Nea Mircea nici nu știi cât de Băse începi să fii!

 Mă, voi nu ați observat că Mircea Geoană nu este decât varianta mai căruntă a lui Petrov? 🤔👽

Un slogan atât de simplu, după vorbă, după font

Cu toți știm că Superman este Kal-El de pe Krypton; pe numele de pământean Clark Kent. Mai știm că Batman e Bruce Wayne. Știam asta și în 2004. Deși personajele astea se străduiesc din răsputeri să se mențină anonime ca să poată să acționeze fără restricții sociale. Și fără amenințări la adresa celor la care țin. Ce nu știam însă în 2004 e că numele de turnător al lui Traian Băsescu a fost și va rămâne Petrov.

Indicii au existat mereu. Mai pe față, mai pe ascuns fostul președinte s-a dat singur de gol. Sau l-au deconspirat jurnaliștii de la Antena 3 (împreună cu ai lor colaboratori). Mi s-a părut însă haios cum l-au dat în gât cei plătiți să-i facă o campanie electorală câștigătoare!

Ce se vede în imaginea de mai sus? Un ins care salută militărește. Recent mi s-a atras atenția asupra faptului că sloganul său de atunci era format din două părți distincte, demarcate prin intermediul tipului de caracter de tipar folosit. "Să trăiți" e scris cu niște caractere înclinate (italice), pe când "bine" e scris cu niște caractere drepte.

Ca atare, Traian Băsescu nu se adresa alegătorilor de rând. Ci ălora care contau încă din 2004. Băieților cu ochi albaștri! "Să trăiți!", le transmitea el de pe afișele electorale. Aștepta comanda și răspundea apoi "Bine!".

Ar putea fi o coincidență, ar putea fi... Dar voi chiar mai credeți în coincidențe?

Dictatorul se răzbună

Nu am mai văzut de mult o ediție a emisiunii „În gura presei”, dar ieri, duminică, 4 septembrie 2022, am zis să mai arunc un ochi în direcția aia. Nu-i vorbă, Mircea Badea deja repetă la infinit aceleași prostii ale sale.

Când se întrevede apocalipsa economică, dânsul recită mandra „o să fie foarte rău”. Ca orice ins care joacă la cacealma, nu explică vreun mecanism clar care va duce la dezastru. Ci doar spune că el anticipează năpasta economică. Iar aia o să vină, probabil. Dar cât de greu trebuie să fie astăzi să prevezi faptul că „va fi foarte rău”? Dacă nu va fi, nici nu are importanță! Dar dacă va fi, o să ne spună că el a știut! Citise în ratatul pe care-l deșertase în latrină după ce-l mâncase cu o noapte în urmă. I se arătase într-o reflexie de la ochelarii lui Mihai Gâdea. Habar nu are!

Are câteva clișee care-i plac: bitcoin o să se ducă în cap. E și foarte complicat să anticipezi că o schemă piramidală o să consume toate dozele de credulitate ale inșilor care investesc în ea și o să se spargă precum un balon de săpun. Chiar nu e nevoie să ne spună în fiecare zi asta!

Incompetența maximă îi iese la suprafață când își dă cu părerea cu privire la „climate”. Îi place să folosească termenii englezești cu sens peiorativ. El e ironic. Și nu la adresa unor simpli românași. El ia în derâdere întreaga planetă. Iar singurul său argument este: „păi, ce? planeta asta nu a mai avut parte de încălzire accentuată? a fost mereu echilibrul ăsta? nu! deci, plm, ce pot să facă oamenii? nu e arogant din partea noastră? ce proști sunteți că voi credeți că puteți să inversați fenomenul încălzirii globale! e ireversibil, bă, orice ați face! și Greta... să se mai ducă la școală, că nu înțelege despre ce vorbește”. Ăsta e discursul lui! Doar că uită să ne spună faptul că oamenii de știință au descifrat în mare parte cam de ce s-a încălzit planeta în trecut. Că la baza acestei încălziri au stat fenomene asemănătoare cu cele din ziua de astăzi. Că da... au existat dezechilibre ecologice, dar fiindcă anumite viețuitoare au devenit prea numeroase și au consumat irațional resurse din mediu! Fix cum face omul astăzi! Unele probleme au fost cauzate de dezastre pe care nici omul nu le putea prevedea, dar astăzi sigur-sigur nu e vorba de așa ceva! Dar e mai bine să oferi și să-ți oferi nutreț pentru cretini...

Cu toate astea, noaptea trecută a spus și ceva cu sens. Mă rog, nu a așezat totul în cuvinte așa cum o să o fac eu. Dar a amintit de fapt. Nu din inteligență. Ci din răutate! Și-a ales ca boală, boala pe „haștagiști”. Ieri noapte, i-a numit „soroșiști”. Ca un manipulator de joasă speță, etichetează oameni pe care îi urăște (la propriu! fiindcă să nu uităm că Oana Dimofte - fostă Dobre - era invitată în vremea lui Băsescu la Sinteza zilei să combată; și era chiar lăudată de Badea fiindcă - în calitatea ei de scrib la ziarul „oficios” Evenimentul Zilei - avea opinii anti-Băsescu). Ăsta e un procedeu de manipulare specific sistemelor totalitare: îl categorisești pe om într-un anume fel și prin asta spui că este, de fapt, mai puțin om decât tine. Haștagiști, soroșiști, neomarxiști, comuniști, naziști, leniniști, burgezo-moșieri, imperialiști, staliniști etc. E un procedeu atât de banal și totuși atât de eficient! Nu are importanță ce spune insul, l-ai categorisit subom și de aici orice idee emite - de bun simț sau nu - e greșită din start! Fiindcă e subom. Cum să aibă un subom o opinie de om??

Și acum trecem totuși la prostiile scrise pe facebook de către „soroșiști”. Carevasăzică iarna asta o să trebuiască să ședem în frig pentru democrație! Ca să îl înfrângem pe Putin. Dacă asta depinde de noi, hai să punem o haină în plus pe corpurile noastre încărcate de spirit democratic și să îi arătăm ce gigantice valori morale deținem. Doar am trecut prin aceleași cazne și în comunism!

