din tată-n fiu

Taximetristul a fost dus de tatăl său la bibliotecă - "acolo în Piața Poligon, în centru" - iar acolo a prins drag de istoria României. Citea cu sârg despre domnitori: Ștefan cel Mare, Cuza, Vlad Țepeș... Până în clipa în care a prins avânt discursul său: "Citeam toate cărțile de două trei ori. Pe mine mă atrăgeau pozele". Se știe că o poză face deja cât o întreagă poveste așa că lectura omului era consistentă! Nu mai râdeți că voi nu ați înțeles nimic!

La rândul său, și-a dat fiul la școală. Și, pe lângă lucrarea de licență, studentul a avut parte și de practică în Statele Unite. A fost printre ăia 40 de discipoli de frunte. Numai 10 pe linie. Și acum așteaptă să fie chemat acolo. să i se facă repartiție pentru jobul pe care o să-l aibă. Cuvintele nu i se precipită, are un debit verbal bine susținut. Respirația nu i se taie. Nu stă pe gânduri, doar turuie. Parcă ar fi un tocilar fără discernământ. Fără niciun dubiu. "Știe să-ți demonteze laptopul până la ultimul șurub și-l montează la loc". E capabil. Și poate să găsească soluții de back-up la toate problemele pe care le întâmpină.

Angajatorii că câr, că mâr, salariu de doar 3000 de lei. Urât domnilor angajatori! Urât! Nu se procedează așa! Soluția sugerată din spate a fost, evident, Bucureștiul. Nu se duce el la București? Că deja are gagică acolo! Se mută, nu se măta el? Salariu de minimum 6000 de lei pe lună... Păi, tu știi ce poate face fiul taximetristul? E as în știința computerelor!

Are o cunoștință la Yazaki, care știe că se va desființa fabrica japoneză, dar că se va deschide o nouă mare întreprindere care produce panouri fotovoiltaice. Doar conducea Yazaki o să fie angajată la noua companie,  iar muncitorii o să fie nepalezi. De ce? "Vă zic eu... românului nu-i place să muncească Vine, semnează contractul, stă în perioada de training (2-3 zile), după care demisionează. E corect?

Dar stai! Că are un of și pentru angajatori! Adică, aceștia cer experiență. Ce lucru absurd și inventat recent. Iar fiul de 24 nu o are. Dar, vă spun, povestea taximetristului îl făcea să pară scoborând de pe cerul înstelar cu computere. Geniu. Nasa, Microsoft și Apple se vor bate în curând pe el dupa experiența de practică din State. Fiindcă așa funcționează lumea asta a bătutului pe insul valoros. Îl lași un pic ca pe un pește mare să se agațe mai bine în cârlig. Pe urmă îl tragi cu toată forța și cu un salariu baban la tine. Și nici nu ma scapă.

Ăștia aici îl consideră păduche. El merită cel puțin 6000 de lei pe lună. Doar așteaptă chemarea Americii! Aroganța nu-i șade în fire, dar uneori angajatorii sunt chiar nesimțiți!

Și-a adus aminte apoi că fiul ca fiul, dar el e baza. Păi, are o firmă de încălțăminte! Cu care iese la târg în weekend. Ce? Facturi și toate cele, mizilic. E expert și în contabilitate și plata impozitelor. Dacă nu se încheia drumul, aflam, poate, că e capabil să mute munții cu puterea minții lui chelioase. 

cum să carieră

 Bă, voi când discutați despre carieră vă gândiți la salariul minim pe economie? Că angajatorul român cam la asta se gândește. Cum să te facă sclavul lui și să te plătescă așa încât să nu mori luna viitoare, iar tu să consideri că asta e și de viitor și e și de dorit. Că asta se numește carieră!

 

Bănuiesc că o carieră de "facturisă" reprezintă altceva față de facturistă de vreme ce jobul ăsta o să poată fi preluat de către un AI bine antrenat în câțiva ani: preia din SPV niște intrări urcate de un alt AI în SPV și le introduce în baza de date, iar pentru ieșiri exportă comenzi date de AI-ul agenților care merg la clienți. E un job care poate fi automatizat foarte simplu, iar AI-ul nu cere salariu! Doar energie elecrică din belșug. Și niște computere bune.

 

Dacă un angajator ține să menționeze cu majuscule că nu are nevoie de oameni care se găsesc "între joburi" atunci îți poți da seama că multă lume s-a cărat repede de acolo, deci "condițiile (alea) avantajoase" pe care le clamează în anunț nu-s atât de favorabile!

 

Mai trebuie să lucrați la comunicare, dragii mei. Căutăm "persoane tinere, cu entuziasm și poftă să se afirme într-un mediu dinamic, cu potențial să facă o carieră în domeniu. Condițiile sunt foarte avantajoase... N-a plecat nimeni de la noi în ultima lună! Ne mărim doar echipa. Sau: am avansat-o pe colega, căutăm una nouă pentru postul rămas vacant." Chestii din astea. Cum oamenii scriu în CV mizerii așa și voi în anunțuri.

 

Iar la interviu îl faci pe omul ăla să înțeleagă că e de datoria lui să vrea jobul ăla de "facturisă", nu că tu nu ai oameni care să vrea să rămână fiindcă e o slujbă fără perspective.

Furturi de indentități online?

Am descoperit online o schemă interesantă de a obține de la oameni poze cu carduri de identitate!

