Lectură pe viață și pe moarte

În trecut, întrucât scrierea avea un caracter oral, iar cuvintele de pe hârtie nu erau despărțite de spații, lectura se realiza cu voce tare. În cartea „Superficialii”, Nicholas Carr amintește de un ins bizar pentru epoca lui. Cei din jur bănuiau că și-ar fi menajat glasul plăpând. Le era imposibil să înțeleagă cum de omul acela putea să se afunde în lectură fără să emită sunete pe cavitatea bucală. Între timp, însă, reprezentanții speciei noastre au inventat gramatica și au pus norme pentru vorbire și scriere. Cuvintele au fost atunci separate, iar indivizii alfabetizați puteau să-l imite destul de simplu pe acel personaj istoric despre care am amintit mai devreme. Iar în sălile de lectură din mai toate bibliotecile există îndemnul adresat oricui să tacă dreacu' din gură! Că lumea încearcă să citească!

De regulă, insul avid să îngurgiteze cât mai multe povești și informații prezente în paginile dintre coperți este reprezentat simbolic printr-un cap ce poartă în fața ochilor niște funduri de sifon. Se presupune că buchisitul slovelor dăunează grav vederii, dar antrenează gândirea...

Mersul la sala de fortă este o activitate absolut onorabilă. Evidențierea tuturor grupelor exterioare de mușchi cu care corpul uman a fost înzestrat poate impune impresia de sănătate, armonie, forță, potență, frumusețe chiar... Doar că nu neapărat agerime a minții (știu, ăsta e doar un clișeu, dar e bazat pe ideea de management al timpului; dacă îți concentrezi zilnic atenția pe felul cum este modelat corpul tău, este posibil să nu mai ai chef apoi și de citit... deoarece nu mai ai energia necesară să faci asta). La urma-urmelor, suntem niște animale cu nevoi biologice.

Tatuajul poate fi o artă. Pentru ăla care desenează simboluri - de toate felurile - pe corpurile doritorilor. Cultura noastră urbană leagă, însă, ideea de piele mâzgălită cu pușcăria sau golăneala. Sau cu nevoia de individualizare a unor inși cam nesiguri pe ei. Sau cu marketingul. Omul cu tatuaj nu e neapărat un ins isteț, ci doar cool. Sau care vrea să pară așa. Sau e membru al unui trib sau grup infracțional. Tatuajul e un simbol al primitivismului.

„Enigma Otiliei” - cartea scrisă de criticul George Călinescu - nu e nici pe departe opera de căpătâi a umanității. Nici măcar opera de căpătâi a literaturii române. Există guri rele care susțin chiar că scriitorul George Călinescu ar fi fost unul slab, dar temut. Întrucât opiniile lui cântăreau greu când venea vorba de aparițiile editoriale de la noi, a reușit să-și impună și cărțile de ficțiune cu valoare îndoielnică. În plus, dacă ești novice și dai peste paginile alea greoaie cu descrieri complicate a unor case și străzi, te lecuiești de lectură. Cartea e mai mult concentrată pe mârșăvia lui Stănică Rațiu și avariția stupidă a lui Costache Giurgiuveanu și mai puțin pe enigmatica Otilia.

În plus, e și lectură obligatorie la liceu! Dacă n-ai căpătat pasiune pentru lectură până la vârsta la care ajungi la liceu și ți se cere să citești „Enigma Otiliei”, e greu de crezut că o să te îndrăgosteți de cărți după! Asta e și problema școlii românești încremenite în proiect! Frate, cărți precum „Ion”, „Mara”, „Enigma Otiliei” nu pot fi citite cu pasiune de niște puști de 15-17 ani! Sunt scrieri masive, pentru care ai nevoie de răbdare! Lumea din ziua de azi n-are răbdare cu absolut nimic. Ca să ajungi să-ți placă Rebreanu, de exemplu, eu aș fi propus altă lectură: „Pădurea spânzuraților”. Dar asta e iar o chestie subiectivă. Și s-ar putea să aibă efectul contrat celui scontat. Povestea prezentată nefiind una foarte încărcată de speranță...

Din puntul meu de vedere, ca să poți îndrăgi ca elev autorii români importanți ar fi utilă o enciclopedie „funny” despre ei. Unde să găsești povestită viața lor și a contextului în care au scris. Lectura trebuie să pară o acțiune mișto la început. Ca să te facă dependent apoi.

Înțeleg, prin urmare, ideea de a căuta metode prin care să faci să pară că lectura e o chestie cool:

Dar însumând toate elementele de mai sus, nu cred că rezultatul o să fie „periclitarea ignoranței”. Doar îndepărtarea posibililor viitori cumpărători de carte de la Book City - Orașul Cărții.

Personal aș fi creat un altfel de simbol al librăriei cu pricina. Un creieraș cu brațe musculoase, care ridică o carte pe cotorul căruia scrie ceva amuzant și profund în același timp... Homo ludens. Dar poate că există deja drepturi de autor asupra unei astfel de abordări. Mers la sală pentru creier.

