vineri, 4 decembrie 2020

O campanie tristă, lipsită de umor

Remarc o jale funerară în ceea ce privește votul de duminică pentru alegerile parlamentare. Nu mai e avântul ăla mobilizator: hai, fraților, să le dăm în cap la corupți; dacă n-ai buletin de București, dar muncești în București, ești trădător de neam; hai să nu-i lăsăm pe ăia fără dinți în gură să ne decidă soarta noastră de tineri frumoși și liberi și informați etc., etc., etc.

Acum, nu mai e așa important dacă te duci la vot sau... dacă e să te duci la vot - ca să nu se săvârșească biata democrație - lasă speranțele de mai bine la ușa secției de votare. În cabina de vot intri numai cu dorința de a ține democrația pe aparate, ca pe muribunzii de covid-19. Nu votezi ca să fie mai bine, fiindcă se votează de mai bine de 30 de ani pentru ideea de mai bine, dar binele a ratat trenul către Grădina Maicii Domnului. Aici trebuie să ne luptăm să păstrăm DEMOCRAȚIA. De parcă până acum noi la asta am rânit. Nu am asistat impasibili la felul în care este încălcată constituția de către președinte. Și, ca să fie clar, e greu să ai idealuri și așteptări înalte când tu vii atât de terminat acasă încât numai de discursuri politice nu-ți arde. Democrația pe stomacul gol e doar o vorbă în vânt. Marginalii (majoritari, de altfel) vor rămâne tot neauziți, iar jocul de putere o să fie tranșat tot de guralivii cu sinecuri și șmenuri cu statul. Or, asta numai democrație nu e.

Doar că așa grăit-a președintele. Ne trebuie alegeri că altfel ni se veștejește democrația. Să nu care cumva să ne ducem la biserică sau la vreo peșteră considerată sfântă, căci sfântă nu e decât cabina de vot! Discursurile schizofrenice ale mass-media se revarsă asupra lumii fără niciun efect. Fiindcă lumea e deja împărțită și nu mai are timp să discearnă. Și nici chef. Și nu e vina ei... E contextul ăsta nenorocit în care puțini se mai ridică să emită pretenții. Se merge dintr-o inerție a instinctului de turmă către o lume care are ca principal scop sanctificarea individualizării responsabilității... și consolidarea prăpastiei dintre săraci și bogați. Ăia care-s bogați sunt bogați fiindcă sunt speciali, iar ăia care-s săraci sunt săraci fiindcă au niște defecte din fabricare. Dar, hei, e mai bine să greșim cu turma, decât să avem dreptate în singurătate, nu? Căci ăia care s-au plasat în fruntea bucatelor nu pot să accepte ideea că n-au avut decât noroc! Iar dacă au avut, trebuie că au avut fiindcă s-au născut măcar speciali.

Revoltele sunt pe teme minore, dar au ca sloganuri cuvinte uriașe. Omul însetat după libertate nu vede că nu-i decât victima propriei ignoranțe. Și e certat pentru asta! Mustrat. Pus la colț. Dar lăsat în propria ignoranță. Cei cu influență rămân uniți și perpetuează controlul. Dar nu-i decât un control efemer și trist, în care nu mai există nicio speranță! Lumea asta intuiește că s-a cam epuizat rezervorul de speranță pentru specia asta. Toate ideologiile sunt în criză și refugiul în utopii nu mai pare o opțiune. E clar că trecutul nu a fost niciodată idilic, iar viitorul nu e promis nimănui pe de-a-ntregul. Fără un control adecvat, societatea se destramă, iar tribalismul o să exacerbeze conflictele. Iar știința nu aduce nici măcar o alinare! Nu vine cu vreo nouă soluție. Tehnologia îți poate prelungi nefericirea cu 20% (zic unii), sau te poate ține captiv pe o insulă magică unde te identifici cu eroii. Dar realitatea e tot aia.

Mă uitam la un clip dat de USR-PLUS ca reclamă pe youtube. Bă, venea cu o tristețe din asta apăsătoare. Ai sperat, dar ai sperat de pomană, zicea o voce din asta tristă. Aș vota cu ăștia „noi”, dar au niște proiecte legislative care riscă să ducă lumea asta în și mai mare rahat. Măcar să se înhame la combătut P(D)NL! Și să-i mai dea peste bot arogantului de la Cotroceni.

Aș mai vota cu PSD - nu fiindcă ar fi niște minunați (deși pe cifre a fost cel mai performant proiect politic al țării, pe cifre și nu doar la furt, ci și la realizat chestii!) - în ideea că trebuie să le mai dea cineva peste zgaraibe fomiștilor de la P(D)NL. Măcar să mai apară prin presă mișmașuri, să se simtă și ăia... să nu fure cu lipsă de bun simț.

Că alte opțiuni nu văd. Pro România nu-i decât strânsura rataților politic. Micul uneltitor Ponta nu mai are cum să-și construiască anvergura politică avută în trecut, iar Tăriceanu nu vrea decât să iasă la pensie liniștit. Știe că nu mai contează. Mai rău e de ăla mic, care avea șanse să ajungă președinte.

Cu PMP n-o să votez niciodată fiindcă nu pot să susțin în funcții importante un turnător la fosta Securitate - și încă unul lipsit de o minimă remușcare. Un om eminamente rău. Cum e Iohannis un om politic eminamente prost și inadecvat, la fel e Băsescu un om politic eminamente rău.

Cel mai probabil - pe discursurile astea tânguitoare și cu perspectiva unui dezastru la orizont (vine-vine primăvara, este criză-n toată țara) - o să rămân acasă, iar dacă ies... o să-mi anulez votul. Cum am făcut de atâtea ori.