Deus ridet

Se spune că, atunci când îți faci planuri cu privire la viața ta, îl faci pe Dumnezeu să râdă.

Știu că mesajul de dincolo de această zicere e acela că: viața este prea imprevizibilă pentru ca simpla minte de muritor să aibă control asupra tuturor aspectelor ei. Ca atare, orice plan este mai mult sau mai puțin supus eșecului.

Totuși, putem face abstracție de asta, nu? Putem. Putem să presupunem și că există Dumnezeu - nu neapărat în forma biblică, ci ca entitate pe care omul oricum nu o poate înțelege. Ceva prea complex ca să încapă în aproximativ 100 de miliarde de neuroni. Oricât de impresionante și numeroase ar fi conexiunile dintre ei.

Nu avem cum să definim ce anume reprezintă Dumnezeu. Pentru că e ceva ce ne depășește. Regilii doar speculează și-l portretizează pe Dumnezeu "după chipul și asemănarea" omului.

Theodor Sturgeon are în literatura sa o idee superbă: entitățile cu inteligență superioară trebuie să aibă și partea afectivă superioară oamenilor. Dacă presupunem că Dumnezeu e perfect, atunci și afectul său este perfect.

Deci și umorul lui este obligatoriu să fie perfect.

Dacă există un Dumnezeu căruia îi place să râdă - chestie despre care putem doar să bănuim (nu vom reuși niciodată să avem certitudini) - atunci fiecare din noi - unii mai mult decât alții - își dau măsura talentului lor de stand-up comedieni în fiecare clipă când - în loc să trăiască prezentul - plănuiesc viitorul. Pe aceștia ar trebui să-i iubească cel mai tare. Căci îi provoacă haz. Iar hazul divin - am spus mai devreme - este perfect. Superior oricărui tip de chicot excepțional.

Așa se configurează sectele. Printr-o dorință de a-l portretiza pe zeul favorit în parametrii umani. De aceea, rog orice cititor să nu considere rândurile astea ca absolute. Fiindcă nimeni, dar absolut nimeni, nu știe ce reprezintă cu adevărat Dumnezeu. Chiar și o intuiție pefectă, neputând fi confirmată, nu e validă.

Dar ar fi frumos ca divinitatea râdă de renghiul pe care îl joacă soarta oamenilor. Iar noi, ca oameni să ne gândim adesea că îi provocăm măcar un zâmbet celui care le știe pe toate...

"Îmi place cum gândiți"

De vreun an, din cauza muncii, merg constant cu taxitul. Nu e vreo fiță, ci o necesitate. Trebuie să respect anumite ore la care să fiu la serviciu. Inevitabil, intersectându-mă des cu lumea lor, am ajuns să îi cunosc pe unii dintre ei. Cert e că există și prietenii între șoferi, dar și antipatii. Mi se recomandă frecvent să nu merg cu vreun cutare conducător de taxi - ba că e bătrân, ba că fură la maumuță, ba că are râie sau cine știe ce boală venerică. Unul dintre ei chiar a născocit o narațiune care nu era deloc adevărată. Nu știu ce spera... Oricum nu i-am reproșat niciodată că m-a mințit în mod grosolan. Cică un bătrân de la concurență umbla la volan cu sticluța de tărie și, când s-a întors acasă, l-au lăsat picioarele. A căzut în fața porții și a fost găsit de fiica lui... Ar fi trebuit să fi rămas la pat fiindcă multă vreme, căci a doua zi a fost dus la spital cu picioarele umflate. Dar, peste doar câteva zile, am mers cu moșul la muncă și n-avea nici pe dreacu'!

Astăzi, în schimb, am traversat orașul până în comuna cea mai apropiată cu un ins care are suflet de manelist. Nu le-am atras atenția niciodată celor care fumează la volan sau pun la difuzor muzică despre care am păreri negative. Hai, nu negative, dar, să zicem, că nu ar fi primele opțiuni de melodii pe care le-aș lua cu mine pe o insulă pustie. Ar fi doar la coadă de tot.

Ei bine, nenea acesta mi-a spus și nu am vrut să îl contrazic deloc - fiindcă nici nu cunoșteam foarte exact subiectul - că statul român s-a angajat să plătească despăgubiri (mii de euro!) celor care s-au vaccinat anti covid-19. De ce? Păi, a fost un experiment și, se pare, decidenții politici au fost nevoiți să recunoască asta! În subiecte sensibile, am învățat că e mai bine să îmi țin gura. Doar m-am arătat mirat că eu chiar nu știam despre chestia asta. L-am mai întărâtat zilele trecute cu hantavirusul, dar m-a luat iar cu despăgubirile... Sau că dânsul a auzit că nu o să mai fie vreun lockdown sau că nu se mai impune... fiindcă țările sunt lăsate să decidă de unele singure. Or, dacă e să privim logic... nu ai cum să colaborezi cu ăia care nu-și respectă vecinii. Dacă toți vecinii aleg să limiteze răspândirea virusului prin lockdown, atunci o să pună restricții mai mari pentru cei care vin din spații care au ales să nu facă asta. Nu? Ca să fie clar, eu doar încercam să bag bățul prin gard să văd unde mă duce asta!

Dar nu despre asta voiam să scriu. Ci despre felul cum privește taximetristul știința. "Oamenii de știință îl neagă pe Dumnezeu. Ei spun că totul e de la natură." Iar eu... hei, dar nu toți oamenii de știință îl neagă. Mai sunt și cei care spun că piesa în care jucăm trebuie să aibă regizor. Bine, nu i-am zis așa, dar ați prins ideea!

