta, una din metodele de inducere în eroare a femeilor este promisiunea că vor lucra ca dansatoare în cluburi din străinătate:

 

Ziarul care și-a permis să publice de mai multe ori - chiar în săptămânile astea când țara arde în legătură cu tot ce se vorbește la televizor despre cazul Caracal! - este condus de niște femei! Cum să permiți tu - ca editor femeie - publicarea unui anunț care încurajează femeile să câștige banii în ipostaze din astea sexuale (căci vedeți că anunțul nu vorbește doar despre dans, ci și despre masaj!)? Adică, nu ți se aprinde niciun beculeț? Nu te gândești, bă... dacă prin anunțul ăsta îl ajut pe un proxenet? L-au verificat la sânge pe ăla care a dat anunțul? L-au întrebat despre ce club e vorba? Au discutat cu patronii din Elveția? Sau au aruncat în ziar anunțul fără discernământ?

 

Nu vorbim aici despre un site de anunțuri unde fiecare poate să urce orice mizerie crede el. Vorbim de un ziar - pe hârtie - care se pretinde serios și pupă în cur toate instituțiile astea când relatează despre capturarea unor rețele de proxeneți. Vin procurorii DIICOT cu o poveste? Obiectiv - Vocea Brăilei publică instant! Vin niște comunicate de presă de la Poliție? La fel!

 

Și ca să fie treaba-treabă au urcat și pe net - la rubrica anunțuri - același text! Așa, ca să fie permanent acolo!

 

N-ai cu cine... foame de bani! Mânca-v-ar falimentul de javre ipocrite!

Când autoritățile se bâlbâie, presa face scenarită

Săptămâna care tocmai a trecut a fost una fructioasă pentru media din România. O fi vară și lipsă acută de subiecte, dar a apărut cazul fetei decedate la Caracal.

Pentru început toată lumea a fost - pe bună dreptate - indignată de faptul că fata a sunat la 112 și autoritățile au bălmăjit-o rău. Când au ajuns la locul faptei, polițiștii n-au putut decât să constate că Gheorghe Dincă făcuse deja cadavrul pierdut. Ceva rămășițe umane într-un cazan, o posibilă incinerare... și minciuni din partea monstrului. La televizor, la început, purtătorii de cuvânt ai autorităților nu voiau să-l acuze de crimă pe presupusul infractor, ci doar de viol și sechestrare.

Sigur că acum când a fost făcută publică și analiza ADN a rămășițelor fetei, suntem siguri că ea nu mai e în viață.

Cazul a fost legat de unul similar, al unei alte fete dispărute. Care - din ce am înțeles până acum - ar fi omorâtă și aruncată într-o apă.

Autoritățile, în loc să ia măsuri ferme de la început și să lase presa să-și facă jocurile, și-au arătat încă o dată incompetența.

Bâlbâiala celor care ar fi trebuit să rezolve cazul încă de multă vreme a permis televiziunilor să înceapă scenarita. Ce altceva poți să faci când ai două ore de program de umplut, iar despre subiectul în sine nu se pot spune mare lucru? Sigur îi numești hoți, incompetenți, mincinoși pe responsabili. Dar vine înregistrarea conversației și apar semnele de întrebare: de ce s-a dus ăla la farmacie ca să ia alifie pentru mâinile rănite ale Alexandrei? De ce avea trei telefoane (cel puțin așa am înțeles de pe la televizor)? De ce a uitat unul acolo? Și pe întrebările astea se poate țese un întreg roman polițisc cu întorsături nenumărate ale situației.

Acum au început să se miște lucrurile în direcția care trebuie, dar retardul ăsta al autorităților a permis prea multă mizerie mediatică.

Mă întreb totuși de ce în cazul Elodia - care era cunoscut de toată România! - nu s-a pus deloc presiune pe autorități. Toți făceau mișto de „domnul Dan”, care seară de seară făcea episoade cu Luis Lazarus sau Magda despre Elodia. Dar nimeni nu vorbea despre incompetența unor autorități care nu-s în stare să dea de urma dispărutei! De ce acum... ne mirăm că niște autorități, care ar trebui să ne protejeze, întârzie așa de mult să găsească și să pedepsească vinovații măcar?

Ah, și am văzut o chestie menită să te lase fără cuvinte. Suntem niște suflete sensibile - noi oamenii care mergem la Untold! Oh, da! N-am cumpărat bilete la petrecerea asta ca să ascultăm muzică electronică super-monotonă, ci am venit acolo și ca să o comemorăm pe Alexandra. Eh, cinci minute maximum, că pe urmă intră muzica monotănă și am uitat! Nouă nu ni se poate întâmpla nimic...

Oh, și da... polițiștii din județele sărace sunt bara-bara cu proxeneții. Cumva nu e rău că se aduce în discuție și problema asta. În modul ăsta fantasmagoric, când inșii ăștia din media leagă forțat două tipuri de situații diferite. Bineînețeles că în ambele cazuri au de suferit fete tinere, minore chiar. Dar între un proxenet și un psihopat sunt diferențe. Dar... nu asta concează în clipa de față. Poate că e bine că s-a aprins lumea și cere siguranță! Așa suntem noi... ne solidarizăm și vrem dreptate numai când se întâmplă o nenorocire strigătoare la cer!

Deși cred că... după vreo trei luni... elevele de liceu din Caracal (sau orice alt loc cu familii sărace din țară) vor fi abordate din nou pe față de unul mai tupeist și seducător... și vor fi convinse în continuare să iasă din țară să se prostitueze. Și ăia care ar trebui să împiedice asta se vor preface din nou că habar nu au.

Că despre alt criminal în serie nu o să aflăm - în conformitate cu tradiția - decât peste câteva decenii...

Unde-i legătura???

L-ați văzut pe dnul Cristian Tudor Popescu seara trecută la Digi24 (Jurnal de seară)? Uneori mă întreb cum de un om așa de cult poate să aibă un singur șablon pe care să-l aplice oriunde în legătură cu orice se întâmplă în politica românescă. Pentru orice se întâmplă găsește un echivalent comunist...

A demisionat Tudose din PSD. Ce au făcut cei de la sediul din Brăila? I-au șters numele de pe un panou cu lista aia în care erau trecute numele parlamentarilor PSD din Brăila pe clădirea din oraș aferentă partidului... Au dat cu vopsea roșie peste.

Cum a comentat dnul Popescu evenimentul? A scos din biblioteca personală o enciclopedie cu imagini celebre ale celor mai puternici lideri comuniști. Lenin și Stalin... Și ne-a relatat cum au editat dânșii niște fotografii simbol (Stalin de mai multe ori aproape ca în 1984 - azi suntem în război cu Eurasia... mâine nu mai suntem... cui îi pasă de detalii? avem alți dușmani, n-am fost niciodată în război cu Eurasia. LOL) după ce liderul principal a îndepărtat de la conducere eventuali rivali (de cele mai multe ori după ce i-a împușcat) cu care a pus la început bazele puterii sale.

