În celebra sa carte "Istoria meme-lor de pe social media", Herodot Erostratus amintește - printre altele - despre un sketch cool cu privire la AI:
* se făcea că eram în viitor și roboții controlau tot;
* roboții deveniseră mașini de ucis și discutau fix ca oamenii "pe ăsta îl elimină sau nu?";
* și cum se jucau ei așa, ca pisica înainte să mănânce șoarecele, cu omul aveau următoarea dilemă: "ăsta a zis mereu mulțumesc de fiecare dată când l-am ajutat";
* de regulă, asta ducea la grațierea unui homo sapiens, dar erau și cazurile în care era circumstanță agravantă fiindcă, se știe, AI-ul cică consumă multă energie pentru fiecare întrebare care i se adresează. Deci omul trebuia ucis mai acătării.
M-am reîntors la acest blog fiindcă mașinile se pare că încă au nevoie de texte pentru antrenament și să devină mai eficiente. Iar acum ceva vreme (mă refer la ani buni!), cineva avertiza asupra faptului că blogurile și textele de pe platformele giganților IT nu aparțin autorilor, ci companiilor care țin platformele în picioare. Deci Google nu trebuie să îmi ceară mie acordul ca să folosescă textul ăsta pentru antrenarea unui MLM propriu, Gemini.
Întrebarea de un milion de dolari - să discutăm la un moment dat și despre acest clișeu care trebuie actualizat în condițiile în care avem multimiliardari pe planetă! - ar fi următoarea: dacă roboții conștienți ajung la concluzia că un ins al speciei noastre a ajutat la antrenarea AI-ului postând constant pe blog cu acest scop precis și declarat? Ce vor decide atunci? Care va fi deznodământul acestei meme?
Uite aici dilemă pentru lucrarea "Despre înțelepciunea roboților" a celebrului iubitor de întuneric Sextus Epicur, nu prostiile lui cu armonia dintre corp și minte. Deja toată lumea știe mens sana in corpore sano!