Și apoi, ca să-mi confirme ce alegația, cică a fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată un om de știință care, după ce a decoperit "particula lui Dumnezeu", s-a lăsat păgubaș în fața minunii: "De aici nu mai depinde de mine!". Eu iar politicos și pe subiect: sunt lucruri în lume care nu și-au găsit explicația. Nu m-am arucant să spun și ce aveam în cap: doar fiindcă nu avem o explicație bună acum, asta nu implică în niciun caz existența lui Dumnezeu.

Tot pe frânturi de idei și pe inexactități a continuat: "Budiștii nu cred în Dumnezeu. Ei cred în Buddha, care este doar o piatră. Se închină la o piatră. Îi aduc ofrande, aruncă sânge pe ea..." Și eu cu o completare biblică: scrie în scriptură "Să nu îți faci chip cioplit". La care dânsul flegmatic "Îmi place cum gândiți".

Dar nu s-a lăsat! Drumul era mai lung și el trebuia să îmi arate că are și pregătire teologică! A citit biblia. Soto! Nu de multe ori - că doar e lungă - dar o dată și a fost de ajuns. Câteodată când ședea de pomană în fața covrigului, scoatea din portbagaj (serios! așa a susținut! că ținea scriptura în portbagaj!... acum nu mai face asta, dar în trecut...) biblia și începea să lectureze. Nu se rușina să arate cât de fariseu este. Ba chiar, odată a fost zărit de un preot. Și, carevasăzică, bărbosul i-a spus că acea carte e vrednică doar de fețele bisericești. Până aici i-a fost personajului imaginar al poveștii, că taximetristul s-a aruncat într-o argumentație țais. Păi, în opinia sa, și oamenii de rând au tot dreptul să interpreteze biblia în felul lor. Că pentru paroh "cartea sfântă" e doar o meserie (deci cașcaval), pe când pentru un taximetrist e o chemare de-a dreptul. La fel cum Isus a împărțit la toți cei 12 apostoli (copiii lui) câte ceva, așa a făcut și în lume... Prin urmare, nu doar popa are menirea să îi înțeleagă opera fiului Domnului.

Recunosc, că omul era mai incoerent și eu parodiez doar de pe margine, dar, în mare, cam acolo bătea.

P.S. nu știe ce o să facă Simion... nu am înțeles dacă vrea să trebuie să facă sau nu ceva... cert e că e în tabăra "suveranistă". Și-i place cum gândesc că am fost de părere că Georgescu trebuit să fie lăsat să devină președinte dacă era votat. Nu să se facă giumbușluri anticonstituționale. Nu i-am spus și celelalte opinii nepopulare pe care le aveam în cap.

succesul și iluziile

 Înțeleg că muzica având și versuri trebuie să transmită un mesaj. E mai bine să fie așa decât să spună aceleași absurdități despre cât de mișto este să faci sex în valurile mării vara la soare sau ceva de genul. Dar e deranjant, din perspectiva mea, în clipa în care un artist - din ăia cunoscuți! - se văicărește în versuri că nu sunt luați la întrebări cu privire la propria fericire. Numai ei și Dumnezeu cunosc ce existență complicată au. De la adăpostul succesului!!! Nu mă înțelegeți greșit, sunt convins că și aceștia sunt oameni și au dreptul la toate semntimentele umane. Dar nu pot să îi compătimesc, nu pot să le ascult versurile și să spun... vai, săracul/a, cât de trist/ă este... Că am învățat să mă uit la cimitir (așa cum ne spune Nassim Nicholas Taleb).

Evident că și succesul poate fi efemer. Numai că există situații în care deja pare definitiv. Și dacă omul respectiv se află în situația aia privilegiată față de insul care muncește pe salariul minim e și pentru că și-a dorit asta! Or, mulți își doresc, dar puțini răzbat! Deci de ce să compătimesc norocul cuiva?

Căci despre asta este vorba într-un final: noroc! Atunci când s-a tras linia au contant atât factorii genetici, cât și educația și susținerea apropiaților și... cine știe ce alt factor la care nu m-am gândit. O să spuneți acum că "nu erai tu ăla determinist? ce treabă are norocul?". Norocul e numele dat incapacității noastre de a înțelege totul! Dacă am putea ști totul, atunci am putea să determinăm cu exactitate și cine are succes și câtă nefericire și bucurii o să îi aducă viața asta.

Pe de altă parte, există și piesele motivaționale. Alea în care artistul spune că nu face decât ce simte el, că așa ar trebui să își trăiescă toată lumea viața. Să îți urmezi visul până la capăt, fiindcă altfel nu ai cum să reușești. Și ce viață de sclav te așteaptă dacă nu faci precum ți se indică în piesă. Caută ceva ce îți place și nu o să muncești o zi în viața ta. Și de data asta trebuie să aruncăm privirea la cimitir. Ce înseamnă asta? La fel ca mai sus trebuie să spunem din capul locului că oamenii de succes sunt privilegiați. Or, nu poți să iei lecții de la privilegiați fără să privești la nenumărații oameni care au încercat dar nu au avut la fel de mult noroc. Este clar pentru oricine are capacitate de discernământ că dacă încerci ceva există șansa să și reușești. Dar există, la fel de bine, posibilitate să și eșuezi lamentabil! Deci valoarea artistică a demersului este mică. De aia chestiile astea sunt mai apreciate de cei tineri, care caută modele, pe când cei cu pielea tăbăcită le ignoră.

Trăim într-o epocă a prefabricatelor și a schemelor. Pare că le-am încercat deja pe toate și e obositor. Fiecare să se agațe de ce șablon crede de cuviință, oricum "Autonomy Is An illusion".

ce se întâmplă, preote?

 Am trecut zilele trecute pe lângă o biserică și am fost surprins să găsesc pe ușa acesteia un abțibild pe care era menționată firma care asigură securitatea si monitorizarea video a obiectivului cu pricina.

Dilema mea e următoarea: biserica este supranumită "casa Domnului" (cu majusculă!). Nu ar trebui să fie păzită de un cor de îngeri care cântă plăcut cu lumânări în mână ca să înmoaie inimile hoților sau vandalilor care ar atenta la bucurile "trupului Domnului"?

Nu specifică Isus că trebuie să dăm firmei de pază ce e al firmei de pază și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu?

Am aflat în trecut de la știri că nu toți sunt suficient de credincioși încât să se sperie de corul de îngeri și bagă mâna în cutia milei sau, mai rău, subtilizează icoane care lăcrimează cu mir și fac minuni, dar totuși... Să pui niște purtători de pulane să apară și să folosească violența fizică asupra enoriașilor flămânzi sau confuzi mi se pare o răutate cam mare.

Isus ne învață să întoarcem și celălalt buzunar și să dăm și cealaltă icoană făcătoare de minuni și să deschidem și cealaltă cutie a milei... și, în cele din urmă, să întoarcem și celălalt obraz. 

godporația*

 Am promis că am să revin la un anume citat din "Cel mai bogat om din Babilon". De ce? Fiindcă exprimă o idee greșită - cel puțin, eronată pentru epoca și spațiul cultural românesc!

În carte, o parte de dialog este acesta:

"- Dar de ce, întrebă regele, nu învață toți oamenii cum să strângă aur ca să devină și ei la fel de bogați și prosperi?
- Este un lucru posibil, excelența voastră. Dar cine să-i învețe? Cu siguranță, nu preoții, pentru că ei nu știu nimic despre tainele îmbogăţirii."

Or, preoții în România - cel puțin cei din partea BOR - nu doar că știu foarte bine tainele îmbogățirii, ba chiar sunt foarte bogați, etalând adesea nu doar mașini scumpe și case înalte cu un consum ridicat de resurse termice pentru încălzire, ci și costumații extravagante țesute cu fire de aur!

Prin urmare, după cum ne învață CTP, cel mai înțelept om din jurnalismul din Babilon, nu cred că e chiar o idee rea să le ceri sfatul preoților români ai bisericii ortodoxe în legătură cu înavuțirea cu aur. Printre învățăturile lui Daniel Ciobotea regăsindu-se și versetul godporatist: "Dai un ban, dar cumperi ceva frumos".

* termenul este preluat de la Cristian Tudor Popescu! 

isus bine

 insul care a lecturat același text ca mine - și a dorit să împărtășească internetului și gândurile lui legate de ceea ce a lecturat - avea tendința să sublinieze unele alegații și să pună alături un "Așa e!" sau un "Fain!"... sau ceva de majoretă:

 O să revin la afirmația din text mai târziu. Ceea ce mă interesează astăzi este cum un adevărat creștin se apleacă asupra unei cărți cu titlul "Cel mai bogat om din Babilon". Da, în sufletul lui vrea să devină bogat, vrea să pună mâna pe "ochiul dracului", ba să se îngroape în atâția ochi... Să lase orbi toți dracii de sub pământ și de pe pământ chiar. Dar totul împreună cu Isus:

 Așa se întâmplă când o inteligență de duzină se întâlnește cu un text care îi vorbește despre chestii contrare celor în care el crede cu tărie. Nu poate să privească literatura într-o perspectivă cononativă, nu are capacitatea să facă distincția între conotație și denotație. Ia totul ad litteram, conceptul de "discurs la figurat" îi este străin. Și se aprinde tare când citește despre zei și puterea lor asupra micimii umane:

 Dumnezeul iudeo-creștin (care are legături cu textele babiloniene fără dubii) este singurul adevărat! Astfel că ajungem la absurdități precum cea de mai jos:

 E ceva schizofrenic la mijloc... Să te visezi stăpânul lumii fizice, dar să ții morțiș să îți asiguri și un loc la sânul lui Avraam.

Săptămâna mare from perspective of God

 Pentru creștinii ortodocși a venit săptămâna mare. În autobuzul trecând pe lângă biserica de la Barieră, un ochelărică din ăsta cu acnee severă pe mufă, să fi avut pe la 20 de ani, își făcea o cruce corectă. Un semn făcut cu smerenie, cu liniște sufletescă, nimic bruscat... totul doar simțire și pace. Ca un exercițiu de obediență față de Dumnezeu.

Te-ai fi așteptat ca - după vârstă și înfățișare - să fie mai degrabă un trotinest, hipster, ce îmbrățișează progresul (sau progresismul), să i se potrivească invectiva "sexo-marxist". Când colo, în el zăcea un suflet de conservator... poate chiar "suveranist".

 Paralel cu asta, în căști Bo Burnham cânta versurile ce poartă titlul "From perspetive of God": "None of you are going to heaven/trere is a trilion aliens cooler than you"...

Dacă ăsta nu e semn divin, atunci nu ștut ce e! 

