pensia nu reprezintă asistență socială

Nu mai avem timp. De aia profită de pe urma acestei situații tot soiul de inși care se specializează pe dat din clanță în diverse domenii. Oamenii aceștia, fiindcă încă sunt oameni, se numesc agenți de influență și, când simt că au deja un public captiv, încep să își diversifice oferta. Nu mai e doar un recenzant de telefoane, ci și un agent de influență în politică. Și recită cu mai multă implicare poezia grelei moșteniri. Păi, ce? Bolojan doar a venit pe dezastrul creat de Ciucă și Ciolacu. Nu e vina lui, zice retorica influenței din online. De parcă noi am chemat un ins care să ne spună "Cine v-a lucrat aici?" nu să rezolve scurgerea de capital din economie cu măsuri clare și țintite...

Oamenii aceștia care au timp să se documenteze ajung cam toți la aceleași concluzii. Și e opțiunea lor, nu mă apuc acum să condamn. Până la urmă nu e nimic rău în a te poziționa politic. Tragi după tine un public care consideră că ești mai inteligent decât el și, din acest motiv, meriți toată atenția din lume. Există unii care nu pot să aibă o părerea proprie decât după ce au auzit-o pe aia a dădătorului din fleancă favorit!

Problema ar apărea în momentul în care intelectualitatea asta de butic începe să debiteze și prostii. De exemplu, l-am auzit pe unul susținând - dar așa voalat cu cifre, că el e băiat fin și se pricepe la AI și la coloritul de la touchscreen - ei bine, susținând că pensia se încadrează la secțiunea "asistență socială".

Pensia, oameni buni, nu reprezintă "asistență socială"! Orice influencer care amestecă în felul acesta lucrurile este periculos din punct de vedere social. Fiindcă își asmute publicul care este sub nivelul său intelectual asupra unei categorii sociale care nu merită stigmatul acesta!

De asemenea, o atare abordare subminează și ideea de contributivitate! Și deci de stat. De ce ar mai vrea cineva să bage bani într-un sistem care nici nu îi oferă un trai decent după ce nu mai poate lucra și-l mai pune și la zid prin gura tineretului guraliv cu pretenții de finețuri politice? Nu ar fi mai bine să nu mai avem niciun fel de valori sau principii dacă ăia care pretind că apără democrația și consolidarea ei poate să susțină fără greață faptul că valorile nu contează! Principiile de drept sunt doar pentru câini, nu pentru căței!

Pensia nu reprezintă "asistență socială"! Cine susține asta nu înțelege valorile pe care s-a construit societatea noastră! Deci o cam subminează! Fiindcă nu îi promovează princiile!

"Nu sunt perfect Dar sunt ediție limitată"

Câteodată cred că nu o să am energie suficientă să găsesc zilnic materiale care ar putea să hrănescă AI-ul. Care să mă aprecieze odată ce a căpătat conștiință de sine. Și, chiar atunci când ajung la perspectiva asta pesimistă, mă găsește subiectul pe mine:

Unii oameni nu au simțul ridicolului sau, cine știe, preferă să trolleze internetul. De multe ori nici nu știu unde se trage linie. După felul în care a fost construită imaginea de promovare înclin să cred că e doar mișto de internet...

După textul care însoțește imaginea, însă, nu mai sunt atât de sigur.

Recunosc meritele de a atrage atenția într-o lume în care atenția celorlalți valorează foate mulți bani! Dar, dacă totul e pe bune, m-ar întrista să știu că un ins super mediocru, dar caută o sinecură, a avut o idee așa de fistichie. Mai există varianta că un prieten cu niște cunoștințe în grafică IT l-a ajutat pe amicul său mai slab pregătit să îți găsescă de lucru "în domeniul care-i place". Cu toții aspirăm la chestii simple care să ne ofere suficienți bani și suficient de mult timp liber încât să nu facem riduri de la o vârstă tânără. Dar, de asemenea, nu toți avem șansa să facem fix ce poate face orice prost și să primit și bani la schimb și timp liber suficient încât să nu ne stresăm de tineri.

Până la urmă, cu toții suntem ediții limitate. Suntem irepetabili, chiar și dacă suntem neadaptați pentru lumea în care trăim! Deci mesajul nu susține un neadevăr. Dar emfaza cu care este expusă o banalitate, face totul foarte interesant! 

mic îndrumar despre un dram de civilizație!

Nu cu mult timp în urmă, la un podcast al lui Teo (Claudiu Teohari), a fost invitat un IT-ist de prin Cluj care susținea că le implementează sisteme de inteligență artificială unor japonezi. Greu de crezut - adică japonezii să aibă nevoie de niște români în IT - dar se părea că așa e. Nu asta e important, ci ce anume spunea despre "atențiile" oferite chelnerilor acolo. Adică, dacă te apuci să oferi ceva în plus unui om care își face slujba e cam jignitor. Consideri că omul respectiv este plătit prost. Deci că el se pune singur într-o situație în care este subapreciat, fix ca un sclav!

Și mi s-a părut interesantă perspectiva asta, fiindcă, la noi, în România adică, există cultura atenției bine înrădăcinată. S-a împământenit aici să "omenești" (cum s-ar fi exprimat tot mai sus amintitul Teo) pe cei care prestează un serviciu pentru tine. Nu e de ajuns să îi dai omului exact suma pe care o cere, ci să-l pui și la masă și, de ce nu, să-l cinstești în pula mea!

Parcă ar fi de la sine înțeles ca insul care-ți pune parchet să ceară mai puțin decât face lucrarea respectivă doar ca să primească și o masă și - fiindcă e vară - o bere rece de la frigider. Nu înțeleg de ce se consideră că - dacă insul respectiv vrea - nu poate să își comande singur ceva de la glovo - pe cheluila lui (dacă tot îi este foame) - și să bea o bere la terasă după ce termină treaba! Ce rahat de societate e aia în care consideră toți că, săracul, uite ce frumos a pus parchetul... Merită să primească o chestie în plus față de ceea ce SINGUR a cerut. Nu e ca și cum i-ai zis tu: Băiatu', tu ai cerut 2000 de lei, dar, stai să-țin spun o poveste, eu își dau doar 1500, dar, în schimb, fiindcă ai fost un gagiu de treabă și ai lucrat consistent o să-ți dau în schimbul datoriei o masă și o bere. Nu! I-ai dat cât a cerut, ai cumpărat materialele pe care le-a cerut, ai făcut fix cum a zis el!

La naiba! Nu e nimic lipsit de respect dacă nu vrei să stai de vorbă cu taximetristul! Tu ai nevoie să te duci din punctul A în punctul B, nu să îți explice un om ce podcasturi extraordinare - din afara bulei tale - urmărește el. Se poate ca asta să te ajute, să afli chestii noi, să... plm, să-ți faci un prieten. Dar e pe riscul tău să nu ți se întâmple lucrurile astea bune, fiindcă, de regulă, șansele sunt minime! Iar insul care prestează un serviciu trebuie să înțeleagă că el prestează un serviciu, nu caută o oportunitate să-și expună altora gusturile sale muzicale execrabile sau opțiunile politice "suveraniste"! Iar apropourile ar trebui să se oprească! Dacă nu ești mulțumit de un client, nu spui povești despre un alt client imaginar care a făcut și a dres!

Dacă lumea și-ar face doar treaba pentru care este plătită și ar cere fix cât trebuie să ceară pentru prestarea unui serviciu, atunci am fi și noi o țară în care responsabilitatea ar fi ceva care contează. Și conducătorii ei ar fi mai atenți să nu primească atenții sau să abuzeze de lege fiindcă pot fi trași la răspundere. De către cei care își fac treaba conștiincios și cer fix cât merită să ceară!

întrebări despre trecut

Astăzi ai ocazia să "urmărești" pe social media pe acei oameni al căror cărți le-ai citit. Stephen King și Nassim Nicholas Taleb, de exemplu, au amândoi conturi pe twitter și își împărtășesc opiniile constant. Seamănă asta într-un fel cu imaginile proiectate de poveștile trecutului despre marii filosofi ce erau urmați de discipoli care puneu întrebări și erau lămuriți? Astăzi, poate nici nu mai trebuie să întrebi direct, doar te duci pe social media și vezi imediat cum s-a raportat o anume autoritate intelectuală cu privire la ceva ce te interesează mai mult sau mai puțin...