1. Pe Mihai Tudose nu l-a executat nimeni. A plecat singur (silit de circumstanțe, fiind oportunist sau pur și simplu fiindcă nu-i mai place de Liviu Dragnea).

2. Prin urmare, nu mai avea de ce să apară pe panoul respectiv! Da, dar zice dnul Popescu... așa a fost „executat în efigie”. LOL

După care mai dă câteva pagini pe aceeași enciclopedie și descoperă și relevă niște imagini ale unor chipuri peste care s-a aruncat monstruos vopsea. În alb-negru. Niște simboluri ale modului cum acoperea comunismul atrocitățile pe care le comitea în numele dreptății sociale și întru îndepărtatea dușmanilor poporului!

Doar că Mihai Tudose nu avea chipul gravat în panoul respectiv, ci doar numele. Peste care s-a dat o mână de vopsea roșie. Fiindcă nu mai avea ce căuta numele lui acolo! De ieri, omul nu mai e în PSD! Nu l-a obligat nimeni pe față să se care (șobolănelile din partid sunt chestii curente și au mai apărut nemulțumiți în lumea politică mai ales în preajma alegerilor fiindcă nu au mai avut loc pe listele cu inși eligibili în campania electorală)!

Nu e ca și cum Dragnea a ieșit ieri la TV și ne-a zis că Tudose n-a fost niciodată în PSD! Toată lumea care are acces cât de cât la informație știe că insul a fost și premier din partea PSD. Faptul că i s-a șters numele de pe un panou n-a fost decât o consecință a faptului că acel panou nu ar mai fi conținut informații corecte dacă numele lui ședea acolo. Nu e ca și cum Dragnea și-a editat toate pozele în care apărea la tribună alătură de Tudose, eliminându-l pe fostul său „prieten” cu care ieșea nădușit de la celebrul CEx după care păreau că se împăcaseră. LOL Execuțiile astea „în efigie”, cum le numește dnul Popescu, pur și simplu nu se mai pot petrece azi când tot ce spun politicienii rămâne undeva prin cotloanele internetului. La fel și tot ce fac... Deci unde e legătura cu acea mostruoasă acțiune schizofrenică a comuniștilor menită să spele creierele oamenilor cu forța șocului produs de astfel de „execuții în efigie”? N-a fost decât o nenorocită de acoperire cu vopsea roșie a unui nume. Pentru a aduce informația în actualitate. A fost mai ieftin probabil decât să înlocuiască panoul. Și sunt sigur că și în cazul ăsta dnul Popescu ar fi găsit ceva în comunism care să semene la fel de bine și să fie la fel de monstruos!

cutremurul de azi dimineață a venit din trecut...

...taman din luna mai (a.c. - în conformitate cu site-ul a1.ro)...

...și a făcut mari ravagii. A pus la pământ gramatica limbii române (nu mă miră... a avut o intensitate de 5,8 pe scara Richter și creierașul jurnaliștilor de evz.ro se dereglează de la șocuri mecanice):

P.S. Pentru cei care nu s-au prins... se pune cratimă între literele l și a doar în cazul în care urmează un verb predicativ la modul indicativ, timp perfect compus (l-a bătut, l-a violat, l-a cutremurat etc.). În cazul de față „la care” este o conjuncție și nu avem de ce despărți prin cratimă l de a.

Cum să șantaj în presă

Ziarul Obiectiv (care se pretinde că ar fi „Vocea Brăilei”) avea acum câțiva ani vreo 24 de pagini. Nu din cale-afară de reușite, dar măcar decente. Găseai printre redactori doi-trei mai cu har, mai cu experiență. Nu doar din ăia care să expună un singur punct de vedere și ăla al instiuțiilor statului sau ale politicienilor...

Azi, după ce a încercat formatul cu 16 pagini o vreme, a ajuns să aibă numai 12!!! Mai mult de jumătate din spațiu e ocupat de publicitate și anunțuri! După toate semnele, cotidianul se află în moarte clinică. Un jurnalist m-ar atenționa că nu e sănătos să mă bucur de moartea unui ziar, dar eu le-am zis doamnelor de la conducere (în mod cât se poate de personal!) că nu așa se face jurnalismul. Deci... haideți să folosim un nou clișeu: fiecare ziar moare pe limba lui, deci fie-i țărâna ușoară!!

M-am mai luat în treacăt de retactori de acolo. Posibil că-s misogin fiindcă doar femei îmi pică în obiectiv. Ce pot spune... am și eu slăbiciunile mele. LOL

Pe Andreea Iconaru n-am cunoscut-o personal. Uitându-mă pe diagonală pe unele din textele dânsei, pot spune că e o persoană comodă, superficială și fără prea mare curaj. E un fel de scrib modern. Fără contribuții proprii. De aia nici nu am reușit să-i parcurg articolul până la capăt.

Mi-a fost de ajuns lead-ul să-mi dau seama că dânsa dorește să-i facă PR politicianului Ovidiu Nechita:

Ce avem noi aici? Autodenunț să fie? Domnul politician amenință cu DNA-ul dacă nu se face dreptate. Iar dna/dșoara Iconaru se mulțumește să consemneze simplu acest fapt. Fără să-l întrebe pe Nechita: Bă! Dar de ce nu te duci la DNA? Dacă sunt cazuri de compentența DNA, de ce nu te duci să reclami????? Tolerezi corupția? Du-te, frate, la DNA!!! Ai documente? Dă-mi să văd și eu! Documente, nu vorbe! Și iată cum se naște o investigație!

Doar că Nechita ăsta nu e preocupat de respectarea legii (sau a procedurilor dintr-o instituție), ci probabil că are o pilă pe care s-o pună pe la Muzeu. Dă din clanță fiindcă nu îl ia nimeni în seamă pe acolo. Dacă ai de la început bune intenții, faci denunț și abia apoi, dacă procurorii ignoră cauza... te duci să te plângi pe umărul unei jurnaliste. Altfel se cheamă șantaj!

Căci și PR-ul ăsta are bubele lui dacă insul dă cu mucii în fasole. Moamă ce de clișee știu. LOL

Ovidiu Nechita - știi cum se zice? Dacă tăceai, politician isteț rămâneai!