Aici mi s-a întrerupt o sinapsă fiindcă am sesizat umorul din textele prezentate de Mircea Badea. El o dădea cu mândria proletară, dar eu mi-am amintit de trecutul trăit de mine. Ani de zile mi s-a spus pe diverse căi ale mass-media faptul că în comunism se suferea de foame și de frig. Și că a venit capitalismul de mână cu democrația și a adus abundența. Și deci libertatea înseamnă prosperitate și... democrația ține de cald. Aceleași voci trimfătoare în trecut ziceau că a picat Ceaușescu fiindcă ținea lumea în frig și foame. Azi ce facem? Stăm în frig și foame ca să ținem democrația în viață? Trebuie că în mormânt acolo unde se odihnește dictatorul să i se fi întipărit un rânjet pe meclă și de la cimitirul Ghencea să se fi auzit un hohot rârâit...

Prezidențiale 2019

Băi, nu că aș avea timp, dar am ascultat zilele astea - la Radio România Actualități - un lung șir de „discursuri de campanie”. Prima constatare e asta: frate, ce-a ajuns și PR-ul ăsta! O înșiruire de vorbe goale repetate obsesiv de figuri fără carismă, fără credibilitate, fără nimic! Dacă ai un intelect care vrea să se hrănească și el cu niște idei ce au măcar o umbră de decență, ar fi greu să asculți pe ai noștri prezidențiabili cum își recită poeziile ca niște elevi mediocri de clasa întâi. Să fi ajuns așa rău ca specie? Sau e doar efectul românizării unei arte care, altfel, necesită finețe și creativitate? Sau măcar carismă!

Singurul care părea să aibă o viziune coerentă și în ton cu prerogativele prezidențiale părea să fie Hunor Kelemen. Cel puțin din vorbele rostite zilele astea. Căci știm cu toții politica UDMR de agitare a spiritelor naționaliste în alte cazuri electorale. Dar domnul Kelemen n-are nicio șansă să ajungă măcar în turul al doilea, nici nu se pune problema de președinte. Totuși, merită să remarcăm faptul că s-a străduit să aducă în discuție niște aspecte prea puțin băgate în seamă în țara asta. Adică, mna... înțelegem cu toții că relațiile cu UE și SUA sunt importante, dar poate că ar fi bine să ne interesăm și de relațiile cu vecinii mai apropiați, de parteneriatele strategice la nivel local... Foarte bună idee, domnule Kelemen! Aș vrea să cred că ajuns la Cotroceni v-ați și ține de promisiunile făcute!

În rest, toți ceilalți intrau în una din astea două categorii: inșii care bat câmpii cu grație, repetând ca pentru arierați mintal niște chestii sau ăia cu românitatea în gură. Oh, vai... oh, vai... ne dispare fibra națională, dispare românitatea. Normal că o să dispară dacă nu aduce plus valoare pentru lumea prezentă! E vorba aici de o chestiune naturală... Și e bine că se întâmplă așa! Ca specia noastră să progreseze!

Trec, aproate zilnic (câteodată dimineața, alteori seara), pe lângă o vitrină care are în geam câteva afișe electorale ale lui Theodor Paleologu. Și de fiecare dată mă întreb dacă nu cumva turnătorul și băutorul Petrov abuzează de copilul ăsta nevinovat! Uitați-vă ce expresie facială l-au obligat să ofere electoratului:

De ce se încruntă așa cu sprânceana ridicată?? Nu sesizează nimeni ridicolul situației? Adică, omul ăsta... care a citit mai mult decât toți mediocrii din PMP, nu realizează faptul că figura lui de puști grizonant, pentru care cel mai macho fapt e o bătălie sângeroasă în pamflete, nu se pupă deloc cu figura asta de gangster corcit cu un cocalar? Ni se spune pe toate căile că e un om inteligent - doar e fiul tatălui său... Deci dacă-i suficient de iscusit ca să conștientizeze situația în care e pus, trebuie că Petrov îl poate manevra... Este, într-un fel, o antipromovare a propriului candidat. Nu-l votați pe ăsta mic, că îl manevrează bătrânul Petrov de acolo din mormântul politic în care zace! Iar dacă nu-și dă seama de jenantul contextului - și nu i-a sugerat Petrov cum să se îmbrace, atunci nu merită să fie votat. Căci retorica nu ține loc de agerime mentală.

Un alt puști grizonant al politicii noastre este și canditatul pentru funcția de președinte de țară, Dan Barna. Dânsul - în conformitate cu atitudinea din campanie și ezitarea evidentă în a-l înfrunta pe șeful de la Cotroceni - pare, așa cum spunea Anca Simina într-o ediție a emisiunii „Piața Victoriei” de la Europa FM, că vizeză mai degrabă funcția de premier:

Altfel, nu știu de ce i-au scris ăștia pe frunte „Salarii mai mari pentru profesori”! Căci mărirea salariilor nu ține deloc de atribuțiile prezidențiale. Dacă era totuși Barna președinte, aceste neconcordanțe între Constituția României și mesajul electoral nu ar mai fi existat. Iar distinsul președinte USR și-ar fi continuat turneul de autografe printre toți cei care au contat sau contează la nivel public, cum își continuă Iohannis deplasările în vacanțe în străinătățuri.

ca și cum ar fi corect

Întrucât dna Bianca Drăgușanu și-a corectat cu foarte mare promptitudine astăzi un invitat, care și-a permis să comită o cacofonie la dânsa în emisiune - cum, bă, te uiți la mizerii din astea?!!!! și mai pretinzi că tu ceri valoare!!!! LOL (nu, bre, sunt nevoit să halesc - atunci când sunt acasă - acolo unde privesc ai mei la televizor... și, prin urmare, mă intersectez involuntar cu emisiunea) - spunându-i că nu e frumos să spui „ca copil”, ci „ca și copil”... mi-am zis să mai pun și eu umărul la deșteptarea neamului!

Folosirea lui „ca și” este permisă în cazul în care după „și” urmează un cuvânt articulat: „eu ca și contabilul/primarul/vechiculul/mărul ăla am clacat”.

Nu sunt permise exprimările de genul: „eu ca și copil/contabil/preot/cărămidă/pisică/cămilă”. Oamenii - de teama de a nu comite o cacofonie - au început să folosească oriunde „și”... după orice „ca” utilizat. Au înfrățit aceste două părți de vorbire de parcă s-au născut siameze.

