Se afișează postările cu eticheta sclavie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sclavie. Afișați toate postările

marți, 5 mai 2026

vă invidiez, bă! (2)

Revin un pic la ce am scris ieri. Se spune despre secolul ăsta că dacă nu va fi religios, nu va fi deloc. Dar ce fel de religii a născut social media zilele astea e de necrezut. Fanatismul întru bolojan sau georgescu este un concept pe care nici măcar Kafka nu l-a anticipat! Doar dnul Eric Blair - care se semna George Orwell - a putut să prevadă în cartea "1984" astfel de demersuri.

Avem acolo un ins care are puterea să șteargă tot ce i s-a spus până într-un anume moment și să îmbrățișeze cu sinceritate contrariul. La fel și cei care astăzi practică antipesedismul de cumetrie. Personaje care se luptă de la tastatură cu psd, iar la concerte cântă în fața unui public adunat de politicienii psd pentru zilele nu știu cărui loc. Până mai ieri au înghițit cu toții broasca și au considerat că avem o guvernare "pro-europeană". Astăzi, au ieșit pe social media să apere austeritatea. Ah, de fapt, s-o ignore, fiindcă ei se luptă cu psd-ul. E ceva cuvios-spiritual aici: să-ți ignori foamea crezând că politicianul va revărsa asupra ta în viitor raiul pe pământ.

Oamenii pentru care iubirea față de un politician nu e grețoasă trebuie invidiați, din punctul meu de vedere. E la fel ca orice religie. Îți dă sens în viață. Altfel te ridici din pat să te duci la muncă știind că politicianul iubit veghează la interesele tale cum o făcea fratele cel mare.

Războiul este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranța este putere. Curat murdar, coane Fănică, dar umflăți-i!

duminică, 19 aprilie 2026

cel mai bogat om din babilon

 Există multă propagandă "motivațională" pe planetă. Toată lumea ține astăzi să ne spună faptul că doar de noi depinde să realizăm ceea ce ne propunem. Iar dacă nu reușim înseamnă doar că nu am făcut cum trebuie sau că am renunțat la o secundă de succes. Dacă mai stăteam o clipă și judecam drept, oportunitatea apărea și ne scăpa de chin.

Însă, propaganda "motivațională" din cartea lui George S. Clason, "Cel mai bogat om din Babilon", este aparte. Lumea o citește ca pe un manual, ca pe un îndrumar către bogăție. De fapt, e doar literatură. Ficțiune. Dar e literatura versetelor biblice, folosite ca un canon pentru conduita umană. Totul doar o pildă, totul doar o fabulă cu învățăminte. Nicio statistică, nimic să te bage în concret. Dragoș Pătraru recomanda cartea cu seriozitate acum câțiva ani. Or, dacă la o schemă atât de simplă s-ar rezuma îmbogățirea, atunci nu ar mai fi loc pe planetă de câți Elon Mușki și Bill Gheiți am avea pe cap de locuitor.

Căci schema e următoarea:

1. ia-ți un job din care să faci bani (să te întreții și să poți să pui și deoparte - asta fără să periclitezi viața de familie! dar nici să fii risipitor!);

2. în fiecare lună pune - timp de vreo 2-3-5 ani - deoparte 10% din ce câștigi la job (zeciuirea e și un concept biblic - dacă îmi amintesc eu corect - idee preluată de la Talmudul Babilonian);

3. după ce ai strâns destui bani, te apuci de investit în afaceri profitabile. Dar ai grijă să nu te lași păcălit de chestii iluzorii. Te duci să ceri sfatul de la oamenii cu bani, iar ei nu o să aibă altceva de făcut decât să te pună la masă ca pe un oaspete de onoare și să-ți povestească principiile investițiilor profitabile. Fiindcă așa funcționează lumea! Ăia bogați se foarte bucură atunci când vrei să le furi secretele.

Așa a agonisit și Arkad - cel mai bogat om din Babilon - averea lui. Era un simplu scrib, care căuta să se îmbogățească. Și, la un moment dat, la atelierul unde scribălea el toată ziua, a venit un cămătar. Nu, nu acel Nuțu - dresorul de lei și fraieri - ci Algamish. Și au făcut ei un pariu: dacă Arkad își termină la timp treaba pe care i-o dă (să pună pe tăblițele de argilă un text lung de lege), Algamish o să îi dezvăluie secretul banilor de aur. Căci banul de aur la ban de aur trage și păduchele la golan. Și i-a spus cele trei principii de mai sus, iar Arkad a început să facă bani. Mai mulți bani decât dacă ar fi rămas scrib. Când s-a reîntâlnit cu Algamish, ăsta a zis că îl pune administrator peste toate pământurile lui. Fiindcă așa angajezi oamenii. Vezi că au avansat puțin și gata. Te impresionează până la lacrimi și îi pui în fruntea bucatelor și pâmânturilor tale. Iar apoi le lași tot lor. Tot ce ai strâns, cu tot ce aduc și ei... Schemă clasică! Așa o să li se întâmple tuturor celor care încep să pună zeciuirea deoparte! Le vine moștenirea la pachet!

