Până la urmă suntem cu toții oameni

Omul, după cum ne învață noile scripturi, este un animal tribal. Iar asta se poate constata foarte simplu în cazul discursurilor naționaliste care iau amploare de-a lungul Europei. Chiar și în America a câștigat alegerile prezidențiale un ins care propunea în campanie ingenioasa soluție a ridicării unui zid între SUA și Mexic. Brexitul a bătut monedă pe ideea că imigranții (deci membrii unui alt trib) vor să invadeze teritoriul Regatului Unit și să fure resursele autohtonilor (sub forma joburilor care pun în ziua de azi „pâinea pe masă”). Există la nivelul UE propunerea „Europei cu două viteze” - același noi vs ei... care duce inevitabil la împărțirea în superiori și inferiori. Încurajând astfel și în țările încă în curs de dezvoltare discursul de tip tribal, care se văd în situația de a fi acuzate că nu se ridică la standardele pe care superiorii le așteaptă.

La noi - adică la români - există două clișee ale gândirii tribale: ungurii și țiganii. Bine, mai era și Liviu Dragnea care era cât pe ce să scape de pârnaie prin îngăduința a patru necunoscuți, veniți de nu se știe unde, care voiau să-l ia cu ei (probabil) să poarte discuția hotărâtoare cu Sf. Petru. Patru îngeri? Dar mustăciosul a fost pervers și i-a fentant, cum s-a exprimat chiar el a „scăpat”. Știți cu toții scandările de pe statioanele lumii, unde niște români zeloși i-au înjurat pe conaționalii lor de altă etnie (la pachet cu vecinii? asta n-o să știm niciodată).

Și probabil asta se întâmplă cu toate națiunile de pe mapamond.

Sistemul liberal-democratic și economia de piață au adus prosperitate, dar au adus după asta și o criză care a afectat multă lume. Criza a fost cauzată de abuzurile legislative și de lăcomie. Cât timp a existat un sistem opus civilizației occidentale, oamenii puteau să aibă clar în minte unde se găsește „celălalt trib”. Războiul rece i-a pus de-o parte și de alta pe comuniști și capitaliști. Era simplu și clar. Cei cu înclinații de stânga erau dușmanii occidentului, iar cei cu înclinații de dreapta erau împotriva Uniunii Sovietice. Azi, când nu există decât o singură poveste pe care o recită fiecare, poveste susținută de faptul că încă aduce beneficiile promise, omul modern nu mai știe care e membrul „celuilalt trib”. Civilizația l-a dresat să creadă că membrii națiunii sub umbrela căreia s-a născut sunt semenii lui. Deci cine e în cazul ăsta membrul altui trib? Străinul. Imigrantul. Așa e setat creierul de natură. Și asta speculează cei care recită discursuri naționaliste de succes. E greu să sesizezi manipularea din spatele acestui tip de vorbire publică, întrucât țintește fix în moștenirea biologică setată de evoluție. Și mai are și aparența concretului. Întrucât cei ce se mută pe alt teritoriu caută într-adevăr o viață mai bună, ocupând un loc de muncă pe care băștinașii nu-l prea doresc.

Dar până la urmă suntem cu toții oameni și, cu toate diferențele dintre noi, funcționăm după aceleași principii. În junglă era important ca membrii speciei noastre să aibă o mare adversitate față de membri altor specii... și chiar față de membrii altor triburi de oameni, care se luptau pentru supraviețuire și supremație asupra resurselor. Dar ce să vezi... Nu mai suntem în junglă! Suntem o specie 100% domesticită, care depinde într-o foarte mare măsură de regulile pe care și le-a creat de-a lungul timpului. Pe convenții. Care și-au arătat utilitatea de-a lungul vremii.

Cum facem însă să împăcăm capacitatea noastră de a crede în povești cu înzestrarea genetică utilă în junglă, dar care ne încurcă în drumul nostru spre globalizare? Pur și simplu, o să avem mereu nevoie de cineva căruia să ne opunem. Multe din filmele noastre sunt create pe ideea asta: mereu e cineva „rău” care fie pierde partida cu „binele”, fie iese biruitor... Nu e o chestie întâmplătoare. Chiar și miturile noastre cele mai importante sunt bazate pe dualitate.

