luni, 31 decembrie 2018

Nu răspund la SMS...

Dap, a venit partea aia din an! În care trebuie să le spuneți în scris var cunoscuților (cu care nu mai aveți aproape nicio legătură) niște cuvinte banale, să știe că încă sunt în lista voastră de contacte... și că nu ați șters numărul:


Ce te faci însă când omul nu vrea să-i trimiți SMS:

Omul, după cum vedeți, e de-a dreptul furios: „nu mai deranjați cu sms nesimțite, contactați-mă...”! Așa că telefonați-i în noaptea de Revelion... în legătură cu anunțul de pe OLX!


Despre ăsta nu pot să spun decât că-i confuz rău. L-o fi prins petrecerea de Revelion abia în luna octombrie și era încă matrafoxat când a scris mesajul de mai sus. Nu-mi dau seama dacă el caută să se angajeze sau să angajeze pe cineva! Fiindcă nici dânsul nu răspunde la SMS, atunci sunați-l și întrebați-l dacă s-a hotărât!

P.S. Și fiindcă sunt un ins care controbăie prin cele mai ciudate locuri de pe internet... Iată ce urare super am găsit:


Happy New Air or Beer or whatever! Bye bye 2018!

miercuri, 26 decembrie 2018

Anunț matrimonial!

Știu că e o mangleală de pe net, dar trebuie să încep prezentarea asta cu următoare observație: de fiecare dată când pleacă în străinătate câte un vecin, în parcarea de la bloc, apare câte o mașină germană la mâna a doua, înmatriculată în Bulgaria. Concluzia? Românii sunt transformers!

Aduc și eu încă o dovadă a acestei concluzii nemaivăzut de științifico-fantastică. Un anunț matrimonial mai sincer decât generozitatea lui Moș Crăciun: șofer, caută mașină:


Prin urmare, dragi mașini/românce transformers, dacă vă interesează un bărbat serios cu atestat de taximetrist, care nu se vinde organizațiilor nefaste Uber și cu care puteți împărți cu adevărat toate plăcerile condusului unor clienți unde au treabă... atunci el e omul vostru. Mazel tov!

P.S. Cine îți mai amintește aplicația Yahoo! Messenger? A fost chestia aia care a făcut trecerea de la mIRC la Facebook Messenger, WhatsApp, Snapchat, kik... și alte drăcovenii care se folosesc acum. Ei bine, cred că șoferul ăsta e trecut prin viață... fiindcă, de regulă, pe Yahoo! Messenger utilizatorii foloseau sh pentru ș-ul românesc.

sâmbătă, 22 decembrie 2018

Vine la mine...

Vine la mine un strat de ruj împodobit cu zâmbet şi chip de femeie şi mă strigă pe nume ca şi cum ar chema pe cineva drag din singurătatea lui selenară. Vin la mine doi cercei împodobiţi cu urechi, tot aproape, şi asta mă face să şoptesc cocteiluri cu gust de aiurea – plăcut, aş zice – să şoptesc, în sfârşit, efervescenţa sângelui. Vine la mine o pereche de ochelari împodobită cu o privire căprui şi-mi deschide poarta sufletului citind acolo, cum citesc eu adevărul de seară, într-o secundă până în abisul indecis al sufletului care tremură dezgolit... citeşte la lumina scânteii ce-mi însufleţeşte deodată dorinţa. Vine la mine o panglică împodobită cu zulufi şi-mi trezeşte invidia pe adierea jucăuşă a vântului de primăvară...

Vine la mine un lănţişor cu medalion împodobit cu gât de femeie şi-mi sufocă voinţa, îmi trezeşte adormitul meu spirit estetic. Vin la mine nişte haine multicolore împodobite cu un corp de femeie (cu umeri goi, sânii micuţi) în care zvâcneşte o inimă... şi îmi accelerează până la deraiere sfiala îndrăzneață care-mi strigă că aş vrea să pot strânge în braţele mele totul, să fiu invidios pe îngeri pentru că-l pot acoperi împotriva ploilor cu aripile. Vin la mine un ceas şi o brăţară împodobite cu mâini... şi mă iau cu blândeţe şi speranţă de braţe trăgându-mă către trenul 2049, trenul care te duce în locul în care nu există durere/suferință!

Vine la mine o fustă şi nişti tocuri de pantofi împodobite cu picioare şi mă poatră pe drumul cu ecoul tocurilor, cu ecoul acesta ce-ţi anunţă parcă un plic cu o invitaţie în viaţa cuiva... Cum spuneam vin la mine tot soiul de accesorii şi de haine sofisticate cu trup şi suflet de domniţă şi astea mi se întâmplă mie de parcă eu nu aş fi tot eu, cel de ieri... cel de tot timpul ăsta superficial până şi în superficialitate... Cine ştie... o fi de la asteania de primăvară (în miez de iarnă?)...
P.S. Am găsit vechitura asta printre fișierele mele (pe care le credeam într-o vreme pe veci pierdute)...

marți, 18 decembrie 2018

Cum să te angajezi ca bonă

Nu cu mult timp în urmă, exista un curent de gândire (probabil mai există, dar, nefiind interesat de prostii, nu m-am mai intersectat eu cu el) conform căruia dacă-i ceri universului ceva și te comporți cu încredere că universul o să-ți ofere acel ceva la care ai aspirat, atunci universul are să facă pe dracu-n patru pentru tine! Pe înțelesul tuturor, treaba se cheamă autosugestie. Îți pui în minte că o să ai o minge cu semnătura lui Messi pe ea, te comporți zi de zi ca și cum ai deja mingea respectivă, iar din cer n-o să pice o pară mălăiață, ci chiar mingea cu cu autograful celebrului fotbalist.

Duduia de mai jos nu privește cu încredere viitorul, ci mai degrabă cu aroganță! A depășit de mult încrederea, deci... în conformitate cu superstițiile unora... ar trebui să reușescă mai repede decât ceilalți, nu?


Copila asta de 20 de ani îți face ție un hatât, alocând din timpul ei valoros de mers la cumpărături pentru îngrijirea plodului tău! Auzi ce exprimare: „Aloc timp pentru îngrijire copil”, după care continuă: „aș fi dispusă să am grijă de copilul tău”. Ar fi dispusă, bă! Nu-i ca toate alea de fac treaba asta pentru bani. Asta-i dispusă!

La următoarea propoziție se scapă totuși: „Îmi place mult să petrec timpul cu copii!” Să fie din pricina faptului că la 20 de ani, gândește ca o puștoaică de 14?