Prima dată, vine anunțul în care se promit joburi de 3000-4000 de lei în orașe în care pentru joburi de felul ăla nu există salarii mai mari de 2000 lei, ci sub:

Și zic: Ia, bre, să vedem ce vrea omușorul ăsta cu anunțul. Ah, și să nu-l deranjați cu telefoane! Pe WhatsApp!

La întrebarea mea „Care-i obiectivul la care se face paza?” am primit următoarele mesaje:

Că vezi, c-o păți, dar să-i trimit lui poze cu cardul meu de identitate, să i se vadă colțurile, că altfel nu poate să citească datele de pe el... și nu mă poate băga în baza lui de date.

Bă, băiatule! Hai să discutăm face-to-face prima dată, să schimbăm o vorbă ca oamenii! Nu-mi ceri mie pașaportul, că nu te-a născut mă-ta controlor la vamă! Legitimează-te prima dată și pe urmă, ok... mă legitimez și eu.

Mă întreb dacă nu cumva așa află oamenii ăștia date personale, pe care să le exploateze în viitor prin metoda accidentul. Alo, DIICOT! Nu te face că dormi. Ai date clare aici. Vezi cine stă în spatele numerelor ăstora de telefon și fă-le o vizită! Sigur e grup infracțional, ca umblă cu prea multe cartele!

Nu răspund la SMS...

Dap, a venit partea aia din an! În care trebuie să le spuneți în scris var cunoscuților (cu care nu mai aveți aproape nicio legătură) niște cuvinte banale, să știe că încă sunt în lista voastră de contacte... și că nu ați șters numărul:

Ce te faci însă când omul nu vrea să-i trimiți SMS:

Omul, după cum vedeți, e de-a dreptul furios: „nu mai deranjați cu sms nesimțite, contactați-mă...”! Așa că telefonați-i în noaptea de Revelion... în legătură cu anunțul de pe OLX!

Despre ăsta nu pot să spun decât că-i confuz rău. L-o fi prins petrecerea de Revelion abia în luna octombrie și era încă matrafoxat când a scris mesajul de mai sus. Nu-mi dau seama dacă el caută să se angajeze sau să angajeze pe cineva! Fiindcă nici dânsul nu răspunde la SMS, atunci sunați-l și întrebați-l dacă s-a hotărât!

P.S. Și fiindcă sunt un ins care controbăie prin cele mai ciudate locuri de pe internet... Iată ce urare super am găsit:

Happy New Air or Beer or whatever! Bye bye 2018!

Cum să te angajezi ca bonă

Nu cu mult timp în urmă, exista un curent de gândire (probabil mai există, dar, nefiind interesat de prostii, nu m-am mai intersectat eu cu el) conform căruia dacă-i ceri universului ceva și te comporți cu încredere că universul o să-ți ofere acel ceva la care ai aspirat, atunci universul are să facă pe dracu-n patru pentru tine! Pe înțelesul tuturor, treaba se cheamă autosugestie. Îți pui în minte că o să ai o minge cu semnătura lui Messi pe ea, te comporți zi de zi ca și cum ai deja mingea respectivă, iar din cer n-o să pice o pară mălăiață, ci chiar mingea cu cu autograful celebrului fotbalist.

Duduia de mai jos nu privește cu încredere viitorul, ci mai degrabă cu aroganță! A depășit de mult încrederea, deci... în conformitate cu superstițiile unora... ar trebui să reușescă mai repede decât ceilalți, nu?

Copila asta de 20 de ani îți face ție un hatât, alocând din timpul ei valoros de mers la cumpărături pentru îngrijirea plodului tău! Auzi ce exprimare: „Aloc timp pentru îngrijire copil”, după care continuă: „aș fi dispusă să am grijă de copilul tău”. Ar fi dispusă, bă! Nu-i ca toate alea de fac treaba asta pentru bani. Asta-i dispusă!

La următoarea propoziție se scapă totuși: „Îmi place mult să petrec timpul cu copii!” Să fie din pricina faptului că la 20 de ani, gândește ca o puștoaică de 14?

Finalul parcă e adresat unui tătic pervers: „Aștept mesajul tău pentru a vorbi despre mai multe detalii și totodată pentru a ne cunoaște!”... Lăsăm la o parte exprimarea stângace (și eu mă mai grăbesc uneori, deseori adică) și ne axăm pe ceea ce contează: modul delicios în care încheie... cu faptul că e dispusă să îl cunoască pe tăticul pervers cu un copil din flori și nevastă în Spania...

Ce ar spune Daffy Duck dacă ar dori să se angajeze?

Cel mai probabil ceea ce o să vedeți mai jos a fost o glumă proastă făcută de cineva pe net cu puțin timp în urmă. Deci iată ce ar spune Daffy Duck dacă ar vrea să se angajeze:

Am 18 ani, deci nu știu să fac mare lucru. Dar vreau o slujbă de director, fiindcă mama e bolnavă. În cazul în care mai e nevoie de un om, am un prieten pe care să-l pun director adjunct. Frumos, elegant, cât de cât... Mă aștept ca și voi să fiți la fel de serioși cum sunt eu acum.

Dedeman la munte și la mare

Am trimis ieri un e-mail către cei de la Dedeman, întrucât găsisem pe net un anunț prin care comunicau că ar fi avut un post (interesant pentru mine) vacant:

Am specificat acolo denumirea postului, am dat și link-ul către anunțul cu pricina. Am scris și în CV despre ce post e vorba! Și uitați ce text mi-a fost dat să găsesc în căsuța de e-mail în dimineața asta:

Eu nu sunt împotriva directivelor europene, care au menirea de a interzice folosirea datelor confidențiale în alte scopuri decât cele pentru care un individ și-a dat în mod explicit acordul.