P.S. În capul articolului e pusă o imagine a dlui Ionel Cândea. Pe care l-am întâlnit personal, fiindu-i pentru un semestru student. Cursul fără seminar (nu știu de ce) despre istoria presei era pus cu jumătate de oră mai târziu decât începeau cursurile obișnuite și se termina cu jumătate de oră după ce plecau toți studenții de la universitate. Era ultimul curs, noaptea. De regulă, mai rămâneau doar 2-3 studenți (nici nu eram o armată la jurnalism - vreo 10 toată grupa, uniți în majoritatea timpului cu ăia de la comunicare, care erau de două ori mai mulți). Domnul profesor a strâmbat din nas vreo câteva cursuri (că e un om ocupat și nu-și permite să piardă vremea cu 3 tineri în sală), după care n-a mai zis nimic, mulțumindu-se doar să-și prezinte materialul. Omul are cunoștințe de istorie, știe să și le prezinte. Mie mi se părea interesant. A venit chiar și cu documente ilustrative pentru domeniul pe care-l preda - articole de-ale lui Eminescu și nu doar... La examen credeam că o să lase cu restanțe multe, doar că s-a dovedit că ne cam înșelam. Ne-a zis să scriem despre ce am învățat mai bine. Și asta a fost. Nu știu cât de corupt este omul, doar că am citit tot în Obicetiv că mârâia la CJ după bani pentru centenar.

P.P.S. La coada articolului am găsit imagini ale lui Viorel Mortu și Dorian Rais. Pe Viorel Mortu nu-l cunosc, dar știu că a fost inspector școlar în oraș. Pe Dorian Rais îl știu fiindcă era decan la facultate la care am fost eu. Nu mi s-a părut un incompetent! Știu că niciunul dintre ei nu mai e așa tânăr și că în instituții se dau posturile cu dedicație... doar că dacă pentru oamenii ăștia se face mare caz, vă zic că pe lângă Viorica Dăncilă cei doi sunt chiar lumini.

mezzo la nudul gol

Vi se pare că e o scenă soft de sex în grup?

Ei bine, nu! E o secvență difuzată pe postul mezzo - luni, 7 noiembrie 2016, în jurul orei 13:50!

Adică, artă, tăticu! La nudul gol. Ca în Grecia Antică. Un clasic! LOL

Să ne înțelegem: nu-s deranjat! Dacă eram... postam imediat ce am văzut scena și-mi manifestam dezaprobarea într-un text mult mai vehement. Doar vreau să mă întreb dacă nu cumva îmbrățișarea unor oameni goi (chiar și pentru câteva clipe) pe un soi de muzică conținând note înalte nu poate fi mutată la o oră mai adecvată? CNA-ul uneori sancționează foarte drastic manifestările verbale ale unor jurnaliști care-și exprimă o opinie...

Jurnalismul de dezgropat Premiile Hugi

Intru rar pe Yahoo. Trebuie să-mi mai verific din când în când unele dintre conturile de e-mail - deși cred că o să văd cum se setează Mozilla Thunderbird și o să scap de problema asta... E frustrant fiindcă deși eu aleg în mod specific yahoo.com, browserul îmi afișează Yahoo-ul românesc (știu, pot să setez apoi ca browserul să-și amintească să intre pe versiunea americană a site-ului imediat, dar eu prefer să am browerele curate!).

Nu cunosc persoana care face indexul știrilor ce apar acolo, dar e clar că face o treabă destul de proastă. Azi am dat peste un text recliclat de pe descoperă.ro, care s-a inspirat de la gândul.info:

 

Textul a apărut prima dată anul trecut (2015), fiind semnat de către Adriana Stanca:

Site-ul gândul.info, de când a decis să concedieze fosta elită a redației - Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și alți editori care s-au reunit pe site-ul Republica.ro - a căpătat o înfățișare neplăcută în opinia mea. Sigur e dreptul lor să aleagă ce design vor...

Azi, lenea jurnalistică e urcată la grad de marketing. Dezgropăm un text general valabil la orice oră - cu toate că subiectiv - și-l așezăm în capul listei cu știri de interes cu tot cu greșeli.

Putem admite că e o simplă scăpare a unui deget care a alunecat pe tasta incorectă - într-o primă fază! - dar problema apare atunci când textul capătă alt titlu (deși destul de inexact la o numărătoare de degete!) și e promovat și pe alt site cu tot cu greșeala de rigoare. Fiindcă nu există nicio carte importantă de science-fiction care să fi obținut vreodată premiul Hugi! Căci el nu există! Există în schimb premiul Hugo - creat în onoarea lui Hugo Gernsback (sau Gernsbecher). Dar cine mai are răbdare să citească și să mai facă vreo coretură când trăim în epoca copy-paste - epocă în care oamenii copy-paste ajung premieri, procurori DNA sau miniștri?!...

P.S. În cartea sa, „Cronicile unei societăți lichide” (bine, titlul original în italiană e mult mai interesant construit, dar editura Polirom a decis să transforme subtitlul original în titlu pentru versiunea în limba română!), Umberto Eco vorbește într-un articol și despre copiatul de pe internet... Copiatul nu e chiar nociv în sine (nu întotdeauna), dar trebuie făcut cu cap remarcă Eco! Or, în cazurile Ponta sau Kovesi et. co. ... nu încape îndoială că s-a trișat fără iscusință!

Jurnalismul de dezmințire

Se fac vreo 6 ani de când mă rugam de reprezentanții redației Obiectiv să-mi facă și mie un locșor pe acolo. Deși nu mi-a răspuns la primul e-mail, am fost perseverent și am retrimis mesajul până am primit și răspunsul de la Monica Paraschiv (am aplicat și eu ideea lui Andy Dufresne (jucat de Tim Robbins) din filmul The Shawshank Redemption). Eram tânăr, vag entuziast să obțin o slujbă în domeniul în care dădusem licența. Era singurul cotidian din oraș!

Dna Monica Paraschiv mi-a scris atunci că a fost în vacanță și, sanchi, de asta nu a reușit să-mi răspundă la timp. Am trecut peste scuzele penibile și am dat de alea jenante: pe scurt, e criză economică, am fost forțați să micșorăm numărul de pagini de la 24 la 16 și deci nu avem locuri disponibile în redacție. Dar cu prima ocazie în care o să apară vreo oportunitate o să fiu luat în calcul spre angajare. Bine, zic... dar mă pot oferi voluntar pentru niște practică neplătită. Din nou... tăcere! Mi-am băgat și eu pula și am căutat și altceva...

Prin martie anul curent, pe site-ul ziarului a apărut un anunț de angajare: reporter/redactor la Obiectiv. Când o instituție de presă începe să apeleze la astfel de metode pentru recrutarea personalului înseamnă că e la vale. La fel s-a întâmplat și cu Monitorul de Brăila. Fiindcă e simplu să găsești oameni pentru mass-media într-un oraș în care există o facultate (fie ea și privată) având specializarea jurnalism. Printr-o înțelegere cu universitatea, se acceptă primirea studenților pentru practică în redacție. Și s-o găsi unul mai răsărit (chiar la doi-trei ani) care să și rămână. Dacă ai structura de bază consolidată și din când în când mai aduci și oameni noi dispuși să învețe cu ce se mănâncă jurnalismul, atunci nu ai de ce să dai anunț în propriul ziar pentru angajare de personal. Fiindcă e greu să faci dintr-un cetățean care a lucrat în alt domeniu jurnalist. Nu imposibil! Ca instituție de presă ai, de asemenea, contacte cu toată tagma jurnalismului. Pentru performanță se alege un veteran cu priză la public, nu un novice amator!