Finalul parcă e adresat unui tătic pervers: „Aștept mesajul tău pentru a vorbi despre mai multe detalii și totodată pentru a ne cunoaște!”... Lăsăm la o parte exprimarea stângace (și eu mă mai grăbesc uneori, deseori adică) și ne axăm pe ceea ce contează: modul delicios în care încheie... cu faptul că e dispusă să îl cunoască pe tăticul pervers cu un copil din flori și nevastă în Spania...

sâmbătă, 15 decembrie 2018

Dialog peste timp (III)

Primul mesaj de pe gard (cel despre faptul că, probabil, o ea este mai coardă decât marea) zăcea acolo de acum câțiva ani:


Presupun că evenimentele din 10 august (anul de grație 2018) nu l-au lăsat indiferent pe poetul gardurilor din parc. Adică, a așezat fix lângă mesajul despre gagică-sa și o urare de iubire orală Jandarmeriei: Muie Jandarmeria!


Revolta lui pentru atrocitățile din 10 august e la fel de sinceră precum iubirea față de una care e mai coardă decât marea. În sensul că intră toți în ea, cum a intrat jandarmeria în protestatari:


joi, 29 noiembrie 2018

Două condimente

Când spui că un ins este „sarea și piperul” unei anumite conjuncturi, vrei să spui că ipochimenul respectiv chiar a este omul care pune lucrurile în mișcare, care dă gust unui eveniment sau care reușește pur și simplu uimească auditoriul!

Ce facem însă, în cazul în care eroul povestirii vrea să păstreze doar caracteristicile unui singur condiment? Când Yang se detașează de Yin?


Practic, rapsodul gardului de piatră își neagă jumătatea sufletească și menirea de om special, doar fiindcă nu vrea să fie considerat plicticos, anost, monoton, mult prea des uzitat, clișeu...


Doar ca să transmită că el este mai mult Yang (iute, sangvinic, caustic, dur, spontan etc.), se disociază, precum se disociază apa de ulei și dracul de tămâie, de ceea ce l-ar putea face uman și învingător.

Despre sare ne parvin de la înțeleptul mucalit, Ion Creangă, câteva povești esențiale în situația asta. Mă refer aici la povestea drobului de sare, care pune pe jar proștii și la povestea iubirii față de părinte „ca sare-n bucate”...

duminică, 25 noiembrie 2018

Ce ar spune Daffy Duck dacă ar dori să se angajeze?

Cel mai probabil ceea ce o să vedeți mai jos a fost o glumă proastă făcută de cineva pe net cu puțin timp în urmă. Deci iată ce ar spune Daffy Duck dacă ar vrea să se angajeze:

Am 18 ani, deci nu știu să fac mare lucru. Dar vreau o slujbă de director, fiindcă mama e bolnavă. În cazul în care mai e nevoie de un om, am un prieten pe care să-l pun director adjunct. Frumos, elegant, cât de cât... Mă aștept ca și voi să fiți la fel de serioși cum sunt eu acum.

marți, 20 noiembrie 2018

Cei trei pedobears

Cartoon Nerwork difuzează de ceva vreme un serial în care niște urși se călăresc reciproc. Just like that:


We Bare Bears se cheamă seria de desene animate, iar adaptarea pentru limba română este: Aventurile fraţilor urşi (nu puteau să zică „Noi dezgolim urșii”, nu? Ar fi fost prea... 🥁 🥁 🥁 🥁... pe față; deși și aventurile sună destul de aventuros - știți voi ce înseamnă a avea o aventură în limbaj eufemistic).

Un personaj care apare frecvent în aventurile astea este Chloe Park:


După nume pare fată. După înfățișare, însă, sexul e incert. Just like a pedobear would love it... LOL

În unul dintre episoadele animației (Road Trip), Chloe trebuie să meargă într-o excursie către un loc unde poate admira mai acătării ploaia de meteoriți. Iar părinții lui Chloe nu văd nimic ciudat în faptul că fiica lor se află în cârdășie cu niște urși. Ba mai mult, îi lasă chiar mașina unuia dintre ei, preocuparea lor cea mai mare fiind ca acesta să nu conducă imprudent!



Pe parcursul călătoriei, celor patru li se alătură un alt bărbos gras... Un pedobear cu chip... 🥁 🥁 🥁 🥁... uman???

P.S. Ar putea fi o coincidență! Ar putea fi!... Dar voi chiar mai credeți în... 🥁 🥁 🥁 🥁... coi...


...ncidențe???

miercuri, 14 noiembrie 2018

Dedeman la munte și la mare

Am trimis ieri un e-mail către cei de la Dedeman, întrucât găsisem pe net un anunț prin care comunicau că ar fi avut un post (interesant pentru mine) vacant:


Am specificat acolo denumirea postului, am dat și link-ul către anunțul cu pricina. Am scris și în CV despre ce post e vorba! Și uitați ce text mi-a fost dat să găsesc în căsuța de e-mail în dimineața asta:




Eu nu sunt împotriva directivelor europene, care au menirea de a interzice folosirea datelor confidențiale în alte scopuri decât cele pentru care un individ și-a dat în mod explicit acordul.

Doar că în cazul de față... când trimiți un CV către o companie... e de la sine înțeles că vrei ca acesta să fie luat în considerare pentru postul pentru care ai optat (iar eu o făcusem într-un mod cât se poate de explicit!). Cum e posibil ca, în cazul în care eu nu aș mai fi trimit un e-mail prin care să aleg una dintre cele două variante oferite de e-mail-ul trimis de către companie, aplicația mea să nu fie luată în considerare pentru niciun post vacant?? Cum se poate să existe o astfel de fractură logică?? Și de ce să mă întrebi dacă vreau să-mi iei în considerare CV-ul pentru toate posturile din cadrul firmei? Care-i sensul? Oameni buni, dacă voiam să aplic pentru alte posturi vacante la Dedeman, aș fi aplicat. Mă interesează în clipa de față jobul pentru care am aplicat și vreau să folosești CV-ul meu ca să vezi dacă tu consideri că merit șansa să mă chemi la un interviu! Nimic altceva!

luni, 12 noiembrie 2018

Au și asistenții sociali demnitatea lor

Deja e un clișeu să spui că în următorii ani (unii avansează cifra 10 fiindcă e un număr rotund pentru specia noastră) multe meserii vor dispărea. O știu până și cei mai mediocri inși ce și-au făcut din discursul motivațional o menire. Unii prezicători ai apocalipsei robotizării sfătuiesc oamenii să se orienteze către domeniul asistenței sociale. Fiindcă bătrâni de șters la cur o să se găsescă și în viitor.

