Se afișează postările cu eticheta ziar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ziar. Afișați toate postările

duminică, 11 august 2019

Anunțul persistă

După cum știți deja, presa a aflat și ea că fetele provenite din familii sărace din România sunt frecvent victime ale proxeneților care le conving să meargă peste hotare ca să se prostituieze. Și de ce nu fac autoritățile din afară ceva (se întreba doct un vajnic reprezentant al media audio-vizuale de pe la noi)? Păi, cetățenii italieni se bucură de bunăciunile mioritice, femeiele și fetele de la ei sunt în siguranță - nu sunt nevoite să practice prostituția cu forța - iar autoritățile lor își măresc veniturile cu șpaga de la proxeneții din România. De ce să schimbăm echipa câștigătoare? Dacă pe teritoriul țării noastre nu se schimbă lucrurile, atunci acolo n-are de ce! Pe ăia îi doare la bască de cetățenii altei țări. Oamenii care au oarecare compasiune pot fi lesne amenințați și preferă să-și țină gura - că e mai bine să fie bine să nu fie rău; și dacă nu-ți convine cum se comportă peștele cu femeia, atunci nu mai ești client. Iar business-ul o să meargă mai departe cu ăia care n-au grețuri când vine vorba de sexul pe bani.

Dar nu despre chestiile tehnice vreau eu să scriu. Plm, încercam să explic logic mecanismul care stă la baza complicității dintre autoritățile străine și proxeneții români.

Din ce spun chiar responsabilii care se luptă cu flagelul acesta, una din metodele de inducere în eroare a femeilor este promisiunea că vor lucra ca dansatoare în cluburi din străinătate:

 
Ziarul care și-a permis să publice de mai multe ori - chiar în săptămânile astea când țara arde în legătură cu tot ce se vorbește la televizor despre cazul Caracal! - este condus de niște femei! Cum să permiți tu - ca editor femeie - publicarea unui anunț care încurajează femeile să câștige banii în ipostaze din astea sexuale (căci vedeți că anunțul nu vorbește doar despre dans, ci și despre masaj!)? Adică, nu ți se aprinde niciun beculeț? Nu te gândești, bă... dacă prin anunțul ăsta îl ajut pe un proxenet? L-au verificat la sânge pe ăla care a dat anunțul? L-au întrebat despre ce club e vorba? Au discutat cu patronii din Elveția? Sau au aruncat în ziar anunțul fără discernământ?

 
Nu vorbim aici despre un site de anunțuri unde fiecare poate să urce orice mizerie crede el. Vorbim de un ziar - pe hârtie - care se pretinde serios și pupă în cur toate instituțiile astea când relatează despre capturarea unor rețele de proxeneți. Vin procurorii DIICOT cu o poveste? Obiectiv - Vocea Brăilei publică instant! Vin niște comunicate de presă de la Poliție? La fel!

 
Și ca să fie treaba-treabă au urcat și pe net - la rubrica anunțuri - același text! Așa, ca să fie permanent acolo!

 
N-ai cu cine... foame de bani! Mânca-v-ar falimentul de javre ipocrite!

joi, 16 august 2018

Cum să șantaj în presă

Ziarul Obiectiv (care se pretinde că ar fi „Vocea Brăilei”) avea acum câțiva ani vreo 24 de pagini. Nu din cale-afară de reușite, dar măcar decente. Găseai printre redactori doi-trei mai cu har, mai cu experiență. Nu doar din ăia care să expună un singur punct de vedere și ăla al instiuțiilor statului sau ale politicienilor...

Azi, după ce a încercat formatul cu 16 pagini o vreme, a ajuns să aibă numai 12!!! Mai mult de jumătate din spațiu e ocupat de publicitate și anunțuri! După toate semnele, cotidianul se află în moarte clinică. Un jurnalist m-ar atenționa că nu e sănătos să mă bucur de moartea unui ziar, dar eu le-am zis doamnelor de la conducere (în mod cât se poate de personal!) că nu așa se face jurnalismul. Deci... haideți să folosim un nou clișeu: fiecare ziar moare pe limba lui, deci fie-i țărâna ușoară!!

M-am mai luat în treacăt de retactori de acolo. Posibil că-s misogin fiindcă doar femei îmi pică în obiectiv. Ce pot spune... am și eu slăbiciunile mele. LOL

Pe Andreea Iconaru n-am cunoscut-o personal. Uitându-mă pe diagonală pe unele din textele dânsei, pot spune că e o persoană comodă, superficială și fără prea mare curaj. E un fel de scrib modern. Fără contribuții proprii. De aia nici nu am reușit să-i parcurg articolul până la capăt.