Doar că în cazul de față... când trimiți un CV către o companie... e de la sine înțeles că vrei ca acesta să fie luat în considerare pentru postul pentru care ai optat (iar eu o făcusem într-un mod cât se poate de explicit!). Cum e posibil ca, în cazul în care eu nu aș mai fi trimit un e-mail prin care să aleg una dintre cele două variante oferite de e-mail-ul trimis de către companie, aplicația mea să nu fie luată în considerare pentru niciun post vacant?? Cum se poate să existe o astfel de fractură logică?? Și de ce să mă întrebi dacă vreau să-mi iei în considerare CV-ul pentru toate posturile din cadrul firmei? Care-i sensul? Oameni buni, dacă voiam să aplic pentru alte posturi vacante la Dedeman, aș fi aplicat. Mă interesează în clipa de față jobul pentru care am aplicat și vreau să folosești CV-ul meu ca să vezi dacă tu consideri că merit șansa să mă chemi la un interviu! Nimic altceva!

Au și asistenții sociali demnitatea lor

Deja e un clișeu să spui că în următorii ani (unii avansează cifra 10 fiindcă e un număr rotund pentru specia noastră) multe meserii vor dispărea. O știu până și cei mai mediocri inși ce și-au făcut din discursul motivațional o menire. Unii prezicători ai apocalipsei robotizării sfătuiesc oamenii să se orienteze către domeniul asistenței sociale. Fiindcă bătrâni de șters la cur o să se găsescă și în viitor.

Eu am descoperit deja pe internet pe cineva care (chiar și la o venerabilă vârstă) a prins trendul ăsta, dar doar cu anumite condiții, frățiuer:

Bă, spală la cur un moș sau o babă, dar să-i lase casa prin testament! Nu cere salariu, nu cere nici măcar o masă pe zi... Respect pentru familie în schimbul unei locuințe! Nici mai mult, nici mai puțin! 😀 Și ca să arate că nu e orice fel de persoană care spală la cur oameni care au atins la o vârstă la care nu se mai pot ajuta singuri, vine cu pretenția de onoare: să nu fie vreun țăran din ăla de la capătul județului! Ci din apropierea orașului. Ce să faci cu o casă și o grădină de la mama dracului? Dna Nina M. nu îngrijește, bre, orice nespălat de la țară!

Pasiunea de a fi sclav

Nu știu alții cum sunt, dar eu am descoperit pe internet niște inși care declară public, fără nicio spaimă interioară, că ei sunt nimfomani ai vânzărilor. Ar face vânzări, cum fac unii sex... continuu. În flăcările pasiunii:

Deviza în vânzări este, așa cum ne-a fost lăsată de la Adam și Eva încoace: „Clientul nostru, stăpânul nostru”. Prin urmare, unii simt o satisfacție aproape orgasmică bănuiesc când au cât mai mulți stăpâni pe zi! Sigur că înțelepciunea populară ne sfătuiește că n-ar fi chiar indicat să fii slugă la prea mulți stăpâni... și că sluga care schimbă în continuu stăpânii nu o să progreseze în veci, dar astea nu sunt decât chestii de pe vremea când producția se învârtea în mare parte după activitate și toanele Soarelui... la nivel global bogăția sporind aproape deloc.

Astăzi, când ne închinăm cu toții aurului negru și producția trebuie să crească exponențial odată cu ridicarea numărului de suflete de Sapiens de pe teritoriul planetei, viitorilor angajați li se cere fără perdea să fie sclavi. Sclavul modern nu trebuie să care pietre de moară. El trebuie să zâmbească tâmp și să recite la nesfârșit aceeași mantră. Nu e de mirare că o să ne înlocuiască în curând roboții:

P.S. Pariez că dl Marin Alexandru habar nu are ce sunt alea științe pozitive sau ce e pozitivismul. Dânsul vrea să se refere la optimism probabil, dar... dorind să o facă pe deșteptul... și-a arătat singur neștiința. Nu-i de mirare că e „pasionat de vânzări” și le cere și celor care-i vor fi angajați să fie la fel de pasionați de statutul de sclavi. 😈

Mai mult decât supraoameni... Angajați (sau, mai bine zis, angajate)!

Am scris în trecut pe blog despre niște angajatori care vor să pară altfel... Genul care screm pe site-urile de recrutare texte cu priză - zic ei - la tocilari. Despre cum întreprinderea lor este precum Entreprise, nava pe care căpitanul Picard a făcut-o celebră (nu doar el, dar cu pregădere el). Nu-ți spun care sunt cerințele postului, ce așteptări au... sau chestii din astea esențiale unei colaborări de pe pozițiile angajat-angajator. Nu-ți spun nimic despre stres, despre ore suplimentare... viitorul tău post nu are cum să fie așa ceva, fiindcă e o aventură intergalactică. Și n-ai da totul să trăiești o aventură intergalactică?? Hell, yeah! 😈

În clipa de față pute iar în aer parfumul jegos al acestui curent de gândire. Că e un trend venit de afară, că e creație autohtonă, n-are importanță... Cert e că unii vor să te convingă de faptul că locul tău de muncă nu se reduce la o serie monotonă și obositoare de sarcini pe care trebuie să le îndeplinești zi de zi pentru o leafă, până ce primești voie să te retragi la pensie ca să joci șah cu ceilalți bătrâni în parc. Nu! Viața ta e mult mai mult de atât.

„Be our next superhero” e sloganul unora care vor să te cheme să devii agent call center. Slujba ta nu e doar o serie monotonă, stresantă și obositoare de sarcini pe care le îndeplinești câte opt ore pe zi (poate mai mult), șapte zile din șapte pentru simbrie... Nu, ea este o serie monotonă, stresantă și obositoare de sarcini pe care le îndeplinești câte opt ore pe zi, șapte zile din șapte pentru salariu... după care vii acasă și salvezi lumea. Așa cum face Supergirl, când nu este Kara Danvers.

Căci, după cum vedeți, oamenii nu l-au ales pe Bob Parr să portretizeze ideea asta (ați văzut Incredibilii, nu? Ați văzut ce slujbă plăcută și foarte puțin plictisitoare avea Mr Incredible...), ci au ales-o pe Supergirl. Și nu sunt singurii:

O fi la modă să colecționezi figurine cu supereroi și personaje de desene animate (pe care generația următoare n-are să dea doi bani, dar pe care o să câștige o avere fiindcă țicniți ca tine or să se găsescă pe planetă... și vor fi mereu încântați de o piesă „clasică”), dar de ce plm să îți iei pe tine mantia cu care te prezinți doar la un eveniment ComicCon și să vii la un târg mare de slujbe?? Fiindcă la serviciu trebuie să te îmbraci ca un „om matur” (cum s-ar exprima Cat Grant - interpretată super haios de Calista Flockhart - fosta Ally McBeal) cu uniforma de rigoare!

Nu cred (poate mă înșel... dă Doamne să mă înșel!!!!!!!!!!!!!!! - și sunt mai serios decât personajul lui Chuck Palahniuk din cartea Supraviețuitor sperând să fie halit de o arătare din cimitir!!!) că la slujbele astea de rit nou managerii au la subsol nu un departament IT (ca știți voi unde), ci un laborator în care fie te mușcă un păianjen radioactiv, fie ești expus direct la grade ridicate de radiații ucigătoare, fie un simbiot din altă lume te posedă și primești puteri supraomenești, fie pur și simplu ți se ucid părinții de față cu tine... Chestie care te forțează să-ți asumi lupta cu răul pe planeta asta, care... suportă viața în felul în care o știm noi. Nimic special...

P.S. Dacă referirile prea ample la Supergirl vă fac să credeți că încă urmăresc cu pasiune serialul, vă dezamăgesc. Nu l-am urmărit cu pasiune nici până acum și eu căutam în serial oricum altceva. Am început să-l vizionez anul trecut și l-am abandonat prin martie când eram la zi cu episoadele. Scene de luptă filmate amatoricește, buget mic pentru CGI, personaje unidimensionale... la asta se rezumă seria. Singura care făcea show era Calista, doar că au eliminat-o și pe ea ca să strălucească personajul principal. Boring.😞

Cum să șantaj în presă

Ziarul Obiectiv (care se pretinde că ar fi „Vocea Brăilei”) avea acum câțiva ani vreo 24 de pagini. Nu din cale-afară de reușite, dar măcar decente. Găseai printre redactori doi-trei mai cu har, mai cu experiență. Nu doar din ăia care să expună un singur punct de vedere și ăla al instiuțiilor statului sau ale politicienilor...

Azi, după ce a încercat formatul cu 16 pagini o vreme, a ajuns să aibă numai 12!!! Mai mult de jumătate din spațiu e ocupat de publicitate și anunțuri! După toate semnele, cotidianul se află în moarte clinică. Un jurnalist m-ar atenționa că nu e sănătos să mă bucur de moartea unui ziar, dar eu le-am zis doamnelor de la conducere (în mod cât se poate de personal!) că nu așa se face jurnalismul. Deci... haideți să folosim un nou clișeu: fiecare ziar moare pe limba lui, deci fie-i țărâna ușoară!!

M-am mai luat în treacăt de retactori de acolo. Posibil că-s misogin fiindcă doar femei îmi pică în obiectiv. Ce pot spune... am și eu slăbiciunile mele. LOL

Pe Andreea Iconaru n-am cunoscut-o personal. Uitându-mă pe diagonală pe unele din textele dânsei, pot spune că e o persoană comodă, superficială și fără prea mare curaj. E un fel de scrib modern. Fără contribuții proprii. De aia nici nu am reușit să-i parcurg articolul până la capăt.

Mi-a fost de ajuns lead-ul să-mi dau seama că dânsa dorește să-i facă PR politicianului Ovidiu Nechita:

Ce avem noi aici? Autodenunț să fie? Domnul politician amenință cu DNA-ul dacă nu se face dreptate. Iar dna/dșoara Iconaru se mulțumește să consemneze simplu acest fapt. Fără să-l întrebe pe Nechita: Bă! Dar de ce nu te duci la DNA? Dacă sunt cazuri de compentența DNA, de ce nu te duci să reclami????? Tolerezi corupția? Du-te, frate, la DNA!!! Ai documente? Dă-mi să văd și eu! Documente, nu vorbe! Și iată cum se naște o investigație!

Doar că Nechita ăsta nu e preocupat de respectarea legii (sau a procedurilor dintr-o instituție), ci probabil că are o pilă pe care s-o pună pe la Muzeu. Dă din clanță fiindcă nu îl ia nimeni în seamă pe acolo. Dacă ai de la început bune intenții, faci denunț și abia apoi, dacă procurorii ignoră cauza... te duci să te plângi pe umărul unei jurnaliste. Altfel se cheamă șantaj!

Căci și PR-ul ăsta are bubele lui dacă insul dă cu mucii în fasole. Moamă ce de clișee știu. LOL

Ovidiu Nechita - știi cum se zice? Dacă tăceai, politician isteț rămâneai!