Eu am descoperit deja pe internet pe cineva care (chiar și la o venerabilă vârstă) a prins trendul ăsta, dar doar cu anumite condiții, frățiuer:


Bă, spală la cur un moș sau o babă, dar să-i lase casa prin testament! Nu cere salariu, nu cere nici măcar o masă pe zi... Respect pentru familie în schimbul unei locuințe! Nici mai mult, nici mai puțin! 😀 Și ca să arate că nu e orice fel de persoană care spală la cur oameni care au atins o vârstă la care nu se mai pot ajuta singuri, vine cu pretenția de onoare: să nu fie vreun țăran din ăla de la capătul județului! Ci din apropierea orașului. Ce să faci cu o casă și o grădină de la mama dracului? Dna Nina M. nu îngrijește, bre, orice nespălat de la țară!

miercuri, 7 noiembrie 2018

Pasiunea de a fi sclav

Nu știu alții cum sunt, dar eu am descoperit pe internet niște inși care declară public, fără nicio spaimă interioară, că ei sunt nimfomani ai vânzărilor. Ar face vânzări, cum fac unii sex... continuu. În flăcările pasiunii:



Deviza în vânzări este, așa cum ne-a fost lăsată de la Adam și Eva încoace: „Clientul nostru, stăpânul nostru”. Prin urmare, unii simt o satisfacție aproape orgasmică bănuiesc când au cât mai mulți stăpâni pe zi! Sigur că înțelepciunea populară ne sfătuiește că n-ar fi chiar indicat să fii slugă la prea mulți stăpâni... și că sluga care schimbă în continuu stăpânii nu o să progreseze în veci, dar astea nu sunt decât chestii de pe vremea când producția se învârtea în mare parte după activitate și toanele Soarelui... la nivel global bogăția sporind aproape deloc.

Astăzi, când ne închinăm cu toții aurului negru și producția trebuie să crească exponențial odată cu ridicarea numărului de suflete de Sapiens de pe teritoriul planetei, viitorilor angajați li se cere fără perdea să fie sclavi. Sclavul modern nu trebuie să care pietre de moară. El trebuie să zâmbească tâmp și să recite la nesfârșit aceeași mantră. Nu e de mirare că o să ne înlocuiască în curând roboții:

P.S. Pariez că dl Marin Alexandru habar nu are ce sunt alea științe pozitive sau ce e pozitivismul. Dânsul vrea să se refere la optimism probabil, dar... dorind să o facă pe deșteptul... și-a arătat singur neștiința. Nu-i de mirare că e „pasionat de vânzări” și le cere și celor care-i vor fi angajați să fie la fel de pasionați de statutul de sclavi. 😈

marți, 30 octombrie 2018

Mai mult decât supraoameni... Angajați (sau, mai bine zis, angajate)!

Am scris în trecut pe blog despre niște angajatori care vor să pară altfel... Genul care screm pe site-urile de recrutare texte cu priză - zic ei - la tocilari. Despre cum întreprinderea lor este precum Entreprise, nava pe care căpitanul Picard a făcut-o celebră (nu doar el, dar cu pregădere el). Nu-ți spun care sunt cerințele postului, ce așteptări au... sau chestii din astea esențiale unei colaborări de pe pozițiile angajat-angajator. Nu-ți spun nimic despre stres, despre ore suplimentare... viitorul tău post nu are cum să fie așa ceva, fiindcă e o aventură intergalactică. Și n-ai da totul să trăiești o aventură intergalactică?? Hell, yeah! 😈

În clipa de față pute iar în aer parfumul jegos al acestui curent de gândire. Că e un trend venit de afară, că e creație autohtonă, n-are importanță... Cert e că unii vor să te convingă de faptul că locul tău de muncă nu se reduce la o serie monotonă și obositoare de sarcini pe care trebuie să le îndeplinești zi de zi pentru o leafă, până ce primești voie să te retragi la pensie ca să joci șah cu ceilalți bătrâni în parc. Nu! Viața ta e mult mai mult de atât.

„Be our next superhero” e sloganul unora care vor să te cheme să devii agent call center. Slujba ta nu e doar o serie monotonă, stresantă și obositoare de sarcini pe care le îndeplinești câte opt ore pe zi (poate mai mult), șapte zile din șapte pentru simbrie... Nu, ea este o serie monotonă, stresantă și obositoare de sarcini pe care le îndeplinești câte opt ore pe zi, șapte zile din șapte pentru salariu... după care vii acasă și salvezi lumea. Așa cum face Supergirl, când nu este Kara Danvers.

Căci, după cum vedeți, oamenii nu l-au ales pe Bob Parr să portretizeze ideea asta (ați văzut Incredibilii, nu? Ați văzut ce slujbă plăcută și foarte puțin plictisitoare avea Mr Incredible...), ci au ales-o pe Supergirl. Și nu sunt singurii:

O fi la modă să colecționezi figurine cu supereroi și personaje de desene animate (pe care generația următoare n-are să dea doi bani, dar pe care o să câștige o avere fiindcă țicniți ca tine or să se găsescă pe planetă... și vor fi mereu încântați de o piesă „clasică”), dar de ce plm să îți iei pe tine mantia cu care te prezinți doar la un eveniment ComicCon și să vii la un târg mare de slujbe?? Fiindcă la serviciu trebuie să te îmbraci ca un „om matur” (cum s-ar exprima Cat Grant - interpretată super haios de Calista Flockhart - fosta Ally McBeal) cu uniforma de rigoare!

Nu cred (poate mă înșel... dă Doamne să mă înșel!!!!!!!!!!!!!!! - și sunt mai serios decât personajul lui Chuck Palahniuk din cartea Supraviețuitor sperând să fie halit de o arătare din cimitir!!!) că la slujbele astea de rit nou managerii au la subsol nu un departament IT (ca știți voi unde), ci un laborator în care fie te mușcă un păianjen radioactiv, fie ești expus direct la grade ridicate de radiații ucigătoare, fie un simbiot din altă lume te posedă și primești puteri supraomenești, fie pur și simplu ți se ucid părinții de față cu tine... Chestie care te forțează să-ți asumi lupta cu răul pe planeta asta, care... suportă viața în felul în care o știm noi. Nimic special...

P.S. Dacă referirile prea ample la Supergirl vă fac să credeți că încă urmăresc cu pasiune serialul, vă dezamăgesc. Nu l-am urmărit cu pasiune nici până acum și eu căutam în serial oricum altceva. Am început să-l vizionez anul trecut și l-am abandonat prin martie când eram la zi cu episoadele. Scene de luptă filmate amatoricește, buget mic pentru CGI, personaje unidimensionale... la asta se rezumă seria. Singura care făcea show era Calista, doar că au eliminat-o și pe ea ca să strălucească personajul principal. Boring.😞

duminică, 28 octombrie 2018

cutremurul de azi dimineață a venit din trecut...

...taman din luna mai (a.c. - în conformitate cu site-ul a1.ro)...


...și a făcut mari ravagii. A pus la pământ gramatica limbii române (nu mă miră... a avut o intensitate de 5,8 pe scara Richter și creierașul jurnaliștilor de evz.ro se dereglează de la șocuri mecanice):


P.S. Pentru cei care nu s-au prins... se pune cratimă între literele l și a doar în cazul în care urmează un verb predicativ la modul indicativ, timp perfect compus (l-a bătut, l-a violat, l-a cutremurat etc.). În cazul de față „la care” este o conjuncție și nu avem de ce despărți prin cratimă l de a.

marți, 2 octombrie 2018

Curnaliția pentru familie

Să ne înțelegem... orice exercițiu democratic are, mai mult sau mai puțin, utilitatea lui. Din păcate, statul român nu-și întreabă cetățenii în privința lucrurilor care contează cu adevărat. Nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem rachete Patriot, dacă ni se pare că legea off shore are o formă acceptabilă sau dacă trebuie să împrumutăm bani de la FMI. Politicienii ne întreabă dacă vrem să trecem în constituție o linie care se opune căsătoriilor gay. Fiindcă asta înseamnă noua cheie în care va fi interpretată legea fundamentală în România. Nu e pentru protejarea familie tradiționale și ocrotirea copiilor. Copii care pot foarte bine să sufere de pe urma abuzurilor din partea părinților heterosexuali, poate mai grav decât dacă ar fi dați spre adopție unui cuplu de homosexuali. Chiar abuzuri sexuale. Fiindcă una dintre temele de campanie este: cuplurile gay vor să adopte copii ca să-i supună la perversiuni pedofile! De parcă doar printre homosexuali se găsesc pedofili, nu și printre heterosexuali. Tații ăia care își violează fetele de 10 ani sunt doar niște năluci...

La Antena 3 - l-am auzit nu doar pe Mircea Badea, ci și pe Ciuvică - se mestecă ideea conform căreia „propaganda LGBT” poate să corupă firile mai sensibile. Cică niște oameni născuți hetero devin homosexuali din cauza unor conjuncturi defavorabile (sunt mai emotivi și respingerea primită de la sexul opus îi poate lăsa cu o așa ramă sufletească încât să vadă în alternativa gay o chestie cool și o cale spre fericire). Presupunând că este așa: un ins complexat, care face un compromis și nu-și tratează complexul, poate deveni un pericol pentru „familia tradițională”, abuzându-și la rândul său copii sau soțul/soția! Iar la capitolul „propagandă LGBT” pot fi încadrate toate produsele culturale din ultimul timp: te uiți la serialul El Chapo și-l vezi pe Conrado Sol cum își ia limba-n gură cu gagică-su sau la Supergirl unde sora vitregă a personajului Kara Danvers/Zor-El e lesbiană. Au fost filme premiate cu Oscar pe tema asta. Dacă „propaganda LGBT” chiar are puterea asta, atunci ea există oricum. Și expunerea la ea nu se face prin texte de lege, ci prin acte de cultură, prin informare, prin documentare istorică... O țară care are în legea fundamentală o prevedere împotriva unor anumite categorii de oameni nu face decât să stârnească o ură inutilă împotriva acestor categorii, iar, pe de altă parte, să crească frustrarea minorității... Doar acceptând toate tipurile de cetățeni și supunându-i unor prevederi egale determini pe toată lumea să participe util la viața cetății. Altfel, s-ar putea ca ăia pe care-i discriminezi cu bună știință să ți-o tragă acolo unde te doare mai tare. La vot chiar...

O altă temă de campanie e aia legată de natură. Homosexualitatea nu e naturală fiindcă nu duce la reproducere. Or, natura (așa cum remarca Yuval Noah Harari în Sapiens) de fapt permite orice e posibil. Numai cultura îngrădește. Homosexualitatea e întâlnită și la alte specii de animale, nu doar la oameni. Natura nu permite digestia alimentelor cu membrele, ci cu aparatul digestiv, dar orice altceva este posibil atunci este 100% natural. De asemenea, dacă lași două persoane de același sex să se căsătorească și să întemeieze o familie și să adopte un copil (nu să-i împingi să apeleze la variante științifice cu inseminări și mame surogat), în următoarea generație genele lor (de gay) n-o să mai dăinuie. Natura face și selecție!

Să presupum că statul ăsta s-a hotărât cu adevărat să susțină natalitatea, sporul natural, că vrea să-și împrospăteze populația. Și uite de aia susține „familia tradițională”. Doar că nu poți să susții ceva anume, interzicând ceva ce ție ți se pare contrar cu natura. Ca să încurajeze natalitatea statul român ar face mult mai mult bine dacă ar acorda anumite facilități „mămicuțelor și copilașilor”, anumite chestii care ar determina familiile să aibă mai mult de un copil sau deloc... La fiecare nou născut să se dea un spor pentru concediul de natalitate... Sau eu mai știu ce necesități au familiile! Am dat doar un exemplu la îndemâna oricui.

Propunerea de referendum a venit pe cale mai mult sau mai puțin religioasă. Cei ce s-au ocupat de strângerea semnăturilor declară că reprezintă voia lui D-zeu. Mai ales că în cartea lor de căpătâi, Biblia, este condamnată comportarea gay. Am mai scris despre faptul că am găsit în filmul Ha Sodot o interpretare interesantă a textelor sfinte ebraice: fiica unui rabin pretinde că în cărțile sfinte ebraice nu există nicio interdicție cu privire la comportamentul lesbian. Doar sodomia e condamnată fiindcă răspândește sămânța în mod inutil. La femei e simplu... nu elimină ovule prin actul sexual în sine... ele trebuie să rămână acolo în interior pentru a fi fedundate de spermatozoizi (mă rog, de unul mai rapid și mai rezistent) în vederea procreării. Poate și de aia se mestecă într-una peste tot vorba aia „Cum să-i explic copilului meu când vede pe stradă doi bărbați că se sărută?”. Femeile lesbiene sunt chestii benigne într-un fel, poate și fiindcă trăim într-o societate patriarhală, iar bărbații consideră destul de sexy ideea de a avea două femei în același timp, chiar dacă se mai rezolvă și reciproc...

