Data trecută am urcat pe net un text în care eram nesuferit în privința unei persoane care dădea anunț pe internet că dorește să se angajeze și e dispusă să facă orice. Or, acest orice e un cuvânt mare! Uriaș! Orice înseamnă orice! Știu că e pleonastic, dar trebuie să sublinieze cineva asta! Nimeni nu acceptă cu adevărat orice!!! Poate accepta orice între anumite limite. Nu orice între minus infinit și plus infinit!
Într-un fel, nu-mi convine că am fost nesuferit. Până la urmă, acel orice poate însemna multe. În primul rând, poate însemna disperare! Că vine dintr-un capriu/obsesie (poate tipa de 20 de ani vrea să-și cumpere ceva și e dispusă să facă ceva repede ca să obțină bani să cumpere chestia respectivă) sau e o disperare a săracului, care vrea să aibă și el o situație financiară stabilă, e mai puțin important. Tot disperare se cheamă.
În al doilea rând, acel orice poate să mai însemne ceva. Neștiință și nehotărâre. Când ești dispus să faci orice numai să iasă banul, înseamnă că nu ai nicio îndemânare adevărată. Nu ai ceva util de oferit societății, ca ea să-ți dea la schimb bani. Pur și simplu, iei prima ofertă în brațe și faceți repede un contract prenupțial. Sigur că la 20 de ani nu ai cum să fii sigur de aproape nimic, dar trebuie să ai și tu preferințe. La urma-urmei, ai drept de vot! Poți modela într-un fel societatea în felul tău... alegând un anume candidat spui lumii ce fel de om ești, ce fel vrei să arate viitorul tău. Sigur că toți mint și sunt populiști, dar tu îl preferi pe ixulescu fiindcă minciunile lui sunt mai aproape de preferințele tale, ideile lui legislative sunt mai aproape de ceea ce ai vrea să se întâmple în societate.
Acel orice mai poate însemna că ai făcut alegeri proaste în viață. De aici disperarea! Ești dispus să accepți orice fel de slujbă pentru că abilitățile tale nu se pretează pe nimic din ce e disponibil pe piață! Fie că ești în orașul în care nu ai cum să te desfășori cu ceea ce poți și știi - e și greșeala ta că nu pleci de acolo! - fie că nu te-a preocupat să-ți dezvolți vreo abilitate... undeva trebuie să fi făcut ceva care acum te ține pe loc. Sigur că mai toți suntem comformiști și acceptăm ce ne oferă școala românească, trecem prin ea ca gâsca prin apă și ne trezim la 20 de ani că trebuie să acceptăm niște slujbe la niște supermarket-uri din orașul natal, căci altceva nu există. Da... adevărat. Dar să strigi disperarea pe net în felul ăsta, într-un anunț... ar cam însemana că nici supermarket-urile nu sunt dispuse să te bage în seamă!
Dacă Ana, de 20 de ani, nu știa către ce fel de slujbă să se îndrepte, ce să ceară societății... sau mai bine zis ce să ofere... un alt utilizator de internet (și mai ales al site-urilor de anunțuri) fiind mai puriu (42 de ani) știe exact pentru cine ar vrea să lucreze. Pentru oamenii bogați, care au fost obraznici și au încălcat legile de circulație, având permisul de conducere suspendat:
Problema cu umorul involuntar e că un bogat nu s-ar uita niciodată pe un site de anunțuri gratuite ca să găsească un șofer pentru familie. Nu e așa scump să pui un anunț pe site-urile de recrutare direct pentru un astfel de post. Doar ești bogat. Îți permiți șofer! Fiindcă dacă e să discutăm despre majoritate familiilor din orașul cu salcâmi, cred că ar ieși mai ieftin dacă l-ar coopta în echipă pe postul șofer pe vărul Ionuț - că tot n-are nici de unele - decât pe un necunoscut de pe internet! :) E greu de crezut că într-un oraș unde există oameni care spun că sunt dispuși să se angajeze oriunde, numai să fie angajați, există inși care au nevoie de un șofer de familie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu