un nou citat motivațional

1st rule of chats

Din tramvai...

Reportaj - că tot merg zilnic cu tramvaiul...

Știți vorba aia: Vorbești aiurea-n tramvai? O știți, normal că o știți...

Eu mă așezasem taman la fundul tramvaiului. Ca un spectator...

Trei copii (cam pe la 12 ani așa), mai măslinii la ten - unii i-ar fi numit pui de șaur, puradei sau ciori - se înghesuiau pe două scaune lipite. Prietenul lor ședea vizavi pe scaunul simplu.

În fața celor trei s-a așezat la un moment dat un cuplu. El - îmbrăcat regulamentar în blugi și jachetă de blugi - purtând o muscață Dragnea style - avea vreo 40 și ceva. Păr încărunțit pe alocuri. Ea - blondă - purta niște pantaloni roșii, care n-o avantajau deloc. Deși erau strâmți pe cur, acesta părea presat cu lopata.

Cei trei magnifici au început să se îndeletnicească fix cu muzica pentru care nația din care fac parte e celebră. Vocalizau și ei pe nas în speranța că exersând zilnic o să ajungă la fel de celebri ca Florin Salam.

Mustăciosul s-a întors de câteva ori spre ei fără să le zică nimic. Cred că în mintea lui avea impresia că privirea lui o să-i facă să se simtă rușinați. Ei, aș! Copiii își vedea de treburile lor artistice, ignorând mustața nemulțumită.

După câteva stații, bărbatul și-a luat consoarta de mână și se pregătea să coboare. Doar că s-a răzgândit. Prea l-au ignorat nesimțiții ăia mici! Așa că și-a lăsat soția iubită la ușă și s-a dus să se războiescă moral cu ei. Le-a fluturat biletele compostate de dânsul prin fața ochilor ca pe niște hârtii cu o valoare incomensurabilă și a grăit:

„Bă - accentuat, ca și cum ar fi urmat niște lucruri nemaipomenit de serioase... să ia aminte dracii la ce spune omul cu mustață că dracii îi ia altfel! - știți ce sunt astea? Copiii se uitau la el nedumeriți... în timpul ăsta omul continua: Voi ați cumpărat vreodată așa ceva? Ăștia mici tot nimic! Nimic... că l-au scârbit în așa hal pe bărbatul mustăcios cu indiferența lor de le-a aruncat biletele în sictir și le-a întors spatele să dispară... să nu-i mai vadă! Asemenea creaturi el nu poate suporta!”

Ca orice gentleman, a luat-o înaintea nevestii ca să-i ofere mâna la coborâre, nu? Doar că ceva-l sâcâia-n mațe parcă. N-a fost suficient de disprețuitor cu niște copii de etnie rromă în ziua aia! Serios acum... trebuia să le mai transmită ceva urgent. Așa că s-a întors spre ei de pe scara de coborâre în stație și a mai azvârlit cu niște înțelepciune morală către nerecunoscători: „Unii mai și muncesc, bă!” și s-a repezit apoi în jos, fericit de propria elocvență.

Numai că domnul vatman (sau batman, cum îmi place mie să-i spun) n-avea timp de războie morale în tramvai... așa că - în clipa când l-a zărit pe caldarâm - a pornit vehiculul de pe șine... Și a închis ușile! Așa că soțioara dragă și cu fundul plat și roșu a rămas blocată în tramvai, iar el, gentlemanul, moralistul, muncitorul, cumpărătorul de bilete de tramvai... singur în stație. Atunci le-a revenit piuitul și celor patru: „Vezi! Dumnezeu!” Soto! S-a făcut dreptate! Dumnezeu șade ca la dispecerat și se uită peste tot pe Pământ și când dă de scene din astea interesante, pune mâna pe telefon și sună un înger - care cere ajutorul unui drac - și crează neplăceri idioților, care se iau la harță aiurea în tramvai cu niște copii.

Prostul nu e prost destul... până nu e și fudul...