De curiozitate, am trimis un CV online. Am primit și un telefon prin care eram chemat la un interviu de angajare! M-am și prezentat în ziua și la ora corespunzătoare. Ba chiar mai devreme. E adevărat, nu cu entuziasm. Am fost admonestat de dna Cati Lupașcu (dna Monica Paraschiv era și dânsa de față și trăgea serios din țigările subțiri... plângându-se de legea antifumat: „Pe noi ne dau afară ca pe animale” - puteam să amintesc și eu despre bun simț și civilizație... despre faptul că un nefumător nu are de ce să fie obligat să suporte efectele viciului altcuiva, dar chiar m-am abținut. Halal lumină care mestecă aceleași clișee de pe internet. Nimeni n-o dădea afară din propria casă când voia să se afume, ci o ruga frumos să iasă afară atunci când afuma și pe alții public!) că de ce nu citesc ziarul... Pentru că nu merită, doamnă. Nu merită! Fiindcă prezintă doar punctele de vedere ale instituțiilor publice. M-am plâns de comunicatele de presă de la poliție... având în cap numele Alina Mihai. De faptul că nimeni nu verifică sau nimeni nu prezintă și punctul de vedere al „inculpatului”! Presupusul infractor e infractor, chiar de n-a fost condamnat.

„Ah, dacă se întâmplă să dăm o informație greșită, ne sună oamenii la redacție! Și facem rectificarea a doua zi” LOL!!! Asta mi-a spus dna Monica Paraschiv!! Care pretinde că îți câștigă existența îndeletnicindu-se cu scrisul materialelor de presă! Sau conducând o gazetă. Eu în facultate am învățat că un bun jurnalist privește cu scepticism punctul de vedere oficial și încercă să-l contrazică. Așa iau naștere investigațiile. Asta mi-ar plăcea să citesc în presă: materiale în care se dovedește cu probe indubitabile că cineva minte sau încercă să-și ascundă urmele fraudelor... Nu ce spune un procuror despre o speță pe care o investighează!

„Eu nu pot să arunc cu rahat în justiție”; dar cine vă cere asta, doamnă?!!!! Faptul că aduci probe când s-a comis o nedreptate și că statul a abuzat un cetățean nu e sinonim cu aruncatul rahatului în justiție! Ci doar semnalarea unei nedreptăți! Orice explicație am încercat să-i aduc a fost în van! Dânsa purta flamura DNA cu credință, iar în loc de creier avea o serie de clișee legate de „justiție” și „stat de drept”. Asta în ciuda faptului că în urmă cu câteva minute vorbea despre implicarea afectivă în comunitatea locală - eu remarcând că evenimentele de caritate se află mai ales pe tarlaua fundațiilor de specialitate. Ziarele doar prezintă informații; nu e treaba lor să se implice afectiv! Ci să vâneze fapte de corupție și abuzuri... să facă anchete care implică muncă nu doar lamentări: „Cum afli tu informațiile astea?” Nu știu, doamnă! Eu nu m-am lăudat că fac presă; poate că-s la fel de leneș ca dumneavoastră și tocmai de asta n-oi fi bun de jurnalist, dar în calitate de cititor sunt al naibii de exigent. Și consider eu... pe bună dreptate!

Azi, ziarul a rămas cu doar 12 pagini de rahat. Iar prețul a fost ridicat la 1,50 lei! Cristina Dosuleanu a părăsit barca. Alina Mihai e tot acolo. Să copieze comunitate de presă de la poliție. Iar numele noi nu întârzie să dea cu bâta în baltă. Iată, domnă Monica Paraschiv, de ce e bine să verifici înainte să publici o informație:

Findcă reacțiile publicului dezamăgit de Alexandru Necula sunt următoarele:

P.S. Dar dacă o să vi se facă dumneavoastră personal o nedreptate cum o să reacționați, am mai aruncat eu la întâmplare? „Vorbim de sefeuri acum?” Am părăsit redacția atunci...

Cosmin Zamfirache de la Adevărul violează limba română cu cratima

Violul limbii române se practică pe online-ul românesc mai ceva decât se practică incestul în județul Vaslui!

E și mai jos în corpul textului, ca să nu se creadă că am eu ceva cu omul! Să-i explicăm marelui jurnalist, care semnează materiale ce se publică într-un ziar care se pretinde de calitate, când și de ce se pune cratima, fiindcă, așa cum vă puteți da lesne seama, el nu știe:

- voi ați stat - verbul a sta, la indicativ, perfect compus, pers. a II-a, plural; nu avem cratimă. Particula ați e de sine stătătoare. Nu e o comprimare a construcției a îți... voi a îți stat? Cum sună asta, nene Zamfirache?

- s-ar fi putut pune cratimă în cazul în care apărea o expresie de genul: a îți da demisia - se comprimă - a-ți da demisia.

Culmea e că în titlu... aceeași construcție e scrisă corect! Păi, ce făcuși, nene Zamfirache? Adică, nu ești sigur de lucruri elementare, dar, ca să te scoți, o dai o dată așa, o dată cotită... ca să nu greșești de două ori? Păguboasă strategie! Sau te-a făcut de baftă omul de la titlu?

Marian Dragomir a început vânătoarea de electori și folosește toate armele populiste

Suntem din nou în acea perioadă a anului. Cum care an?! Anul electoral! Personal, am două variante: dacă se întâmplă să fiu convocat pentru a lua parte activ... mă voi prezenta la vot și-mi voi anula buletinul sau, dacă STS-ul zice că, în cele din urmă, nu-s eligibil, îmi văd frumușel de treburile mele... imitându-l pe Ludovic Orban la alegerile prezidențiale în propria curte, așteptând ca vecinii să-mi dea replica taman ca la jocul „op-op-heroina”.

