ipocrizia din online-ul actual

A existat o perioadă în care internetul era sălbatic, mai sălbatic decât este astăzi. Și în barbaria asta digitală s-au ridicat câțiva care au înțeles cum funcționează comunicarea către mase. În perioada aia, trebuia să ai și niște competențe tehnice ca să poți să îți creezi o comunitate de urmăritori în jur. Să devii centrul atenției a suficient de mulți oameni pentru ca "publicitarii" să arunce cu bani în tine.

Tot pe furt de atenție, pe inginerie socială, pe algoritmi, pe parazitat subiecte "în trend", pe optimizări și draci-laci se baza și epoca aceea! Să nu ne mințim! Nimic nu era la voia întâmplării și cei care beneficiau de pe urma tehnologiei nu se revoltau deloc de faptul că urmăritorii lor pierd vremea online cititind sau urmărind rahaturi în loc să aibă experiențe mai utile pentru viața lor.

Astăzi, în schimb, ăia care aveau cifre bune ieri au rămas cam la aceleași cifre. Și, este, poate, adevărat, sunt mai competenți decât erau în trecut. Dar se vaită degeaba! Fiindcă și ei au contribuit la ceea ce avem astăzi: algoritmi care bombardează bule sociale cu chestii care le sunt pe plac. În trecut căutai ce spune X despre un anume subiect ca să îți formezi opinia, astăzi ți-l aduce direct algoritmul la nas fiindcă știe că ții la opinia lui.

Sigur că e un pic enervant că tehnologia consideră azi că poate să lucreze doar cu un public captiv, hrănit cu aceeași mizerie zi de zi! Dar și în trecut exista segmentare! Că nimeni nu are timp să asculte și să urmărească tot!

Noutatea este dată de faptul că nu mai ai nevoie de cunoștințe de natură tehnică! Și cifrele din trecut au fost sparte. Acum, dacă ai câteva zeci de mii de accesări, te găsești la copiii și juniori! Produci niște bani, dar te bate la fund o fată de clasa șasea care face un dans pe tik-tok și obține un milion de accesări imediat. Și devine agent de influență mai valoros pentru "publicitari" decât cel mai haios umorist din online-ul actual.

Ipocrizia constă în faptul că vechea gardă care a rămas în urmă, dar mai are oarece relevanță a început să "tragă semnale de alarmă". Că, vai, vai, vai... tehnologia ne fură atenția! Și ne ține captivi în irelevant! Aceeași pentru care, până mai ieri, liberatea de exprimare era sfântă și online-ul trebuia să rămână fix cum era... La dispoziția lor ca să poată să-l mulgă și să obțină uzufructul de pe urma chestiilor pe care doar ei le urcau online. Astăzi strigă toți după reglementare, cenzură... și alte dihănii pe care în trecut le huleau! Internetul nu mai este al lor sau nu mai este doar al lor. "Viral" poate să devină oricine. Nu trebuie decât să deschidă o cameră pe social media și să scoată pe gaura gurii o năsărâmbă care să ațâțe norodul. E atât de simplu!

Goagăl ia bani de la Mark Zuckerberg

Știți rețeaua aia socială celebră pe net G+? Cum? N-o știți?? În discuțiile din josul postărilor de pe un blog pe care-l citeam prin 2011 (cred!), cineva arunca ocări subțirele spre site-ul cu care Goagăl voia să se bată cu Facebook și alții ca el. Omul ăla spunea că pe G+ nu stau decât „emoneii” (chiar bă, voi ați mai auzit ceva despre chestia asta? că azi înjurăturile nu se mai îndreaptă către bretoanele în ochi, ci către bărbile stufoase... și nu-s așa mulți ani din 2011... încoace! LOL).

Ei bine, lu' tătuca Goagăl nu-i mai pasă de emonei... Și a decis că investiția în G+ nu mai e rentabilă. Nu că ar fi fost vreodată. Uneori giganții ăștia cred că rămân blocați în propria imensitate. Au așa mulți bani și atâta putere că în loc să vină cu o idee complet nouă cu care să impresioneze internauții, copiază concurența. Doar că rețeau lui Zuckenberg era deja prea puternică... Și n-o să piară decât dacă vine cineva cu altă idee de asociere online care sună și mai grozav. Ceva la alt nivel!

Prin urmare, Goagăl m-a bâzâit la cap cum că-mi închide conturile de G+ pe care nu le-am utilizat aproximativ deloc. Cică marele eveniment va avea loc în data de 2 aprilie 2019:

Nimic în neregulă până aici. E de bun simț să decizi să închizi ramura aia din întreprindere care nu produce cașcaval.

Dar ce am observat în ultima vreme? Faptul că pe conturile de e-mail am început să primesc reclame care mă îndeamnă să-mi fac cont gratuit pe Facebook (eu nu umblu aproape deloc pe Facebook... în ultima vreme deloc... deci nefiind reclamă țintită):

Deci Goagăl înghide șandramaua proprie, dar - dacă tot admite că Facebook a căștigat deja bătălia pe teritoriul ăsta (chiar de a avut parte de merele scandal Cambridge Analytica se menține acolo, ipocriții doar s-au prefăcut că își închid conturile Facebook) - măcar să nu rămână total de căruță:

Poate că Mark Zuckerberg a bătut la ușă la Goagăl... și le-a zis... Hai nu vă mai chinuiți! Închideți G+. Plătesc publicitate la voi pe site... Iar Goagăl a stat vreo 10 secunde pe gânduri, apoi s-a aprins un bec și în loc să strige „Evrika!”, a strigat „Money!”... LOL

Ne-am dat dreacu', wieder!

După ce ne-am tras președinte de etnie germană... umblăm cu finețuri nemțești și în cazul publicității:

Ia-o p'asta: „mobilier und decorațiuni”... Acum câțiva ani am fi putut găsi între cele două substantive în limba română semnul englezesc &... acum deja trecem la nivelul următor!

Și încet-încet o să includem în limba română nu doar cuvinte englezești, franțuzești... ci și nemțești und, probabil, japoneze! Kawaii! LOL

Antena 3 e pe toate gardurile

Mă știți un om foarte săritor când vine vorba de o mână de help pentru cei care vor să-și facă publice opiniile! Unul dintre vecinii mei a decis că e de datoria sa să lipească pe propriul gard următoarea chestie:

Bănuiesc că i s-a tras de la ultima controversă iscată la nivel public în legătură cu trustul Intact și comportamentul abuziv al ANAF - conflict pe seama căruia Europa FM a făcut deja două ediții Avocatul Diavolului. Să se înțeleagă că și săracilor (printre care mă număr) de la Brăila le pasă de libertatea de exprimare!

Nu vreau să mă dau expert în ale justiției, dar ANAF a făcut prostia să intre cu bocancii într-o situație care necesita mănuși chirurgicale. Era normal să și-o ia la gioale! La ce vă așteptați în clipa când s-a apucat să legitimeze și să întrebe oamenii aiurea în sediul unei firme private. Poate fi ăsta considerat un act ostil de intimidare? Poate! Era mai eficient genul epistolar.

Cum să devii Lieutenant Commander Data... Engage!

... mă rog, sau măcar un android banal al societății de consum. Din specia oi care-l apreciază pe ciobanul Ghiță - reînviat acum de către Vodafone - să ne arate cum se poartă cojocul pe caniculă. Pe de altă parte - bănuiesc că e Telekom, că era fundalul acela roz-lila - a observat altceva la poporul român. Îi place la nebunie să-și dea cu părerea pe net. Și să răspundă la orice fel de provocare, fie că e din parte unui prost, fie că e unul superior care i-a dat deja replica finală. El o să sufere mult fiindcă în ceea ce-l privește: „Viața e dură când nu poți să dai reply”...

Trăim în societatea publicității. Imaginea produsului e exacerbată. Nu contează dacă într-o cutie e de fapt căcat, dacă parfumezi și ambalezi corespunzător căcatul ar putea, la o adică, să fie o chestie pentru care oile lui Ghiță de la Jina să șadă la coadă.

Toată lumea încearcă din răsputeri să inducă unui auditoriu idei cât mai interesante despre sine și viața lui. Sindromul a pătrust și printre cei ce recrutează forța de muncă. Vă vine să credeți sau nu, anunțul de mai jos a fost încărcat o vreme pe site-ul ejobs.ro:

Partea a II-a:

Nu e o glumă. Cineva (în urmă cu vreo lună sau poate chiar mai bine) a crezut inspirat demersul! Știu, reacția obișnuită a unui ins cu scaun la cap ar fi:

Dar hai să intrăm totuși în transă, recitând mantra noatră favorită: „Space, the final frontier. These are the voyages of the starship Enterprise. Its continuing mission: to explore strange new worlds, to seek out new life and new civilizations, to boldly go where no one has gone before!” și să vedem care sunt propunerile acestor ipochimeni - care și-au dat seama cât de ridicoli sunt (sau le-o fi atras antenția vreun doritor al unui post de administrator IT) și au scos din anunț partea băgată cu de-a sila acolo.

În primul rând, inșii lipsiți de umor și imaginație te atenționează de faptul că în ranița unui cadet stelar - wtf?!! - se regăsește bastonul de Locotenent Șef Stelar! Nu puteau pur și simplu să scrie doar care sunt îndatoririle tale în cadrul companiei. S-au scremut atât de viguros încât au scos la iveală această legătură cu armata stelară, care i-ar pune pe gânduri pe cei de la SRI și l-ar face să râdă până și pe dom' gheneral, Prim-ministru delegat (la început am scris - inconștient - de legat), nimeni altul decât „Interesul național” Găbiță Oprea! El știe bine cum stă treaba cu avansatul în carieră printre stele! De la dânsul chiar aș putea să iau lecții în direcția asta... Dar, mă-nțelegi, inșii care vor să te recruteze reprezintă o firmă altfel. Da, altfel, în sensul că ridicolă. Îmbrăcată de 10 ani cu izmene negre și roșii, vorbind ca tocilarii din serialele americane de comedie. Și totuși niciun geniu de pe acolo nu și-a dat seama că americanii fac mișto de personajele astea, în plm! A trebuit să fie comisă greșeala și pe urmă să se facă rectificarea?! Asta arată cât de isteți vor fi viitorii tăi angajatori! :)

După ce am lămurit acest amănunt al inteligenței - neimportante - o să trecem la oferta propriu-zisă: pe lângă vorbele mai goale decât starletele porno (echipă tânără, companie cu vechime, posibilitatea avansare etc.) întâlnim și „evenimente trimestriale, team building, aniversări” - adică, alte vorbe și mai goale! Haide să fim sinceri, totuși, la capătul unor vorbe goale se găsesc și niște acțiuni: curse de karting! La care... fiecare o să-și aducă a sa contribuție: că doar n-oi crede că o companie care spune că te premiază cu medalii și trofee din tinichea o să organizeze niște curse pe banii ei! :)

La final, în loc să-ți explice clar care îți sunt îndatoririle... angajatorii mai bagă o mostră de Star Trek. Tu nu te angajezi, ci te înrolezi! Ca un soldățel care execută ordinele lu' dom' gheneral! Linia întâi. Așa înveți. Întrebare stupidă: la înrolare te trec prin filtrele alea luminoase să vadă dacă ești apt sau te dezbracă la curu' gol?! :| Am priceput, trăim în secolul vitezei, deci nu dormim la muncă... dar... 10 warp?! Speedy Gonzales/z ar fi invidios! Ca să nu mai vorbim de Road Runner! Meep Meep!

Încheierea este apoteoltică: cică vor analiza CV-ul cu un ochi klingonian! Rece. Scuzați-mă, klingonii/ienii nu erau ăia care trăiau ca să găsească prilej de harță cu oricine?! Nu erau ăia care haleau râme pe post de delicatese?! Păi, care ochi rece... rațional... la un klingon/ian? :| De la klingoni/ieni m-aș aștepta mai degrabă să-mi halească foaia și să mă invite la o distracție cu chestii ascuțite decât să folosească rațiunea ca să-mi ofere un loc de muncă! Plm, aș zice direct pas! Deci, oricât de mult mi-ar plăcea să încerc pe viu procedeul teleportării, măcar ca speranță că am să pot să ajung într-o lume mai rațională... am să mă lipsesc. Mai multă teleportare pentru alții!

De ce e cretină reclama cu Marcel Iureș a celor de la ING

Planeta e defectă. Citeam ieri că s-ar putea să se îmbogățească frigiderele inteligente, iar noi ca utilizatori, plm, n-o să avem acces la cash fiindcă legea nu specifică nimic în această privință. Ba chiar nenorocitul, care tre' să-ți țină brânza și laptele reci (sau vreun cadavru, dacă ești un fel de Cioacă - oh, stai... frigiderul inteligent o să te reclame la poliție, fraiere! o să ai nevoie de unul clasic, boule! învață să negociezi cu el... doar face un business!), are nevoie de droguri și pașapoarte false. În loc să țină mâncarea rece se duce la rece/răcoare... dacă e prins. Plm, așa spun ăia de la ft.com.

Dar nu despre asta voiam eu să vă vorbesc. Eu voiam să vă spun de ce e cretină reclama aia care rulează în draci pe TV în care apare Marcel Iureș, care ne spune că a fost atâtea personaje, dar în fiecare a pus suflet:

Reclama este o formă de minciună. Adică, îți umblă la psihic. Șamponul nu doar îți face părul mai curat. Oh, nu! Îți crește încrederea în forțele proprii. Detergerntul nu doar spală rufele, ci aduce și primăvara și cred că o pastilă pentru răceală nu doar că te scapă de muci, ci te ajută s-o impresionezi pe gagică-ta cu farmecul tău de chitarist. Stupizenii, stupizenii și iar stupizenii.

Și rebranduirea ING e absolut ridicolă, întrucât se pune un semn de egalitate între un actor și o casă de asigurări. Indiferent cum se numește casa de asigurări ea va pune suflet, ca actorul care pune suflet în orice personaj pe care-l joacă.

Or, haideți să separăm puțin logic lucrurile: sufletul unei case de asigurări - ca al oricărui business - e reprezentat de capitalul financiar! Iar un actor, când îl joacă pe Cațavencu o face altfel decât când intră în rolul de Hamlet! Actorul, când își schimbă numele, joacă altceva! Că dacă ar juca toate personajele la fel... nu ar mai fi actor. E adevărat că e același om. Același suflet. Dar dacă nu te convinge că e Cațavencu... e fals. Și împrumută în clipa aia sufletul lui Cațavencu!

Vine ING și spune: Și noi, asemeni actorului... tre' să vă convingem că suntem aceeași... chiar dacă ne cheamă altfel. Păi, actorul în clipa când e Moromete... încetează să mai fie Iureș! Egalitatea asta e forțată. N-are logică!

Dați și voi un click pentru un biscuit!

Vite sunteţi voi, bă!

Acu’ v’o câteva zile, când bântuiam netul încercând să găsesc ceva de citit pe ziarul gandul.info, am văzut în capul paginii o reclamă care înfăţişa două vite discutând despre mersul la vot. N-am avut inspiraţia pe moment să fac un printscreen (aşa ca să fie prezentă şi dovada), dar mă puteţi crede pe cuvânt că acolo vorbeau două vite – una lăudându-se că nu se duce la vot, iar cealaltă, la rândul ei, mugea satisfăcută aprobând gestul întrucât nici dânsa n-o să-şi facă apariţia în cabina de ştampilare. Plm, în conformitate cu isteţul care a avut ideea... noi cei care nu ne prezentăm la vot (întrucât nu avem cu cine vota) am fi o cireadă de bovine... vite imbecile, cornute incompetente, care nu înţeleg importanţa momentului!

În plus, site-ul cu pricina are un fel de campanie denumită „voteşti”, care să determine indivizii ieşiţi recent din braţele adolescenţei să meargă să-şi exprime opţiunea electorală activ. Că aşa se schimbă lumea. Se răstoarnă valorile sau ceva de genul. Şi ca mesajul lor să prindă la puţoi internauţi au chemat întru susţinere toată floarea cea vestită a muzicii româneşti alături de alte vedete: Alexandra Stan (şi Bran), Puia, Mihai Găinuşă etc.

Ce pervers a fost deşteptul care a venit cu idee: pe faţă mesajul este du-te la vot, iar subliminal ţi se spune stai în pula mea acasă! Ca târfele pasiv agresive care se poartă frumos doar ca să scape de prost!

Ole, Ole, tensiunea nu mai e....

Dar ce s-a întâmplat cu ea? A înghiţit-o Novak Djokovic odată cu aerul pe care-l îngurgitează când imită peştele pe teren şi bolovănează ochii - de parcă ar dori să-i scoată din cap ca personajele de desenea animate (Tom/Jerry - din Tom and Jerry, The Mask sau Daffy - din The Looney Toones Show etc.) sau precum melcii, dacă vi se mai pare sugestiv - atunci când se pregăteşte să returneze.

Dacă Novak este amuzant, Rafael Nadal are o căutătură la orice partidă care sparge geamurile. Din păcate pentru dânsul nici privirea lui răutăcioasă şi nici ritualurile "satanice" pe care le practică de la brâu în jos... nu l-au ajutat să câştige. Poate l-au ajutat doar să îmbârlige o minge cu fileul... nenorocita a fost atât de îndrăgostită de plasă că s-a încârliga cu ea precum câinele cu căţeaua... Ghinionul nu s-a oprint, însă, aici! Ca în bancurile alea cu ţiganul care mangleşte din avion ceasul preşedintelui SUA, Rafa a rămas fără antivibratorul rachetei chiar pe terenul de tenis.

Djokovic a fost mai lucid şi a câştigat pe merit în două seturi (dublu 6-3) finala de la Miami. Cei doi ne-au oferit o partidă bună, însă fără vreo încărcătură emoţională aparte: cu vreun set decisiv şi tiebreak-uri câştigate la limită. Au fost şi schimburi interesante (ultimul dintre ele chiar spectaculos), am avut parte de o partidă plăcută, dar Novak a dominat de la cap la coadă! Nu s-a pus nicio clipă problema câştigătorului!

Ah, şi fraţilor! Vă rog eu frumos... mai atenţi cu discursurile! Nu înţeleg de ce se obişnuieşte ca la astfel de manifestări să vină nişte unii care nu spun nimic după nişte foi... Puneţi dracului pe cineva care le are cu textul să vă compună o poezie mai frumoasă. Am înţeles că Publicitate şi Relaţii Publice! Dar nu e de ajuns! Luaţi seama la umorul lui Na Li! Autoironizaţi-vă! Dacă tot nu spuneţi nimic... măcar faceţi-o într-un mod amuzant! Aşa e doar o altă înşiruire de vorbe despre nimic. Şi înşiruirile de cuvinte despre nimic nu ajută pe nimeni.

lucica, hotărăşte-te! Era franţa sau italia?

P.S. Vedeţi ce probleme am şi eu. Mă interesează coerenţa în comunicare a celor care nu au bani să-şi plătească anunţurile când piaţa de capital se duce în cap cu 50%, iar specialiştii ne îndeamnă să băgăm banii la saltea; nu ştim dacă Cioacă este sau nu criminalul diabolic; nu ştim dacă Ucraina se stabilzează ori ba; sau nu ştim care e fluctuaţia bitcoins pe internet... Să vedeţi totuşi ce dilemă am pregătit pentru ziua de mâine! Merită aşteptarea!

Nu sunt PR-ul nimănui

După ce ai clocit un film de desene animate cu umor zero - făcut după copia unui banc sec - şi îmi spui că singurul tău merit este munca (ce-i drept, grea) pe care ai depus-o cu detaliile tehnice (însemnând să faci personajele să-şi mişte buzele în ton cu sunetul şi să mai dea anemic din labele superioare), ei bine, după asta nu mă pune pe mine să mă abonez la prostiile tale de pe net şi să fac propagandă ideii tale stupide, spamându-mi lista de prieteni.

Că nu sunt PR-ul tău, meştere!

Nu toţi pot fi celebri. Pentru că nimeni nu ar mai fi în felul acesta.

P.S. dacă propunerea ta vine în felul următor: Am produsul cutare (film, text etc.) şi sunt dispus să investesc suma asta pentru a-l promova... atunci alta este discuţia!

Campania trece, afişele rămân... pe marginea şanţului

P.S. Ieri noapte, când sufla din toţi rărunchii un vânt prevestitor al pustiului, iar eu mă întorceam acasă înconjurat de o ceată de câini vagabonzi... am bănuit că acele cartoanea rotunde pe care era înscris "KFC" aruncate în voia vântului reprezintă o modalitate de a face publicitate. Dacă ar fi fost doar unul... poate că nu mă impresiona. Dar erau cel puţin 20! Şi mi-au atras atenţia ca unui copil de 10 ani (câteodată dau în mintea copiilor)... am ridicat unul ca să-l arunc ca pe un disc de jucărie. (Nu era nimeni pe stradă... era întuneric... la lumina zilei nu aş fi făcut la fel).

Re... clamă (6)

Se pare că-s mai dislexic decât e necesar. Dar asta e o altă poveste!

În dimineaţa asta... uite ce am găsit în cutia poştală (faţă şi verso):

Întrebare: de ce s-a mai dat banii şi pentru foaia imprimată (atât de prost încât pare mai mult o pictură abstractă decât un anunţ publicitar... dar ştiţi cum e... asta era şi intenţia... să fii atât de disperat să citeşti ce scrie acolo încât să te dovedeşti un client fanatic!)? De vreme ce mâna de lucru a pus mai repede punctul pe I... Nu credeţi că e vorba de o strategie publicitară?! Publicitatea abstractă... un nou concept al sărăciei şi formei fără fond! :)

Cum văd eu publicitatea la sare...

Slogan: "Cum sărezi, aşa mănânci!"

Slogan: "Dă gust vieţii tale!"

Slogan: "Foame, poftă şi sare - trei feluri de mâncare!"