Dar ce s-a întâmplat cu ea? A înghiţit-o Novak Djokovic odată cu aerul pe care-l îngurgitează când imită peştele pe teren şi bolovănează ochii - de parcă ar dori să-i scoată din cap ca personajele de desenea animate (Tom/Jerry - din Tom and Jerry, The Mask sau Daffy - din The Looney Toones Show etc.) sau precum melcii, dacă vi se mai pare sugestiv - atunci când se pregăteşte să returneze.
Dacă Novak este amuzant, Rafael Nadal are o căutătură la orice partidă care sparge geamurile. Din păcate pentru dânsul nici privirea lui răutăcioasă şi nici ritualurile "satanice" pe care le practică de la brâu în jos... nu l-au ajutat să câştige. Poate l-au ajutat doar să îmbârlige o minge cu fileul... nenorocita a fost atât de îndrăgostită de plasă că s-a încârliga cu ea precum câinele cu căţeaua... Ghinionul nu s-a oprint, însă, aici! Ca în bancurile alea cu ţiganul care mangleşte din avion ceasul preşedintelui SUA, Rafa a rămas fără antivibratorul rachetei chiar pe terenul de tenis.
Djokovic a fost mai lucid şi a câştigat pe merit în două seturi (dublu 6-3) finala de la Miami. Cei doi ne-au oferit o partidă bună, însă fără vreo încărcătură emoţională aparte: cu vreun set decisiv şi tiebreak-uri câştigate la limită. Au fost şi schimburi interesante (ultimul dintre ele chiar spectaculos), am avut parte de o partidă plăcută, dar Novak a dominat de la cap la coadă! Nu s-a pus nicio clipă problema câştigătorului!
Ah, şi fraţilor! Vă rog eu frumos... mai atenţi cu discursurile! Nu înţeleg de ce se obişnuieşte ca la astfel de manifestări să vină nişte unii care nu spun nimic după nişte foi... Puneţi dracului pe cineva care le are cu textul să vă compună o poezie mai frumoasă. Am înţeles că Publicitate şi Relaţii Publice! Dar nu e de ajuns! Luaţi seama la umorul lui Na Li! Autoironizaţi-vă! Dacă tot nu spuneţi nimic... măcar faceţi-o într-un mod amuzant! Aşa e doar o altă înşiruire de vorbe despre nimic. Şi înşiruirile de cuvinte despre nimic nu ajută pe nimeni.