Într-o colecție de texte publicate de-a lungul timpului de către Umberto Eco tradusă la noi sub titlul „Cronicile unei societăți lichide”, am găsit un articol ce conține un adevăr istoric deosebit de interesant. Speranța de viață în trecut - mai ales de la Revoluția agricolă către zilele noastre - era scăzută: 30-40 de ani. Iar moartea infantilă ridicată. De aceleași idei m-am lovit și în Sapiens.


Recent, am găsit o abordare aparte cu privire la instituția căsătoriei. Patrick Andre de Hillerin publica, săptămâna trecută, în Cațavencii un text pe tema asta. Autorul vorbea despre instutiția căsătoriei ca despre o obligație, nu ca despre un drept. Așa a fost multă vreme... Mai nou lucrurile s-au mai schimbat, dar tot un fel de obligație rămâne. Căci o familie întemeiată legal beneficiază teoretic de drepturi care pentru uniunile care nu respectă litera legii nu sunt la fel. Dar nu asta mă interesează să vă spun aici. Ci faptul că tot în același text se găsește și o explicație cu privire la interdicția în privința mâncării cărnii de porc din cadrul Coranului. Înțelepții trecutului, știind faptul că o climă caldă nu e favorabilă păstrării nealterate a cărnii de porc, au decis să o interzică definitiv explicând că animalul respectiv are niște defecte fizice care l-ar asemăna cu diavolul. Nu au stat să explice muritorilor de rând în mod rațional de ce ar fi recomandat să nu consume carne de porc. Poate că nici ei nu știau exact de ce nu era bine în vremea aia să consumi carne de porc. Iar omul de rând reacționează mai concret când vine vorba de o autoritate care e deasupra oamenilor decât față de niște recomandări pământești. Dacă nu e interzis de ce să nu halim porc? Doar e singurul animal pe care ne permitem să-l sacrificăm acum... Așa că, pentru a evita orice fel de risc, cineva s-a gândit să strecoare printre rândurile Coranului și niște învățături privind dieta. Cam drastice, dar necesare momentului istoric în care au fost scrise.

Punând cap la cap ultimele trei idei, am dedus (și nu de ieri de azi, ci de multicel) faptul că și interdicția cu privire la relațiile gay (mai ales alea gay masculine) atât de uzitată de către propaganda religioasă avea în trecut un scop rațional. Ca neamul de o anume religie - să-i zicem creștinism - să dăinuie trebuia să aibă urmași cât mai mulți. În Biblie sunt câteva pasaje în care o familie îmbătrânită se căiește pentru faptul că n-a adus pe lume măcar un prunc. Asta era important pentru ca nu doar genele de un anumit tip să se perpetueze, ci și ideile religioase. Or, permițând un anume comportament care se opune clar perpetuării speciei (căci aceste cărți n-au fost scrise recent când avem soluții alternative cu inseminări artificiale sau mame surogat - poate doar ultima variantă să fi fost accesibilă, dar era greu să împaci promiscuitatea cu sfințenia), se poate ajunge la situații în care un neam să dispară. Și religia acelui neam odată cu el! De aceea, înțelepții lumii trecutului au decis să interzică bărbaților să se „culce” cu bărbați, cum s-ar „culca” cu o femeie. Speranța de viață era mică, bolile de regulă greu de tratat, posibilitatea accidentării mare, războaiele la tot pasul... Ca un neam să dăinuie are nevoie de prunci. Cât mai mulți... că și posibilitatea să moară la naștere era mai mare decât azi! De asta trebuia să-i blameze pe masculii care risipeau sămânța în mod inutil, în plăceri carnale naturale, dar care nu aveau ca rezultat aducerea pe lume a unui pui de om. Iar femeile oricum trebuiau să rămână supuse.

Azi însă... religiile care interzic explicit homosexualitatea au numeroși adepți. Specia noastră nu mai are șanse să dispară fiindcă 5-10% dintre membrii ei au preferințe sexuale diferite. Ba am putea spune că ar fi în interesul speciei, cel puțin în clipa de față, ca nu toți membrii ei să aibă copii. Suntem 7 miliarde de „suflete” pe planetă! Sapiens ca specie a învins acum. Dacă nu o să fie exterminată de vreo catastrofă, după părerea mea specia noastră o să mai dăinuie mult și bine. Doar că în clipa de față e destul de greu să hrănești atât de multe guri! Prin urmare, interdicția religioasă (ca și aceea privind carnea de porc) legată de persoanele ce preferă relații sexuale cu persoane de același sex nu mai e de actualitate!

Statul român, dacă vrea să mențină neamul ăsta (care oricum o să se diluieze cu timpul din motive economice cel mai probabil), trebuie să încurajeze natalitate, nu să interzică homosexualitatea. Căci naturii nu-i pasă care tipuri de indivizi o să dăinuie într-o anumită specie. E posibil ca dacii verzi de azi să împărtășească soarta originarilor tasmanieni, dar nu fiindcă 5-10% dintre ei nu se puiesc că-s gay. Ci fiindcă natalitatea printre oamenii cu educație nu e încurajată deloc. Nici prin măsuri economice, nici prin altfel de măsuri...

Prin urmare, consider că referendumul ăsta e cât se poate de inutil în clipa de față. Sau dacă nu complet inutil, neimportant! Nu văd un motiv clar pentru care să mă deplasez la secția de votare! Nici pentru da, nici pentru nu. Nu e un boicot din ăsta agresiv. Deoarece... Curtea Europeană a Drepturilor Omului o să forțeze oricum România să adopte măcar o lege a parteneriatului civil. Chiar dacă în Constituție dacii verzi vor scrie că instituția căsătoriei se întemeiază pe uniunea dintre un bărbat și o femeie.

Sunt însă dezamăgit de faptul că pentru un referendum pe care domnul Dragnea îl considera deosebit de important pentru țară și popor legislația n-a fost adusă la zi!!! Dacă în cazul alegerilor parlamentare și locale, este obligatorie utilizarea cuantificării informatice a votanților pentru eliminarea clară a posibilității fraudelor, la referendum nu se mai utilizează SIMPV și ADV. Nemaifiind nicio șansă ca eu să fiu desemnat „operator calculator” (deși se folosesc tablete) pentru vreo secție de votare, scad și șansele să mă deplasez să votez. Mai ales în contextul unei mize atât de mici. Dacă aș fi fost chemat de către AEP... aș fi venit cu drag... și fiind prezent într-o secție de votare aș fi avut bunul simț să votez NU. Iar dacă voturile nu se numără și electronic, atunci posibilitatea turismului electoral o să fie una foarte ridicată duminica viitoare. Sau poate că or să se asigure încă de sâmbătă că ating pragul! :)

sâmbătă, 15 septembrie 2018

Un mod absolut enervant de a-ți promova site-ul când pică!