P.S. În capul articolului e pusă o imagine a dlui Ionel Cândea. Pe care l-am întâlnit personal, fiindu-i pentru un semestru student. Cursul fără seminar (nu știu de ce) despre istoria presei era pus cu jumătate de oră mai târziu decât începeau cursurile obișnuite și se termina cu jumătate de oră după ce plecau toți studenții de la universitate. Era ultimul curs, noaptea. De regulă, mai rămâneau doar 2-3 studenți (nici nu eram o armată la jurnalism - vreo 10 toată grupa, uniți în majoritatea timpului cu ăia de la comunicare, care erau de două ori mai mulți). Domnul profesor a strâmbat din nas vreo câteva cursuri (că e un om ocupat și nu-și permite să piardă vremea cu 3 tineri în sală), după care n-a mai zis nimic, mulțumindu-se doar să-și prezinte materialul. Omul are cunoștințe de istorie, știe să și le prezinte. Mie mi se părea interesant. A venit chiar și cu documente ilustrative pentru domeniul pe care-l preda - articole de-ale lui Eminescu și nu doar... La examen credeam că o să lase cu restanțe multe, doar că s-a dovedit că ne cam înșelam. Ne-a zis să scriem despre ce am învățat mai bine. Și asta a fost. Nu știu cât de corupt este omul, doar că am citit tot în Obicetiv că mârâia la CJ după bani pentru centenar.

P.P.S. La coada articolului am găsit imagini ale lui Viorel Mortu și Dorian Rais. Pe Viorel Mortu nu-l cunosc, dar știu că a fost inspector școlar în oraș. Pe Dorian Rais îl știu fiindcă era decan la facultate la care am fost eu. Nu mi s-a părut un incompetent! Știu că niciunul dintre ei nu mai e așa tânăr și că în instituții se dau posturile cu dedicație... doar că dacă pentru oamenii ăștia se face mare caz, vă zic că pe lângă Viorica Dăncilă cei doi sunt chiar lumini.

Vrea să fie șofer...

Data trecută am urcat pe net un text în care eram nesuferit în privința unei persoane care dădea anunț pe internet că dorește să se angajeze și e dispusă să facă orice. Or, acest orice e un cuvânt mare! Uriaș! Orice înseamnă orice! Știu că e pleonastic, dar trebuie să sublinieze cineva asta! Nimeni nu acceptă cu adevărat orice!!! Poate accepta orice între anumite limite. Nu orice între minus infinit și plus infinit!

Într-un fel, nu-mi convine că am fost nesuferit. Până la urmă, acel orice poate însemna multe. În primul rând, poate însemna disperare! Că vine dintr-un capriu/obsesie (poate tipa de 20 de ani vrea să-și cumpere ceva și e dispusă să facă ceva repede ca să obțină bani să cumpere chestia respectivă) sau e o disperare a săracului, care vrea să aibă și el o situație financiară stabilă, e mai puțin important. Tot disperare se cheamă.

În al doilea rând, acel orice poate să mai însemne ceva. Neștiință și nehotărâre. Când ești dispus să faci orice numai să iasă banul, înseamnă că nu ai nicio îndemânare adevărată. Nu ai ceva util de oferit societății, ca ea să-ți dea la schimb bani. Pur și simplu, iei prima ofertă în brațe și faceți repede un contract prenupțial. Sigur că la 20 de ani nu ai cum să fii sigur de aproape nimic, dar trebuie să ai și tu preferințe. La urma-urmei, ai drept de vot! Poți modela într-un fel societatea în felul tău... alegând un anume candidat spui lumii ce fel de om ești, ce fel vrei să arate viitorul tău. Sigur că toți mint și sunt populiști, dar tu îl preferi pe ixulescu fiindcă minciunile lui sunt mai aproape de preferințele tale, ideile lui legislative sunt mai aproape de ceea ce ai vrea să se întâmple în societate.

Acel orice mai poate însemna că ai făcut alegeri proaste în viață. De aici disperarea! Ești dispus să accepți orice fel de slujbă pentru că abilitățile tale nu se pretează pe nimic din ce e disponibil pe piață! Fie că ești în orașul în care nu ai cum să te desfășori cu ceea ce poți și știi - e și greșeala ta că nu pleci de acolo! - fie că nu te-a preocupat să-ți dezvolți vreo abilitate... undeva trebuie să fi făcut ceva care acum te ține pe loc. Sigur că mai toți suntem comformiști și acceptăm ce ne oferă școala românească, trecem prin ea ca gâsca prin apă și ne trezim la 20 de ani că trebuie să acceptăm niște slujbe la niște supermarket-uri din orașul natal, căci altceva nu există. Da... adevărat. Dar să strigi disperarea pe net în felul ăsta, într-un anunț... ar cam însemana că nici supermarket-urile nu sunt dispuse să te bage în seamă!

Dacă Ana, de 20 de ani, nu știa către ce fel de slujbă să se îndrepte, ce să ceară societății... sau mai bine zis ce să ofere... un alt utilizator de internet (și mai ales al site-urilor de anunțuri) fiind mai puriu (42 de ani) știe exact pentru cine ar vrea să lucreze. Pentru oamenii bogați, care au fost obraznici și au încălcat legile de circulație, având permisul de conducere suspendat:

Problema cu umorul involuntar e că un bogat nu s-ar uita niciodată pe un site de anunțuri gratuite ca să găsească un șofer pentru familie. Nu e așa scump să pui un anunț pe site-urile de recrutare direct pentru un astfel de post. Doar ești bogat. Îți permiți șofer! Fiindcă dacă e să discutăm despre majoritate familiilor din orașul cu salcâmi, cred că ar ieși mai ieftin dacă l-ar coopta în echipă pe postul șofer pe vărul Ionuț - că tot n-are nici de unele - decât pe un necunoscut de pe internet! :) E greu de crezut că într-un oraș unde există oameni care spun că sunt dispuși să se angajeze oriunde, numai să fie angajați, există inși care au nevoie de un șofer de familie!

... și țigări asigurat!

Premierul Tudose a declarat că nu va accepta niciodată un asemenea job (după ce va fi dat în șuturi afară de Liviu Dragnea - cum i s-a întâmplat lui Sorin Grindeanu). Doar cu tutun el nu poate fi bodyguard la vaci (văcar pentru cunoscători). Are nevoie, bineînțeles, și de alcool! În cantități cât mai mari dacă e posibil.

Ați accepta un job de la un analfabet?

Deja problema i-urilor care se pun sau nu se pun unde trebuie să fie puse e ca și rezolvată. În sensul că o sesizăm, dar nu se mai poate face nimic în privința ei.

Acum a apărut o altă problemă: cea a cratimei.

a accepta - condițional, prezent, pers. a II-a, plural.

Am mai explicat fenomenul cratimei când vine vorba de construcții gramaticale de genul: ați plecat, ați acceptat, ați accepta, ați mânca, ați visa etc. Chiar dacă nu știi conjugarea verbului la perfecție, poți face mental următorul exercițiu: a îți accepta? Fiindcă acea pârdalnică de cratimă nu face altceva decât să-l înlocuiască pe î... Sună românește a îți accepta?

Dacă te zgârie pe creier și pe timpan când rostești o enormitate atunci e clar că e greșit să pui cratimă! Doar că oamenii de la resurse umane nu consideră important să cunoscă limba pe care o vorbesc de mici. Mă întreb ce altceva nu mai știu? Te pomenești că nici legislație?!

Cea mai sănătoasă dietă - dieta cu i-uri!

Ofensiva PR-iștilor de la departamentul de resurse umane continuă. Profesioniștii ăștia în recrutare de sclavi sunt adesea flămânzi. Și, întrucât au adoptat pe nemestecate doctrina bio fără e-uri, se înfig ca nehaliții în i-uri:

Verbul „a ști” - indicativ, prezent, pers. a II-a, singular.

Înainte de a-i ajuta pe alții să-i convingă pe fraieri să mănânce „sănătos”, e important să știi să scrii corect în limba pe care o vorbești de mic. Ăsta e lucrul care pune o punte între tine și cel pe care vrei să-l angajezi!

Spălătoriile auto îți „înbunătățesc” limba română

Deja angajatorii au început să învețe și ei primele lecții de PR. Deci nu te duci acolo ca spălător auto, ci vei fi „cosmetician auto” - cum sună asta?! Buei! Io nu-s, buei, spălător auto, io-s un ins fin care-ți face mașina să arate ca nouă, buei!

Gata, șefu', am înțeles! Doar că înainte de a pune în aplicare lecțiile de PR, pune dreacu' mâna pe DOOM și vezi că în cuvintele ce încep cu î, înaintea consoanei b (sau p), se pune m nu n: îmbrăca, îmbunătăți, îmbina, îmbăta, îmbărbăta etc.

Aceeași greșeală și pe OLX:

Și nu, nu e o simplă greșeală de tastare! Putea pur și simplu să citească textul și să vadă care-i sunt defectele. Nu trebuie să știi regula pe care am enunțat-o mai sus la virgulă. Dacă vorbești limba română zi de zi, cuvântul o să-ți sune imediat anapoda, iar dacă nu ești sigur - ca orice ins fin cu prima lecție de PR asimilată - te benoclezi într-un dex online. Asta ca să pari isteț până la capăt! Altfel, nu ești decât un simplu snob.

Cum să devii Lieutenant Commander Data... Engage!

... mă rog, sau măcar un android banal al societății de consum. Din specia oi care-l apreciază pe ciobanul Ghiță - reînviat acum de către Vodafone - să ne arate cum se poartă cojocul pe caniculă. Pe de altă parte - bănuiesc că e Telekom, că era fundalul acela roz-lila - a observat altceva la poporul român. Îi place la nebunie să-și dea cu părerea pe net. Și să răspundă la orice fel de provocare, fie că e din parte unui prost, fie că e unul superior care i-a dat deja replica finală. El o să sufere mult fiindcă în ceea ce-l privește: „Viața e dură când nu poți să dai reply”...

Trăim în societatea publicității. Imaginea produsului e exacerbată. Nu contează dacă într-o cutie e de fapt căcat, dacă parfumezi și ambalezi corespunzător căcatul ar putea, la o adică, să fie o chestie pentru care oile lui Ghiță de la Jina să șadă la coadă.

Toată lumea încearcă din răsputeri să inducă unui auditoriu idei cât mai interesante despre sine și viața lui. Sindromul a pătrust și printre cei ce recrutează forța de muncă. Vă vine să credeți sau nu, anunțul de mai jos a fost încărcat o vreme pe site-ul ejobs.ro:

Partea a II-a:

Nu e o glumă. Cineva (în urmă cu vreo lună sau poate chiar mai bine) a crezut inspirat demersul! Știu, reacția obișnuită a unui ins cu scaun la cap ar fi:

Dar hai să intrăm totuși în transă, recitând mantra noatră favorită: „Space, the final frontier. These are the voyages of the starship Enterprise. Its continuing mission: to explore strange new worlds, to seek out new life and new civilizations, to boldly go where no one has gone before!” și să vedem care sunt propunerile acestor ipochimeni - care și-au dat seama cât de ridicoli sunt (sau le-o fi atras antenția vreun doritor al unui post de administrator IT) și au scos din anunț partea băgată cu de-a sila acolo.