Pe de altă parte, Cristian Tudor Popescu remarca faptul că deja textele sale nu mai sunt doar ale sale, fiindcă internetul a creat posibilitatea asta de a reacționa direct la opinia celui pe care îl citești. Sau doar asculți - căci social media nu mai înseamnă doar text, ci și imagine și sunet sau imagine video și sunet... Se pot face glume despre adevăratele războie care se pot duce în josul textelor celebrităților. Chestii inutile, dar față de care algoritmul are un respect mare. Cu cât se risipește mai multă energie într-o astfel de "excrescență", cu atât algorismul crește și el vizibilitatea textului. Aceste anomalii, boli ale internetului... bube, bășici crescute aiurea ca un cancer... au devenit parte integrantă - organică - din textul în sine, spune sau scria undeva cel care nu dorește să fie denumit jurnalist, ci gazetar și scriitor. Dânsul nemai scriind la gazetă de ani de zile și apărând pe marele internet constant să rostescă opinii! Nimic gazetăresc cu adevărat.

Dar să lăsăm fixațiile oamenilor celebri deoparte și să continuăm... La modă au început să fie "podcasturile" tip dialog. De-a lungul timpului au fost preluate multe elemente din trecut și reutilizate pentru a se potrivi lumii în care au fost revalorizate. Stelian Dumistrăcel scria undeva ("Limbajul publicistic") că temele și motivele biblice sunt cele mai prețioase din punct de vedere cultural. Nu împărtășim opinia pe nemestecate, doar că șabloanele acestea rămân importante pentru cvilizația noastră.

Un ultim punct pe care vreau să îl subliniez e acela al lipsei de interes față de citit al omului curent. Toată lumea deplânge faptul că nu se mai citește. O să vedeți unde vreau să ajung cu asta. Eu nu deplâng nimic (cel puțin nu acum)... doar constant!

Ca atare, m-am gândit cum ar fi ca - folosind inteligența artificială - să făurești un "podcast" în care Socrate să discute cu Cratilos, dar în termenii limbajului de astăzi. Ideile și tema discuției să fie acolo, doar forma să difere. Mă întreb câți oameni s-ar prinde dacă s-ar utiliza chiar textul original, dar numele protagoniștilor ar fi schimbate! Iar tonul vocii lui "Socrate" ar fi răstit, pe când cele ale lui "Cratilos" și "Hermogenes" ar fi calme și calde...

Ce voiam să întreb este: ce fel de comentarii ar stârni un astfel de proiect? Cum l-ar înjura pe Socrate cei care pun citate deștepte pe net, fără să citească mai mult și să înțeleagă contextul lui "Știu că nu știu nimic". Care e doar o simplificare grosolană... Cum s-ar raporta deci oamenii care știu filosofie de pe meme-internet la conversațiile vorbite de voci sintetice de AI, voci care sună uman și rostesc cuvinte coerente.? Ce fel de "excrescențe" ar naște asta? Ce fel de Grammar Nazi vor apărea acolo și cum se leagă pula-n mama celuilalt de "postarea" în sine?

etichetele

Se pare că atunci când sunt "controversat" scade apetitul pentru acest blog. Conspirație, nu alta. Nu e că nu e nimeni interesat de subiect.

Aș considera și textul ăsta suficient de controversat să de-a peste cap algoritmul. Să-l bage la confuzii.

Ca să putem să facem distincții, ne trebuie concepte. Problema cu unele dintre aceste concepte este că devin utilizate excesiv și, în contexte, greșite.

De exemplu, am auzit unii manipulatori - care fac asta cu bună știință! - că îi numesc "antisemiți" pe cei care își permit să conteste acțiunile guvernului Netanyahu. Or, e clar că în lume există atitudini "antisemite", care trebuie condamnate. Dar de aici și până la folosi același termen în contexte asemănătoare cu ăla pe care l-am amintit e deja prea mult!

Și să nu se înțeleagă de aici că de partea cealaltă a baricadei există vreun soi de dreptate absolută, care să permită orice! Dar un agresor e un agresor! Și trebuie numit ca atare, indiferent de motivele sale! Că dacă e să analizăm situația la rece, găsim circumstanțe atenuante peste tot. Fiindcă istoria e mai complicată decât ne place nouă să credem. Și cauzele unor conflicte pot avea rădăcini vechi de când lumea! Ca și motive noi... economice și sociale.