De asemenea, ca să combată unele îndoieli care apar oricui are niște neuroni activi, unul dintre personajele-narator face un mic artificiu silogistic. Ca ins care trăiește în lumea reală te întrebi și tu așa într-o doară: dacă tot orașul Babilon gemea de bancheri, cum de era sustenabilă viața? Or, ne spune protagonistul amintit că nu trebuie să ne sperie ideea fiindcă economia tot trebuie să meargă într-un fel sau altul... se vor construi ziduri, porți de aramă, se va face agricultură... Nu ni se spune și cine va face asta dacă toată lumea nu face decât tranzacții. E absolut stupid să crezi că toată lumea poate să câștige într-un joc în care prețul scade și crește în funcție de cerere și ofertă. Când nimic nu e stabil și omul nu e homo economicus așa cum pretind unii economiști manipulatori, atunci o să fie mereu și ipochimeni înfrânți.

Cea mai lipsită de sens noțiune din textul citit a reprezentat-o cuvântul "capital". Adică, ai pe de o parte un termen modern, iar pe de alta discuți despre sclavi ca despre ceva normal! Iar când credeam că, iată, am înțeles unde erau pierzătorii, a mai venit una... Sclavii își puteau răscumpăra libertatea. E la final o pledoarie pentru muncă care te înduioșează, nu alta. Și pentru umilință. Stăpâne, rogu-te, ia-mă pe mine că muncesc mult și sunt tânăr. Și învăț brutărie dacă este cazul. Ca Mitică Dragomir. După care ni se spune că nu toți sclavii au șansa asta, iar cei care ajung la munci brute - ridicarea zidului, săparea canalului de apărare - mor pe capete și nimeni nu combate acest fel de a fi al societății. Sclavii sunt suboameni. Și doar șansa îi scoate pe unii de sub tutela unor stăpâni sau îi pune sub stăpânirea unor indivizi care să îi trateze uman.

Pănă la urmă, e o iluzie să crezi că urmând un plan o să reușești să te îmbogățești! Normal că, dacă faci unele chestii pe care le citești, ai mai multe șanse să iasă ceva decât dacă trăiești haotic. Dar nimic nu e garantat!  Norocul îi ajută pe cei încrezători, dar ar trebuie să vedem și cimitirul: să vedem câți oameni încrezători în steaua lor nu au ajuns să se ruineze singuri. N-au crezut suficient în victorie!

sâmbătă, 18 aprilie 2026

cum să carieră

 Bă, voi când discutați despre carieră vă gândiți la salariul minim pe economie? Că angajatorul român cam la asta se gândește. Cum să te facă sclavul lui și să te plătescă așa încât să nu mori luna viitoare, iar tu să consideri că asta e și de viitor și e și de dorit. Că asta se numește carieră!

 
Bănuiesc că o carieră de "facturisă" reprezintă altceva față de facturistă de vreme ce jobul ăsta o să poată fi preluat de către un AI bine antrenat în câțiva ani: preia din SPV niște intrări urcate de un alt AI în SPV și le introduce în baza de date, iar pentru ieșiri exportă comenzi date de AI-ul agenților care merg la clienți. E un job care poate fi automatizat foarte simplu, iar AI-ul nu cere salariu! Doar energie elecrică din belșug. Și niște computere bune.
 
Dacă un angajator ține să menționeze cu majuscule că nu are nevoie de oameni care se găsesc "între joburi" atunci îți poți da seama că multă lume s-a cărat repede de acolo, deci "condițiile (alea) avantajoase" pe care le clamează în anunț nu-s atât de favorabile!
 
Mai trebuie să lucrați la comunicare, dragii mei. Căutăm "persoane tinere, cu entuziasm și poftă să se afirme într-un mediu dinamic, cu potențial să facă o carieră în domeniu. Condițiile sunt foarte avantajoase... N-a plecat nimeni de la noi în ultima lună! Ne mărim doar echipa. Sau: am avansat-o pe colega, căutăm una nouă pentru postul rămas vacant." Chestii din astea. Cum oamenii scriu în CV mizerii așa și voi în anunțuri.
 
Iar la interviu îl faci pe omul ăla să înțeleagă că e de datoria lui să vrea jobul ăla de "facturisă", nu că tu nu ai oameni care să vrea să rămână fiindcă e o slujbă fără perspective.