Top 3 predicții în legătură cu panica provocată de covid-19

Întrucât sunt un om citit, care cercetează adânc meandrele concretului de pe internet și înțelege mai bine decât un mojic de rând tainele universului, care se contrazic reciproc, o să prezint trei profeți care au zis chestii despre coronavirus! Știu, asta ar trebui să se facă fix după ce panica o să treacă și lumea se va trezi ca după un coșmar. Dar eu o iau înaintea tuturor fiindcă sunt mai înțelept și prevăd cum evoluează informația pe internet. Întâi apare valul de glume, după care - dacă situația pare serioasă - lumea începe să răspândească panica pe toate căile posibile, după care dăm drumul la miștouri că am scăpat și de data asta. Așa că hai să începem:

Nostradamus - dacă stai să cauți în versetele lui, ai să găsești toate evenimentele planetei de la Big-Bang până la autoconsumarea universului. Dar cine are atâta vreme la dispoziție? Fiindcă ăsta nu este decât privilegiul zeilor, noi muritorii ne vor referi doar la evenimente concrete. Ce spune celebrul prezicător în legătură cu acest coronavirus? „Dacă oamenii cred că există conspirații la nivel global, ei nesocotesc diferențele dintre indivizi. Deși părem la fel, nu suntem. De aceea există evoluție. Și lebedele negre pot crea salturi importante în istorie. Altfel, am fi rămas în savană o ceată de vânători-culegători, care nu încearcă să găsescă tainele universului. Doar că drumul nu e lin pe niciunde, căci dinamica evenimentelor a dus la exterminarea multor specii. Barierele sunt peste tot: nepătrunse sunt bolile umanității (s.m.). Până și curiozitatea prea mare poate fi distructivă. Cum Cezar și-a ținut inamicii după fortificații anihilându-i din pricina necunoașterii, orice noutate poate fi fatală ca o găselniță militară ingenioasă.”

Baba Vanga - se știe că femeia asta bătrână era mai înțeleaptă decât 99% dintre înțelepții planetei. De ce? Se ruga zilnic la D-zeu și avea o dietă preponderent vegetariană. Asta a dus-o instant la tainele universului. Ce a zis despre coronavirus? L-a făcut cu ou și cu oțet: „O blestemăție de boală, aparent banală și nu foarte letală, se va abate asupra pământenilor la cumpăna dintre ani. La început, chinezii se vor ascunde, că așa le e firea lor de comuniști. Dar e clar că secretomania nu salvează omenirea. Nici măcar reputația. E o rușine să nu-ți asumi greșeli. Ele îți pot nega rămânerea în istorie, pentru că nu va mai fi istorie după. Cei ce nu au învățat din dezastrul de la Cernobâl, sunt sortiți să-l repete. Pe de altă parte, prostia libertății poate fi și ea fatală. Lipsa de înțelegere a lumii și credința oarbă în atotputernicia forțele proprii, vor aduce suferințe semenilor, la fel ca și secretomania. Multe paturi de spital vor fi umplute din lipsă de smerenie. Multe sicrie în drumul ăsta.”

Arsenie Boca - nu știm de ce un legionar a devenit simbolul sfințeniei printre oamenii cu puțină școală, dar cui îi pasă? Omul ăsta a vorbit în clar despre coronavirus și nimeni nu poate nega asta! Iată citatul: „Încă o dată lumea va avea ocazia să se arate solidară, dar va eșua. Nici dușmanul comun nu va putea să unească lumea pentru aceleași interese. Poate un monstru mai mare ar fi avut mai multe șanse... Căci un microorganism este impersonal. Iar capacitatea de abstractizare a omului e redusă. E programat genetic să se teamă de boală, suferință și moarte. De aceea, la cumpăna dintre ani, când se va arăta molima, lumea va râde la început, după care se vor arunca în brațele instinctelor. Vor aduna provizii. Ca niște șobolani care vor să se strângă sub pământ, la adăpost până trece molima. Biserica nu-și va respecta smerenia și va expune prin ea însăși oamenii pericolelor. D-zeu încearcă oamenii prin toate mijloacele, căci necunoscute sunt căile lui. Iar preoțimea îmbuibată de avere și bunăstare, în loc să-i asculte povețele, își va conduce turma direct în brațele morții. Iubirea de aproape se va topi, iar oamenii vor fi animale sălbatice din nou. Profitorii se vor ridica și vor bâzâi ca muștele pe lângă hoit.”

Cum să nu te faci de baftă pe facebook

Acum și fără sprijinul Photoshop.

Când D-zeu a creat facebook i-a zis: „Răspândește-te în lume și umblă la stima de sine a oamenilor. Și facebook a făcut voia lui D-zeu.”

Iar oamenii - ca să vină în întâmpinarea nevoilor lor - au creat asta:

Locul unde mergi la sigur dacă vrei să-ți iasă cel mai mișto selfie pe facebook. Ăla pentru care o să primești aprecieri și de la dușmanii tăi!

Asta ca să se facă distincția clară între țăranii de pe facebook și experții în selfie-uri reușite.

P.S. Am văzut prima dată frizeria asta acum câțiva ani. Anul trecut și-a mutat domiciliul, așa că am crezut că a dat faliment. Dar n-a murit, s-a transformat. Versiunea asta e pe o stradă ceva mai lăturalnică (chiar dacă e tot buricul târgului, dar mai la harcana așa... pe o stradă unde probabil chiriile sunt mai mici), dar e mai spațioasă.

Din tramvai...

Reportaj - că tot merg zilnic cu tramvaiul...

Știți vorba aia: Vorbești aiurea-n tramvai? O știți, normal că o știți...

Eu mă așezasem taman la fundul tramvaiului. Ca un spectator...

Trei copii (cam pe la 12 ani așa), mai măslinii la ten - unii i-ar fi numit pui de șaur, puradei sau ciori - se înghesuiau pe două scaune lipite. Prietenul lor ședea vizavi pe scaunul simplu.

În fața celor trei s-a așezat la un moment dat un cuplu. El - îmbrăcat regulamentar în blugi și jachetă de blugi - purtând o muscață Dragnea style - avea vreo 40 și ceva. Păr încărunțit pe alocuri. Ea - blondă - purta niște pantaloni roșii, care n-o avantajau deloc. Deși erau strâmți pe cur, acesta părea presat cu lopata.