P.S. Și... haideți să o spunem și pe aia dreaptă. Nu ești neapărat ignorant dacă nu citești cărți! Și există și cărți care sunt ele însele scrise de ignoranți! Sigur că poți să înveți și de la ei, dar - dacă nu ești suficient de capabil în privința asta - te poți tâmpi!

Cum să-ți setezi un rington personalizat pe telefonul Vonino ZUN X

Am vrut să scriu mai de mult textul ăsta. Dar am crezut că e, mai mult sau mai puțin, inutil, așa că am renunțat (bine și lenea a jucat un factor important). Numai că, săptămâna asta, un coleg m-a întrebat chiar asta: „Bă, tu știi cum schimbi melodia de sonerie la telefon?”.

Prin urmare, haideți să-mi ofer doza de incompetență digitală. Menționez că pașii pe care o să-i exemplific aici sunt valabili pentru telefonul meu - propriu și personal - Vonino ZUN X. Dar cred că se pot aplica foarte bine și în cazul altor tipuri de telefon inteligent, care are instalat Android.

Mai întâi, recomand să aveți deja în memoria flash a telefonului fișierele pe care să le puneți ca rington, sunet de alarmă sau pentru notificări. De unde faceți rost de așa ceva, nu este treaba mea.

Bine. Să începem. Deschideți meniul telefonului:

Verificați dacă aveți o aplicație care să managerieze fișierele și directoarele sistemului de operare. Dacă nu există nicio astfel de aplicație (de regulă, telefoanele din magazine o au deja preinstalată), atunci mergeți în „Play Store” și instalați una (orice alegere e bună):

Căutați acolo folderul Ringtons. Dacă nu există, creați-l (am evidențiat pictograma care vă va ajuta în acest sens - stânga jos):

În acest folder puteți toate fișierele audio, pe care intenționați să le utilizați ca rington (eu nu am decât unul singur, dar voi puteți să încărcați memoria telefonului doar cu fișiere audio de rington):

Ca să copiați și să lipiți fișiere în Android am evidențiat mai sus cele trei puncte - așezate vertical - în stânga ecranului. Acolo se deschide meniul de copiat și mutat fișiere.

Prin operațiunea de mai sus nu ați făcut altceva decât să-i arătați sistemului de operare care sunt fișierele audio pe care doriți să le setați ca rington. Acum, haideți să vedem cum alegem piesa care o să cânte în clipa în care cineva face un apel către numărul vostru de telefon.

Trebuie să ne întoarcem la ecranul cu meniul telefonului:

De data asta - așa cum observați - alegem pictograma Settings (Setări):

Urmează opțiunea Sound & notification:

Deschidem apoi setările din fereastra Sound & notification:

Apoi, Phone ringtone și imediat ar trebui să găsiți în lista ce va apărea numele fișierelor pe care anterior le-ați mutat în folderului Ringtones. Alegeți cântecul pe care vreți să-l auziți când vă apelează cineva:

Când sunteți mulțumiți de alegerea făcută, confirmați prin OK. Cam asta a fost. Când sună rudele de la țară sau tovarășii de la bloc, lumea o să crape de ciudă auzind cum vocalizeză nazal Salam la voi în telefon.

Haideți acum să personalizăm și modul în care telefonul vă anunță că ați primit un mesaj. Vă întoarceți, așadar, la Managerul de fișiere și căutați, de data asta, directorul Notifications. Dacă nu există, îl creați (pictograma folder+):

În acest director amplasați fișierul audio care conține suntele pe care doriți să le auziți de fiecare dată când primiți un mesaj (puteți să încărcați folderul cu mai multe fișiere... pentru variație):

Refacem pașii pe care i-am mai făcut. Înapoi la meniu, Sound & notification și apoi pictograma setări din fereastra asta:

De data asta, nu mai alegeți opțiunea Phone ringtone, ci Dafault notification sound:

În lista ce se deschide ar trebui să regăsiți toate numele fișierelor pe care le-ați amplasat în directorul Notifications. Alegeți unul de acolo:

În clipa în care sunteți mulțumiți cu alegerea făcută, confirmați prin OK.

Cam asta ar fi. Dar eu vreau să merg și mai departe. Telefonul mai are o aplicație utilă. Ceasul deșteptător. Deci haide să vă arat cum putem să setăm o melodie antrenantă la ceasul deșteptător. Una din aia menită să te trezească și din morți. LOL Știți lecția, întâi vom folosi Managerul de fișiere:

Căutați sau creați directorul Alarms, în care să depozitați fișierele audio ce conțin melodii antrenante - numai bune să te trezească din somnul cel mai dulce:

Vă întoarceți apoi la meniul telefonului, pentru a alege aplicația Clock:

Setați ora la care trebuie să vă treziți - plus-ul marcat pe ecran:

Acum alegeți „clopoțelul” care se află dedesubt:

Iar în lista care va apărea, trebuie să găsiți - pe lângă ringtonurile implicite din telefon - și numele fișierelor amplasate în folderul Alarms:

Confirmați alegerea prin OK. O să vă trezească cea mai antrenantă melodie aleasă de dvs.

Gata. Asta a fost pentru săptămâna asta. Succes!

P.S. Pentru oamenii mai leneși din fire... puteți să instalați aplicații care să managerieze ringtonurile și suntele de notificare de pe telefon. :) Doar că eu nu vreau să umblu în Play Store...

Cum să eleva porno...

Când am văzut prima dată anul trecut pe OLX anunțul de mai jos (pus la rubrica „angajare”):

mi-am zis că a descoperit cineva vreo nouă metodă de agățat pe net. N-ai cum să mimezi profesionalismul în domeniul ăsta urcând un anunț gratuit pe net, nu? O duduie, care se dezbracă și face sex cu camera foto, n-o face de dragul de a câștiga o sumă de bani, ci pentru garanția că pozele alea o să ajungă  cel puțin celebre... Chiar dacă ar fi prima dată, iar duduia vrea să intre în meserie, tot ar trebui să o faci să înțeleagă faptul că tu nu ești doar un amator care caută să vadă niște nuduri pentru propria onanie. Sau șantaj online. Fie și contra cost.

Săptămâna asta însă am observat că oamenii care caută „modele” nu se lasă impresionați de prejudecăți. Mi se pare că ținta lor sunt fete foarte tinere - gen eleva porno. Și la fel de naive ca fosta adolescentă care susținea că industria sexului în fața camerei de filmat o să-i aducă independența financiară.

S-a dovedit atunci că nu a fost decât o păcăleală. Fata nu s-a ales decât cu o celebritate efemeră și câteva prestații rușinoase rătăcite pe site-urile de profil. Unele cred (am văzut eu niște „castinguri” pe net!) că pot să ajungă la Hollywood - ca Sasha Grey - după ce se afirmă în industria pornografiei.

Dar de ce fac eu legătura între modeling și pornografie? Până la urmă, nuditatea poate fi exploatată artistic, nu? Încă din antichitate, omenirea a lăsat numeroase mărturii în acest sens. Iar insul care a urcat anunțul de mai sus vrea să sugereze că are cel puțin o cameră foto destul de șmecheră. Sau știe să caute pe net imagini care arată competența în materie de pozat.

Deci de ce o tot țin eu gaia mațu cu pornografia?

Ah, de asta! Păi, e același număr de telefon ca mai sus... Deci ședințele foto nud nu-s decât începutul. LOL

P.S. La o căutare pe un site serios (Bestjobs - conform numelui - cele mai tari locuri de muncă) de recrutare a oamenilor care caută o slujbă, iată care erau primele rezultate pentru satul în care locuiesc:

De unde se inspiră teroriștii

Când eram pici și aveam consolă de jocuri (din aia antică tip „Terminator”, doar că nu era chiar „Terminator”, consola mea numindu-se Kyoto), exista printre multitudinea de jocuri unul ce purta numele Bomberman. Din ce îmi amintesc, era ceva simplu. Personajul amplasa niște bombițe rotunde precum merele cu flăcăruie la codiță ca să distrugă ziduri. Asta îi elibera drumul spre niște chestii. Sau îl ajuta să scape dintr-un fel de labirint.

Mai nou, ideea asta a fost dusă ceva mai departe într-un alt joculeț pentru Andoid. Bomber Friends pornește de la același principiu: personajul lasă bombițe în diferite locuri, se asunde așteptând explozia care eliberează calea către ceva anume. Dacă în trecut consolele de jocuri antice nu erau conectate la net, azi telefoanele inteligente sunt. Prin urmare, în Bomber Friends ai ocazia să întâlnește în labirintul dat personaje controlate de alți oameni reali. Iar aceste personaje pot fi eliminate folosind micile bombe. Este mult mai palpitant să confrunți strategia proprie cu a altor oameni, decât să evadezi dintr-un labirint, nu? Bine, și în trecut puteai să joci „la dublu” având două controllere, dar nu era același lucru. Dacă amicul cu care trebuia să joci era ocupat, atunci nu puteai găsi unul pe internet...

Netul e, însă, mediul ăla în care principala activitate este datul cu părerea. Mulți dintre părerologi sunt simpli mișcocari cu grade variate de agresivitate. Alții sunt doar proști. Din păcate, există așa multă vorbărie degeaba online, că nu mai faci diferența dintre un miștocar și un ins mângâiat de harul umorului involuntar. Una e vorbirea directă - când îl poți chestiona pe interlocutor cu privire la opinia sa - și alta e un text anonim aruncat pe net. Una e Petre Daea perorând despre cormorani și cu totul altceva e un text lăsat în doi peri pe net. În primul caz știi clar că insul e plecat cu sorvova. Dar în textul de mai jos?

Poate că are și Radu Ont dreptate, cine bagă mâna în foc că nu? Adolescentul care căuta „grenăzi” pe Facebook, nu citise prea multă literatură de proastă calitate, ci petrecuse prea multe ore jucându-se online chestii de calitate îndoielnică. În felul ăsta s-a radicalizat...