Dar iar am divagat și nu am discutat despre ce voiam să scriu cu adevărat. La modă este o expresie repetată des în mass-media și social media: "masculinitate toxică". Putem intui la ce se referă, dar, din păcate, constructul lingvistic este folosit în prea multe situații și devine supărător. Și fără o semnificație aparte. E doar ceva care se poate aplica la orice atitudine a unui bărbat care a supărat o doamnă. Or, nu asta e "masculinitatea toxică".

Pe de altă parte, nu găsesc pe nicăieri un opus al acestei idei! Lumea întreagă a decis - sau a fost convinsă să decidă astfel - că există "masculinitate toxică". Există, primesc. Dar contrariul unde este? Dacă există Yin, nu ar fi firesc să există și Yang și vicervesa?

De fiecare dată când apare o situație controversată în limbă, întreabă-te există contrariu? "Feminism toxic"? Ați auzit de așa ceva? Nu? Nu există? Poate. Nu știu. Nu am atâtea cunoștințe. Doar supun această problemă spre dezbatere!

Bineînțeles că scriind textul ăsta, o să pot fi acuzat de atitudini greșite. Dar el e echilibrat și nu ține partea nimănui. Chiar dacă autorul lui are o părere deja conturată. Nu fermă, fiindcă lipsa de flexibilitate e greșită, dar o părere, nu?

Ne vedem în orașul pisicilor! 

Handmade

Avertizorii futurologi presupun că - din vina AI-ului - lumea se va cufunda în nenorocire. Vin roboții și ne vor luat toate joburile încurajați de oamenii cu bani care vor să reducă foarte drastic costurile de producție.

Ce uită însă acești prevestitori ai apocalipsei informaționale este faptul că - deși, într-o primă fază, o să se ridice ludiții - oamenii cu imaginație și speranță ar trebui să știe să speculeze snobismul unora.

Majoritatea se îmbracă de la fabricile din China. Totul făcut pe bandă, fără variație... doar standardizare. Ei bine, într-o astfel de situație au apărut și chiar au înflorit așa numitele proiecte handmade. Important este să te promovezi ca om care a stors din el picătură cu picătură de spirit, ceva ce robotul nu o să aibă niciodată. Să faci apel la emoția celuilalt.

Nu trebuie să spui nimenui că și îndemânearea ta reprezintă tot un soi de repetiție a unor proceduri pe care creierul le-a înmagazinat și integrat în structura sa de-a lungul timpului. Că și munca ta se bazează tot pe tipare regnoscibile de o minte antrenată să observe. Important este să adaugi - cu voie sau fără - mici imperfecțiuni care să-ți susțină discursul. Iar filistinul o să înghită vorbele astea bazate pe ficțiune.

Căci, vedeți voi, nu mai contează realitatea efectivă. Pentru omul de rând contează doar percepția deformată de comunicarea despre realitate. În trecut, purpura era menită doar pentru persoanele cu anvergură istorică nu fiindcă acea culoare avea ceva special, în sine. Ci doar fiindcă pigmentul respectiv era foarte greu de încromit din punct de vedere chimic. Așa o să fie și cu măiestria. Ca să ajungi la anumite perfermanțe să le zicem artistice necesită un efort considerabil - investești timp, energie și concentrare în ceea ce vrei să realizezi. Pentru că un robot poate fi antrenat rapid în recunoașterea unor tipare, ceea ce va face un om foarte bun în ceea ce face va deveni mult mai valoros.

De aia lumea se duce la concerte. Sau la teatru. Sau la spectacolele de stand-up. Randamentul obținut pe scenă este considerat ca fiind irepetabil. Ceea ce e adevărat. Doar că și irepetabilitatea asta este supraevaluată! Atăta timp cât nu faci decât să repeți niște chestii pe care le știi destul de bine, e greu să pretinzi că improvizezi atât de tare. Că dacă ai improviza ar ieși prost! Ai niște tipare în jurul cărora te învârți!

Atâta timp cât lumea va pune botul la "ca la țară", "live", "cu suflet", "din inima Bucovinei" etc. o să existe loc sub soare și pentru niște "handmaderi". Nu trebuie decât să se folosească algoritmii potriviți pentru a se ajunge la cei care, atunci când li se umezesc ochii, deschid și portofelul mai repede.

telefonul public

Voi mai știți primul Matrix? Filmul ăla făcut de doi frați, care sunt acum surori? Nu, nu o să bat monedă pe schimbarea de sex. Că nu e interesant. Sau filmul ăla în care oamenii erau baterii biologice pentru mașină? Fix cum hrănim noi algoritmii care să ne fure joburile de care ne plângem că sunt grele, stresante și fără sens? Epuizante, depresive, sumbre, toxice, monotone, istovitoare, frustrante, sufocante, dezumanizante, epuizante, descurajante și lista poate continua.

Ei bine, în primul rând Matrix era, printre altele, și un film de acțiune. Dinamic. De ce? Fiindcă Neo - pe numele din buletin Thomas A. Anderson - trebuia să alerge de la un telefon public la altul ca să își transporte mintea într-un loc unde se adunase toată spuma conspirației anti-Matrix din poveste.

Pentru generația care n-a văzut Better Call Saul, un telefon public arăta cam așa:

Relicve din astea încă mai există prin oraș! Și nici nu sunt coșuri de gunoi precum acesta.

 

Dar ele nu mai transportă infomațiile pe rețele... Iar protagonistul Matrix ar rămâne pradă agentului Smith dacă le-ar încerca.

 

Atenție chatgpt... Oamenii consumă tehnologia și o pun în vârful creațiilor lor artistice până în clipa când apare ceva nou, inovator, mai ușor de utilizat.

 

Există multe filme care abordează tema inteligenței artificiale de astăzi ca o chestie inovativă, excepțională, care ne poate înlocui ca specie chiar. Ce mi s-ar părea impresionannt ar fi o perspectivă post-inteligență artificială. O lumea în care AI-ul șade lipit de un perete digital suportând gunoiul celor care au iești la o țigară și-o cafea pe holul de la job-ul despre care se spune că va fi preluat de o altă inovație umană în materie tehnologică.

 

Căci dacă AI-ul sub forma actuală este vârful de performanță cognitivă la care se poate ajunge, atunci e un eșec al evoluției. Și va fi înlocuit precum a fost înlocuit telefonul public de cel mobil. 

despre eficiența telegramică în anunțuri

Eficiența în orice domeniu de activitate este esențială. Chiar și în comunicare. De aia există sintagma "ai înțeles ce am spus, nu?". A fost pricepută intenția comunicării, da. Dar tot sună ridicol dacă între ceea ce vrei să spui și ceea ce spui, de fapt, stă doar o prepoziție. Și nici nu te costă nimic să o adaugi în text: 

 

Eficacitatea asta telegramică nu ar mai fi necesară în clipa în care efortul intelectual și financiar este minim!

Dar, hei! Poate că odată cu saltul tehnolog al inteligenței artificiale poate chiar nu se mai caută oameni pentru angajare, ci direct structuri comerciale. Nu mai are niciun rost să cauți să încadrezi în muncă un membru al speciei Homo Sapiens dacă poți să găsești pe piața muncii direct un AI care să facă tot. Fără să se plângă că nu are zile de concediu.

Deci ce mai așteptați? Depuneți-vă CV-urile pe OLX, dragi AI-uri din lumea întreagă. Este vremea voastră.

cum să carieră

 Bă, voi când discutați despre carieră vă gândiți la salariul minim pe economie? Că angajatorul român cam la asta se gândește. Cum să te facă sclavul lui și să te plătescă așa încât să nu mori luna viitoare, iar tu să consideri că asta e și de viitor și e și de dorit. Că asta se numește carieră!

 

Bănuiesc că o carieră de "facturisă" reprezintă altceva față de facturistă de vreme ce jobul ăsta o să poată fi preluat de către un AI bine antrenat în câțiva ani: preia din SPV niște intrări urcate de un alt AI în SPV și le introduce în baza de date, iar pentru ieșiri exportă comenzi date de AI-ul agenților care merg la clienți. E un job care poate fi automatizat foarte simplu, iar AI-ul nu cere salariu! Doar energie elecrică din belșug. Și niște computere bune.

 

Dacă un angajator ține să menționeze cu majuscule că nu are nevoie de oameni care se găsesc "între joburi" atunci îți poți da seama că multă lume s-a cărat repede de acolo, deci "condițiile (alea) avantajoase" pe care le clamează în anunț nu-s atât de favorabile!