Cei trei magnifici au început să se îndeletnicească fix cu muzica pentru care nația din care fac parte e celebră. Vocalizau și ei pe nas în speranța că exersând zilnic o să ajungă la fel de celebri ca Florin Salam.

Mustăciosul s-a întors de câteva ori spre ei fără să le zică nimic. Cred că în mintea lui avea impresia că privirea lui o să-i facă să se simtă rușinați. Ei, aș! Copiii își vedea de treburile lor artistice, ignorând mustața nemulțumită.

După câteva stații, bărbatul și-a luat consoarta de mână și se pregătea să coboare. Doar că s-a răzgândit. Prea l-au ignorat nesimțiții ăia mici! Așa că și-a lăsat soția iubită la ușă și s-a dus să se războiescă moral cu ei. Le-a fluturat biletele compostate de dânsul prin fața ochilor ca pe niște hârtii cu o valoare incomensurabilă și a grăit:

„Bă - accentuat, ca și cum ar fi urmat niște lucruri nemaipomenit de serioase... să ia aminte dracii la ce spune omul cu mustață că dracii îi ia altfel! - știți ce sunt astea? Copiii se uitau la el nedumeriți... în timpul ăsta omul continua: Voi ați cumpărat vreodată așa ceva? Ăștia mici tot nimic! Nimic... că l-au scârbit în așa hal pe bărbatul mustăcios cu indiferența lor de le-a aruncat biletele în sictir și le-a întors spatele să dispară... să nu-i mai vadă! Asemenea creaturi el nu poate suporta!”

Ca orice gentleman, a luat-o înaintea nevestii ca să-i ofere mâna la coborâre, nu? Doar că ceva-l sâcâia-n mațe parcă. N-a fost suficient de disprețuitor cu niște copii de etnie rromă în ziua aia! Serios acum... trebuia să le mai transmită ceva urgent. Așa că s-a întors spre ei de pe scara de coborâre în stație și a mai azvârlit cu niște înțelepciune morală către nerecunoscători: „Unii mai și muncesc, bă!” și s-a repezit apoi în jos, fericit de propria elocvență.

Numai că domnul vatman (sau batman, cum îmi place mie să-i spun) n-avea timp de războie morale în tramvai... așa că - în clipa când l-a zărit pe caldarâm - a pornit vehiculul de pe șine... Și a închis ușile! Așa că soțioara dragă și cu fundul plat și roșu a rămas blocată în tramvai, iar el, gentlemanul, moralistul, muncitorul, cumpărătorul de bilete de tramvai... singur în stație. Atunci le-a revenit piuitul și celor patru: „Vezi! Dumnezeu!” Soto! S-a făcut dreptate! Dumnezeu șade ca la dispecerat și se uită peste tot pe Pământ și când dă de scene din astea interesante, pune mâna pe telefon și sună un înger - care cere ajutorul unui drac - și crează neplăceri idioților, care se iau la harță aiurea în tramvai cu niște copii.

Prostul nu e prost destul... până nu e și fudul...

Childhood's End - Sfârșitul Copilăriei

Premise de la care pornește povestea:

1. la cursurile de filosofie din facultate, profesorul meu amintea faptul că Nietzsche considera că omul e o ființă ratată, întrucât nu a reușit până acum să evolueze în ceva superior. Exact cum Pikachu putea evolua într-un Raichu, așa și omul ar fi trebuit să poată deveni altceva. Dacă maimuța a devenit om, atunci și omul să devină... supraom. De la ideea asta s-a născut și povestea în sine: în ce ar trebui să se transforme omul/oamenii? Și ocolind X-Men și mutanții putem ajunge (pe calea puterilor parapsihologice latente) la Conștiința Supremă - The Overmind. Ceva foarte aproape de D-zeu. La asta a ajuns și una dintre povestirile lui Asimov, doar că pe calea tehnologiei computerizate... și a integrării energiei universale la sistemul de alimentare.

2. dacă am spune că diavolul este de fapt... mai mulți? Adică, ne referim aici la o rasă extraterestră care să ajute omenirea să-și împlinească destinul cosmic. Iar teama față de ființele astea superioare să vină taman din cauza faptului că ele chiar conduc către dispariția omenirii așa cum o știm noi!

Neajunsuri ale poveștii:

1. Care e clipa cea mai indicată pentru ca extratereștrii să vină pe Pământ?! De ce să vină în timpul Războiului Rece (romanul) sau în zilele noastre (seria televizată)? Doar fiindcă a spus cineva: secolul ăsta o să fie religios sau n-are să fie deloc?! De ce nu în evul mediu, când omenirea era superstițioasă și mai ușor de strunit (fără să se arate... ca de altfel și în prima parte a poveștii)? Sau de ce nu într-un viitor mai îndepărtat (secolul XXX - a se citi treizeci) când rațiunea și toleranța ar fi de bănuit că au atins niște cote superioare celor din zilele noastre? Doar fiindcă jucându-se cu forțele nucleare omul ar fi putut să se autodistrugă nu e de ajuns! Și o să vă explic și de ce.

2. În cartea lui Arthur C. Clarke, Karellen îi explică reprezentantului Națiunilor Unite faptul că forța brută nu e niciodată cea mai bună soluție! Și dă un exemplu: dacă Hitler ar fi avut o voce care să-i sufle zi și noapte în ureche faptul că e incapabil... ce s-ar fi ales de al Doilea Război Mondial?! Or, venirea pe Pământ a Overlorzilor a fost una ostentativă! A provocat un șoc emoțional puternic. Și a destrămat elanul creativ al omului! Dacă se dorea discreție, atunci supravegherea și îndrumarea Administratorului s-ar fi putut face foarte bine și fără să se arate el sau fără să-și arate măreția. Stelele nu-s pentru om?! Ok, atunci tainic se făceau intervenții ca omul să nu mai umble să cucerească universul, ci să se dezvolte „spiritual”... Aproape că generația asta care iubește dacii, astrologia și parapsihologia face voia lui Karellen! Fiindcă dacă o privim atent, trasformarea asta este una artificială!

3. De ce să nu se mai poată reproduce lumea după începerea fenomenului de transformare?! Ce maimuțele nu și-au continuat stilul de viață după ce l-au dat pe om?!

Cartea versus seria televizată (de departe prima e mai bună decât filmul):

1. Dacă Arthur C. Clark a propus o rezolvare pe cale politică, rațională a problemelor lumii - Karellen adresându-se președintelui Națiunilor Unite în vederea realizării unui guvern mondial - creatorii filmului de televiziune au optat pentru magie: un fel de lampă a lui Aladdin, care odată deschisă împrospătează aerul, vindecă bolile și mai-mai că învie morții!

2. Administratorul din film apelează la manipularea grosolană a unui om obișnuit de pe Pământ. Care are darul la rândul lui de a-i manipula pe ceilalți! De aceea, și filmul e bazat foarte mult pe manipulare emoțională. El nu dezbate o idee, ci atașează unei telenovele niște elemente de science-fiction.

3. În carte religia este desființată rapid. Omenirea înțelege că miturile religioase sunt doar niște mituri... și le abandonează. Supraviețuiește doar o formă ciudată de budism. În seria televizată, creștinismul rămâne viu... într-o minoritate... și interacționează chiar cu primul copil care manifestă puteri paranormale! Și aș putea spune că religia creștină nu iese prea bine din „încleștarea” asta!

4. Romanul lui Arthur C. Clarke propune un scenariu interesant: femeia dând naștere primului copil „special” se teme de Overlorzi, dar acceptă consilierea acestora. Pe de altă parte în film, Karellen atrage familia femeii la o reuniune misterioasă care se încheie după un ritual de inițiere, ce ar face-o invidioasă și pe Mama Urania. Din nou... magie!!

5. În filmul de televiziune, planeta de baștină a Overlorzilor arată precum Iadul - râuri de lavă, nori sulfuroși... Or, Arthur C. Clarke n-a descris decât un satelit al planetei Overlorzilor în acest mod! În niciun caz planeta în sine.

6. Dacă discuția dintre Overlorzi și ultimul om se încheie în cadrul romanului fără cerințe speciale din partea ultimului, în film... avem parte de un skepsis. Observând că Pământul are să dispară pe vecie, omul îi roagă pe Overlorzi să păstreze în amintirea civilizației ce a trăit pe a treia planetă de la Soare ceva semnificativ. Orice. Iar ei aleg o partitură muzicală: se pare că asta ne definește pe noi, bipezii de pe Pământ. Muzica. Cerința asta este posibilă și pentru că există o diferență fundamentală între Overlorzii din film și cei din carte! Primii vin aici ca să practice magia, ceilalți vin aici ca să ajute la evoluția omenirii și la observarea fenomenului de transformare! Fiindcă și raționalii Overlorzi ar dori să aibă parte de o asemenea metamorfoză, doar că sunt „sterpi”. LOL. Poate fiindcă aleg calea rațiunii și nu pe cea a parapsihologiei...

România furată - album de căcat

Am manglit (nu mă condamnați pe mine, ci pe oamenii care îl încarcă acolo... oricum nu aș da bani unor inși să-mi spună că D-zeu e bun și că sionismul e rău... și chestii generale pe care le știe oricine are acces la internet despre unele nereguli din sfera politico-infracțională românească; nu de alta, dar există minți mai luminate și autorizate în domeniile cu pricina!) - ca tot românu' imparțial - dă pă net „LP-ul” „România furată”. Știam că de la o vreme Cedry2k a luat-o pe drumul creștinopatiei islamico-isis, dar am zis să văd totuși - în amintirea piesei „Acțiune de noapte” - ce se află după „Mai mult decât magic” (care e chiar bună dacă-l dai afară din ea pe Cedry2k!). Așa își promova omu' ceea ce a clocit în cap anul ăsta pe canalul de youtube al Haarp Cord (la care nu înțeleg de ce mai sunt abonat LOL). Lansarea așa zisului LP ar fi trebuit să aibă loc în preajma datei în care artificiile de Halloween au avut ca finalitate - printre altele - și distrugerea clubului Colectiv... chiar la clubul cu pricina. Nu știu dacă a mai făcut vreo petrecere de lansare, cert e că playlist-ul LP-ului se poate descărca moca de pe net... de unde vă rog să-l și luați (în cazul în care aveți vreme de pierdut!) că bani nu merită să dai fiindcă e de un kitsch impecabil.

Cine i-a furat România lui Cedry2k? Păi, în primul rând timpul. Și eu mă uit prin cartierul în care am crescut și constat că multe s-au transformat și sunt oarecum nostalgic după terenurile pe care se putea juca fotbal liber pe vremuri - acum fiind concesionate unor privați care au pus covor sintetic, becuri și balon iarna și încasează parnos pe distracția mea - dar nu-l chem pe Rashid să se screamă penibil pe refren. Să-i zică și lui cineva că n-are deloc voce de cântat! Că știe să recite poezii pe beat... nu încape îndoială, dar să cânte... nu reușește decât semănând cu o ascuțitoare!

În al doilea rând, cei care i-au furat România lui Cedry2k sunt sioniștii. Evreii, carevasăzică. Și Hitler îi ura pe evrei. A devenit chiar celebru cu lagărele lui.

În al treilea rând, cei care i-au furat România lui Cedry2k sunt poponarii și bulangii. Adică, reprezentanții sexului tare care sunt gay. Ei și paradele lor sunt una dintre problemele esențiale ale acestei țări! Cel puțin în opinia cantautorului mult îndrăgit de către copiii de pe internet care-l compară cu Vadim:

Cine i-a mai furat România artistului? Andrei Vulpescu... dacă am înțeles eu bine mesajul. Oricum, are ceva de împărțit personal cu unul din hip-hop-ul românesc, care a schimbat microfonul de MC cu ăla de la lavalieră. Dacă mă întrebați pe mine, Vulpescu poate că n-o fi cel mai talentat rapper, dar e cu siguranță un om mai echilibrat și mai decent decât a putut să fie vreodată ipocritul de Cedry2k. Care a promis că se lasă, dar i-a șoptit D-zeu că n-are ce pune pe masă și acum latră din nou cât mai agresiv și difuz în cât mai multe direcții ca să trezească ura puștilor, care halesc căcaturile debitate de el cu un zel care ar trebui să-l întristeze. Fiindcă îi demonstrează că el n-are fani, ci e idolatrizat. E un fel de Isus de nișă al ălora care nu calcă pragul bisericii, ci bat în lung și-n lat netul ca să convingă lumea că singura religie validă este creștinismul și că reptilienii vor să cucerească planeta la braț cu masonii și cu iluminati.

Lui Cedry2k i-au mai furat România drogurile. Cred și eu... nu degeaba a ajuns cum a ajuns... având creierul ars și iluminat de revelația că D-zeu există.

În ultimul rând, cei care-i fură plaiurile mioritice sunt: politicienii și cei din pozițiile cheie în stat... care permit defrișări, devalizări și deturnări de fonduri, exploatări neecologice și, în general, chestii nasoale pe care le poți găsi pe toate tarabele internetului. Măcar de-ar pune totul într-o poezie înălțătoare, dar e greu fără droguri. Malefice sunt și serviciile secrete și giganții IT care ne înregistrează datele intime și au rețete pentru fiecare, doar că... el nu spune nimic nou! Știm că parlamentarii au votat deja Legea Big Brother. Și că ea a fost promulgată de către părintele izbăvitor al nației, Iohannis. Capitalismul e la fel de grețos ca și comunismul, în opinia cantautorului. Și ce punem în loc, mon cher? Un regim condus de BOR?! L-a adus pe album și pe fostul pușcăriaș, Tudor Sișu, ca să plângă după liderii trecutului și domnitorii care, probabil, au ținut cu dârzenie piept cotropitorilor. Doar că plăteau șpăgi impresionante sultanului. Nimic mai mult.

Cedry2k mai aduce pe album o voce, care explică în ce constă „spirala tăcerii”. Așa, și?! Știm cu toții că, în definitiv, ceea ce contează în societatea informațională în care ne găsim este opinia publică. Dar el nu latră împotriva chestiunilor importante din societate, ci a mărunțișurilor. Și, în afară de agresivitate lui obișnuită, n-a mai adus în versuri niciun pic de har. Semn că D-zeu nu-l îndrumă prea bine. Fiindcă, din ce știu eu, creștinismul e o religie a toleranței, a sintagmei „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”...

Prin urmare, creștinismul său garnisit cu multă ură, care îndeamnă la chestii asemănătoare cruciadelor, este unul străveziu și ipocrit. Și problema nu e că el propagă un anumit tip de atitudine în versuri, ci faptul că niște copii fără educație îl idolatrizeză și-s gata să propage la rândul lor ură pe net. Te uiți nițel la comentariile de la piesele lui și vezi ce atitudine stupidă au toți. Fiindcă ei iau versurile mot-a-mot. Și-s așa ușor de manipulat. Te uiți doar la comentariile de la melodia PaRap a lui Cabron...

Am înțeles faptul că am avea nevoie de niște valori. Citind în tinerețe anumite lucruri, am început să mă gândesc chiar că îmi lipsea o mișcare căreia să mă alătur. Doar că mă uit la toată forfota din stradă și constat că toate valorile astea par strâmbe. Că, de fapt, nu schimbă la esență nimic. Că banii fac lucrurile să se învârtă și că pentru a obține niște drepturi se fac numeroase compromisuri. Și vreau să mă scutesc de noi clipe în care trăiesc dezamăgirea. Vreau să văd mișcări cinstite, nu coordonate din umbră de interese meschine. De asta lumea îl venerează pe Cedry2k. E o pătură frustrată în societate care vede în el un lider. Le vorbește pe limba lor. Despre cum trebuie maltratat un ambasador corupt. Și oamenii înghit asta mot-a-mot. Nu iau asta ca pe o metaforă sau ceva figurat.

În definitiv, rap-ul românesc se duce pe pulă de la mișcarea dacotardă care împânzește tot mai tare societatea. L-am ascultat recent pe Raku - pe care-l consideram un om de bun simț și echilibrat - descifrând în cheie dacică... imnul „Deșteaptă-te române”. Că de ce să nu ne curgă un sânge de dac prin vene? Că de ce de roman?! Păi, meștere, fiindcă vorbești o limbă latină. Și fiindcă romanii au învins! Oh, da! Și erau în comparație cu dacii... oameni civilizați. Nu spun să-i negăm pe daci, dar propaganda asta din zilele noastre care ne îndeamnă să ne recăpătăm identitatea dacică e stupidă. De ce Traian și nu Burebista, Gerula sau Decebal?! Fiindcă Traian a fost un învingător! De asta îl păstrăm cu fală! Ne-ar surâde și nouă ideea să fim învingători.