Mi-a fost de ajuns lead-ul să-mi dau seama că dânsa dorește să-i facă PR politicianului Ovidiu Nechita:

Ce avem noi aici? Autodenunț să fie? Domnul politician amenință cu DNA-ul dacă nu se face dreptate. Iar dna/dșoara Iconaru se mulțumește să consemneze simplu acest fapt. Fără să-l întrebe pe Nechita: Bă! Dar de ce nu te duci la DNA? Dacă sunt cazuri de compentența DNA, de ce nu te duci să reclami????? Tolerezi corupția? Du-te, frate, la DNA!!! Ai documente? Dă-mi să văd și eu! Documente, nu vorbe! Și iată cum se naște o investigație!

Doar că Nechita ăsta nu e preocupat de respectarea legii (sau a procedurilor dintr-o instituție), ci probabil că are o pilă pe care s-o pună pe la Muzeu. Dă din clanță fiindcă nu îl ia nimeni în seamă pe acolo. Dacă ai de la început bune intenții, faci denunț și abia apoi, dacă procurorii ignoră cauza... te duci să te plângi pe umărul unei jurnaliste. Altfel se cheamă șantaj!

Căci și PR-ul ăsta are bubele lui dacă insul dă cu mucii în fasole. Moamă ce de clișee știu. LOL


Ovidiu Nechita - știi cum se zice? Dacă tăceai, politician isteț rămâneai!

P.S. În capul articolului e pusă o imagine a dlui Ionel Cândea. Pe care l-am întâlnit personal, fiindu-i pentru un semestru student. Cursul fără seminar (nu știu de ce) despre istoria presei era pus cu jumătate de oră mai târziu decât începeau cursurile obișnuite și se termina cu jumătate de oră după ce plecau toți studenții de la universitate. Era ultimul curs, noaptea. De regulă, mai rămâneau doar 2-3 studenți (nici nu eram o armată la jurnalism - vreo 10 toată grupa, uniți în majoritatea timpului cu ăia de la comunicare, care erau de două ori mai mulți). Domnul profesor a strâmbat din nas vreo câteva cursuri (că e un om ocupat și nu-și permite să piardă vremea cu 3 tineri în sală), după care n-a mai zis nimic, mulțumindu-se doar să-și prezinte materialul. Omul are cunoștințe de istorie, știe să și le prezinte. Mie mi se părea interesant. A venit chiar și cu documente ilustrative pentru domeniul pe care-l preda - articole de-ale lui Eminescu și nu doar... La examen credeam că o să lase cu restanțe multe, doar că s-a dovedit că ne cam înșelam. Ne-a zis să scriem despre ce am învățat mai bine. Și asta a fost. Nu știu cât de corupt este omul, doar că am citit tot în Obicetiv că mârâia la CJ după bani pentru centenar.

P.P.S. La coada articolului am găsit imagini ale lui Viorel Mortu și Dorian Rais. Pe Viorel Mortu nu-l cunosc, dar știu că a fost inspector școlar în oraș. Pe Dorian Rais îl știu fiindcă era decan la facultate la care am fost eu. Nu mi s-a părut un incompetent! Știu că niciunul dintre ei nu mai e așa tânăr și că în instituții se dau posturile cu dedicație... doar că dacă pentru oamenii ăștia se face mare caz, vă zic că pe lângă Viorica Dăncilă cei doi sunt chiar lumini.

joi, 11 iulie 2013

Cristina Dosuleanu scrie cu dosu'!

Dacă Alina Mihai e o plagiatoare a comunicatelor de presă de la poliţie... la ziarul Obiectiv mai lucrează o plagiatoare a comunicatelor de presă de la instituţiile de învăţământ... pe numele ei... Cristina Dosuleanu...

Chiar aşa greu este să-şi citească textul care-i apare pe net sau în ziar? Şi să constate că există o fractură între timpul acţiunii din articol şi... timpul nostru de zi cu zi. Măcar să arunce un ochi în calendar şi să constate că... luni... nu e 10 iulie, că joi e 11 iulie! La naiba... miercuri e 10 iulie... Şi mai poate căuta şi pe internet cum e cu înscrierile astea. Găseşte pe site-ul (al doilea site) facultăţii în cauză. Află că e de fapt 15 iulie... Şi să ne informeze dreacu' corect! Aştia practic nu fac nimic: primesc textul... îl toarnă în redacţie... şi aşteaptă la lună leafa...

Mie îmi cere să ştiu să ţin ciocanul de lipit în mână şi să ştiu cum stă treaba cu plăcile alea electronice, iar ăstora li se cere să fie proşti.

joi, 16 mai 2013

Cum să efracţie...

Ne învaţă Alina Mihai, care probabil că a dat copy-paste după comunicatul de presă de la Poliţie. Asta ca să n-o suspectez pe ea de... o boală ruşinoasă care te face să-ţi reciteşti măcar o dată textul pe care ai de gând să-l semnezi şi să nu observi nimic în neregulă cu el:
Cu alte cuvinte: "Principalul mod de operare în cazul efracţiilor, precizează poliţiştii, rămâne efracţia." Dăăăăă!