Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările

vineri, 1 mai 2026

Joe Bell

Zvonurile social media sugerau că Mark Wahlberg și Mel Gibson sunt pe cale să colaboreze într-un proiect care să pună frână "mișcării woke"... de stânga... progresiste... etc.

Problema mea în clipa când am văzut mema aia era... și cu Joe Bell ce facem? Părea clar că e ceva greșit la istorioara cu pricina. Și aveam dreptate.

Filmul în care Mark Wahlberg îl portretizează pe Joe Bell este woke. Are la bază o narațiune bazată pe fapte reale în care un tată, care își pierde un fiu în condiții tragice, încearcă să răscumpere greșeala pe care a făcut-o neînțelegând nevoia copilului lui călătorind și predicând ideea de toleranță în școli.

Să mergi pe jos, împingând de un căruț pe autostradă, trăind din banii din donații e un demers pe care doar americanii știu să-l facă. Dar până la urmă nu poți judeca felul în care îndură un om impactul unui dezastru. Cert e că în clipa în care copilul său a ieșit din dulap nu l-a susținut deloc. Și cumva e și de înțeles! Felul cum a internalizat sinuciderea a dus la o decizie nebunească!

Era un ins care umblă pe câmpii, ars de soare, îndepărtat și de familia pe care încă o mai avea și pe care nu mai știa cum să o țină aproape, încercând să dea lecții de viață! Un personaj tragic, care nu avea cum să nu sfârșească tragic.

Nu e o poveste a unui succes, dar discută despre implicațiile emoționale ale unor probleme pe care societatea încă nu știe cum să le rezolve decent. Pe de-o parte sunt cei care spun că fără un pic de asprime în viață nu se pot clădi caractere puternice. Pe de alta sunt cei care spun să privim la cimitir. Doar fiindcă se bat unii cu cărămida în piept că au reușit să treacă peste duritatea socială și au răzbit în viață și sunt chiar mai bine decât dacă nu treceau peste acest botez al focului nu înseamnă neapărat că toți o să facă asta. Există o masă mare tăcută de oameni traumatizați care nu au reușit să își atingă potențialul fiindcă lumea a fost prea dură cu ei în clipele când erau cel mai vulnerabili.

Oricât am vrea să ne mințim, din păcate, încă trăim în junglă în capul nostru. Și supraviețuirea e tot ce contează. Se spune că generațiile care vin sunt din ce în ce mai fragede, că nu vor să muncească... Și multe altele. Și pe de altă parte vin studiile și spun că generațiile vechi au clădit o lume pe traume și pe sacrificii.

Nu o să știm niciodată unde e dreptatea. De unde tragem linie. Să dăm diplome de participare oricui sau să încurajăm competiția și să descalificăm pe oricine nu e îndeajuns de bun? 

miercuri, 3 mai 2023

haștag experiențe

Diagnosticul dat de observatorii societății consumerismului este cancer. Se automultiplică la infinit și, în același timp, păgubește organismul social: consumă resursele până la epuizare, intoxică aerul respirat de oameni și ruinează psihicul acestora.

Doctorii recomandă pacienților atinși de flagel: "Nu mai consumați atât de multe produse, îmbogățiți-vă viața cu experiențe". Propovăduitorii noului slogan al religiei mondiale uită (sau ignoră) faptul că însăși achiziționarea și utilizarea unui obiect reprezintă, în sine, o experiență. Dar, să trecem sub tăcere observația asta, și să privim termenul "experiență" cu semnificația pe care acești guru o atribuie cuvântului. Experiența este, prin urmare, un atribut al sufletului, având menirea să încarce bagajul cu amintiri al acestuia.

Vom pluti cu toții împinși spre cer de propulsoare cu uleiuri CBD și ne vom iubi în floating tanks în orgii culitare picante și dulci. Vom vizita paradisul din iad în restaurante all inclusive pe nisipuri fierbinți și ghețari. Ne vom da mâna și vom uita pentru câteva secunde tot în experiențe sexuale psihedelice. Săruturile noastre cu natura vor păstra amprente electrice pe buzele creierului nostru. Retina se va alimenta cu tușe suprarealiste trase de însuși Dumnezeu. În vinul adevărului se vor bălăci nimfe și ondine cu sâni mari și goi...

Nu vreau să fiu răutăcios, dar utopiile au avut mereu darul să arate frumos în cuvinte. Fiindcă vorbele - în anumite configurații și cu interpretarea adecvată - pot construi lumi de vis.

În realitatea pe care o trăim, însă, industrializarea "experinețelor" s-a produs deja. Unii dintre rabinii ce îndeamnă din convingere sinceră pe muritori către calea cea nouă nu văd asta. Alții doar ignoră neplăcerea și-și încasează banii.

Experiențele se consumă astăzi la fel ca produsele: vacanțe scurte și obositoare - unde te simți obligat să te bucuri, altfel de ce naiba ai plătit atât? - restaurante cu mâncare bună, spectacole de tot soiul, întâlniri de coalizare a grupului etc. Ca să-l facă pe omul zilelor noastre să coopereze, capitalismul îi promite că se ocupă de nevoile sale spirituale. Care se pot realiza doar prin consum mare de resurse, intoxicând aerul de respirat și ostracizând o parte din servitori. Căci evenimentele minore - să zicem, cina cu toată familia, jocurile cu nepoții etc. - deși utile pentru confortul psihic al omului devin banale în comparație cu noile "experiențe", care-ți promit sigur că vor fi de neuitat. Rutina banalizează cele mai frumoase aspecte ale vieții de familie, în sânul comunității și oriunde. Trăind în fiecare zi la fel, duci, de fapt, o existență care nu mai este interesantă. De câtă diversitate e capabil un individ mediu?