Dar rappul din țara asta e plin de inși care se laudă că ei mor de foame, dar se mențin adevărați. Că de la inaniția tratată ani de zile cu iarbă ei au căpătat înțelepciunea supremă. Și doar ei fac muzica aia de merită ascultată. Restul... doar niște căcaturi comerciale.

Or, sigur... house-ul „muzica aia fără versuri” e un instrument de spălare pe creier. Dar nici rap-ul nu e altceva... Bagă în capul unora numai prostii. Așa... cu mesaj direct! :)

Înțelepciunea s-a născut în România și a emigrat pe net

De când dacii au căpătat aura entităților supreme în istoria mărgelei albastre și Arsenie Boca - ca demn urmaș al celor mai viteji și drepți dintre traci - este împodobit precum bradul de Crăciun cu citate aforistice despre faptul că e mai bine să fie bine decât să fie rău... toate cugetările în legătură cu Dumnezeu au început să fie atribuite minților luminate de pe plaiurile mioritice. Drept care... va să zică faptul că Nicușor Iorga - pretenu' nostru de pe facebook - a dat-o la esență, frățiuer:

Normal că după nenorocirea de la Colectiv trebuia să se scoale ipocrizia religioasă în posesorii de conturi de facebook, care - ca orice inși care-și blindează oglinda de la mașină cu icoane și cruci - să atașeze la conturile cu pricina covere asemănătoare cu aceea de mai sus:

Să fim totuși cinstiți: am avut un premier care plagiase, șefa DNA a plagiat în lucrarea de doctorat; până și interesul național a șutit ceva citate și nu a spus sursa tot în lucrarea care l-a făcut doctor... tehnocrații nu se lasă deloc mai prejos și bagă și ei o Tobă cu texte manglite în Guvern... ca să nu mai vorbim de nefericitul caz Mang - zis și Xerox! Românul, când vede un text care strălucește, nu se poate abține și îl ia pentru sine sau semenii lui!

Până la urmă nu avem de-a face cu un furt, ci cu o răstălmăcire a unei cugetări ușor diferite a lui Blaise Pascal: „Să cântărim acum pierderea și câștigul, afirmând că Dumnezeu există. Să discutăm aceste două cazuri: dacă e să câștigați, câștigați totul, dacă e să pierdeți, nu pierdeți nimic.”

Nu îmi permit să spun că #tineriifrumoșiliberi - care sunt oameni informați fiindcă au facebook! - sunt slab pregătiți (cum zice mama proștilor), ci doar făcuți după chipul și asemănarea politicienilor care i-au făcut la doctrină luna trecută. Posesorul/rea contului Suntem Ce Gandim - poza de profil ne-ar duce cu gândul la o ea din desene animate - nu doar că știa că nu Nicolae Iorga a produs sofismul: „Dacă Dumnezeu nu există și eu cred, n-am pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu există și eu nu cred, atunci am pierdut totul.”, ci era conștient/ă că aparține lui Pascal. Doar că trăsătura cleptotextieră a poporului s-a manifestat puternic în clipele grele când căuta să arate ce fire încărcată de empatie este... și a ales soluția de mijloc: avea un banc la dispoziție și o dorință. Nu putea să-și atribuie citatul din banc sieși (ar fi trebuit să fie Kovesi ca să nu pățească nimic în atare situație!), așa că a căutat un nume vag-inofensiv din istoria României. Toată lumea știe că Iorga a fost sclipitor. Deci cine să fi făurit altcineva bancul ăsta? Tudor Chirilă?! Nu pare atât de inteligent... Arsenie Boca?! Prea rațional... nu mergea! Exact: Nicolae Iorga!

frig

"Eu sunt dovada vie că Dumnezeu există!" - spune o persoană publică, ce are succes şi peste hotare unde reuşeşte să-i facă pe cei din faţa scenei să strige prosteşte la ideea "For my country, for Romania". Dacă primul citat al acestui articol este o propoziţie adevărată aş vrea să spun că mulţi oameni săraci care merg la biserică şi chiar de nu merg se roagă la Dumnezeu cu adevărat... sunt dovada vie că nu există Dumnezeu, dacă e să privim astfel lucrurile...
Cineva scrie că vrea să vadă o Românie colonizată, dar civilizată... altcineva spune că ne urâm! noi între noi! Să ne trezim mâine dimineaţă şi să ne recunoaştem între noi. Să fim români.
Eu marţi de Sfântul Andrei am avut o zi proastă. Am avut insomnie aseară. Ca să ai un cap de metal trebuie să suporţi verde. Şi mai vrea să şi plătesc pentru asta?
"A te schimba şi a te schimba în bine sunt două lucruri diferite"... am scris uneori cu ideea de a taxa unele atitudini. Or am uitat de faptul că întotdeauna când vei fi tranşant, vei ajunge la un moment dat să fii criticat tranşant. Sunt obosit. A plouat toată noaptea, iar spre dimineaţă s-a aşternut un strat rece şi alb... foarte firav. A adus cu el frig. 2010. Frig.
În horoscopul de azi scria că pentru cei din zodia mea cică o să se reabiliteze ceva... sunt prea obosit ca să cred că am să fiu treaz până la acea oră.
Eu nu vreau o ţară "ca afară". Vreau o ţară normală. Una în care să nu ne mai simţim atât de rău unii cu alţii. Una în care să existe logică în tot ceea se întreprinde... să nu se facă o lege care oricum va fi încălcată. Nu mai vreau să aud la televizor că lumea se înghesuie la pomană electorală sau la pomană de orice fel... pentru că e mâncare dată gratuit. O ţară în care să nu mai văd aşa mulţi oameni pe stradă. O ţară în care să pot să sper. Atât!