Cum să te angajezi ca bonă

Nu cu mult timp în urmă, exista un curent de gândire (probabil mai există, dar, nefiind interesat de prostii, nu m-am mai intersectat eu cu el) conform căruia dacă-i ceri universului ceva și te comporți cu încredere că universul o să-ți ofere acel ceva la care ai aspirat, atunci universul are să facă pe dracu-n patru pentru tine! Pe înțelesul tuturor, treaba se cheamă autosugestie. Îți pui în minte că o să ai o minge cu semnătura lui Messi pe ea, te comporți zi de zi ca și cum ai deja mingea respectivă, iar din cer n-o să pice o pară mălăiață, ci chiar mingea cu cu autograful celebrului fotbalist.

Duduia de mai jos nu privește cu încredere viitorul, ci mai degrabă cu aroganță! A depășit de mult încrederea, deci... în conformitate cu superstițiile unora... ar trebui să reușescă mai repede decât ceilalți, nu?

Copila asta de 20 de ani îți face ție un hatât, alocând din timpul ei valoros de mers la cumpărături pentru îngrijirea plodului tău! Auzi ce exprimare: „Aloc timp pentru îngrijire copil”, după care continuă: „aș fi dispusă să am grijă de copilul tău”. Ar fi dispusă, bă! Nu-i ca toate alea de fac treaba asta pentru bani. Asta-i dispusă!

La următoarea propoziție se scapă totuși: „Îmi place mult să petrec timpul cu copii!” Să fie din pricina faptului că la 20 de ani, gândește ca o puștoaică de 14?

Finalul parcă e adresat unui tătic pervers: „Aștept mesajul tău pentru a vorbi despre mai multe detalii și totodată pentru a ne cunoaște!”... Lăsăm la o parte exprimarea stângace (și eu mă mai grăbesc uneori, deseori adică) și ne axăm pe ceea ce contează: modul delicios în care încheie... cu faptul că e dispusă să îl cunoască pe tăticul pervers cu un copil din flori și nevastă în Spania...

Vânătoarea de electori - faza pe Campionatul European de Fotbal

Acum câțiva ani, când au fost alegeri locale, mamă-mamă ce distracție a fost în campanie. Primeam constant bilețele colorate în care candidații se dădeau în gât unii pe alții.

Vânătoarea asta de electori se vrea una profesionistă. Oamenii se întrec în promisiuni: că ne scapă de câinii comunitari, că after-school, că facilități pentru investitori ca să... locuri de muncă, curățenie cu lapte și miere pe străzi etc. Și toți o să constate după o lună la primărie că nu-s bani, că dificultăți în implementare, că au nevoie de mai multe mandate, că... e mai greu decât pare sau că așteptările noastre sunt nerealiste. LOL Sunt și ei oameni și sigur-sigur pentru cei noi va exista o moștenire grea, care nu-i lasă acum să-și pună în aplicare planurile!

Despre domnul Marian Dragomir am mai scris. Cei care-i dirijează campania se străduiesc să mi-l înfățișeze ca pe un capabil, un minunat creștin, care... poate munci la privat, dar se sacrifică pentru mine la primărie fiindcă vrea să-mi fie bine! Eu îi cred, dar nici ei să nu mai facă!

Ieri... pe seară... a poposit în cutia poștală un pliant cu d-nul Dragomir, care m-a pus pe gânduri.

Față:

Verso:

Bun, și acum care-i legătura?! Că m-a luat pe nepregătite. Mă așteptam la alte promisiuni frumoase. Voiam să văd de ce am să mai râd... când colo... calendarul Campionatului Europen de Fotbal 2016. Asociat cu mecla lu' Dragomir Viorel Marian.

Și apoi mi-a picat fisa: „Aproape de oameni”... creștin... și microbist, bă! Și el se uită la fotbal! De parcă pe mine mă interesează că e om de-al nostru, care crapă floarea soarelui pe stadion. Nu mă preocupă treburile astea. Poate să fie și un extratestru ateu-iluminati-șerpilian în funcția de primar. Dacă promite lucruri benefice și se și ține de cuvânt atunci e cel mai „aproape de oameni”! Populismele lui Dragomir doar mă amuză vag. Fiindcă nu-s chestii interesante precum cele din campania precedentă...

Celebrități care arată la fel

#Celebrities Who Share The Same Face #AustinStJohn (Jason #powerrangers) and #MichaelBallack (ex #German #footballer) pic.twitter.com/QjayCYt2oW

— Golan Trevize (@golantrevize000) July 27, 2015

Prima dată când am observat asemănarea se întâmpla să fiu în fața televizorului la finala Ligii Campionilor la fotbal - ediția 2002 - când Zinedine Zidane a futut o torpilă din maginea careului după ce dârzul Roberto Carlos (un brazilian atipic, care se baza mai mult pe forță și pe șuturi ghiulea - un fel de Givanildo Vieira de Souza aka Hulk din zilele noastre numai că ceva mai bătăios zic eu) arunca - mai mult la întâmplare - o minge în zona lui. Zidane, fără să o preia, din întoarcere o plasează de sus excelent la vinclu... imparabul! Magnific.

Real Madrid Vs Bayer Leverkusen 2-1 All Goals... by champions443 

Când l-am zărit pe Ballack pe teren am exclamat: uite-l pe Jason! LOL. Pe vremea aia PRO TV-ul difuza Power Rangers. Și era principalul post de alimentare cu desene animate (pe lângă Fox Kids... pe care ba îl aveam, ba nu-l mai aveam): Beast Wars (mulți dintre cei care apreciază acu' Transformers nici măcar nu știu cine e Dinobot), Omul de fier etc.

Amintiri din copilăria de suporter

De fiecare dată când aud huiduit în tribună (la televizor mai ales în ultima vreme) îmi aduc aminte de momentele în care fiind băiet stadioane cutreieram şi mă aşezam adesea cu fundul pe spătarul scaunului - de se luam moşii de mine să şed frumos ca toată populaţia care şi-a adus ziar de acasă.

Aveam 10-12 ani pe atunci, echipa locală se numea Dacia Unirea Brăila şi juca în Divizia C, învingând câteodată cu 8/9-0 contracandidate de care n-a auzit nimeni. Mă duceam singur la stadion - nu-i înţelegeam pe ăia care mă târau după ei ca să-i cumpere lu' mă-sa pâine! luaţi-vă, în plm, fraţilor, un câine şi ăla e credincios ca un creştin cu frica lui D-zeu - că era aproape şi eu eram deja iniţiat... fusesem de câteva ori cu prietenii... apoi, când ştiam că e meci, nu aşteptam să aduc oastea cea mare... mă duceam singur!

Îmi amintesc şi acum de senzaţia aia de copil cu teamă de înălţimi când am păşit prima dată pe poata din faţă a Stadionului Municipal din Brăila. În faţă erau ăia care se chinuiau acolo să ducă mingea dintr-o parte în alta a terenului... dar eu nu prea puteam să fiu atent că îmi era teamă să nu calc pe undeva aiurea şi să nu ajung bilă de bowling. Cu timpul m-am obişnuit...

Noaptea trecută, Germania lui Thomas Muller a bătut - cu suportul grav al arbitrului - Portugalia lui Cristiano Ronaldo. Probabil, cavalerul fluierului a fost intimidat de prezenţa lui madam Merkel în tribune şi a acordat 11 metri (cel puţin discutabil) doar Germaniei... că dincolo atacul întârziat era perfect regulamentar când Portugalia nu trebuie să-şi salveze nici măcar onoarea! Dă-i în mă-sa că-s periculoşi. Lasă-l pe Cristiano - care am înţeles că trebuie să facă striptease pe teren înainte de a executa o lovită liberă ca să vadă gagicile şi gheii din tribună ce mândreţe de băiat avem în prim plan... altfel freza nu  e de ajuns! - să prindă puţină vlagă dată de adrenalină - că altfel  părea aşa de sleit de statul la pomană în soarele brazilian că nici să protesteze covingător n-a putut, remarcându-se fotbalistic printr-un dans şi un şut în zid - şi devenea periculos.

Acum înţelege-ţi de ce sunt brazilienii aşa de buni fotbalişti? În plm, priviţi ce condiţii au ăştia... meci de meci.

Şi aşa mi-am amintit eu de copilăria de "suporter". Cum spuneam, aveam vreo 10-12 ani... şi mă găseam în tribuna I a Municipalului. La un moment dat arbitrul - ca un veritabil muist - a dat penalti echipei adverse. Linişte în tribune, eu întreb: Penalti?... aşa părea... linişte totală. Bă, cine deschide corul de huiduieli?! Şi se ridică ăla micu'  de (probabil) 11 ani şi bagă din toţi bojocii un UUUUUUUUUUUĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ! A urmat un moment de confuzie! Am fost şocat de mine şi mi-era să nu devin penibil. Era tot linişte! Clipa aia a ducat ceva şi m-am scoborât la loc în scaun să mă fac mic cât un punct trasat cu creinul pe hârtie, să nu mă zărească vreunul... Dar în urma mea toată lumea a început corul de fluerături şi huiduieli. M-am liniştit şi m-am aruncat şi eu în gloată.

Senzaţia aia că eşti prea devreme, contra timp... Toată viaţa am fost cam prea târziu... în urmă. Atunci am fost eu cel dintâi. A fost ciudat.

Acum nu mă mai duc pe stadion. Am crescut. Nu mai sunt aşa entuziast. Nu-mi mai pasă.

Gică Contra Popescu

Aţi văzut filmul "Sclavia modernă" (circula acum câţiva ani pe internet... ar trebui să ştiţi de el)? În mare parte nu spune mare lucru. Nu ceea ce nu aţi putea bănui singuri. Chestii pe care le puteţi gândi: de exemplu, faptul că evenimentele sportive importante - la care participă afectiv mase mari de oameni - sunt momente prielnice de distragere a atenţiei populaţiei de la lucrurile cu adevărat importante! În conformitate cu schema: "pâine şi circ".

Mă uit la propaganda ce se face în favoarea eliberării din închisoare a lui Gică Popescu. Şi văd doar argumente de ordin afectiv. Or, trebuie să facem nişte distincţii:

1. există un principiu: Nimeni nu e mai presus de lege!

2. calitatea de inculpat (condamnat de către o instanţă) nu îi poate luat nimic din meritele fostului mare sportiv... el rămâne tot un fost jucător important al istoriei sportului, care, însă, la bătrâneţe s-a împrietenit cu fraţii Becali (proastă mişcare!);

3. nu văd de ce să cerem eliberarea unui om doar pentru că are prestigiu (sau a avut). Nimeni nu e mai presus de lege! Dacă e vinovat să-şi ispăşească pedeapsa. Dacă e nevinovat are posibilitatea să conteste decizia la o instanţă superioară! Şi atunci ar căpăta libertatea care i se cuvine şi daune morale pentru că i s-a produs o nedreptate! Să plâng pentru faptul că un fost mare jucător al naţionalei e condamnat pentru furt - dar e inadmisibil aşa ceva! dar cum se poate?!!! - e ca şi cum aş spune că e legal să mă fure Justin Bieber... îl iubesc atâtea fete de la grădiniţă... cum să-i pătez eu imaginea lui de star?!

4. Campania ce se duce pe televizor e doar o distrare a atenţiei... multă lume participă afectiv la ceva care nu are importanţă reală. Să se aducă dovezi că e nevinovat... şi atunci o să cred şi eu că merită să nu rămână închis. Altfel, e bine acolo unde este!

Poznaşul de la FRF

Uite că am şi eu iniţiativă! Din ce am înţeles, Curtea Constituţională ar cam trebui să se pronunţe cu privire la orice în ţara asta. Aşa că:

1. să facă dracului cineva o sesizare la C.C.R. în care să se ceară verificarea în cazul noului preşedinte al F.R.F. şi, mai ales, dacă acesta are un nou plan de condure a Federaţiei;

2. să facă din nou cineva o sesizare la C.C.R. în care să se ceară verificarea lui Victor Piţurcă şi dacă acesta are un nou plan pentru calificarea Naţionalei la un turneu final!

ŞOCANT! Echipa naţională nu m-a dezamăgit!

Da, da! Exact cum scrie în titlu. Echipa naţională a jucat suficient de prost încât să rateze calificarea la Mondial... exact lucrul pe care mă aşteptam să-l facă.

Asta pentru faptul că „ai noştri” au rămas la stadiul de copiii care joacă în curtea şcolii: îndrăgostiţi de minge, o cară până în dreptul coechipierului şi o pasează abia când sunt siguri că acel jucător e capabil să aibă la fel de multă afecţiune pentru balon ca el însuşi.

Pe Tănase cred că l-am zărit odată  lovind dintr-o atingere. Şi pe Maxim lăsând mingea să treacă în dreapta pentru ca Măţel să centreze aiurea. În rest, „băieţii” înfigeau capul în gazon şi voiau să ne demonstreze că ştiu cu minge între doi-trei jucători greci.

Rezultatul? 1-1, după ce adversarii au înscris în ambele porţi! România n-a fost în stare să facă aşa ceva. Când Latovlevici a trimis mingea către înaltul cerului poate dă Isus cu prostul în ea... comentatorul a fost nevoit să admire „un şut pentru moralul tribunei”!

Merita România să se califice la Mondial? Nu. Merita Grecia? Nici atât. Totuşi, prin comparaţie cine ar fi meritat mai mult calificarea? Evident că: bicolorii... alb-albaştrii.

N-o să-ţi vină să crezi! Eu nu cred în ei!

Azi, zapând... am nimerit pe GSP TV şi... acolo... l-am zărit pe Marius Nicolae şi pe un alt jucător al cărui nume nu-l ştiu care (presupun că se adresau suporterilor naţionalei de fotbal a României) promovau meciul de mâine.

Mesajul lor era cam aşa: „Noi credem încă. Credeţi în noi!”

Nu că mă interesează ce va face echipa mâine, dar totuşi nu ar trebui să fiţi mai smeriţi băi fotbaliştilor şi să şedeţi cu capul în ţărână de ruşine bre că aţi făcut 3-1 cu Grecia şi aţi jucat execrabil!?

Ei bine, eu nu cred băi fotbaliştilor! Nu cred că meritaţi!

Rătăcire

Cumva sunt bucuros că poporul ăsta a început să mârâie ca să audă și puterea destul de clar! Dădea până nu de mult impresia că nu e decât o capră, cu mentalitate de oaie, pe care jupânul o mulge și-o violează cum dorește domnul Traian Băsescu. Asta mă face să fiu mulțumit pentru că am văzut că suntem și noi capabili să protestăm.

Dar... Raed Arafat nu a reprezentat un scop. Nu cred că lumea care s-a adunat să-l susțină pe acest om - care are meritele sale! - pentru că e o valoare de care nu ne putem lipsi. Nu cred că opinia domnului Cristian Tudor Popescu este corectă: dânsul spunea și la Realitatea și de acum a consemnat și în scris într-un editorial în ziarul Gândul faptul că românii au înțeles că ura față de un străin... nu e justificată, că e doar o prejudecată stupidă, o reminescență a sistemului lui Ceușescu. Eu nu pot să cred în ideea asta, atâta vreme cât văd cum se comportă cei care la început s-au adunat să susțină ideile domnului Arafat. Dânsul, din punctul meu de vedere, nu a fost decât un mijloc. Cred că e ceva putred în toate aceste manifestări. Cineva, care a observat popularitatea domnului Arafat, a zis că e un moment prielnic pentru niște manipulare serioasă!

Să fim înțeleși: ceea ce strigau oamenii în stradă... era corect! Nu se poate ca să tai și să spânzuri și să spui reformă, fără a dezbate anumite legi pe care vrei să le impui, ca apoi să nu primești înapoi și un val de nemulțumire. Cu toate astea nu cred deloc în teoria „picătura care a umplut paharul”. S-a mestecat încă de la început vorba asta că aproape toată lumea o crede. Deși nu e așa. Domnul Arafat merita să fie susținut pentru că dânsul dorea dezbaterea legii sănătății, dorea să impună anumite idei. Dar românii... nu cred că au înțeles aceste idei. Au ieșit în stradă fiindcă pe Facebook cineva a făcut o campanie pro SMURD. Gen... salvați SMURD (am primit și eu o invitație, neavând cont pe rețea... am zis pas). Mulți au dat like pentru că așa părea corect. De ce părea așa? Cred că puțini au citit legea ca să și înțeleagă.

Și cei interesați au făcut ca mișcarea asta să se îndrepte într-o direcție pe care simbolul ei nu și-o dorea! Dacă era o idee morală la mijloc... nu se ajungea la lozinci de genul „Ieși afară/Javră ordinară”. S-ar fi demonstrat civilizat, poate chiar legal... cu autorizație dacă se poate. S-a văzut clar și noaptea trecută: cineva a aruncat cu „petarde și sticle incendiare” - cel puțin așa spuneau reporterii din teren. Oamenii de rând nu sunt înarmați în felul ăsta, cei care nu-și permit mai nimic din pensie, din salariul tăiat, din ajutorul de șomaj... nu au de ce să dețină așa ceva. Ei doar și-au spus - mai mult sau mai puțin civilizat păsurile. Dar printre indivizii aceștia, au fost infiltrați și - spun ziariștii - membri unor galerii de la fotbal. Ei, ăștia sunt agitatori profesioniști! Cu siguranță i-a îndemnat cineva, la fel cum a transformat o idee frumoasă într-o scenă stridentă, urâtă. Ăsta e crezul meu. Se poate să mă înșel... deși eu totuși aș paria pe mine. Presupun că și domnul Arafat s-a simțit uluit de amploarea pe care au luat-o evenimentele. Și cum se folosesc unii de imaginea sa în scopuri... care nu-l privesc.

Cum să vii să spui la televizor că totul seamănă cu Revoluția din '89? Am mai auzit și alte idei enorme, niște hiperbole care aduceau evenimente din istoria mai îndepărtată a nației. Cum să cred așa ceva când... oamenii din teren cereau să pice Băsescu... pentru că nu se poate trăi decent cu pensii jupuite, salarii de mizerie, fără perspective de angajare, fără nimic care să te facă să speri. Și mă gândeam ce oameni rupți de viață sunt aceștia care se leagă tot timpul de trecut.

Că domnul Băsescu merită să fie înjurat e una, dar să pleci de la o idee morală și să ajungi la faptul că te roade mațu' e cu totul altceva! De aceea... eu uitându-mă la televizor... am avut așa o senzație de rătăcire. Pentru că nu mai am în cine să cred! Nu mai am un reper... să zic... cutare... nu mă minte deloc sau dacă susține prostii o face fără rea credință. Și chiar acest ultim punct mi se pare un semn de naivitate... de aceea nu am de ce să mai dau ascultare vocii respective.

Nu pot să cred ce se zice în teren - că lumea o duce rău datorită guvernării - e efectul manipulării. Oamenii chiar o duc rău! Sunt convins de asta. Dar din păcate nu au nicio idee de ce li se întâmplă asta cu adevărat. Și, prin urmare, iarăși am convingerea mea... că au fost o masă de manevră direcționată de către unii interesați în acest sens!

joc şi fumez...

Nu! nu e vorba de iarbă şi nici de etnobotanice, nu e vorba de poker, ci de joc de glezne şi de cafea... M-am uitat azi la gsptv... şi am rămas pentru că se vorbea despre Lăcătuş. Şi ce fel era el ca fotbalist. Nu mai amintesc cine era în studio... nu e important. Vreau doar să spun că legende nu de la palat, ci de la Steaua spuneau în felul următor: "Păi, eu veneam la antrenament mai devreme, mă înclăzeam, pe când Marius era pe undeva pe hol şi fuma o ţigară, bea o cafea... dar când intra pe teren primul lucru îl ataca ceva mai dur pe fundaşul stânga... să-i prindă frica."

Acum mă gândesc ce o fi în capul lui Bogdan Stancu. Adică, "Nea Marius" (i-am auzit pe jucători că aşa-i spun, păcat că nu s-au auzit cum sună ei pe ei vreau să zic... adică Marius Lăcătuş să fie... Nea Marius... mai mare râsul, dar în fine. Lui Mourihno cum o să-i spună, "Nea José"?), cum spuneam adică Nea Marius cât a fost el la Steaua a fumat pe holuri şi a băut cafele înainte de meci (şi totuşi a câştigat Liga Campionilor)... iar nouă acum ne spune să alergăm? Haide, bre! Alergăm... da, alergă! Bine, alergăm! Dar până la automatul de cafea de la stadion şi până la magazinul cu ţigări. Cine ajunge ultimul e un ou clocit spart! Nu vă râdeţi (ştiu! eh, nu râdeţi!?)! Voi aţi fost măcar o dată prin preajma unui ou clocit spart?... Sau mai bine îl punem pe Bănel... că el vine repede. Şi încingem o miuţă cu nişte ţigări... O frumuseţe de joc.

Vă spun că eu când mergeam la fotbal cu cei de pe aici... eram dezamăgit că atunci când se terminau ţigările nu mai aveau chef băieţii de fotbal. Oricum jumătate din timp îl petreceau pe bară scoţând fum pe gură... dar mai jucau şi câte ceva ca să dea măcar impresia acasă că au alergat. Eu recunosc că nu am înţeles asta cu fumatul... dar asta nu contează.

Dacă vor să-l ajute pe Lăcătuş să fie antrenor... mai bine nu ar spune lucruri din acestea delicate despre cariera de jucător... pentru că aţi văzut cât de greu s-au mişcat steliştii în ultimul meci din grupele Europa League... dacă se mai apucă să fumeze... atunci cred că la finalul primei părţi a jocului vor fi extenuaţi. 45 de minute de chin... că doar nu joacă mereu cu Gloria Bistriţa. Să-i vedem atunci!

Răzvan Lucescu ar trebui să-şi dea demisia

După startul dezastruos al echipei naţionale în preliminariile Campionatului European de Fotbal, ce va avea loc în 2012, nu văd de ce Răzvan Lucescu să mai rămână acolo. O victorie cu Honduras şi nu mai ştiu ce alte rezultate chinuite nu înseamnă absolut nimic. Naţionala de fotbal a României a fost echipa în care au jucat Hagi, Gică Popescu, Dorinel Munteanu, Ioan Ovidu Sabău, Dănuţ Lupu, Ionuţ Lupescu, Răducioiu, Bogdan Stelea, Rodion Cămătaru, Ilie Balaci, Nicolae Dobrin şi mulţi alţii... Jucători care au făcut cinste acestei reprezentative, jucători care au făcut cunoscut numele de România calificându-se la turnee finale.
Răzvan Lucescu dă dovadă de un infantilism când vine vorba de a face selecţia pentru o echipă competitivă! Când apelezi la Cosmin Contra - care a fost un jucător bun, chiar la echipa naţională!, dar care azi nu mai e ce a fost... aşa că trebuie să fim realişti şi să acceptăm că nu se poate cu el în echipă -, când dai tricoul cu numărul 10 unui Florescu, când repeţi tot timpul că trebuie să fie lăsat antrenorul să-şi facă datoria şi vor veni şi rezultatele, când se simte atacat de campanii împotriva sa... când îl aduci în fine pe Rădoi din lumea a treia a fotbalului şi îl pui căpitan de echipă naţională; el când a semnat acolo ar fi trebuit să piardă şi orice legătură cu echipa naţională!, când îl aduci pe Vasile Maftei care nu este un jucător de mare valoare, ci doar un muncitor... care se pierde uşor cu firea, când Radu Ştefan - un fundaş tânăr şi de perspectivă, care joacă într-un campionat puternic - nu este chemat la prima reprezentativă, ei bine, când te superi numai pentru că un anume Cristea Adrian - care are reale calităţi, dar merge în cluburi noaptea... când ai putea foarte bine să-i torni în ureche: "Adriane, ce dracu te ţii de prostii? Uite vino aici la echipă şi joacă bine... şi să vezi cum or să te caute cei de la echipele de top din Europa, poate scapi de cluburile astea de pe la noi... faci şi tu escală la Milano şi Veneţia... Altă viaţă!" şi lăsând supărarea să fie chemat la naţională. Apoi să-l ia şi puţin de urechi ca să nu i se urce la cap! Când faci toate astea şi nu ai rezultate, pleci!
Dacă lui Chivu îi e lehamite să-mi spună şi mie de ce mai vine? Că de când e el căpitan, echipa naţională a fost fie cu "fundu în poartă" (a se vedea era Piţurcă la Campionatul European de Fotbal 2008), fie a dat vina pe Urs (Maier), fie că nu a fost terenul ca lumea, fie că a avut plumb în ghete... şi nu a mai obţinut nişte rezultate notabile de mult!
Să avem răbdare? Şi poante de genul ăsta: cine va veni o să spună că nu din vina lui s-a pierdut calificarea, ci el trebuie doar să facă reconstrucţia echipei... etc., etc. Or, nu e aşa treaba! Cine ar semna în locul lui Răzvan Lucescu (care trebuie să plece fie de voie, fie de nevoie!) ştie că se înhamă la o treabă grea! Calificarea! Indiferent care sunt acum condiţiile, el, dacă e om de onoare, îşi asumă asta şi vrea calificarea. Sau măcar un joc care să încânte, nu 0-0 cu o echipă modestă! Pe sistemul acesta, adică al "reconstrucţiei", nu mai schimbăm pe nimeni niciodată! Cum adică să rămânem la o singură opţiune când avem şansa să schimbăm ceva? Răzvan Lucescu s-a dovedit o soluţie proastă! El e un om bine îmbrăcat, cu maniere... bine, se mai simte împuns de presă, dar nu aruncă vorbe ca Hristo Stoichkov: "Mămăligarilor" (a avut dreptate omul! am ajuns chiar nişte mămăligari!), e calm, e educat, a avut rezultate cu Rapid şi FC Braşov, dar nu e un selecţioner bun! Până acum a avut numai rezultate dezastruoase! Câteva meciuri în care au existat victorii chinuite nu înseamnă nimic!
Cât timp vrea să rămână? Până ce şansele României o să fie zero? Atunci o să-şi dea şi el seama că nu are maturitatea necesară pentru a conduce o echipă naţională şi o să se retragă? Când te faci de Belarâs (cum spuneau cei de la Sport.ro) te retragi tăticu'... altfel te dăm noi afară! Să vină altcineva... Dacă e om de onoare ar trebui să renunţe de bună voie!
P.S. Şi nu! Nu vreau să vină Hagi! Ca antrenor e o catastrofă! A fost un jucător bun, nimic de zis, dar asta nu înseamnă că e un antrenor bun! Prefer să vină altcineva... mie mi-a plăcea un Ioan Andone sau cineva cu personalitate. Poate chiar Mircea Lucescu! În orice caz nu un antrenor care are nevoie ca un jucător să-i ia apărarea! Unul care se ajută singur!