Dacă în trecut celelalte specii puteau reprezenta „pericolul”, astăzi oamenii ies în stradă ca să salveze de la eutanasiere reprezentanți ai unei specii derivată din sălbaticul lup. Pur și simplu, există unii care simt mai multă empatie față de câini decât față de oameni. Chiar de genetic vorbind avem nevoie de un „dușman”, totuși nu putem să mai concurăm împotriva altor animale... fiindcă ne par atât de inferioare.

Problemele de la nivelul întregii planete - încălzire globală, suprapopulare, insuficiența apei potabile, poluare, automatizare și lăsarea oamenilor fără locuri de muncă, riscul unui război nuclear etc. - sunt chestiuni care ar trebui să ne preocupe bineînțeles. Dar astea sunt chestiuni abstracte și chiar dacă le simțim efectele deja... totuși de ce ne-am preocupa în clipa de față un război nuclear? Mai bine discutăm despre cum să punem niște ziduri între noi și tribul celălalt: că-s mexicani, țigani, negri, albi sau unguri. Nu contează. Fără ei lumea noastră o să fie mai bună, nu? În loc să asimilăm beneficiile globalismului și ale dinamismului hipercomunicării, noi încă sperăm că identitatea națională și religioasă înseamnă ceva. Fiindcă astea nu înseamnă nimic... Următoarea generație de copii ar trebui educată în spiritul ăsta. Nu să-și abandoneze definitiv valorile culturale, dar să nu le exacerbeze inutil. Altfel, instinctul tribal o să se activeze de fiecare dată când un ins ce pare diferit o să apară prin preajmă.

Poate doar apariția unei specii superioare (celebrii extratereștri care întârzie să ne facă o vizită) să rezolve problema globalizării. Atunci n-ar mai conta nici rasa, nici orientarea sexuală, nici religia sau orice ne dezbină... Am fi cu toții uniți împotriva unei „amenințări din spațiu”.

M-am gândit, de asemenea, că tehnologia ne-ar putea ajuta să scăpăm de acest instict tribal. De fiecare dată când un om are un conflict cu alt om... să fie obligat să petrecă - cu recomandare de la psiholog - o săptămână „în pielea celuilalt”. Ca să înțeleagă că are aceleași tipuri de sentimente, că e animat de aceleași tipuri de dorințe... că nu e diferit.  Sau poate doar prin jocuri bine promovate... de realități virtuale.

E adevărat că eliminarea totală a unor instincte menite să ne ajute nu are numai beneficii. Dar mi-ar plăcea și mie să trăiesc într-o lume în care singurele competiții cu membrii „celuilalt trib” sunt cele sportive (unde să domnească fair-play-ul) o lume prosperă pentru toți. Vreau prea multe, nu?

Alegeri Europarlamentare și Referendum 2019

Mai e aproape o săptămână și cetățenii României vor fi chemați să-și exprime din nou opțiunea de vot în legătură cu structura Parlamentului European și nu doar atât.

1. O să merg la vot și:

a. pentru Europarlamnetare îmi voi anula votul - chiar dacă dnul Cristian Tudor Popescu striga la televizor și pe net că ieșim din Europa dacă ne abținem (anularea votului se pune ca o abținere, nu?);

b. pentru întrebările de referendum o să ștampilez căsuța cu NU în ambele cazuri; nu fiindcă am sentimente de dragoste sau milă față de corupți (sau fiindcă iubesc corupția, dar îi urăsc pe corupți), ci pentru că eu cred că nu asta e soluția. Pentru ca oamenii care abuzează de funcțiile pe care le au să nu mai facă asta, trebuie descurajați. De aceea, sistemul de procurori și judecători din România trebuie să lase deoparte politica și să nu mai mârâie nemulțumiți că se schimbă legile, fiindcă ei sunt acolo doar ca să le aplice. Sau să judece în conformitate cu ele. Scapă Liviu Dragnea? Păi, cum dracului să nu scape când voi vreți să-l încălțați pentru niște găinării electorale sau niște angajări fictive, când sub ochii teleormănenilor zace în Alexandria ditamai viloiul, cu piscină și teren de tenis? Să ai atâta putere în mână și să nu reușești să-l condamni într-un dosar plauzibil pe Liviu Dragnea, înseamnă fie că ești prost sau la fel de mâncat de carii cum e dantura mustăciosului! Ca să elimini corupția (care e deja interzisă) trebuie să-i elimini resorturile, nu să o faci să pară mai odioasă. Consider că nu e nevoie de o adăugire la lege în direcția înăspririi ei în legătură cu actele de corupție, ci o aplicare riguroasă a legii care există deja! Dacă procurorii și-ar fi făcut temeinic treaba, nu cred că am mai fi discutat astăzi despre Liviu Dragnea, iar acesta nu și-ar fi permis să aibă o iubită atât de tânără. Poate doar un iubit la pușcărie...

2. susținătorii „dreptei” au repornit lupta cea dreaptă împotriva asistaților, care-și vând votul. Radu Alexandru vorbește despre responsabilitatea omului sărac... Acesta e așa fiindcă e prost, nu e doar o proiecție a mediului din care face parte. Bineînțeles că societatea ca să-și protejeze structura o să condamne pe făptuitor, nu și ansamblul de factori ce l-au aruncat pe ins în brațele fărădelegilor. Dar tot societatea are responsabilitatea să-l reabiliteze pe cetățeanul care nu-i respectă normele. Tot societatea are obligația să ofere tuturor șanse la fel de egale! Cum tot societatea are obligația (iar oamenii „de dreapta” strigă din toți bojocii asta) să facă drumuri de mare viteză, care să parcurgă toate țara înselnind circulația mărfurilor. Tot societatea trebuie să facă școli, spitale la fel de performante peste tot! Tot societatea trebuie să se îngrijească cu un la fel de mare interes față de toți cetățenii ei. Vrem ca societatea să se schimbe? Să lăsăm gargara de la televizor și să mergem în zona aia unde sărăcia s-a urcat pe oameni! Că uităm de faptul că oamenii sunt doar niște animale foarte bine dresate. Pentru unii, prosperitatea e cea mai simplă aducere aminte a faptului că e în interesul lor de animal să păstreze actuala ordine. Pentru ăia pe care s-a urcat deja sărăcia treaba nu mai funcționează la fel. Pe ei doar frica îi ține captivi în lumea asta. Și faptul că n-au efectiv unde să mai fugă! Suntem așa de mulți pe planetă, că n-ai cum să-ți mai găsești un loc în care să cauți fericirea în felul tău. Așa că, dacă societatea vrea să se păstreze în limitele actuale, trebuie să pedepsească pe ăia care îi încaltă regulile, dar trebuie să le pună la dispoziție și toate mijloacele pentru a le respecta. Degeaba zici că există oameni săraci, dar integri, care nu-și vând votul. Fiindcă nu știi care sunt resorturile din spatele acțiunilor oamenilor. Nu știi ce fel de presiuni sociale se fac asupra oamenilor în zonele unde votul se cumpără mai ieftin decât coșul tău pe o săptămână la supermarket! Dacă societatea vrea ca toată lumea să joace după aceleași reguli, atunci să impună peste tot aceleași reguli. Cel mai bine ar fi ca multe ONG-uri și echipe de jurnaliști să meargă în satele astea uitate de lume și să facă presiune asupra primarilor să-și ajute cetățenii nu doar dacă pe spatele cardului de identitate scrie că au votat. Animalul se obișnuiește simplu cu deprinderile de care contează supraviețuirea lui! Arătați-le că se poate și altfel, nu vă mărginiți doar la a-i condamna! Că mulți nu știu! Și e cel mai facil să arunci vina asupra unor oameni care oricum nu te aud și nici nu se pot apăra de ocările tale!

3. v-am scris în textul despre vaccinofobie despre colegul meu sexist, homofob, ultrareligios și adept al celor mai cunoscute conspirații ce umplu netul. Ei bine, am aflat fără surprindere că insul mai e și antisemit (când i-am amintit de faptul că naziștii, de exemplu, considerau ca fiind bine uciderea evreilor, mi-a replicat: „Eh, lasă... că și evreii și-au făcut-o cu mâna lor. S-a zis (cine?) după ce l-au răstignit pe Isus, că sângele vărsat o să stea asupra lor 7 generații (sau așa). Evreii meritau ce li s-a întâmplat (jur că asta a fost exprimarea lui... că meritau!!!)”) și chiar dacotard („Suntem daci, nu români. Da' noi nu știm asta”; degeaba am încercat să-i explic faptul că genele „dacilor” s-au amestecat cu genele multor alte populații care au trecut pe teritoriul țării acesteia, încât nu mai e nicio legătură între oamenii lui Decebal și românii din ziua de azi! El o ținea pe a lui: „S-au amestecat, dar baza a rămas”, soto! Întrebarea mea ar fi... dacă se consideră dac, de ce nu abandonează creștinismul și nu-l venerează pe Zamolxe? Și... în definitiv... creștinismul e o religie iudaică, nu? Nu e dacică!). Acest ipochime, având aceste concepte hrănite de lecturile lui culte de pe net, mi-a zis cum vede el rezolvarea soluție: „Avem nevoie de o mână de fier (și-a însoțit cuvintele cu un gest semnificativ din pumn și o transfigurare a feței specifică, aproape mistică)! Pe mine nu m-ar deranja să am un militar la intrare, dacă la final de lună aș vedea pe fluturașul de salariu 3000 de lei!”. Vă jur că așa mi-a zis! Cuvintele lui exacte! Ce învățăminte tragem? Că animalele astea numite oameni sunt cel mai bine dresate spre progres de prosperitate și confort propriu. Dacă societatea le va întoarce confort și prosperitate, atunci și ei vor vota pentru idei frumoase și încărcate de spirit democratic. Dacă nu... atunci vor alege „mâna de fier”, fiindcă pare că aia o să facă dreptate socială. Dictatura care să îi pună la zid pe cei care au vile construite din furt și exploatare și să le confiște averile mafiote. Așa gândesc oamenii de la marginea societății! Ori îi integrați, ori o să zbierați ca proștii la aplaudacii voștri! Nu vă mai îngrijorați că iese România din UE, fiindcă dacă o fi să iasă e fiindcă nimeni nu face absolut nimic pentru ăia de la marginea societății! Degeaba #rezist, dacă, având o asemenea structură, nu reușești să comunici și cu oamenii săraci.

4. inspirat de articolul lui Doru Bușcu, am încercat să-i spun o poveste biblică insului de care v-am spus mai sus, ca să-mi susțin o idee. Moise și-a plimbat 40 de ani prin deșert oamenii eliberați din robie ca să se ducă pe cale naturală toți indivizii născuți în sclavie. Apoi, s-a statornicit... și a întemeiat un stat a cărui constituția cobora de la zeul suprem. O cunoaștem și azi sub denumirea de „Decalog” sau „Cele 10 porunci”. Deși, până la urmă, ideea asta nu e anticreștină, colegul mea a dat cu semnificație dezaprobator din cap: „Nu știi tu de ce i-a plimbat 40 de ani prin deșert pe everi...” Nu asta era ideea, dar n-a vrut să asculte până la capăt. La 30 de ani de la căderea comunismului, încă mai avem nevoie de ani mulți în care generațiile născute în comunism să dispară încetul cu încetul ca acești copii născuți în libertate să profite cu adevărat de ea. Până atunci, copii lor vor fi stăpânii copiilor noștri...

P.S. Cum de presa arată lumii întregi ce imensitate de mașină are Oprișan „de la mă-sa” și niciun procuror nu intră pe fir să investigheze? Și ăsta e unul dintre cele mai strigătoare la cer cazuri. Că mai sunt nenumărate!

P.P.S. Cei ce strigă încurajând ura socială trebuie să înțeleagă că sunt la fel de aproape de starea de sălbăticie ca ăia pe care s-a urcat sărăcia!

Unde-i legătura???

L-ați văzut pe dnul Cristian Tudor Popescu seara trecută la Digi24 (Jurnal de seară)? Uneori mă întreb cum de un om așa de cult poate să aibă un singur șablon pe care să-l aplice oriunde în legătură cu orice se întâmplă în politica românescă. Pentru orice se întâmplă găsește un echivalent comunist...

A demisionat Tudose din PSD. Ce au făcut cei de la sediul din Brăila? I-au șters numele de pe un panou cu lista aia în care erau trecute numele parlamentarilor PSD din Brăila pe clădirea din oraș aferentă partidului... Au dat cu vopsea roșie peste.

Cum a comentat dnul Popescu evenimentul? A scos din biblioteca personală o enciclopedie cu imagini celebre ale celor mai puternici lideri comuniști. Lenin și Stalin... Și ne-a relatat cum au editat dânșii niște fotografii simbol (Stalin de mai multe ori aproape ca în 1984 - azi suntem în război cu Eurasia... mâine nu mai suntem... cui îi pasă de detalii? avem alți dușmani, n-am fost niciodată în război cu Eurasia. LOL) după ce liderul principal a îndepărtat de la conducere eventuali rivali (de cele mai multe ori după ce i-a împușcat) cu care a pus la început bazele puterii sale.

1. Pe Mihai Tudose nu l-a executat nimeni. A plecat singur (silit de circumstanțe, fiind oportunist sau pur și simplu fiindcă nu-i mai place de Liviu Dragnea).

2. Prin urmare, nu mai avea de ce să apară pe panoul respectiv! Da, dar zice dnul Popescu... așa a fost „executat în efigie”. LOL

După care mai dă câteva pagini pe aceeași enciclopedie și descoperă și relevă niște imagini ale unor chipuri peste care s-a aruncat monstruos vopsea. În alb-negru. Niște simboluri ale modului cum acoperea comunismul atrocitățile pe care le comitea în numele dreptății sociale și întru îndepărtatea dușmanilor poporului!

Doar că Mihai Tudose nu avea chipul gravat în panoul respectiv, ci doar numele. Peste care s-a dat o mână de vopsea roșie. Fiindcă nu mai avea ce căuta numele lui acolo! De ieri, omul nu mai e în PSD! Nu l-a obligat nimeni pe față să se care (șobolănelile din partid sunt chestii curente și au mai apărut nemulțumiți în lumea politică mai ales în preajma alegerilor fiindcă nu au mai avut loc pe listele cu inși eligibili în campania electorală)!

Nu e ca și cum Dragnea a ieșit ieri la TV și ne-a zis că Tudose n-a fost niciodată în PSD! Toată lumea care are acces cât de cât la informație știe că insul a fost și premier din partea PSD. Faptul că i s-a șters numele de pe un panou n-a fost decât o consecință a faptului că acel panou nu ar mai fi conținut informații corecte dacă numele lui ședea acolo. Nu e ca și cum Dragnea și-a editat toate pozele în care apărea la tribună alătură de Tudose, eliminându-l pe fostul său „prieten” cu care ieșea nădușit de la celebrul CEx după care păreau că se împăcaseră. LOL Execuțiile astea „în efigie”, cum le numește dnul Popescu, pur și simplu nu se mai pot petrece azi când tot ce spun politicienii rămâne undeva prin cotloanele internetului. La fel și tot ce fac... Deci unde e legătura cu acea mostruoasă acțiune schizofrenică a comuniștilor menită să spele creierele oamenilor cu forța șocului produs de astfel de „execuții în efigie”? N-a fost decât o nenorocită de acoperire cu vopsea roșie a unui nume. Pentru a aduce informația în actualitate. A fost mai ieftin probabil decât să înlocuiască panoul. Și sunt sigur că și în cazul ăsta dnul Popescu ar fi găsit ceva în comunism care să semene la fel de bine și să fie la fel de monstruos!