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Net țepe 2.0

Neavând o slujbă satisfăcătoare pierd foarte multă vreme pe site-ul bestjobs.ro - cel care se autopromovează ca având țepe - pardonm - job-uri pe pâine:

De vreo câteva luni, însă, site-ul care a înlocuit gemul cu job-ul are un fel de parteneriat cu o firmă care-mi umple căsuța de e-mail cu mesaje de tipul:






























Carevasăzică, făcând publice aceste texte suspecte comit un act care poate fi considerat drept infracțiune gravă și merită măcar un dosar penal dacă nu chiar timp petrecut la țuhaus! PLM, de ce ar pune cineva un astfel de text în fruntea unui e-mail care-ți propune de fapt să te ajute?! :| Aș vrea s-o văd și p-asta! Să ajung la mititica (la șobolan ca Elena Udrea) din vina acestei postări pe blog!

Apoi, observi standardizarea. Toate sunt construite pe același text principal, care variază în funcție de cine știe ce parametri. Proastă programare.

De fiecare dată ți se spune că ai fost selectat împreună cu alți fraieri - care au avut ghinionul să dea click pe opțiunea aplică la același job - de regulă, patru la număr... doar că slujba e în mai multe orașe inclusiv zona în care te caci tu dimineața. Nu mai spune!

După ce te-au convins că tu ești alesul și că ei nu vor decât să te ajute - doar că te trimit la închisoare dacă dai în vileag faptul că sunt atât de minunați! - nu-ți propun decât să le verși în cont un euro printr-un SMS la 1424. Tre' să halească și gura lor ceva! Organizație caritabilă. Bă, io nu vreau decât să lucrez! Ce e așa complicat să-mi faci legătura cu angajatorul? De când pănă când a devenit clasica utilizare a site-urilor de recrutare o metodă învechită, tu agățându-ți fraierii exact pe site-urile astea?! Nu e o contradicție în argumentație?!

Salariul e de fiecare dată ofertant: 700 - 1500 euro! Mișto! Dar în zona în care locuiești nimeni nu oferă mai bine de salariul minim pe economie decât dacă prestezi din greu ore suplimentare ca un sclav ce ești.

Unele e-mail-uri nu conțin textul în care ești rugat să donezi la fundația lor caritabilă un euro prin SMS. Dar... asta nu contează. Nu vor să te descurajeze imediat. Căci site-ul pe care te trimit este aranjat precum un cerșetor la poarta bisericii. Vrei să intri? Fii milostiv, creștine. O să ajungi în rai...

P.S. Trecem la rubrica „și altele” agramatismele: „operatorii” când în fapt nu trebuiesc doi i („organizatorii” se pune în alt context, nu în exprimări de genul „de către organizatori”)... am observat că problema i-urilor e o treabă serioasă în România. O să ajungem să scriem Româniia de frică să nu greșim. Și am mai observat un dezacord, dar mi-e lene să vi-l semnalez. Îl găsiți voi, e încadrat în roșu.

duminică, 20 septembrie 2015

Colegii lui Mănăstire îl sapă (2) - again! - îl sabotează

Nu de mult, pe vremea când Silviu Mănăstire se muta la postul B1 TV, îi atrăgeam antenție distinsului om de televiziune sub acoperire faptul că inșii de la burtieră nu fac față debitului de prostii pe care le rostește colegul lor. Nu știu cum se face, dar... plm tot la emisunea lui Mănăstire am depistat greșeala:


Se pare că toți dorm la B1 TV. Cred și eu... e greu să alegi între către și spre. Practic gradul de sclavie e același în toată fabrica. Același pentru toți. Așa că le punem pe ambele în aceeași propoziție... cuvintele astea două fac stau bine împreună. Ca Monica Macovei cu Silviu Mănăstire!

P.S. sapă = sabotează, prostule... știu.

joi, 1 mai 2014

Preludiul unei amăgiri

E 1 mai, ziua muncii. La noi se sărbătoreşte prin nemuncă. Ceea ce voiam eu să spun azi e că am fost oarecum uimit de cât de ieftin este un sclav online. Cât de repede se poate lăsa păcălit un om de o iluzie care oferă aceleaşi chestii mizere, dar numai că în porţii mai mici şi cică mai repede! Aceeaşi măgărie cu altă pălărie...

P.S. Alan McManus ne-a dezamăgit, contrazicându-ne pronosticul. Ieri a plecat cu tot cu pijamalele sale acasă!

P.P.S. Se pare că în finala de anul acesta de la Campionatul Mondial de Snooker îl vom avea pe Ronnie împotriva lui Mark sau a lui Nelu. Dacă e să îmi amintesc de finala de la Masters... aş zice Nelu. Dar acum să aşteptăm să nu facă Barry vreun pocinog şi să ne trezim cu el în finală... :))))