Pe distinsul Marian Viorel Dragomir l-am întâlnit în această viață față în față. Ba aș putea spune că am purtat cu dânsul o conversație profesională. Prin 2009, vara... mă aflam în redacția ziarului Monitorul de Brăila. Întrucât dădeam impresia că-s băiat serios și era o lipsă cruntă de subiecte - ca apa în deșert - ce-mi propune d-na Gabriela Rusu - în clipa aia redactor-șef? Ia du-te tu, copile, la Garda de Mediu. Marian Dragomir împlinește două luni de activitate, facem un material despre el. Eu la facultate învățasem că înainte de interviu trebuie să te documentezi, să știi cu cine o să ai de-a face, să ai o listă clară de întrebări... în orice caz, să poți stăpâni cumva situația. Ei, aș! Ne proptim noi în chestii din astea?! Nu trebuie să știi mare lucru, băiete! Facem un material despre omul Marian Dragomir! Gata, șefa. M-am liniștit. Doar curg apele de pe mine de la căldură. Să nu-ți faci nicio problemă. Marian e pâinea lui D-zeu! O să vezi că o să fie bine! Ce? Nu știi unde-i Garda de Mediu? N-are nimic! Uite ai și șofer! Te duce Mihai Duțescu - omul lucrase prin presa din oraș, era agent comercial, dar, fiind în concediu sau ceva, mai dădea pe la redacție fiindcă prima dragoste profesională nu se uită niciodată. A fost cel care mi-a mărturisit un secret legat de jurnalism: nu se fac bani din așa ceva, puișor! Singurele clipe când apare banul sunt scurte și se numesc campanii electorale. În rest, bătaie multă de cap și satisfacție financiară scăzută.

Zis și făcut! Îl sună d-na Gabriela Rusu pe d-nul Dragomir și-l anunță că-i vine un copil să se joace cu el de-a jurnalistul cu politicianul. Conversația se încheie cu sintagma „Te pupăcesc!” - Doamne! cât de mult uram construcția asta verbală și modul în care era rostită! Am ajuns repede la Garda de Mediu. Mihai D. avea cu el un aparat foto destul de bun și i-a făcut o poză pentru ziar distinsului Marian Dragomir - care a ținut să vadă dacă a fost prins bine în poză... Ok, nimănui nu-i place să apară șifonat în ziar! Și-s lăsat singur ca să încep interviul.

Scot reportofonul, pornesc casetuța și discutăm. Avem niște întrebări stupide pregătite așa ca să nu par că mă bag și eu aiurea în seamă pe acolo. Omul vorbea mult. Am început să mă simt bine. Chiar îi plăcea să vorbească, nu trăgeam cuvintele de la el cu cleștele. Zeii care protejează jurnalismul erau cu mine în clipa aia... Nu spunea mare lucru, dar aveam multe cuvinte pe care să le aduc în redacție. După vreo două minute casetuța reportofonului s-a deteriorat. Se rupsese banda și rotițele alea se învârteau în gol. Vulpoiul a observat și mi-a atras atenția. Mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva cu reportofonul, dar n-am înțeles ce mi-a spus politicianul. Iar atunci când mă pregăteam să verific aparatul... cel din fața mea a făcut un gest care mi s-a părut deplasat (și pe care-l consider și acum la fel): mi-a dat la propriu peste mână. Gen: lasă-l! Fii atent la ce-ți spun eu! Bine, când m-am întors în redacție și am făcut efectiv constatarea că nu înregistrasem nimic pe bandă... mi-am dat seama că de fapt zeii jurnalismului nu fuseseră cu mine. Ghinion, cum ar zice d-nul Președinte! Noroc că îmi notasem niște chestii pe foile pe care le căram după mine și m-a ajutat și memoria. Nu poți să-l faci ca un interviu? Na belea! Asta e! Îl scrii oricum! Materialul - retușat la modul grav de către d-na Rusu - a apărut într-un număr din ziarul Monitorul de Brăila cu semnătura mea. Îl găsiți pe la biblioteca din oraș, e printr-un număr din iulie dacă nu mă înșeală memoria.

La un moment dat, în timp ce discutam - d-nul Dragomir vorbea mai mult decât îl întrebam eu! - văzând că situația cam băltește zic: știi, amice, pe mine m-au trimis ăștia să scot un material despre omul Marian Dragomir. Dă și tu niște informații despre viața ta personală. Parcă lucram la Libertatea sau Cancan în vremea aia: bagă și tu indiscreții să am ce scrie. Imediat și-a dat seama cu cine are de-a face! Cât de prost e ăsta! N-a realizat nici în clipa de față de ce se află el aici! Și, neîntrebat, a început să vorbească despre ferma de porci a lui Caruz. S-a plâns că el nu poate face mare lucru în cazul ăsta fiindcă nu se poate băga peste comisarii Gărzii de Mediu. (voiam să-l întreb: Nu-s în subordinea ta, amice? Doar că... eram trimis să fac un material prietenos... recunosc că nu m-am comportat ca un profesionist, dar acceptând sarcina cu pricina, fără să fac o documentare prealabilă, am făcut un gest de neprofesionist, deci... o scăpare în plus...) Și că nu prea are autoritate în instituția pe care o cârmuiește întrucât conducerea adevărată se află la Galați, la Brăila nefiind decât un fel de sucursală. Îmi dădea impresia că el vrea să fie bine, dar i se pun bețe-n roate. El chiar vrea să-i închidă ferma puturoasă lui Caruz, dar are atât de multe obstacole cu care să se lupte care-l copleșesc pur și simplu. Aproape că mi se făcuse milă.

Am observat recent că s-au umplut panourile orașului cu chipul său! Se pare că vecinul Simionescu nu mai vrea să fie primar după ce a dat cu subsemnatul la DNA. Privind ideile promovate pe panouri aș avea următoarele nelămuriri:

1. din ce bani va susține after-school-ul în cazul familiilor sărace?

2. parcări moderne înseamnă alte dungi pe asfalt sau chiar se pregătește să construiască pe bune ceva? fiindcă din imaginile asociate eu nu văd altceva! pare că rămânem la modernele dungi pe asfalt! poate nu văd eu bine!

3. care alte investiții? fiindcă imaginea asociată cu vorbele astea este una de la Yazaki; iar Yazaki deja a făcut investiția. ce, vrea să se laude cu o investiție deja făcută?

Acum ceva zile în cutia poștală am găsit și un pliant al distinsului domn. Zic să fiu blând cu proiectul de campanie. Sunt multe promisiuni, dar la nivelul imaginilor - cu mici scăpări - ideea poate fi considerată bună (PR-iștii și-au făcut treaba):

Cică: proiectul lui:

Și apare asta:

1. Ce avem noi aici? O poză în care se vede o icoană! Deci omul e creștin. Credincios. Gata, șefu'! M-ai convins să nu te votez. Fiindcă asta e pusă acolo doar de fațadă. Nu dai doi bani pe credință. D-zeul tău este câștigarea acestor alegeri! Credința înseamnă altceva. Nu fățărnicie ieftină! Și ostentativ scoasă la vedere!