Fair Play

Dacă vreți să știți ce a fost cel mai monstruos în fostele sisteme totalitare ale „cortinei de fier” puteți să aruncați un ochi asupra filmului Fair Play.

Și nu! Nu dopajul e lucrul cel mai monstruos. Faptul că unii sportivi - cu bună știință (sfătuiți de un medic) sau forțați de împrejurări - aleg calea trișatului se întâmplă nu doar în sisteme totalitare, ci și la casele democratice. Lance Armstrong a recunoscut că s-a ajutat de substanțe interzise ca să facă performanță. Până la urmă nu e o chestie monstruoasă asta. Ca să încerci să înșeli (la un nivel la care chiar contează) trebuie să ai un caracter murdar. Dar e uman până la urmă să vrei să câștigi, chiar și păcălind lumea!

Nu e în regulă să supui niște copii la astfel de experiente! De acord cu asta! Din păcate, sportul de performanță și exigențele de la nivel mondial împing pe unii să pună în practică programe care pun în pericol viața sportivului! Olimpiadele nu mai sunt întreceri în care se demonstrează o aptitudine, iar talentul nu mai e de ajuns. Nici măcar munca. Olimpiadele sunt acum concursuri în care se contorizează numărul de medalii... Iar când orgolii de asemenea speță intră în joc, ele aduc cu ele și soluțiile extreme!

Se pendulează între substanțe interzise și cele permise (a se vedea cazul Maria Sharapova). Iar ritmul competițiilor e din ce în ce mai alert! Abuzul de substanțe e considerat normal - dacă ele nu sunt explicit interzise!

Când cauți excepționalul cu orice preț, când competiția la care trebuie să faci față e extrem de dură ajungi să te împaci cu ideea că orice ajutor e binevenit. Viteza cu care se mișcă lumea asta ne obligă pe toți la măsuri dintre cele mai drastice. Trăim într-o lume de oameni dopați! În serialul Dark Net există un episod în care, vorbindu-se despre elita programatorilor, se aduc în discuție „nootropicele” - cocktailuri de droguri care ajută creierul să perfomeze mai bine.

Mie cel mai mostruos act al autorităților comuniste mi s-a părut șantajul: Vrei să-i sabotezi fiicei tale șansa la o viață mai bună?!!! Nu? Atunci trădează-ți un prieten. Relațiile tale cu dizidenții nu țin de domeniul privat!

Rătăcire

Cumva sunt bucuros că poporul ăsta a început să mârâie ca să audă și puterea destul de clar! Dădea până nu de mult impresia că nu e decât o capră, cu mentalitate de oaie, pe care jupânul o mulge și-o violează cum dorește domnul Traian Băsescu. Asta mă face să fiu mulțumit pentru că am văzut că suntem și noi capabili să protestăm.

Dar... Raed Arafat nu a reprezentat un scop. Nu cred că lumea care s-a adunat să-l susțină pe acest om - care are meritele sale! - pentru că e o valoare de care nu ne putem lipsi. Nu cred că opinia domnului Cristian Tudor Popescu este corectă: dânsul spunea și la Realitatea și de acum a consemnat și în scris într-un editorial în ziarul Gândul faptul că românii au înțeles că ura față de un străin... nu e justificată, că e doar o prejudecată stupidă, o reminescență a sistemului lui Ceușescu. Eu nu pot să cred în ideea asta, atâta vreme cât văd cum se comportă cei care la început s-au adunat să susțină ideile domnului Arafat. Dânsul, din punctul meu de vedere, nu a fost decât un mijloc. Cred că e ceva putred în toate aceste manifestări. Cineva, care a observat popularitatea domnului Arafat, a zis că e un moment prielnic pentru niște manipulare serioasă!