Iată că până și preferații lui Traian Băsescu - mai știți că am avut la un moment dat un președinte cu numele ăsta, care a spus că ar fi mai bine să avem chelneri și ospătari compentenți, ce atâția filosofi, bă?!!! - au dat în patima asta:

Nu-i mai urăm succes lui Gabriel în a-și găsi de muncă punând anunțuri pe site-ul OLX, căci nu credem că o să aibă noroc, dar măcar putem să-l sfătuim ca pe viitor să se exprime mai elevat. Poate dă de un angajator pretențios, care nu vrea să aibă în subordine un subaltern ce nu cunoaște bine limba pe care o vorbește de mic. Dânsul ar fi putut să uziteze o construcție lingvistică un pic mai adecvată: „Aș dori să mă angajez pe un post de ajutor de ospătar bla-bla-bla” sau „Aș dori să aplic pentru un post de ajutor de ospătar bla-bla-bla”...

Dar când ai un vocabular de servitor la masă, mai bine dai mai des pe la școală... decât să lucrezi de la 16 ani. Și mai înveți și tu că șansele să te angajezi urcând pe net un anunț precum ăsta de mai sus sunt nule...

Subtitrare - Review - S1 E9 - Quitting; Last Day; Irish

Subtitrare Review, Subtitrare Review S1 E9, Subtitrare Review S1 Ep9, Subtitrare Review S01 Ep09,  subtitrare Review - Quitting; Last Day; Irish, subtitrare Review - 01x09, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s1 e9, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s01 ep9, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s01 ep09, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s01 ep09 download.

- Nu prea știu ce să-i zic unui șef pe care-l urăsc din ficați...

- Ești cel mai mare lăbar pentru care am lucrat. Sper ca acest loc să ardă din temelii împreună cu tine, fiindcă asta meriți târfuliță meschină și futută...

- Oh, da. Parcă ai zis din inimă! LOL

____________________________________________________________

- Tu ce ai face dacă ar fi ultima zi din viața ta? De fapt, nu-mi mai spune... Arată-mi!

- Bine. Hei, toată lumea! Care vrea să vină chiar acum acasă la mine să mă fută? (un pretendent - achelarist chel... gen Băsescu)

- Asta ar trebui să facem și noi. Hei, toată lumea, cine vrea ne fută pe mine și pe d-nul MacNeil?! Nimeni? N-are nimic, ne ducem la târfe... ele n-or să fie așa pretențioase, curvelor!
____________________________________________________________

- Am vorbit cu doctorul tău! Nu ai cancer...

- E de la irlandezovia de care m-am îmbolnăvit...

- Toate astea nu sunt decât pentru emisiune?

- Nu pot să-ți dau ponturi din culise, uită-te la televizor!

- Oh, Doamne. Asta inseamna ca te-ai apucat de cocaina pentru emisiune! Deci tu chiar l-ai ucis pe tata in cosmos pentru emisiune! Ah, asta le întrece pe toate: te-ai despărțit de mine din cauza emisiunii?!!

- Normal că am făcut astea pentru emisiune! Tu chiar nu te uiți la televizor?
____________________________________________________________

Hei, Forrest! Sunt atât de proastă încât nu reușesc să mă gândesc singură ce aș putea face în ultima zi din viața mea. Nu văd nimic dincolo de hotdog-ul baban la care tânjesc și în clipa asta.

Eu - în locul lui Forrest: Draga mea, întâi halește un hotdog baban. Să-ți mai ridice glicemia. Se vede că ești slăbită de nu poți face raționamente elementare. Poți vizita România unde avem șaorma cu de toate!
____________________________________________________________

Nu am rezistat ca bărbosu' să-mi scrie cu acul pe piele un întreg citat din două cuvinte - Carpe diem (trăiește clipa... LOL) - dar am un tatuaj de două litere: CA! Mai măzgălesc cu pixul încă un ca... și fac CACA! CAAAAAAAAAAAAAA...

Descarcă subtitrarea pentru versiunea:

Review.with.Forrest.MacNeil.S01E09.HDTV.x264-2HD (închizi micuța fereastră care-ți cere să-ți faci cont acolo și apoi alegi download!)

La revedere, domnule Ponta!

Nu, nu e un bilet de adio adresat de către subsemnatul lui Victor Ponta. Nu am fost vreun prieten al dânsului, nu am luat masa cu dânsul niciodată, nu ne cunoaștem, nici măcar nu l-am susținut în recenta încercare de a ajunge la Cotroceni fiindcă nu m-am prezentat la vot (Cum? Nu ai votat cu Iohannis?! Nu... nu am votat cu președintele cititor; nu am votat cu România lucrului bine citit de pe foile pe care structurile le înmânează când este cazul unui om de paie; nu am votat cu un președintele scriitor de cărți pentru copii; nu, nu am votat! și mă felicit pentru asta... dar nu despre Iohannis se vrea acest text!).

Aici încerc să transmit ce anume îi șoptește istoria la ureche în clipa de față politicianului Victor Ponta. Dânsa nu l-a iubit niciodată știindu-l incapabil și fără caracter. Dar el a încercat s-o îmbie promițând că se schimbă de mâine, că nu mai copiază, că dă diploma îndărăt dacă asta îl spală de păcat, că mărește pensiile și alocațiile dacă găsește bani în buget, că scade TVA-ul la alimente... că nu mai minte... că n-o mai înșală!

Politicianul Ponta e gata. Înțeleg de ce se agață de scaunul de Prim Ministru. Căci după funcția asta n-o să mai auzim de el. Se va face mic, din ce în ce mai mic... până când va dispărea definitiv ca o cicatrice asupra căreia dai cu o cremă potrivită.

Toate proiectele lui au fost sortite eșecului. De la înființarea USL... până la candidatura la funcția de Președinte. El - ca și fratele lui de cruce, Crin Antonescu - păreau un tandem care pot să conducă cel puțin doi-trei ani ostilitățile în România. Lipsiți de răbdare și experiență s-au lăsat înconjurați de oameni diabolici, care fie le-au propus să joace la risc fiecare carte, fie le-au săpat mormântul politic din cauza lăcomiei cu care au furat. Acum se pot lua de mână cu Geoană și la o bere în Centrul Vechi și pot să facă glume variate după sintagma „Mihaela, dragostea mea”. Sau pur și simple pot să râdă de fiecare dată când spun aceste trei cuvinte magice... ca niște șomeri simpatici care nu au nimic mai bun de făcut. Și pe care darul umorului i-a părăsit odată cu funcția. Victor Ponta a fost și a rămas un ins ratat din punct de vedere politic. Micul Titulescu a devenit cârlanul care are în spate un partid prea mare de tras. Iar oamenii care ar fi trebuit să-l ajute îl încurcă. Îi dau la geoale; iar el se driblează singur făcând glume arogante la TV în legătură cu doleanțele DNA. Istoria nu iartă aroganța susținută numai de tupeu. Mai ai nevoie și de altceva ca să răzbați în clipele de cumpănă!