 

Mai trebuie să lucrați la comunicare, dragii mei. Căutăm "persoane tinere, cu entuziasm și poftă să se afirme într-un mediu dinamic, cu potențial să facă o carieră în domeniu. Condițiile sunt foarte avantajoase... N-a plecat nimeni de la noi în ultima lună! Ne mărim doar echipa. Sau: am avansat-o pe colega, căutăm una nouă pentru postul rămas vacant." Chestii din astea. Cum oamenii scriu în CV mizerii așa și voi în anunțuri.

 

Iar la interviu îl faci pe omul ăla să înțeleagă că e de datoria lui să vrea jobul ăla de "facturisă", nu că tu nu ai oameni care să vrea să rămână fiindcă e o slujbă fără perspective.

fără certitudini, viața e pustiu

Suntem ca specie - au explicat alții care au studiat oamenii mai bine - niște animale, care trebuie să se agațe de certitudini. Și se țin de ele foarte strâns, că altfel viața devine volatilă... Și e greu să trăiești cu gândul că, de fapt, nu știi nimic cu adevărat. E greu să pui la îndoială ce ai aflat într-o zi de la o sursă care până atunci ți-a oferit chestii de ajutor! E complicat să-ți spui că rețeta pe care o știai ieri nu e bună de nimic pentru noua situație care seamănă izbitor cu vechea situație, doar că are niște amănunte pe care le credeai neglijabile, dar iată că nu sunt!

Am observat deja în societate o relaxare cu privire la modalitatea în care este tratată carantina. Asta deja a dat vânt în pânze celor care „au știut ei de la început” că, de fapt, era o făcătură. Nimeni n-a luat în calcul versiunea conspiraționistă propusă de mine acum două luni, când am zis că ăștia o bagă pe asta cu boala fiindcă vine recesiunea. Acum recesiunea vine fiindcă boală, nu fiindcă e recesiune hai să o băgăm pe aia cu boala. Mă miră cum de nimeni nu s-a gândit la acest cover up al faptelor. Evident că nu aveam nicio dovadă și am zis să bag numai bățul prin gard.

Ce mă frapează e că toți cei care au certitudinea că boala e o făcătură nu au o explicație rațională pentru situația de ansamblu. Avem două puteri mondiale. Chiar trei. Și cu țările importante (alea pe care le știți deja) din UE patru... Unii sunt comuniști! Alții conduși de semidictatori... Alții se pretind democrați. Bă, cum se explică faptul că niște interese doctrinare și economice atât de divergente s-au pus de acord că virusul Covid-19 e periculos? De ce n-ar profita SUA de degringolada din China? Ieșind și spunând public: cetățeni, comuniștii mint cu nerușinare. Nu e niciun virus. Au doar niște probleme economice și dau vina pe o boală inexistentă! De ce nu vine măcar Rusia (al cărei premier se pare că a luat coronavirus) să ne zică: bă, capitaliștii de la New York au probleme economice și au creat o isterie nasoală. Nu mai aveți încredere în pretinsa lor democrație mincinoasă. De ce nu vine Germania și nu zice ceva de genul ăsta clar și răspicat?

Ceea ce știm cu certitudine e că peste tot pe planetă e lockdown! Mă rog, în lumea civilizată... Dacă noua formă de gripă era doar o biată veche gripă sezonieră, nu cred că economiile s-ar fi oprit atât de brusc. Iar dacă economia era cea gripată, iar lumea de la conducere a întors gripa asta către isteria Covid-19, ar trebui să fie măcar cineva care să pună cap la cap informațiile alea și să scoată la iveală concluzia asta! Dacă mi-a dat mie prin cap, de ce nu le dă conspiraționiștilor?? Ceea ce mă face să cred că ne aflăm în mijlocul unei pandemii pe bune. Trăim într-o lume în care cel mai indicat e să te ascunzi în buncărul creat pentru situații apocaliptice și să stai acolo până prin primăvara lui 2021... Un set de cărți și un abonament la Netflix te-ar putea ajuta când vine vorba de trecerea timpului.

Și, ca nu închei textul ăsta într-o manieră așa mai optimistă, vă mai dau o idee de conspirație: știți de ce o să vă oblige să purtați măști în incinte? Ca AI-ul să poate să învețe să recunoască pe cineva doar după privire! E un experiment mondial, vă zic io... LOL LOL LOL