Să fim înțeleși: ceea ce strigau oamenii în stradă... era corect! Nu se poate ca să tai și să spânzuri și să spui reformă, fără a dezbate anumite legi pe care vrei să le impui, ca apoi să nu primești înapoi și un val de nemulțumire. Cu toate astea nu cred deloc în teoria „picătura care a umplut paharul”. S-a mestecat încă de la început vorba asta că aproape toată lumea o crede. Deși nu e așa. Domnul Arafat merita să fie susținut pentru că dânsul dorea dezbaterea legii sănătății, dorea să impună anumite idei. Dar românii... nu cred că au înțeles aceste idei. Au ieșit în stradă fiindcă pe Facebook cineva a făcut o campanie pro SMURD. Gen... salvați SMURD (am primit și eu o invitație, neavând cont pe rețea... am zis pas). Mulți au dat like pentru că așa părea corect. De ce părea așa? Cred că puțini au citit legea ca să și înțeleagă.

Și cei interesați au făcut ca mișcarea asta să se îndrepte într-o direcție pe care simbolul ei nu și-o dorea! Dacă era o idee morală la mijloc... nu se ajungea la lozinci de genul „Ieși afară/Javră ordinară”. S-ar fi demonstrat civilizat, poate chiar legal... cu autorizație dacă se poate. S-a văzut clar și noaptea trecută: cineva a aruncat cu „petarde și sticle incendiare” - cel puțin așa spuneau reporterii din teren. Oamenii de rând nu sunt înarmați în felul ăsta, cei care nu-și permit mai nimic din pensie, din salariul tăiat, din ajutorul de șomaj... nu au de ce să dețină așa ceva. Ei doar și-au spus - mai mult sau mai puțin civilizat păsurile. Dar printre indivizii aceștia, au fost infiltrați și - spun ziariștii - membri unor galerii de la fotbal. Ei, ăștia sunt agitatori profesioniști! Cu siguranță i-a îndemnat cineva, la fel cum a transformat o idee frumoasă într-o scenă stridentă, urâtă. Ăsta e crezul meu. Se poate să mă înșel... deși eu totuși aș paria pe mine. Presupun că și domnul Arafat s-a simțit uluit de amploarea pe care au luat-o evenimentele. Și cum se folosesc unii de imaginea sa în scopuri... care nu-l privesc.

Cum să vii să spui la televizor că totul seamănă cu Revoluția din '89? Am mai auzit și alte idei enorme, niște hiperbole care aduceau evenimente din istoria mai îndepărtată a nației. Cum să cred așa ceva când... oamenii din teren cereau să pice Băsescu... pentru că nu se poate trăi decent cu pensii jupuite, salarii de mizerie, fără perspective de angajare, fără nimic care să te facă să speri. Și mă gândeam ce oameni rupți de viață sunt aceștia care se leagă tot timpul de trecut.

Că domnul Băsescu merită să fie înjurat e una, dar să pleci de la o idee morală și să ajungi la faptul că te roade mațu' e cu totul altceva! De aceea... eu uitându-mă la televizor... am avut așa o senzație de rătăcire. Pentru că nu mai am în cine să cred! Nu mai am un reper... să zic... cutare... nu mă minte deloc sau dacă susține prostii o face fără rea credință. Și chiar acest ultim punct mi se pare un semn de naivitate... de aceea nu am de ce să mai dau ascultare vocii respective.

Nu pot să cred ce se zice în teren - că lumea o duce rău datorită guvernării - e efectul manipulării. Oamenii chiar o duc rău! Sunt convins de asta. Dar din păcate nu au nicio idee de ce li se întâmplă asta cu adevărat. Și, prin urmare, iarăși am convingerea mea... că au fost o masă de manevră direcționată de către unii interesați în acest sens!

Hai să ne destindem... (pula)

"Hai să ne asta nu e firea mea!

Cineva m-a obligat să scriu aşa ceva..."

deci:

"Ceauşescu PCR
Două zile libere!
Ia pulica, Ia pulica
mai munciţi şi duminica!"

deci: