din tată-n fiu

Taximetristul a fost dus de tatăl său la bibliotecă - "acolo în Piața Poligon, în centru" - iar acolo a prins drag de istoria României. Citea cu sârg despre domnitori: Ștefan cel Mare, Cuza, Vlad Țepeș... Până în clipa în care a prins avânt discursul său: "Citeam toate cărțile de două trei ori. Pe mine mă atrăgeau pozele". Se știe că o poză face deja cât o întreagă poveste așa că lectura omului era consistentă! Nu mai râdeți că voi nu ați înțeles nimic!

La rândul său, și-a dat fiul la școală. Și, pe lângă lucrarea de licență, studentul a avut parte și de practică în Statele Unite. A fost printre ăia 40 de discipoli de frunte. Numai 10 pe linie. Și acum așteaptă să fie chemat acolo. să i se facă repartiție pentru jobul pe care o să-l aibă. Cuvintele nu i se precipită, are un debit verbal bine susținut. Respirația nu i se taie. Nu stă pe gânduri, doar turuie. Parcă ar fi un tocilar fără discernământ. Fără niciun dubiu. "Știe să-ți demonteze laptopul până la ultimul șurub și-l montează la loc". E capabil. Și poate să găsească soluții de back-up la toate problemele pe care le întâmpină.

Angajatorii că câr, că mâr, salariu de doar 3000 de lei. Urât domnilor angajatori! Urât! Nu se procedează așa! Soluția sugerată din spate a fost, evident, Bucureștiul. Nu se duce el la București? Că deja are gagică acolo! Se mută, nu se măta el? Salariu de minimum 6000 de lei pe lună... Păi, tu știi ce poate face fiul taximetristul? E as în știința computerelor!

Are o cunoștință la Yazaki, care știe că se va desființa fabrica japoneză, dar că se va deschide o nouă mare întreprindere care produce panouri fotovoiltaice. Doar conducea Yazaki o să fie angajată la noua companie,  iar muncitorii o să fie nepalezi. De ce? "Vă zic eu... românului nu-i place să muncească Vine, semnează contractul, stă în perioada de training (2-3 zile), după care demisionează. E corect?

Dar stai! Că are un of și pentru angajatori! Adică, aceștia cer experiență. Ce lucru absurd și inventat recent. Iar fiul de 24 nu o are. Dar, vă spun, povestea taximetristului îl făcea să pară scoborând de pe cerul înstelar cu computere. Geniu. Nasa, Microsoft și Apple se vor bate în curând pe el dupa experiența de practică din State. Fiindcă așa funcționează lumea asta a bătutului pe insul valoros. Îl lași un pic ca pe un pește mare să se agațe mai bine în cârlig. Pe urmă îl tragi cu toată forța și cu un salariu baban la tine. Și nici nu ma scapă.

Ăștia aici îl consideră păduche. El merită cel puțin 6000 de lei pe lună. Doar așteaptă chemarea Americii! Aroganța nu-i șade în fire, dar uneori angajatorii sunt chiar nesimțiți!

Și-a adus aminte apoi că fiul ca fiul, dar el e baza. Păi, are o firmă de încălțăminte! Cu care iese la târg în weekend. Ce? Facturi și toate cele, mizilic. E expert și în contabilitate și plata impozitelor. Dacă nu se încheia drumul, aflam, poate, că e capabil să mute munții cu puterea minții lui chelioase. 

Afaceriștii de pe internet

Săptămâna trecută mă găseam pe site-ul ziarului Obiectiv - ca de obicei - la rubrica „mica publicitate”. Destinul a făcut să-mi arunc ochii către următorul anunț:

Experiența îmi șoptea cu voce răgușită: Țeapă, țeapă, bă! Țeaptă... treci peste. Mai departe! Doar că - nu-i așa?! - nu știi până nu încerci! Și mâncatul de căcat pare supraapreciat, nu? Unii se pare că l-au încercat și le merge chiar bine. Nici gura nu le miroase... Deci am trimis, fără să-mi fac iluzii că de aici o să sară sinecura, un e-mail de informare:

Prin urmare, nu am fost uimit sau dezamăgit când omul care a pus anunțul pe internet mi-a răspuns destul de promp:

Eh, normal că nu era un job. Era o țeapă, mai puțin ascuțită decât cea a lui Vlad Dracul, dar tot o țeapă virtuală. Ca să observați proporțiile zen-ului financiar yoghin vă pun mai jos și fișierul atașat la e-mail-ul de mai sus. Nu te îndeamnă să bei ceea ce omul civilizat trântește cu boltă în toaletă, după care trage apa fericit, dar îți promite că ai să devii Bill Gates+Mark Zuckerberg+Roman Abramovic+Ion Țiriac+Salam și Guță în aur și palate... dacă citești de multe ori cu răbdare discursul acesta de convingere având 27 de pagini. Averea ta o să o depășească pe cea a lui Scrooge McDuck instantaneu, dar pierzi vremea cu cititul. Un cost mic pentru o pihniță cu aur atât de mare. Ține minte: ai să înoți în monede de aur. Până atunci o să te mulțumești lunar cu mărunțiș: 100-285 evro (450-1300 lei). Bineînțeles, ți se spune și celebra poveste a unui personaj de succes... ca o ancoră în real. N-o fi imposibil, amice, să faci bani mulți, dar dacă ar câștiga toți repede bani mulți... atunci nimeni n-ar câștiga de fapt.

De la idee la bani prin puterea perseverentei si autosugestiei

I-am trimis deci omului un e-mail să-l anunț că nu mă interesează învățarea pe de rost a unui număr imens de pagini inutile. Știu deja rugăciunea „Tatăl nostru”:

Abia după fapta asta de vitejie internautică mi-a dat cu eroare! Oh, da... domnul cu pricina a decis că este indicat să-mi răspundă:

Ce faci în astfel de cazuri? Căci pe mine m-a cuprins așa un sentiment de tristețe, amestecat cu milă... Și un dezgust față de lumea asta dementă! Ce-i spui unui bătrân de 56 de ani, care nu pricepe ironia, care se ocupă de curățarea computerelor și a laptop-urilor instalând pe ele Windows pentru proști... ei bine, ce-i spui unui astfel de bătrân, care n-a înțeles până la vârsta asta că pentru a aduce plusvaloare trebuie să investești?! Sigur: 100 de evro sunt bani de luat... nu de dat. Totuși, ce fel de societate cretină să împingă un om, cu o vârstă respectabilă, la astfel de matrapazlâcuri?

Fiindcă anunțuri de acest tip găsești pe tot internetul. Se răspândesc precum un cancer și iau contur în capul copiilor nevinovați ai rețelei căci ei visează cu ochii deschiși:

P.S. Scuzați greșelile de gramatică din textele e-mail-urilor mele. Se întâmplă uneori să comit erori când sunt grăbit și sunt mânat de trăiri contrarii. Pe de-o parte voiam să mă piș cu boltă peste propunerea de colaborare, pe de alta știam că îmi irosesc energia inutil... toaleta era mai aproape și mult mai indicată.