Din când în când mai vreau și eu să citesc opinia unor oameni mai inteligenți și ceva mai culți decât mine. Și încerc în acest demers al meu să accesez site-ul Republica.ro. Fostul gândul.info. Am zis la plural? N-are importanță. Nu mi s-a întâmplat doar o singură dată să primesc în loc de pagina căutată de mine mesajul acesta:

Cu vreo câteva postări în urmă v-am arătat o modalitate simpatică de a arăta că site-ul tău e plecat cu sorcova de pe server. Era ceva simplu, dar în același timp creativ... îți spunea și o poveste despre menirea site-ului și te și amuza. De data asta avem în față reversul medaliei. Cuvinte multe încercând în primul rând să măgulească și să lingușească orgoliul probabilului ins care ar dori să le citească textele: „Nu ne așteptam ca atât de mulți oameni inteligenți să intre în Republica” bla-bla bla.
1. Știu că suntem în epoca asta a societății de consum. Și că orice chestie care e de vânzare trebuie să încerce să se promoveze cumva. Dar când simți nevoia să lingi în cur în felul ăsta un posibil cititor înseamnă că nu dai doi bani pe IQ-ul lui. Un ins inteligent știe și singur că-l duce capul, nu trebuie să fie lingușit. Doar ăia snobi ar pica pe fenta asta!
2. Primul lucru care mi-a venit în minte în clipa când am citit mesajul ăsta pe ecran a fost: „Proștii nu citesc (aici nu-mi mai amintesc numele ziarului francez din trecut, dar mi se pare că ar fi L'Observateur; de asta am și zăbovit înainte să urc pe net textul ăsta; nu am găsit încă referințe despre subiect încă, dar promit că fac editare imediat ce dau de informația necesară!!!)”. La care oamenii cu sarcasm fin au replicat: „Proștii îl scriu!”. Același șablon se poate aplica și în cazul Republica.ro: dacă nu vă așteptați la așa ceva înseamnă sunteți deosebit de proști! :)

P.S. Probabil că nu redactorii din prima linie au venit cu ideea asta creață, ci un isteț de pe la departamentul de PR, dar ei o girează cu prezența lor pe site!

joi, 16 august 2018

Cum să șantaj în presă

Ziarul Obiectiv (care se pretinde că ar fi „Vocea Brăilei”) avea acum câțiva ani vreo 24 de pagini. Nu din cale-afară de reușite, dar măcar decente. Găseai printre redactori doi-trei mai cu har, mai cu experiență. Nu doar din ăia care să expună un singur punct de vedere și ăla al instiuțiilor statului sau ale politicienilor...

Azi, după ce a încercat formatul cu 16 pagini o vreme, a ajuns să aibă numai 12!!! Mai mult de jumătate din spațiu e ocupat de publicitate și anunțuri! După toate semnele, cotidianul se află în moarte clinică. Un jurnalist m-ar atenționa că nu e sănătos să mă bucur de moartea unui ziar, dar eu le-am zis doamnelor de la conducere (în mod cât se poate de personal!) că nu așa se face jurnalismul. Deci... haideți să folosim un nou clișeu: fiecare ziar moare pe limba lui, deci fie-i țărâna ușoară!!

M-am mai luat în treacăt de retactori de acolo. Posibil că-s misogin fiindcă doar femei îmi pică în obiectiv. Ce pot spune... am și eu slăbiciunile mele. LOL

Pe Andreea Iconaru n-am cunoscut-o personal. Uitându-mă pe diagonală pe unele din textele dânsei, pot spune că e o persoană comodă, superficială și fără prea mare curaj. E un fel de scrib modern. Fără contribuții proprii. De aia nici nu am reușit să-i parcurg articolul până la capăt.

Mi-a fost de ajuns lead-ul să-mi dau seama că dânsa dorește să-i facă PR politicianului Ovidiu Nechita:

Ce avem noi aici? Autodenunț să fie? Domnul politician amenință cu DNA-ul dacă nu se face dreptate. Iar dna/dșoara Iconaru se mulțumește să consemneze simplu acest fapt. Fără să-l întrebe pe Nechita: Bă! Dar de ce nu te duci la DNA? Dacă sunt cazuri de compentența DNA, de ce nu te duci să reclami????? Tolerezi corupția? Du-te, frate, la DNA!!! Ai documente? Dă-mi să văd și eu! Documente, nu vorbe! Și iată cum se naște o investigație!

Doar că Nechita ăsta nu e preocupat de respectarea legii (sau a procedurilor dintr-o instituție), ci probabil că are o pilă pe care s-o pună pe la Muzeu. Dă din clanță fiindcă nu îl ia nimeni în seamă pe acolo. Dacă ai de la început bune intenții, faci denunț și abia apoi, dacă procurorii ignoră cauza... te duci să te plângi pe umărul unei jurnaliste. Altfel se cheamă șantaj!

Căci și PR-ul ăsta are bubele lui dacă insul dă cu mucii în fasole. Moamă ce de clișee știu. LOL


Ovidiu Nechita - știi cum se zice? Dacă tăceai, politician isteț rămâneai!

P.S. În capul articolului e pusă o imagine a dlui Ionel Cândea. Pe care l-am întâlnit personal, fiindu-i pentru un semestru student. Cursul fără seminar (nu știu de ce) despre istoria presei era pus cu jumătate de oră mai târziu decât începeau cursurile obișnuite și se termina cu jumătate de oră după ce plecau toți studenții de la universitate. Era ultimul curs, noaptea. De regulă, mai rămâneau doar 2-3 studenți (nici nu eram o armată la jurnalism - vreo 10 toată grupa, uniți în majoritatea timpului cu ăia de la comunicare, care erau de două ori mai mulți). Domnul profesor a strâmbat din nas vreo câteva cursuri (că e un om ocupat și nu-și permite să piardă vremea cu 3 tineri în sală), după care n-a mai zis nimic, mulțumindu-se doar să-și prezinte materialul. Omul are cunoștințe de istorie, știe să și le prezinte. Mie mi se părea interesant. A venit chiar și cu documente ilustrative pentru domeniul pe care-l preda - articole de-ale lui Eminescu și nu doar... La examen credeam că o să lase cu restanțe multe, doar că s-a dovedit că ne cam înșelam. Ne-a zis să scriem despre ce am învățat mai bine. Și asta a fost. Nu știu cât de corupt este omul, doar că am citit tot în Obicetiv că mârâia la CJ după bani pentru centenar.