Căci Victor Ponta va fi împins să demisioneze. Nu mă tem foarte tare de refrenul: instabilitate, instabilitate, instabilitate. Orice fel de predoiu va apărea să ocupe scaunul de la Palatul Victoria va primi vizita unui purtător de cuvânt al structurilor internaționale, care-i va împinge în față o listă cu titlul: „Trebuie să...” urmat de puncte clare. Iar viitorul predoiu va realiza - ca orice elev silitor - toate sarcinile date!

Așa că... La revedere, domnule Ponta!

P.S. Poate că la reuniunea în trei se mai poate alătura și Traina Băsescu. Lui tandemul Ponta-Antonescu i-a făcut zile fripte împingându-l până într-acolo încât a decis la un moment dat să se sacrifice pe sine... numai să scape de ei! Și a dat drumul la dosare... iar ele cad năvală peste toți. Supraviețuitorii potopului vor fi spălați de aici.

Nu e bine, domnule Popescu!

Acu' că am supravieţuit celui mai lung cutremur din scurta şi plicticoasa mea existenţă de doar 27 anişori şi vreo... 10 luni... cred că pot să supravieţuiesc cu brio şi dezamăgirilor provocate de către oameni pe care îi admir.

Pe domnul Cristian Tudor Popescu l-am văzut prin anii '90 la televizor. Descria poetic nişte situaţii politice. Un fel de Infernul lui Dante. Mai târziu am aflat de omul intransigent, care punea la punct cu mintea sa logică pe cei ce dădeau cu bâta-n balta publică. Şi-mi plăceau mult discuţiile noscturne dintre dânsul şi domnul Emil Hurezeanu. Eram la licean când umblând printre rafturile Bibliotecii Judeţeane "Panait Istrati" Brăila am găsit şi împrumutat volumul de ficţiuni speculative "Omohom". Care conţinea şi povestirea cu acelaşi titlu, povestire care m-a impresionat cel mai tare: "Nu ştiu şi n-am să ştiu probabil niciodată dacă în Valea Blestemată se află fericirea sau adevărul sau moartea. Oricare dintre ele este însă mai bună decât Omohom, decât lumea în care singurătatea mea vrea să te facă să trăieşti, aşa că răspunde cum ştii tu, Kari, aşa cum ştii şi aşa cum vrei, băiatule..." (Cristian Tudor Popescu - Omohom - Editura Polirom, Iaşi, 2000, p. 214). Scriitorul Cristian Tudor Popescu îmi place mai mult decât ziaristul Cristian Tudor Popescu, deşi am citit cu mare plăcere acest text!

Precupările recente ale domnului Popescu sunt legate de relevarea diverselor modalităţi de propagandă şi manipulare folosite de politicieni (în special T. Băsescu) şi mass media. Mă întreb cum poate totuşi, chiar dânsul, să se folosească de procedeul scoaterii din context a unor cuvinte pentru a-l tampona pe domnul Mircea Badea? Uite că poate!

Nu-mi place Antena 3 în ansamblul ei. Nu cred orbeşte în ceea ce comunică domnul Mircea Badea. Recunosc însă că îmi plac multe ediţii ale emisiunii "În gura presei", deşi realizatorul a început să devină plictisitor repetând uneori exagerat de mult unele chestii pe care deja le ştie toată lumea! Am urmărit emisiunea în care domnul Badea a luat în derâdere pe cei din presă care s-au grăbit s-o declare pe doamna Iohannis modestă... întrucât merge pe jos la muncă!

Domnul Badea e adevărat că l-a înţepat şi pe domnul Popescu în acel discurs sarcastic (şi probabil - adică sigur - asta l-a determinat pe editorialistul de la gandul.info să atace la rândul său murdar), doar că sensul discursului domniei sale era următorul: Dacă doamna Iohannis este modestă doar fiindcă merge pe jos la liceu - deşi pot exista nenumărate alte motive (poate e liceul "după colţ", poate trece printr-un parc... chestiuni despre care a amintit şi domnul Badea!) - atunci cum se leagă "modestia" asta clamată de presă cu posesia celor şase case?!

Că a dus sarcasmul mai departe la adresa presei, care etichetează cu emfază pe cineva modest amintind de modul de locomoţie către job, asta e altceva! Are domnul Badea o afecţiune aparte faţă de domnul Popescu, iar sensul afirmaţiei domniei sale e următorul: Dacă doamna Iohannis e modestă doar fiindcă merge spre liceu pe jos, atunci şi domnul Popescu trebuie considerat modest pentru că - deşi şi-ar putea permite o maşină mai nouă - se deplasează prin oraş la volanul unei maşini Dacia "de pe vremea împuşcatului"...

E o modalitate de manipulare domnule Popescu scoaterea din context a anumitor afirmaţii! Dezamăgitor din partea unei minţi limpezi şi logice cum vă autocaracterizaţi!

Or, consider că domnul Popescu n-a răspuns încă la întrebarea pe care o tot repetă domnul Badea: Când anunţă public că site-ul gandul.info şi-a plătit datoriile la stat?! Şi când îşi vor plăti datoriile la stat cei din trustul Mediafax?!

Ponta cu cine votează?!

La alegerile prezidenţiale viitoare, Victor Viorel Ponta ştie că nu poate să voteze cu el însuşi pentru că asta ar însemna că este din cale-afară de egocentric, narcisist chiar. Nu se poate murdări de acest păcat de sorginte liberală, aşa că în cabina de vot va fi un social-democrat autentic şi va vota împotriva candidantului PSD, deci pentru fostul său tovarăş de înjurături împotriva Băsescului, Crin Antonescu - alias Căcărău.

Campania trece, consecinţele rămân

A mai trecut o vânătoare de electori peste ţara asta. Ca o inundaţie, ca o perioadă de arşiţă... ca o tornadă... a trecut. A lăsat în urmă o opoziţie vraişte - împărţită în segmente insignifiante...

Modul în care s-a dus bătălia a fost de-a dreptul neeuropean. S-a mizat pe liderii de partid ca "locomotive", asta fiind o precampanie pentru prezidenţiale. Singura pe care am auzit-o la TVR 1 vorbind despre proiecte europene, accesarea banilor de la UE etc. a fost doamna Renate Weber - care, după nume, nici nu pare a avea sânge 100% românesc (şi nu scriu asta cu răutate prostească - gen "ne conduc străinii", ci mai degrabă cu admiraţie). În rest, Elena Udrea e naşpa, comuna Nana - sigur e foarte important să se clarifice şi situaţia legală de acolo!, ce faci, fă/mă/bă, Doina, Băsescu e malefic nu se mai poate cu el, controlează justiţia, Ponta e corupt, Iohannis preşedinte, Antonescu îşi sapă mormântul politic, pula-n cur nu e sănătoasă şi doar dacă o sugi mai poţi spera că eşti băiat valid - pardon! asta era din altă parte. Era vorba despre reprezentarea României în Parlamentul European. Aş fi vrut să aud ce-şi propun indivizii ăia pe care trebuia să-i votez să facă în acest sens. Nu era vorba despre cine trebuie sau nu să fie Preşedinte în România!

Din păcate România a rămas repetentă ca de fiecare dată la capitolul europenizare. La noi nu poate să fie decât ca la noi. Iar cei care se duc acolo vor fi nişte slugi ale partidului european din care fac parte. Fără prestanţă, fără pricepere... iar pe europenii importanţi din PE care aparţin tagmei câştigătoare nu-i prea interesează cum s-a câştigat aici bătălia. Vor avea o sumă de slugi care să le susţină ideile.

Rămân totuşi uimit cum de un partid precum PMP - apărut ieri cu ideea înnoirii şi ajuns să includă slugile lui Băsescu din PDL... a primit destul de multe voturi. Dacă avea 0,1%... aş fi înţeles, dar aşa...

Ca să nu mai vorbim despre Mircea Diaconu - "singurul candidat cu adevărat independent din România" (V. Ponta) - care a fost susţinut masiv de Antena 3, independenţa lui politică e măcar îndoielnică din acest punct de vedere. El n-a spus cum o să ne reprezinte la Bruxelles, ci doar că Băsescu şi slugile lui din justiţie îi pun beţe în roate în treba candidaturii. Lucru inadmisibil într-o ţară liberă, pretins democratică!

Iar discuţia de după exit poll-uri a fost aceeaşi! PSD îl are pe Victor Ponta candidat solid la prezidenţiale. Antonescu e la 15%, iar restul nu prea contează. PDL-ul ar mai putea emite pretenţii... dar atât. Nimic despre Europa, nimic despre reprezentarea României acolo...

Şi să vezi cum adunau ei procentele la telvizor ca şi cum acest lucru se poate din punct de vedere matematic. Şi fiecare aduca în felul său, ca să ajungă la rezultatul scotat în interesul "dreptei" sau "stângii"... În statistică, dragi jurnalişti şi politicieni distinşi nu e, bre, ca la aritmetica de clasa a treia! Te cruceşti când auzi enormităţile pe care le debitează oamenii ăştia. Adevărul este că aşa s-a dus campania. Pe ideea de Victor Ponta, Crin Antonescu şi Elena Udrea. Dar totuşi!

Totuşi - până la urmă nu are niciun sens! Nu? La noi procentele se aducă precum o fac analfabeţii care nu pricep cerinţele unei probleme, dar cunosc numerele, le pot înţelege cât de cât şi ştiu operaţiile de adunare şi scădere. Facem după cum ni se pare nouă corect şi sună bine pentru patidul pe care-l reprezentăm. Altfel, nu se poate explica modul absolut ilogic în care se făceau calcule la televizor noaptea trecută.

Aş vota cu domnu' Dan

Nu, pe bune! Cum să nu votezi cu domnu' Dan? Adică, el ţine cu poporul. Cum ştim asta? În primul rând că ne spune, iar în al doilea rând pentru că a înţeles din vreme că românii au un apetiti ridicat către bârfă, iar el a căutat-o mai bine de 100 de episoade pe Elodia la televizor. N-a găsit pe nimeni, dar a renunţat?! Niciodată. Mai ieri apărea la România TV să ne spună că ştie unde este Elodia. Deci când se apucă de treabă e perseverent. Un ins care nu se va lăsa până nu va face din bârfa televizată o artă adevărată, una mai pe placul românilor decât cea dintre Ponta şi Băsescu.

Cu toate astea am zis că aş vota... în niciun caz că voi vota. De ce? Hai să analizăm pliantul - care încă puţea a cerneală când l-am găsit în cutia poştală - primit ieri:

Verso:

Pe lângă faptul că împărţirea hârtiilor era însoţită de o maşină care transmitea un discurs de semianalfabet al domnului Dan - în sensul că citea împiedicat toate cuvintele ca un semianalfabet veritabil până la capăt, adică până la punctul de dincolo de "Votaţi candidaţii partidului Partidului Poporului Dan Diaconescu pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi" (apropo de asta: pierdem dacă votăm sau dacă nu votăm? că e cam ambiguă fraza... n-are niciun sens) - să vedem ce au scris PR-iştii. Cică există situaţii bune şi situaţii nasoale în ţară şi în localitatea în care candidează... Pe bune?! Un clişeu mai plicticos de atât nu aţi găsit? Domnu' Dan... eu speram că-l angajezi pe Lazarus să ne convingă să te votăm. Nişte discursuri înflăcărate: o vom găsi pe Elodia ca pe Boldea - şi în gaură de şarpe; îl vom avea invitat în fiecare seară la o şuietă televizată pe Mazăre; n-aveţi pâine? mâncaţi în plm cozonac!; vom mai cumpăra odată combinatul Oltchim cu banii în saci; şi vă vom mai întreba încă o dată dacă Cioacă şi-a făcut nevoile între Bran şi Rucăr; vom face de două ori mai mult rating; etc. etc. în aplauzele mulţimii cu melodia lui Kheops cu Georgiana - Indecent ("Ăsta-i genul de refren/ pe care tu renunţi la sutien/ Ai încredere în ce-ţi spun/ Dacă am o întrebare - pot să ţi-o pun?") şi Magda să se urce pe masă să danseze...

Apoi, vine vorba de întâlnirea cu românii. Ca să se discute probleme şi soluţii. Vă zic de la obraz domnu' Dan. Cum aşa ceva? Dacă v-aţi îmbrăcat la costumul de politician v-aţi pierdut hazul. Se face în următorul fel: pentru sesiunea de autografe şi poze cu vedeta (la pachet cu tot tacâmul - Elodia din ceară, Cioacă din ceara mă-sii, Tolea, Lazarus, Magda şi Ildico) veniţi în cutare loc, în intervalul cutare... Ne jucăm domnu' Dan? Ce înseamnă asta?!!!!

Pe urmă, zice să mai aşeze şi niţel adevăr printre rânduri. Auzi: "România trebuie să fie văzută şi cunoscută aşa cum noi, românii, vrem să o arătăm tuturor - plină de mândrie în frumuseţea ei cosmopolită." Adicătelea: frumuseţea ei cosmopolită, plină de oameni care adoră să vadă tot soiul de scabroşenii la televizor pentru că în comparaţie cu ele să se simtă în largul său cu ei înşişi sau să se simtă bine cu ei înşişi tocmai pentru că văd că nu sunt singurii ciudaţi ai ţării...

Final apoteotic care vine cu răspunsurile. Şi transformarea lor în realitate. Cu r mare! Majuscule! Ca să se vadă. Nimeni n-are niciun răspuns la nimic. N-au avut atâţia alţii... o să le aibă domnu' Dan... Zi, bre, de carnavalul de la Mamaia ca sărbătoare naţională, ziua porţilor deschise la birturi - ca să mai uităm de necaz... şi dă-le-n mă-sa de răspunsuri...

Jurnalismul de intreprindere

Citesc din când în când Obiectiv - Vocea (tăcută) a Brăilei şi sunt mereu surprins de greşelile evidente şi banale pe care marile jurnaliste de acolo le comit. În ţara în care Traian Băsescu se chinuie să-l copieze pe Vladimir Vladimirovici, Ponta copiază lucrarea de doctorat şi marea procuroare Laura Kovesi face la fel ca Victor Viorel... ar putea părea ridicol să ne mai punem problema că nişte jurnalişti absolut necunoscuţi iau un comunicat de presă şi-şi pun numele în frunte ca şi cum ei au scris minunatul text.

V-am mai spus că la Obiectiv lucrează nişte jurnaliste foarte talentate în ale plagiatului: Cristina Dosuleanu ia comunicate de presă de la instituţiile de învăţământ şi le pune la ziar, iar Alina Mihai produce aceeaşi muncă, dar în legătură cu departamentul de relaţii publice de la Poliţie. Ei bine, tot la acest minunat ziar pe care-l citesc din când în când există o semi-jurnalistă - Rodica Perianu - care e trecută în caseta redacţională la partea tehnică. Din când în când - de regulă în weekend când lumea are alte planuri - femeia se sacrifică şi aşază numele propriu în fruntea comunicatelor primite de la felurite surse de informare.

Ca jurnalist trebuie să ştii măcar limba română cât mai corect cu putinţă. Că doar din scris se spune că-ţi câştigi existenţa. Limba pe care o foloseşti te ajută să cumperi şaorma. Nu produci nişte texte fenomenale cu multe bliz-bliz-uri şi floricele ca să meriţi aprecierea stilistică. Scrii dracu' un text banal şi incolor ca apa. Aşa că măcar scrie-l corect din punct de vedere gramatical. Ei folosesc, însă, altfel limba... şi mă refer la greşelile gramaticale (voi ce dracu' aţi înţeles?!). Bre, v-am mai spus, dar nu vreţi să băgaţi la cap! E întreprindere - cu î! Nu intreprindere!

P.S. Că aşa pot să-i spun şi eu lui Jenel Şogor să şogorească şi cu mine nişte texte de-ale lui şi pot şi eu să le dau la ziar... şi uite ce jurnalist sunt. Mai ales că, din ce am înţeles, la Palatul Copiilor... una dintre jurnalistele menţionate mai sus... ţine nişte cursuri.

Cutia poştală în PMP... sau în PLM?

Din nou la rubrica noastră îndrăgită: Cutia poştală. Cum e vânătoare de electori, oamenii de la PR se  apucă să ne trimită chestii din astea:

Şi urare:

Este ultima chestie pe care vreau să o am de la nişte politicieni de sărbător, mai ales de la nişte slugi ale lui Băsescu sau ale doamnei Udrea. Era să scriu ceva urât... dar mă voi abţine... ceva... o urare de pe lumea cealaltă...

P.S. Nu ştiu de ce urarea slugilor lui Băsescu şi ale doamnei Udrea îmi amintesc de:

Comentariu: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Pentru că ne află în preajma sfintelor sărbători educaţionale ale examenelor naţionale de maturitate ne permitem să inaugurăm o nouă rubrică: aceea a comentariilor după cărţile care te ajută să iei bacul... şi nu numai. Un fel de meditaţii online - dar fără să vă jupuim de banii dumneavoastră.

Oameni buni, elevi de liceu, părinţi şi bunici nu vă lăsaţi păcăliţi de titlul dat la harneală de Camil Petrescu. Ăsta era chior când a scris titlul, mai chior decât Băsescu! Dar nu şi suficient de beat că măcar vedea dublu... Păi, frate, în carte nu e doar o noapte de amor! Sunt o grămadă. Şi nopţi de război cât cuprinde!

Cum să-ţi permiţi să induci în eroare elevii de liceu în acest mod parşiv? Cum?!

Cartea e o totală telenovelă. El (Fane aka Ştefan)... sărac lipit... o găseşte pe ea (Ela)... săracă lipită, dar 90-60-90 (sau măcar pe aproape) şi să cuplează. El primeşte moştenire şi începe s-o plimbe pe nevastă prin lumea mondenă... unde ea dă de d-nul G., care o atinge la punctul G. Şi ei îi place. Sau aşa crede soţu'. Fane adică.

Dacă aţi văzut filmul Dublu impact (cu Jean Claude Van Damme) vă daţi seama ce scene îşi imaginează Fane că face Ela cu G...

Vine şi nenorocitul ăla de război (Primul la nivel Mondial) şi ăsta se duce acolo ca să scape de amintirea adulterului. Războiul, dacă nu v-aţi prins, e nasol... numai Porta (personaj simpatic din cărţile lui Sven Hassel) îl poate găsi amuzant. Nici măcar Sven nu-l considera aşa de plin de haz.

Aşa că Fane, după ce este acoperit de "pământul lui Dumnezeu", îşi reconsideră valorile şi, fraierul, îi lasă lu' aia casă, masă şi tablouri. Şi autorul rămâne dator publicului cititor întrucât nu specifică la cât timp se duce individa la televizor - la Acces Direct - ca să se plângă că a avut o căsnicie nefericită cu gelosul ăla de Fane, că nu i-a lăsat decât tablouri ieftine şi... probabil că o are mică; sau când el îi răspunde, ca să-şi facă reclamă la dame, că ea e curvă penală şi el e un sensibil...

Viaţa lu' Adela

Am vizionat şi eu acum câteva zile filmul La vie d'Adèle. Ştiu, ştiu... filmul e vechi, voi deja l-aţi văzut de acum un veac; îl aveam de ceva vreme descărcat pe computer, dar nu m-am încumetat să mă uit. Nu asta e important.

Aţi observat că au început să se producă filme de câte trei ore?! Şi The Wolf of Wall Street tot de trei ore este! Şi cu toate astea în film n-au încăput decât primele două capitole ale vieţii Adelei... Tabloul a avut rama cam strimtă. N-avem nicio clipă din copilăria fericită a fetei. Ăla era capitolul 0, ai? Şi ce au zis producătorii? Ne pierdem vremea cu un zero?!.... sau băgăm nişte scene lesby semi-porn pe parcurs?! Răspunsul la întrebare a fost în unanimitate favorabil ultimei opţiuni! Nu că eu aş fi votat altfel!

Prin urmare naşterea, copilăria... şi anii declinului au fost excluşi. Şi totuşi titlul a rămas La vie d'Adèle... cu sau fără extensia legată de primele două capitole... De ce, de ce, de ce? Şi mi-a picat fisa: în liceu ţiu minte că am citit Enigma Otiliei a lui George Călinescu. Finalul cărţii ni-l prezintă pe Felix (nu e motanul din desene animate - deşi la şcoală mereu auzind de el adăugam cu voce tare... la Felix... motanul şi nu e nici măcar Voiculescu!) dezamăgit cumva de iubirea lui din tinereţe, Otilia. Cică femeiele trăiesc cu adevărat doar în anii lor de frumuseţe... aşa era de părere inculpata Otilia! Nu săriţi pe mine acum pentru această opinie!

Or, am văzut că în cazul bărbaţilor treaba stă cu totul altfel: Iri şi Ilie Năstase sunt indivizi care dovedesc că masculii speciei homo sapiens sapiens trăiesc până la adânci bătrâneţi... până când vine somnul dulce al unui infarct sau măcar al unui atac cerebral. Doamne fereşte! N-am spus-o cu răutate... doar ca o constatare. Că şi Iliescu a zis că iese din politică tot cu picioarele înainte! Nu că Băsescu ar avea alte planuri!

Cum să creezi casete text tip bandă desenată cu GIMP

Să presupunem că aveţi o imagine cu câteva personaje şi doriţi să puneţi nişte vorbe în gura unora dintre ele ca să pară totul mai amuzant. Cum se face asta? Simplu!

1. Deschidem GIMP.

2. File şi Open pentru a deschide imaginea pe care dorim să o edităm.

3. Dacă nu e deschisă fereastra Toolbox, click pe meniul Windows şi New Toolbox.

4. Dacă nu e deschisă nici fereastra Tool Options, click click pe meniul Windows, apoi Tool Options.

5. În fereastra Tool Options, alegem opţiunea "Add to the current selection" (cele două pătrate roşii suprapuse).

6. Click pe Free Select Tool în fereastra Toolbox (şiretul cu nod de lângă elipsa cu linie punctată). Mergem pe imagine şi creăm un triunghi îndreptat către personajul căruia dorim să-i atribuim o anume replică. E foarte simplu: trei click-uri consecutive... unind un triunghi!

7. Click pe Ellipse Select Tool sau Rectangle Select Tool şi peste o parte a triunghiului creăm o elipsă sau un un dreptunghi - ca să semene împreună exact cu o casetă de dialog din benzi desenate!

8. Acum se poate observa faptul că cele două "desene cu linie punctată" s-au reunit în unul singur. Putem să umplem spaţiul cu alb (Edit şi Fill with BG Color) sau cu o altă culoare (Edit, Fill with FG Color). Această acţiune nu e neapărat necesară, dar ajută la evidenţierea textului în cazul în care imaginea este mai complexă, iar culoarea textului trebuie să fie aleasă cu grijă pentru ca acesta să fie vizibil.

9. Click pe meniul Edit, apoi Stroke Selection... se alege dimensiunea conturului casetei de dialog... apoi click pe Stroke. Se poate alege înainte de asta culoarea pe care va trebui să o aibă acest contur în fereastra Toolbox!

10. Click pe meniul Select, apoi All şi avem o casetă de dialog. Nu mai rămâne decât să adăugăm textul amuzant şi să publicăm imaginea!

11. Pentru a face exact ceea ce scriam mai sus, mergem din nou în fereastra Toolbox, la opţiunea Text Tool (A-ul acela!). Ne întoarcem la caseta de dialog, creăm un loc în care vom adăuga textul şi... ne folosim imaginaţia. Textul se poate aşeza apoi... ca să arate cât mai frumos în interiorul cuştii sale... şi toată treaba se salvează. Click pe meniul File şi Export...

Gata. Vă puteţi pune pe treabă şi să bombardaţi netul cu replici comice pe care le dau Băsescu, Ponta, Antonescu sau alte personaje pitoreşti.

Mărturie (un fel de P.D.J.)

Citeam oarecum cu invidie în Istoria presei lui Pamfil Şeicaru despre generaţia tinerilor din perioada interbelică adunându-se în cârciumi şi făcând politică. Socializau şi aveau idei, susţineau doctrine... luptau pentru anumite lucruri. Şi am presupus că îmi lipseau treburile astea. Că sunt străine de mine şi că mi le doresc! Am presupus chiar că generaţiei tinere îi lipseşte o idee în care să creadă... ceva!

Şi recent a apărut Roşia Montană. M-a lăsat indiferent. Pentru că aveam impresia că oricât de bine intenţionaţi ar fi tinerii sunt exploataţi politic de unii sau alţii. Şi liderilor li se plăteau bani grei ca să se ţină de cauză. Plus că era şi partea adversă care nu dorea „decât să muncească”.

A fost la un moment dat protestul anti-Băsescu. Şi mi s-a părut haotic şi fără sens ca unii să strige despre taxa auto, iar alţii despre pensii. Nimeni nu ştia ce voia de fapt. Şi devenise la modă. Până a biruit generalul ger.

Am văzut „maidanezii” ucrainieni. Şi apoi plânsul blond cu împletitură tradiţională-chic. Şi am zâmbit. Ba chiar i-am maimuţărit scheunatul.

Azi, dacă vrei să susţii o cauză, trebuie să fii înregimentat politic. Idealismul nu ţine de foame.

Multe din astea sunt doar justificări. Pe mine mă lasă indiferent lumea asta din multe puncte de vedere. Nu mă regăsesc în trăiri aşa zis fireşti... am citit despre un astfel de personaj în Pythia lui Cristian Tudor Popescu. Dar nici acolo nu m-am regăsit până la capăt. Iubesc computerul nu zic nu... dar uneori şi el mă dezamăgeşte tare... pentru că a devenit un instrument care-mi poate mânca timpul inutil.

Eu sunt un artist. Ca acel marinar din filmul The Curious Case of Benjamin Button (până ieri îl confundam cu Lt. Dan din Forrest Gump). Care-i arta mea? Nu ştiu exact. Ştiu doar că sunt artist...

Chiar dacă sunt copilul mijlociu al istorie, crescut şi educat de societate şi mass-media să cred că într-o zi am să ajung cineva (aşa cum scria Palahniuk în Fight Club)... şi mi-am dat seama la un moment dat că asta nu o să se întâmple, n-o să vreau să dărâm nimic din temelii. Pentru că simt că nu am puterea să dau peste cap lumea. Şi că nici nu merită. Ea nu vrea să se schimbe oricum.

Şi în definitiv... nici nu-mi pasă! Sunt egoist. Şi nu-mi doresc decât foarte puţine chestii... care îmi aduc bucurii şi relaxare. În rest, ştiu că sunt afectat de deciziile la nivel înalt, dar nu mă regăsesc în nicio mulţime. Dorinţele mele sunt străine celorlalţi...

Ministerul Educației a decis scoaterea din manualele școlare a tuturor basmelor cu Traian Băsescu

Un comunicat al Ministerului Educației, Tineretului și Sportului trimis în această dimineață pe adresa noastră susține ideea eliminării tuturor basmelor cu Traian Băsescu din manualele școlare:

„Păi, ce înseamnă asta, dom'ne!? Adică, nu e de ajuns faptul că celelalte basme sunt încărcate de răzbunări în manieră mafiotă, clanuri de borfași și interlopi, pițipoance deghizate în prințese, sânge, otravă și ochi dați peste cap?! Mai apare și personajul acesta dubios, cu tricou său albastru-turcoaz, de la care copiii învață că necinstea și demagogia înving până la urmă și șapte milioane de oameni! Asta este de-a dreptul inadmisibil!” a explicat Ecaterina Andronescu.

Comitetul Olimpic a decis excluderea lui Traian Băsescu din competițiile politice pentru comportament nesportiv

Azi, Comitetul Olimpic s-a întrunit într-o sesiune extraordinară pentru a lua o decizie în cazul Traian Băsescu. „Acesta, prin îndemnul la boicot, nu și-a apărat corect șansele la referendum, au argumentat membrii comitetului. Iar rezultatul s-a văzut: a fost învins 89 la 11 (procente)”, au conchis aceștia.

C.O. ia în calcul excluderea pe termen nelimitat din orice competiție politică a președintelui (încă suspendat al României)!

În plus, există dovezi clare conform cărora la casele de pariuri din Rusia s-a mizat masiv pe înfrângerea președintelui!

Spectatori ai acestei rizibile întâlniri, membrii Comitetului Olimpic au încercat să huiduie din tribună mizeria electorală, dar purtătorul tricoului albastru-turcoaz n-a ținut seama de ei. Cum de altfel n-a ținut seama nici de cei care au votat împotriva sa.

„Propunem excluderea din orice competiție politică pe termen nelimitat a învinuitului Traian Băsescu. Astfel de comportamente dau un exemplu prost copiilor care învață de aici că e mai bine să te fofilezi ca să ai un adversar mai slab în următoarea etapă, decât să-ți aperi cinstit șansele și să ieși din politică pe ușa din dos a istoriei... ca un bărbat politic ce te pretinzi.” a încheiat indignat președintele Comitetului Olimpic pentru Situații de Urgență în Politică, Octavian Barbugiu.

Pelerinii luxului de neam prost

De astăzi, agențiile de turism o să-și diversifice oferta către clienți. În plin sezon electoral, piața cere pregătirea unor microbuze care să ducă grupurile de alegători de la o secție la alta: doi la preț de unul, reducere pentru pensionarii pe caz de boală închipuită, reducere pentru postacii de pe facebook cu cel puțin 100 de texte publicate pe zi, reducere pentru polcovnicii care aduc cu ei cel puțin 20 de prieteni, etc. Pe de altă parte, în pliantul pentru acești turiști trebuiesc incluse ilustrate cu monumentele autohtone: locuințele parveniților din politică! Sufletul românului copiator până și a modul în care se pișă un cocalar pe oamenii din jur, păstrează în adâncul său speranța că într-o zi va deveni la rândul său parvenit. Și trebuie să știe să se ferească, precum elefantul de șoarece, de tot ce este lux sobru, de bun-gust. Acesta este doar pentru oamenii cu nopți de marmură în care se întrevede opera... Treburi care strică dorinței lor de a avea o casă care să semene cu cea „a Poporului”, în care să se adune o sumedenie de lucruri scumpe, dar ecologice. Neapărat ecologice.

De aceea, pelerinajul locuințelor de neam prost va avea un succes enorm. Mulți vor plăti să vadă cum e aranjată chiuveta în casă la Băsescu... pentru a-și face la rândul lor o mică renovare... să se laude vecinului - a cărui capră vor să crape - că au baia taman ca a președintelui reconfirmat prin neprezentare la vot. Victor Ponta n-a fost decât întemeietorul acestui nou tip de turism, care va fi mai important decât cel pentru sfintele moaște! Urmează și alte case și apartamente aparținând parveniților politicii de pe plaiul carpato-danubiano-pontic.