În primul rând, inșii lipsiți de umor și imaginație te atenționează de faptul că în ranița unui cadet stelar - wtf?!! - se regăsește bastonul de Locotenent Șef Stelar! Nu puteau pur și simplu să scrie doar care sunt îndatoririle tale în cadrul companiei. S-au scremut atât de viguros încât au scos la iveală această legătură cu armata stelară, care i-ar pune pe gânduri pe cei de la SRI și l-ar face să râdă până și pe dom' gheneral, Prim-ministru delegat (la început am scris - inconștient - de legat), nimeni altul decât „Interesul național” Găbiță Oprea! El știe bine cum stă treaba cu avansatul în carieră printre stele! De la dânsul chiar aș putea să iau lecții în direcția asta... Dar, mă-nțelegi, inșii care vor să te recruteze reprezintă o firmă altfel. Da, altfel, în sensul că ridicolă. Îmbrăcată de 10 ani cu izmene negre și roșii, vorbind ca tocilarii din serialele americane de comedie. Și totuși niciun geniu de pe acolo nu și-a dat seama că americanii fac mișto de personajele astea, în plm! A trebuit să fie comisă greșeala și pe urmă să se facă rectificarea?! Asta arată cât de isteți vor fi viitorii tăi angajatori! :)

După ce am lămurit acest amănunt al inteligenței - neimportante - o să trecem la oferta propriu-zisă: pe lângă vorbele mai goale decât starletele porno (echipă tânără, companie cu vechime, posibilitatea avansare etc.) întâlnim și „evenimente trimestriale, team building, aniversări” - adică, alte vorbe și mai goale! Haide să fim sinceri, totuși, la capătul unor vorbe goale se găsesc și niște acțiuni: curse de karting! La care... fiecare o să-și aducă a sa contribuție: că doar n-oi crede că o companie care spune că te premiază cu medalii și trofee din tinichea o să organizeze niște curse pe banii ei! :)

La final, în loc să-ți explice clar care îți sunt îndatoririle... angajatorii mai bagă o mostră de Star Trek. Tu nu te angajezi, ci te înrolezi! Ca un soldățel care execută ordinele lu' dom' gheneral! Linia întâi. Așa înveți. Întrebare stupidă: la înrolare te trec prin filtrele alea luminoase să vadă dacă ești apt sau te dezbracă la curu' gol?! :| Am priceput, trăim în secolul vitezei, deci nu dormim la muncă... dar... 10 warp?! Speedy Gonzales/z ar fi invidios! Ca să nu mai vorbim de Road Runner! Meep Meep!

Încheierea este apoteoltică: cică vor analiza CV-ul cu un ochi klingonian! Rece. Scuzați-mă, klingonii/ienii nu erau ăia care trăiau ca să găsească prilej de harță cu oricine?! Nu erau ăia care haleau râme pe post de delicatese?! Păi, care ochi rece... rațional... la un klingon/ian? :| De la klingoni/ieni m-aș aștepta mai degrabă să-mi halească foaia și să mă invite la o distracție cu chestii ascuțite decât să folosească rațiunea ca să-mi ofere un loc de muncă! Plm, aș zice direct pas! Deci, oricât de mult mi-ar plăcea să încerc pe viu procedeul teleportării, măcar ca speranță că am să pot să ajung într-o lume mai rațională... am să mă lipsesc. Mai multă teleportare pentru alții!

Cum să MultiSkype

Am văzut că lumea e tare interesată de violuri - toată suflarea pământeană se declară împotriva lor (cu excepția violatorilor) - de PSD și de mustața pe care vrea să și-o lase în frunte și, cică, de minioni. Pe lângă ultimul subiect am reușit să trec fără să mă afecteze deloc. Cum trece trenul pe lângă niște lanuri de porumb arse de soare. Am dat din umeri și mi-am văzut de problemele mele. Nu mi s-au părut nici drăguți, nici amuzanți... nici măcar interesanți. Mi-a arătat nepotul meu niște cartonașe cu ei. I-am zis copilului că-s mișto - ca să nu-i rănesc sentimentele - și i le-am înapoiat. Fiindcă nu îmi pasă. Violul sigur e un subiect grav, dar mai sunt și alte probleme cu care ar trebui să se solidarizeze oamenii. De exemplu, discutam ieri despre faptul că angajatorii fac niște contracte pe care le țin pe birou și plătesc oamenii cum vor. Iar angajații ITM în loc să sancționeze abuzul sunt mână în mână cu patronii, care-i aprovizionează cu alimente proaspete de fiecare dată când cerșesc... realizând inspecții. Nu e bine domnu' inspector.