P.P.S. La coada articolului am găsit imagini ale lui Viorel Mortu și Dorian Rais. Pe Viorel Mortu nu-l cunosc, dar știu că a fost inspector școlar în oraș. Pe Dorian Rais îl știu fiindcă era decan la facultate la care am fost eu. Nu mi s-a părut un incompetent! Știu că niciunul dintre ei nu mai e așa tânăr și că în instituții se dau posturile cu dedicație... doar că dacă pentru oamenii ăștia se face mare caz, vă zic că pe lângă Viorica Dăncilă cei doi sunt chiar lumini.

miercuri, 18 iulie 2018

Documentarele și cercetările despre extratereștri băltesc în aceleași preconcepte ale conspirației...

Întrucât zilele trecute, într-un colț de browser, apăruseră un clickbait care susținea că oamenii ar fi singurele ființe inteligente din univers, mi-am amintit că acum ceva vreme clocisem un text pe care, din lene, nu l-am mai scris. Bineînțeles, din corpul articolului pe care dai click nu reiese în niciun caz că am fi chiar singurele animale care au conștiința morții lor în universul ăsta... Dar astea nu-s decât mofturi!

Cum de m-am intersectat în viața asta cu nemaipomenitul documentar despre fenomenul OZN Unacknowledged? Propaganda de pe site-urile cu subtitrări moca m-a făcut curios (proastă alegere). Prezentarea filmului avea mai mult de un rând, fiind laudativă în privința faptului că realizatorul și-a pus curul la bătaie spunând niște adevăruri incomode.

Doar că aceste adevăruri incomode porneau de la arhicunoscutul caz Roswell. Și totul continua în linia clasică a conspirațiilor - până la dacul Tesla (bine, americanii nu și-ar permite niciodată să spună faptul că pe omul ăsta l-a chemat Nicolae Tesla și era descendent latin din dacii vașnici, cei mai viteji și drepți dintre traci).

Concluziile mele cu privire la acest film - în ordinea numerelor de pe tricou - ar fi:

1. singura idee decentă mi s-a părut cea în care se făcea legătura între apariția așa zișilor extratereștri/indivizi din alte universuri și începuturile experimentelor nucleare printre pământeni. E o speculație, dar nu e una care să nu aibă niciun sens! O fi posibil ca o explozie nucleară chiar să creeze niște deranj în alt univers. Și pentru asta cineva a fost trimis aici să investigheze... Nu avem probe, dar nu putem ignora idea ca fiind total greșită!

2. probabil că americanii (la nivel administrativ și la nivelul serviciilor secrete) știu mai multe despre fenomenele OZN/extratereștri/inși de prin alte universuri. Totuși, nu poți să susții că Edward Snowden e un trădător și să ceri guvernul să desecretizeze toate documentele legate de subiectul care te interesează doar pe tine. Snowden a spus lumii întregi (aducând probe în acest sens) faptul că intituțiile de forță din SUA supraveghează viața de pe internet a propriilor cetățeni. În mod cât se poate de ilegal. Nu cu multă vreme în urmă, utilizatorii de Facebook au protestat de formă din cauza faptului că informațiile despre ei (pe care ei singuri le urcaseră pe internet) erau utilizate pentru a le influența preferințele. Din păcate, ne întoarcem cu toții spășiți în fața display-urilor, fără să luăm foarte în serios avertismentele astea. Așa s-a sacrificat Snowden de pomană, fiind adoptat de taica Putin. Ca să capete acum eticheta de trădător pentru toți adepții teoriei conspirației OZN. Un destin tragic, care merită o poveste mai profundă decât cea pe care am văzut-o în filmul Snowden.

3. Știți ce e greșit la adepții teoriei conspirației legate de OZN? Faptul că ei cred că în documentele păstrate la secret de instuțiile din SUA se găsesc informații tehnice care ne-ar îmbunătăți viața în așa hal încât am renunța complet la poluantul petrol și am folosi doar apă pe post de combustibil. Doar că această teorie suferă de o fractură logică gravă. De ce ar dori cineva să păstreze secret un motor care funcționează doar cu apă? Plm, ni se spune faptul că nu ar fi de acord companiile petroliere cu astfel de chestii. Că ele ar fi plătit deja brevetele lui Tesla. Și le țin acolo ca să ne poluăm planeta, utilizând carburanții din rafinăriile lor! Doar că... dacă aceste brevete ar fi cu adevărat funcționale... de ce ar vrea cineva, chiar și companiile petroliere, să le țină secrete?!!!!!!!!!! Pentru care profit??? Dacă ar exista un motor magic, cum plm să-l ții secret??!!! Asemenea ipoteze n-au sens din punct de vedere economic!!!!!!! Oricine ar deține un astfel de avantaj ar trebui să profite de el imediat! Și la câți bani au deja companiile petroliere... și-ar permite și investițiile necesare către producția de masă a unor automobile minune! Chiar în parteneriate cu producătorii de mașini!!! Deci... concluzia logică ar fi că aceste motoare miraculoase încă așteaptă să fie inventate!

duminică, 15 iulie 2018

Vrea să fie șofer...

Data trecută am urcat pe net un text în care eram nesuferit în privința unei persoane care dădea anunț pe internet că dorește să se angajeze și e dispusă să facă orice. Or, acest orice e un cuvânt mare! Uriaș! Orice înseamnă orice! Știu că e pleonastic, dar trebuie să sublinieze cineva asta! Nimeni nu acceptă cu adevărat orice!!! Poate accepta orice între anumite limite. Nu orice între minus infinit și plus infinit!

Într-un fel, nu-mi convine că am fost nesuferit. Până la urmă, acel orice poate însemna multe. În primul rând, poate însemna disperare! Că vine dintr-un capriu/obsesie (poate tipa de 20 de ani vrea să-și cumpere ceva și e dispusă să facă ceva repede ca să obțină bani să cumpere chestia respectivă) sau e o disperare a săracului, care vrea să aibă și el o situație financiară stabilă, e mai puțin important. Tot disperare se cheamă.