2. Dacă aș fi copilul lui și aș ajunge la vârsta la care aș putea să înțeleg lucrurile într-un mod critic i-aș reaminti în fiecare zi a vieții lui ce jigodie politică a fost/este. Știi tată ce mizerie ai făcut tu în campania electorală din anul 2016? Aș pune întrebarea asta în fiecare zi! Chiar de m-aș muta în altă parte a lumii, l-aș suna zilnic să-l întreb de sănătate și să-i reamintesc că s-a folosit de propriul copil ca de o trambulină electorală!!! În fiecare zi!
Copiii dânsului or să facă facultate la „Brâncoveanu” sau la „Dunărea de Jos” în oraș la noi? Sau la București? Sau poate în străinătate? Că-mi spune că el vrea să construiască un oraș în care să trăiască frumos copiii lui!

3. Se lăuda și-n 2009 că el a lucrat în privat. Ba chiar atunci mi-a zis că-i cam lipsește modul în care se fac lucrurile în privat! Serios! Doar că în pliantul ăsta în care pune icoane nu spune exact la care privați a muncit! De ce, domnu' Dragomir? Vă e rușine?! Cum se numesc firmele la care ați lucrat?! Și câte contracte cu statul român au/au avut?! Că instituțiile pe unde ați fost văd că le amintiți fără rețineri! De ce țineți secrete firmele la care ați lucrat?! Găsim cumva scheleți în dulapurile de pe-acolo? Întreb și eu!

4. Și ca să închei: dacă tot se laudă că s-a descurcat așa de bine în mediul privat... de ce n-a rămas acolo?! Că la stat salariile nu-s așa impresionante! Ah, pensii speciale? Dacă vrea să le facă viața ușoară copiilor lui... eu zic să rămână în privat! Ce? Vrea să-mi facă mie bine?! Oh, da... vrea fără niciun dubiu, dar să vezi că or să-i pună alții bețe-n roate: sistemul de vot, birocrația, necooperarea celor de la Galați, lipsa fondurilor, Cosiliul Local, Consiliul Județean și în general oamenii răi care pun bețe-n roate oamenilor buni și creștini ca el.

Doamne ajută!

Poliția RCA se scumpește fără oprire!

Sau cel puțin așa ne informează titlul de la Observatorul Antena 1: 

Avem de-a face cu o bijuterie jurnalistică în sine! O alarmă hiperbolizată care tinde către infinit. N-are oprire. Se extinde precum universul!

În definitiv, dacă avem „poliția glumelor” și chiar „poliția muzicii”, de ce nu am avea și o monstruozitate asemănătoare cu bila aia gelatinoasă din Creepy Crawlers, care creștea înfulecând lumea, numită poliția asigurărilor?! LOL.

P.S. de regulă lumea are probleme cu i-urile de la finalul verbelor. Nu am crezut că va exista cineva care să aibă probleme cu i-urile în interiorul substantivelor! LOL

P.P.S. ciudat e faptul că femeia de cuvânta pe fundalul imaginilor vorbea de polița RCA... Măcar de s-ar fi sincronizat în bâlbe!

Bianca Geica este aproape în întregime inteligentă!

Mă, voi când auziți pe cineva folosind expresia „aproape în întregime” nu bănuiți că se vorbește despre ceva care bate măcar spre 70-80%?!!

Să luăm versurile viitorului mare hit Inna, Bad Boys:

- 40 de versuri în total;

- 12 versuri în franceză.

12*100/40 = 30%.

Prin urmare, nici măcar jumătate din „cântec” nu are versuri în franceză!

Știu, aveți alte griji pe cap! Unele dintre ele chiar crunte (mor copii și nu sunteți foarte convinși care-i cauza).

Dar la fel de toxică precum e bacteria E. coli poate fi lipsa gândirii la câinii/cățelele de pază ale democrației. Editorii de conținut online de azi vor fi cei care pot forma opinia publică de mâine! Și dacă ăștia nu gândesc, ci doar tastează... să nu se mire nimeni de ce situația stagnează.

Ca să o ajutăm pe doamna/domnișoara Bianca Geica să înțeleagă ce înseamnă un cântec aproape în întregime cântat în franceză îi vom oferi un exemplu concret:

Părinți, vă rog, nu încercați asta acasă, la școală sau oriunde în altă parte. Poate traumatiza un copil!

Tot săptămâna trecută bântuiam pe internet și am zis să fac o tură și pe site-ul Blasting News România (rețea independentă de știri copiate de pe alte site-uri) să mai văd ce mai fac - cum ar fi - colegii mei (pe care nu i-am întâlnit în viața mea). Și pe cine altcineva să citesc dacă nu pe numărul lor unu la acea dată? Dânsul se cheamă Bretcanu Cristian Petru - cică e prof de engleză și română, cică a fost redactor al unei gazele locale și se declară iubitor de frumos, plus câștigător al unui concurs literar „Tinere Condeie”:

Ei bine, fostul tânăr condei, reprofilat în tânără tastatură a clocit următorul text - jurnalistic nu alta:

În primul rând, nu se face să te declari prof de literatură și să nu-ți amintești măcar așa în treacăt cum socotea Stănică Rațiu în „Enigma Otiliei” (George Călinescu - lectură obligatorie la liceu):

Carevasăzică: 8+6 = 14 primăveri... numai bună de filmat de către Coby Persin și dată drept exemplu negativ pe internet. Ca să nu mai vorbim despre Florine (16 anișori) actriță la Paris în lumea bărbaților trecuți binișor prin viață („Iluzii pierdute” - Balzac). Stai așa, aici ne băgăm la corupere de minori LOL.

Pedofilia nu e o meteahnă a societății moderne, ba chiar în unele perioade a fost acceptată... fiindcă unii părinți își „măritau” puștoaicele de 14-15 ani (poate chiar mai tinere) cu dârlăi de peste 20... Plus, am putea să ne uităm la ce se întâmplă în unele comunități de rromi cu nunți între copii... și cine știe ce alte chestii.

Sigur că pedofilia e o problemă de actualitate, dar nu e o meteahnă a societății ăsteai, ci e una veche de când lumea! Iar în unele perioade ale trecutului era acceptată ca un fapt divers. Normal. Oamenii cu bani puteau cumpăra foarte simplu copii pe care să-i folosească după bunul plac.

De asemenea, să vii și să declari faptul că show-ul ieftin postat pe internet de Coby Persin dovedește ceva e ca și cum ai spune că nea Ilie chiar biciuiește norii doar fiindcă fulgeră!

Cât de certat cu logica să fii să nu vezi că rezoluția „camerei ascunse” e atât de bună că ai nevoie de efecte pe computer ca să poți să acoperi chipul fetițelor?! Se vede cu ochiul liber că e o regie pusă la cale de către vlogger-ul ăsta de doi bani, care a vrut să adune cât mai multe click-uri pentru producția sa (fără niciun scop educativ). Să-mi arate și mie cum se ascunde o cameră fiindcă eu nu-mi dau seama cum se face că fetița care umblă în apropierea parcului ăla nu își dă deloc seama că e urmărită!

Ce fel de părinte să fii să îți pui mască și să-ți aștepți copilul ca să-l traumatizezi doar ca să-i arați că nu e bine să te încurci cu orice ins pe internet?!!! Acest Ernest al youtube-ului a angajat niște actorași amatori ca să pună în scenă un show cât mai senzațional. Care nu demoastrează în fapt nimic...

Fiindcă oricât de proaste ar fi puștoaicele de 14 ani... eu nu pot să fiu atât de convins că ar accepta atât de ușor o invitație a unui necunoscut cu care să iasă în puterea nopții (iar ăla mai amintește și că a venit cu mașina împreună cu fratele lui mai mare! WTF?!). Omul e înzestrat cu instinct de conservare... O să-mi ziceți de tipa de 16 ani din Brăila - violată de fostul iubit și de un prieten al acestuia... ea practic ducându-se de bună voie acasă la ăla. Alta e seducția unui ins pe care-l cunoști deja și altceva avem aici...

Sigur că se pot întâmpla atâtea pe internet, dar Coby Persin n-a făcut decât un show grosolan și atât. Nimic educativ în el. Doar un părinte dement ar vrea să-și traumatizeze copilul în felul ăsta! E mult mai simplu să-i explici copilului să aibă grijă. Ca părinte ai dreptul să ceri închiderea contului copilului de pe un site de socializare! Dar ca să nu pară că îi interzici ceva îi faci chiar tu un cont pe care să-l administreze singur/ă și-i spui: vrei să te vezi cu cineva, fă-o acasă la tine, în timp ce e un adult în casă. Camera ta... e camera ta. Dacă simți vreun pericol ești mai în siguranță acasă decât într-o dubă! Sau orice fel de altă mașină... sau oricare alt loc. Vrei să te duci la cineva? Sună-mă să știu de unde te iua! Adu-l întâi să-l cunosc și eu după chip! Și învață să-i cântărești și tu pe oameni!

well, that's amazing, right?

I can't believe it! That is incredible! Taylor Swift's hit "Black Space" become the fastest ever to reach 1 billion views on VEVO. That's amazing, right?!

LOL. Degeaba le scrie un cititor în josul paginii: Băăă, nu e black space... e blank... plm, cine mai are vreme de astfel de detalii?

Înțeleg că rockerul (Marian Coman) nu mai este redactor șef, prin urmare liber la manele. Sigur că fiecare are dreptul să asculte ce-i place, dar nici să dai un search pe google să afli care e de fapt titlul unui banal cântec care rulează destul de des pe posturile de muzică din românia nu este posibil?!

Să fi fost Cristina (Dosuleanu) sau Alina (Mihai)?! Sau poate Rodica (Perianu)?! Oricine s-a îndeletnicit cu publicarea acestui text n-a avut bunul simț să-și soată la lumină identitatea. Bănuim, bazându-ne pe experiențe anterioare, că Rodica ar fi vinovată... dar nu putem băga mâna în foc. Ceea ce este clar este faptul că autorul textului este un copiator mai prost decât însuși cel mai mare plagiator al națiunii, Victor Viorel Ponta... de mână cu Laura Codruța Kovesi, Ioan Mang și interesul național, Găbiță Oprea! Fiindcă a luat și greșelile de la predecesor!

P.S. Oh, da! De fapt, greșeala este una intenționată ca să aducă trafic pe site-ul ăsta de știri importante! Marketing. Ca prostia, care este absolut intenționată.

P.P.S. Uite-l, bă... se dă el deștept! Poate... o fac de oaie de multe ori, dar eu știu să dau search pe google! :)

Șocant! N-o să-ți vină să crezi! Cei de la gandul.info doar se prefac că sunt jurniliști. Dă click aici ca să afli ce sunt ei de fapt...

V-am spus că mai arunc uneori câte un ochi pe gandul.info fiindcă acolo scrie Cristian Tudor Popescu. Care pretinde uneori în intervențiile sale că site-ul încearcă să-și facă meseria corect, chiar și în condițiile grele prin care trece presa în zilele acestea. „Noi aici la gândul...”. Doar că... atunci când te apuci să dai și tu click pe titlurile bombastice și alarmiste ale site-ului, constanți că ai fost înșelat. Căci colegii domnului Cristian Tudor Popescu nu sunt niște jurnaliști - cum pretinde dânsul - ci doar niște inși care vânează click-uri:

Dând click pe titlul ăsta, care m-a făcut să cred că Serena Williams o fi fost depistată pozitiv la vreun test antidoping și i s-au retras punctele câștigate anul trecut sau vreo altă catastrofă în sport... am ajuns pe pagina prosport.ro:

unde singura referire la Serena era următoarea: Simona Halep o poate depăși pe Serena, dar depinde doar de ea! Trebuia un titlu alarmist pentru o astfel de banalitate?! Trebuia. Fiindcă dacă nu generăm un număr suficient de mare de click-uri, nu halim biscuiți luna asta! :)

P.S. Soția lui Forrest MacNeil nu știe cu ce ocupă soțul ei?! Adică, nu-l întreabă când vine acasă: „Dragule, cum a fost ziua ta? Ce ai mai făcut la muncă? Scârba aia de A.J. n-a fost dată afară?”... chestii din astea de soție... 

Da, bă, da' voi ce faceți?!! :|

Mai arunc câteodată câte un ochi pe site-ul gandul.info întrucât îmi place să-l citesc pe Cristian Tudor Popescu. Și dacă tot sunt acolo mai văd și ce scriu colegii dânsului. Sigur că la o adică ar trebui să mi se rupă și de gândul și de Badea, că am și altă treabă pe planetă... Uneori e totuși amuzant să observi cum cei care ridică statuie valorilor deontologiei profesionale - prin texte încărcate de emfază și patos în dragostea lor nemărginită pentru meseria sfântă de scriitor la gazetă - iau pe urmă barosul și îi fut una la soclu de se duce imediat cu mecla în țărână (ea... statuia):

Am înțeles, Mircea Badea este o lichea sau ce naiba vreți voi să dovediți. Dar, domnu' Popescu... parcă la dvs. am auzit faptul că asocierea asta a unor chestii care nu au legătură una cu alta e un procedeu de manipulare de sorginte comunistă. Propagandă ieftină sau așa ceva. Ia spuneți... cum se leagă asta cu atitudinea ziarului la care lucrați față de un ins pe care, e adevărat, nu-l aveți chiar la inimă?

Care este legătura dintre bătaia încasată de Badea de la motociclist și ce mănâncă rahat articolul - care nu e semnat de nimeni?! Halal curaj. Halal profesionalism. Multă deontologie încape în ipocrizie! 

Până la urmă nimeni n-a obligat-o pe marea jurnalistă Eli Roman să se expună public. Pentru femeile însărcinate s-a inventat concediul. Prestația dânsei a fost lamentabilă. Asta este. Lumea râde când o dai în bară! Nasol.

P.S. Pe internet poți să-ți dai seama cât de înapoiată e țara ta. Ăștia l-au ales pe Iohannis președinte! Nu că Ponta ar fi fost alternativa fericită și poate că e mai bine așa, doar că... să te aleagă ăștia președinte?! S-a lăudat o jucătoare de tenis (Edina Gallovits) născută în România că a căpătat cetățenia americană și foarte multă lume a început cu atitudini de genul: oricum n-o știa nimeni (nu ne reprezenta oricum), o unguroaică, o fi nasol la Vaslui... da' în America te împușcă lumea pe stradă când ieși să bei o cafea. Nu știu ce facilități oferă federația de tenis profesionist din state, dar am citit recent un articol de Doru Bușcu în Cațavencii în care ni se arată ce atitudine are Federația Română de Tenis față de juniori. Parcă trăiam într-o lume liberă în care nu prea contează ce opțiuni are altcineva atâta timp cât opțiunele respective nu te afectează direct. Dar lasă, bă, că ați rămas voi cetățeni anonimi români și sunteți mult mai reprezentativi pentru patria asta... ca personaj colectiv: mulțimea de gherțoi.

Colegii lui Silviu Mănăstire deja îl sabotează!

Silviu Mănăstire s-a mutat de pe tarlaua lu' Ghiță la B1Tv. Nici nu și-a început bine activitatea la locul de muncă și deja îl sabotează colegii:

Nu e bine domnu' Mănăstire ca dvs. să combateți corupția din politică și corupția din jurnalism să vă vină de hac! Eu zic să inaguați în cadrul emisiunii o rubrică "Dosar de jurnalist" în care să vă dați în gât colegii care vă sabotează postul prin prostia de care dau dovadă.

Degeaba și-a dat altu' seama în regie că stenogramele sunt hazlii, nu hazlii - e grea limba română: se scrie exact cum se aude! cum să reușești să faci asta? - și a corectat după câteva clipe; răul deja fusese făcut. Un elev care dă bacul anul ăsta și a trecut pasager pe la B1Tv va scrie în lucrarea sa despre „stenogramele hazli cu penalul săptămânii”. Culmea e că l-a nimerit bine pe „săptămânii”...

Nu discutați cum trebuie!

Doliul de pe internet din ultima perioadă – provocat ce-i drept de o tragedie – a readus în discuție legea Big Brother. Suflă în pânzele celor care consideră că trebuie ca statul să știe cât mai multe despre indivizi pentru a-i putea proteja de teroriști. În definitiv, voi aveți ceva de ascuns? Nu vreți să fiți în siguranță? Și cu elanul ăsta în discurs poți să susții orice.

Să fim totuși realiști: ce teroriști am avut în România? Omar Hayssam. Plm, ce a făcut statul cu teroristul nostru? L-a făcut scăpat! De ce să-i dau dreptul statului să acceseze viața mea privată de pe internet când de fapt nici nu s-a ocupat cum trebuie de apărarea interesului național?! Așa că nu mai fiți proști. Nu mai acceptați discursurile stupide de la TV. Dacă o fi ceva, statul român va fi în cârdășie cu teroriștii... Și mai e o chestie de bun simț: Românie e cu 50 de ani în urmă. Deocamdată, nu e o țintă veritabilă pentru un terorist care vrea să bage spaima în mapamond! Și de ce să cred eu că infracțiunile se fac pe internet, când de fapt oamenii se pot întâlni foarte bine și să discute acte de cruzime în altă parte, știind că de fapt tehnologia e monitorizată atent. Și dacă folosesc tehnologie: pot accesa netul relativ anonim: browserul Tor, iar discuțiile le pot face mai departe de ochii securitații prin intermediul lui TorChat!

Cât privește pe ăia care pleacă în lumile civilizate, ei oricum își asumă un risc și așa... Și se supun legilor și exigențelor de acolo...

Nu cred că religia e principalul factor. E doar un catalizator. Principalul factor în toată povestea terorismului francez se bazează pe ideea că integrarea unor tineri în societatea asta în continuă schimbare a eșuat! Și ce face ăla care nu-și găsește locul? PLM, caută puncte fixe de care să se agațe. Religia e un punct fix! Nu trebuie blamată în niciun fel. Cum nu trebuie să ne dăm ochii peste cap că a avut loc un atentat asupra libertății de exprimare! Eu cred că opiniile cinstite și echilibrate nu au fost lezate!

Acum prostul o să zică: uite unul care e de acord cu teroriștii! Nu prostule! Nu mi se pare corect să moară oameni pentru ca tu să-ți impui un anumit punct de vedere! Și mi se pare chiar în regulă ca fiecare să aibă dreptul să spună ce gândește. Cum dorește el. Nu despre asta e vorba. Ci despre faptul că discuția se poartă într-o direcție greșită! Nu religia e problema. Până la urmă nici prostia... ci doar cum facem să aducem la același numitor oamenii care nu se integrează în societățile superrapide în care valorile se modifică amețitor! Întrucât, din ce am înțeles eu, nu teroriștii din Orientul Mijlociu au adus moartea. Ci francezii... născuți în Franța.

Acum nu vreau să spun că jurnaliștii trebuie neapărat să moară, dar am citit o chestie spusă mai în glumă mai în serios: dacă vezi o mulțime de oameni care fuge dintr-un loc și doar unul își vâră nasul acolo... înseamnă că el e reporter (David Randall - Jurnalistul universal)! Uneori riscul meseriei, cică! LOL.

Politică

Ştiţi cum se cheamă în zilele acestea imposibilitatea de a-ţi exprima opinia în cadrul redacţiei? Nu? Hai că e simplu!... Gândiţi-vă!... Bine, vă spun eu! Scârbă faţă de politică! Curva asta e irelevantă, banală, neimportantă, supraapreciată etc. Are ciorapi vechi, rupţi... tocuri scâlciate... vagin larg şi nespălat... boli venerice. Nu merită atâta atenţie pentru jurnalistul cu nasul pe sus şi cu opinia tăiată.

Or, singura care dă dreptul jurnalismului să se autoproclame ca a patra putere în stat este taman politica. Fără ea, gazetăria se reduce la o simplă bârfă între ţaţe... despre ţaţe de profesie...

Sau, pentru cei cu har în condei (cum s-ar zice) şi cu spirit de observaţie al societăţii, scrisul despre actualitate să devină un update pentru Caragiale. Adică, literatură. Ceea ce nu mai este jurnalism! Că doar de aia poartă denumiri diferite cele două specii.