De ce v-am zis toate astea? Îmi place să mă plâng! N-am crezut că messengerul de la Yahoo o să fie înlocuit de alte variante. Acum mă uit cu nostalgie la lista aia de nume fără avatar și-mi dau seama că într-un final o să ne interconectăm creierele unele de altele cu un microcip wireless implantat în craniu (așa cum am văzut într-un documentar) - iar ăia care vor refuza asta... rămânând la clasicul citit sau privit în ecrane... vor fi mai puțin capabili să rezolve imediat (fulgerător) probleme relativ obișnuite, dar la care nu au soluția pe loc - întrucât nimeni nu s-a născut învățat. Eram așa perimat prin 2010 când consideram o prostie messengerul de la Facebook. Mă întrebam de ce să inventăm ceva ce deja există? Or Mark Z. nu inventase ceva, ci integraseră acel ceva într-un sistem de interconectivitate mai avansată! Oamenii preferă lucrurile cât mai simple. De ce să mai deschizi încă un program când ai deja lista de prieteni pe Facebook și poți să comunici de acolo cu ei? Prea complicat. Ba mai mult cei de la Facebook au inclus și webcam-ul. Astfel încât spionajul să îmbrace forma lui cea mai înaltă. Cu acordul fiecăruia.

Au trecut deci vremile când se utiliza programul multimessenger. Mișto unealtă pentru jdemiile de conturi false de la Yahoo. Am primit recent un mesaj cum că un cunoscut se mută pe Skype. Care, e drept, funcționează mai bine pe partea de voce!

Ca să folosești două conturi de Skype în același timp pe sisteme tip Linux (la mine a funcționat foarte bine pe Ubuntu 14.04):

1. deschizi programul - fie că faci asta direct printr-un click pe pictograma aferentă în launcher (dacă e salvată acolo), fie că scrii skype în Dash-ul Ubuntu și apoi click pe pictograma ce apare după acțiunea asta;

2. deschizi Terminalul Ubuntu - fie că faci asta direct printr-un click pe pictograma aferentă în launcher (dacă e salvată acolo), fie că scrii skype în Dash-ul Ubuntu și apoi click pe pictograma ce apare după acțiunea asta;

3. tastezi următoarea comandă: skype -s (se va deschide o nouă fereastră Skype în care poți scrie datele pentru un nou cont).

Ca să folosești două conturi de Skype pe Windows trebuie să urmărești pașii descriși mai jos:

1. deschizi programul Skype;

2. folosești combinația de taste Windows + R ca să deschizi fereastra Run;

3. tastezi comanda pentru sisteme de operare pe 64 de biți:

"C:\Program Files (x86)\Skype\Phone\Skype.exe" /secondary

(pentru sisteme de operare pe 32 de biți site-ul How-to Geek ne informează că trebuie să folosim următoarea comandă:

"C:\Program Files\Skype\Phone\Skype.exe" /secondary)

Și așa reușești să deschizi o altă fereastră Skype în care să introduci datele unui alt cont pentru a comunica cu prietenii din alte liste!

De asemenea, pe Windows poți să creezi chiar o scurtătură care să deschidă o a doua fereastră Skype pentru un nou cont:

1. creezi o scurtătură pe desktop - click dreapta pe pictograma Skype, alege Send to și alege din listă Desktop.

2. click dreapa pe noua pictogramă creată, alege din meniu Properties, iar în fereastra nou deschisă - la rubrica Target... acolo unde ai avea:

"C:\Program Files\Skype\Phone\Skype.exe"

sau

"C:\Program Files (x86)\Skype\Phone\Skype.exe"

în funcție de tipul de sistem de operare (32 sau 64 de biți) duci cursorul la capătul rândului acesta, dai un space și tastați /secondary. Click pe Apply și Ok... și ai un shortcut pe desktop pentru un al doilea cont Skype.

A mers bine la mine pe Windows 7!

Site-ul amintit mai sus scrie un articol în care remarcă faptul că se pot folosi mai multe conturi Skype direct din browserul de internet, utilizând mai multe ferestre ale acestuia.

Succes! :)

Cum să devii supererou!

Ai trăit în copilărie cumplita dramă de a privi la televizor neputicios?!

Toți idolii tăi de pe vremea când încă acționai ludic cu puța-n praf aveau puteri marfă, iar tu respectai pe nedrept legea gravitației și pe aceea a bunului simț?!

Visezi des că ai Pământul la degetul mijlociu și-l învârți cum făcea Michael Jordan cu mingea de baschet?

Fantezia ta supremă este să micționezi pe gunoaiele societății de la înălțimea unui zgârie-nori?! Uite al dreacu' a început să plouă din senin! Da' tu nimic! Batman, Batman!

Suferi de sindromul Birdman?!

Te-ai antrenat o vară în speranța ca măcar super saiyan să devii?

Practici acel sport extrem... de penibil care poartă denumirea cosplay? (Cum naiba se face că veșmintele stau atât de exact în desene animate, iar pe oameni ordinari nasol?).

Te-ai apucat să citești cărți de ocultism în speranța că vrei prinde măcar un rol episodic în Game of Thrones?

Penibil! Umbli pe căi greșite, tinere padawan! Forța nu va fi cu tine! Iată care este calea, adevărul și viața de super erou:

Nu trebuie decât să îmbraci o cămașă roșie cu însemne Vodafone (nu vreo mantie întunecată) și să fii slugarnic față de șef și, mai ales, față de toți ăia de care ți-e scârbă: bătrâni incapabili de upgrade - care vor să se upgradeze; cocalari care ascultă manelele lui Velea la cel mai nou smartphone; toți ăia nemulțumiți de servicii... sau ăia care sunt mai slugarnici decât tine... Dacă te comporți suficient de lingușitor față de toată lumea - așa cum te învață la cursurile dinainte de angajare - ți se garantează faptul că ai să te metamorfozezi într-un super-erou care o suge cu profesionalism. Un fel de Super-Boc, mic la stat, nalt la sfatul pentru client...