În al doilea rând, acel orice poate să mai însemne ceva. Neștiință și nehotărâre. Când ești dispus să faci orice numai să iasă banul, înseamnă că nu ai nicio îndemânare adevărată. Nu ai ceva util de oferit societății, ca ea să-ți dea la schimb bani. Pur și simplu, iei prima ofertă în brațe și faceți repede un contract prenupțial. Sigur că la 20 de ani nu ai cum să fii sigur de aproape nimic, dar trebuie să ai și tu preferințe. La urma-urmei, ai drept de vot! Poți modela într-un fel societatea în felul tău... alegând un anume candidat spui lumii ce fel de om ești, ce fel vrei să arate viitorul tău. Sigur că toți mint și sunt populiști, dar tu îl preferi pe ixulescu fiindcă minciunile lui sunt mai aproape de preferințele tale, ideile lui legislative sunt mai aproape de ceea ce ai vrea să se întâmple în societate.

Acel orice mai poate însemna că ai făcut alegeri proaste în viață. De aici disperarea! Ești dispus să accepți orice fel de slujbă pentru că abilitățile tale nu se pretează pe nimic din ce e disponibil pe piață! Fie că ești în orașul în care nu ai cum să te desfășori cu ceea ce poți și știi - e și greșeala ta că nu pleci de acolo! - fie că nu te-a preocupat să-ți dezvolți vreo abilitate... undeva trebuie să fi făcut ceva care acum te ține pe loc. Sigur că mai toți suntem comformiști și acceptăm ce ne oferă școala românească, trecem prin ea ca gâsca prin apă și ne trezim la 20 de ani că trebuie să acceptăm niște slujbe la niște supermarket-uri din orașul natal, căci altceva nu există. Da... adevărat. Dar să strigi disperarea pe net în felul ăsta, într-un anunț... ar cam însemana că nici supermarket-urile nu sunt dispuse să te bage în seamă!

Dacă Ana, de 20 de ani, nu știa către ce fel de slujbă să se îndrepte, ce să ceară societății... sau mai bine zis ce să ofere... un alt utilizator de internet (și mai ales al site-urilor de anunțuri) fiind mai puriu (42 de ani) știe exact pentru cine ar vrea să lucreze. Pentru oamenii bogați, care au fost obraznici și au încălcat legile de circulație, având permisul de conducere suspendat:

Problema cu umorul involuntar e că un bogat nu s-ar uita niciodată pe un site de anunțuri gratuite ca să găsească un șofer pentru familie. Nu e așa scump să pui un anunț pe site-urile de recrutare direct pentru un astfel de post. Doar ești bogat. Îți permiți șofer! Fiindcă dacă e să discutăm despre majoritate familiilor din orașul cu salcâmi, cred că ar ieși mai ieftin dacă l-ar coopta în echipă pe postul șofer pe vărul Ionuț - că tot n-are nici de unele - decât pe un necunoscut de pe internet! :) E greu de crezut că într-un oraș unde există oameni care spun că sunt dispuși să se angajeze oriunde, numai să fie angajați, există inși care au nevoie de un șofer de familie!

marți, 10 iulie 2018

face orice!!!!! (absolut orice?!)

Știți statisticile acelea în care 20 de români din 10 având vârste fragede (20-30 de primăveri) taiei frunză la câine sau cresc animale pe facebook și magie pe roblox? Normal că nu le știți, că voi nu vă uitați la televizor! Doar aveți facebook și roblox, nu? Trebuie să vă feriți de tigrii cu colți de morsă în Far Cry Primal sau să scăpați (în munți) de poliția ce vă fugărește după jaf în GTA V.

Ei bine, nu toți sunt ca voi, bă! Uite, Ana de 20 de ani, e dispusă să facă orice pentru un job. Orice!
 
Intră și la operația de apedicită - așa fără experiență, se adaptează, învață repede. Pune anunțuri tip telegramă pe net dacă e nevoie. Își pune și poză la avatar cu chip de băiat. Își schimbă sexul dacă e nevoie! Numai să o angajați!

P.S. Ana îmi amintește de alt anunț... „exclus videochat”. Ana pare dispusă și la prostituție. Orice! Învață dacă nu știe. Repede. LOL
 

marți, 13 februarie 2018

Vânzătoare de articole contrafăcute?

Am avut un fost coleg când eram gestionar la o fabrică de pâine care remarca cu ironie că în întreprinderea cu pricina lumea avea o preocupare excesivă față de rebut... Și credeți-mă pe cuvând că am aruncat la gunoi o groază de pâine! Doar fiindcă se producea pâine în exces... Țin minte că prima experiență a fost destul de traumatizantă: adică am încărcat și împins serios toate pubelele alea din curte. LOL Așa colegul cu pricina s-a hotărât să-i facă o farsă unui fost coleg de-al său care se recomanda drept „cel mai tare frământător” - ce-o mai fi însemnând și asta. Așa că într-o noapte împricinatul s-a trezit cu un telefon misterios care-i anunța că o fabrică de rebut este interesată de serviciile unui frământător talentat și dedicat cum este el.

Prin urmare dacă e cu putință să fii frământător la o fabrică de rebut/uri... de ce nu ai putea fi și vânzătoare la un magazin de articole contrafăcute? Iată anunțul: Angajez vânzătoare magazin articole contrafăcute (pardon), am vrut să zic copii:

P.S. Probabil că d-nul Tony e de fapt un chinez, iar numele lui real este To Ni (precum Na Li, cine știe... poate sunt chiar rude). LOL

miercuri, 7 februarie 2018

Cum faci printscreen sau screenshot pe telefonul Vonino ZUN X

E adevărat. M-am dat dreacu'! Mi-am luat și eu telefon din ăsta dăștept (sigur, e din ăla pentru săraci, dar pot să dau telefon cu el și am acces la toate tipurile de rețele 4G disponibile în România și am acces la WiFi). Chestia pe care o să o prezint azi se poate aplica și în cazul altor tipuri de telefoane cu Android, dar eu am avut în mână un Samsung - cu Android - care nu funcționa la fel!

Pentru a face un prinscreen sau un screenshot pe un telefon Vonino ZUN X țineți apăsate concomitent bunotul de pornire și butonul minus al volumului sonorului (partea de jos a butonului lung). Și voila:


vineri, 2 februarie 2018

Politicienii corupți pot răsufla ușurați...

Cică s-a introdus examen de intrat la penitenciar! Nu mai intră, bă, oricine acolo. Doar intelectualii, ca să poată să se dedice trup și suflet cercetării științifice. Prea s-au umplut pușcăriile de borfași și de infractori de cea mai joasă speță. Locul lor e în libertate! Eventual într-o instituție ce apără legea... dacă am avut polițistul pedofil, de ce nu am avea și polițistul borfaș?

Ah, ce? Nu despre asta era anunțul? Eh, și io ca tot românu' imparțial pe facebook am citit doar titlul și m-am bucurat. Șpagă 50 de lei...