Și mai e și presiunea de afară, care îți spune că trebuie să schimbi aerul, să mai vezi lumea, să încerci și tu ceva recent... Ca apoi să te întorci vesel în rotița ta din cușca de șobolan domestic, ducând o eternă zi/săptămână (fix cum te învață societatea) și visând la clipa când vei putea să îți permiți câteva zile "de relaxare". Dar ai mai bifat o amintire. Nimic intim, doar încă un prefabricat bine promovat.

Nu plângeți. Iluzia asta va mai ține măcar o decadă. Până când i se va arăta cu degetul găunoșenia produsă prin autocolapsare. Creativitatea va trebui pe urmă pusă la lucru ca să născocească o iluzie și mai frumoasă. Poate că, în cele din urmă, tot așezând în fața lumii fațade din ce în ce mai somntuoase nici n-o să mai știm de fapt ce ne ține în viață.

luni, 31 decembrie 2018

Nu răspund la SMS...

Dap, a venit partea aia din an! În care trebuie să le spuneți în scris var cunoscuților (cu care nu mai aveți aproape nicio legătură) niște cuvinte banale, să știe că încă sunt în lista voastră de contacte... și că nu ați șters numărul:


Ce te faci însă când omul nu vrea să-i trimiți SMS:

Omul, după cum vedeți, e de-a dreptul furios: „nu mai deranjați cu sms nesimțite, contactați-mă...”! Așa că telefonați-i în noaptea de Revelion... în legătură cu anunțul de pe OLX!


Despre ăsta nu pot să spun decât că-i confuz rău. L-o fi prins petrecerea de Revelion abia în luna octombrie și era încă matrafoxat când a scris mesajul de mai sus. Nu-mi dau seama dacă el caută să se angajeze sau să angajeze pe cineva! Fiindcă nici dânsul nu răspunde la SMS, atunci sunați-l și întrebați-l dacă s-a hotărât!

P.S. Și fiindcă sunt un ins care controbăie prin cele mai ciudate locuri de pe internet... Iată ce urare super am găsit:


Happy New Air or Beer or whatever! Bye bye 2018!

miercuri, 25 octombrie 2017

Subtitrare - Review - S3 E3 - Cryogenics, Lightning, Not Reviewing

Subtitrare Review; Subtitrare Review S3 E3; Subtitrare Review S3 Ep3; Subtitrare Review S03 Ep03; subtitrare Review - Cryogenics, Lightning, Not Reviewing; subtitrare Review - 03x03; Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s3 e3; Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s03 ep03; Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s03 ep03; Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s03 ep03 download.
____________________________________________________________

Televiziunea e doar spectacol, dacă m-ați întreba pe mine, și e, fără dubii, singurul de care aveți nevoie.
____________________________________________________________

Poate că nu-i decât o chestiune de timp până ce emisiunea o să-mi oprească inima, probabil pe vecie.
____________________________________________________________

Nu există nimic în lume care să merite să fie împărtășit planetei în legătură cu criogenia, dacă nu o să vă mai văd pe voi doi niciodată!
____________________________________________________________

Există 90% la sută șanse să supraviețuiești dacă ești lovit de fulger. Asta înseamnă mai puțin de 100%.
____________________________________________________________

Există cam o șansă la un milion de a fi lovit de fulger. Dar, din nou, statistica asta se aplică doar oamenilor care nu încearcă dinadins să fie loviți de fulger, așa cum fac eu.
____________________________________________________________

În ceea ce credeam că vor fi ultimele mele clipe pe Pământ, m-am gândit la familia mea și la scheletul meu care părea în flăcări.
____________________________________________________________

Hei, Forrest, cum de nu ai făcut încă o recenzie cu privire la experiența de a fi lovit de mașină? E ciudat! În orice caz, cum e să fii păcălit?
____________________________________________________________

Se pare că întâi aprilie vine mai devreme anul ăsta.
____________________________________________________________

Chiar dacă oamenii de sus m-au presat să devin vice-președintele întregii rețele de televiziuni, eu am luptat pentru tine. Bănuiesc că oamenilor nu le pasă la fel de mult cum ne pasă nouă de această emisiune.
____________________________________________________________

Eu nu vreau să mă plimb prin lume. Nu vreau să fiu plătit! Vreau doar să lucrez pentru dl MacNeil (chiar dacă acum sunt în ghips din cauza unei recenzii cretine)!
____________________________________________________________

- Ăsta a fost cel mai ușor loc de muncă pe care l-am avut vreodată.
- Chiar așa?
- Mda. Am scris trei romane erotice sub pseudonimul Beverly LaFontaine dacă vrei să le cauți.
____________________________________________________________

Nu-s o fire prea sentimentală, dar, um... mă bucur că ai scăpat cu viață de emisiunea asta nebună!
____________________________________________________________

Acum aș avea totuși o critică de adus: farsa asta nu a fost cu adevărat credibilă, întrucât ce fel de univers ar fi atât de crud încât să lase emisiunea să fie anulată după ce eu am renunțat la familia mea? Haide!
____________________________________________________________

Descărcați subtitrarea pentru versiunea:

Review.With.Forrest.MacNeil.S03E03.720p.HDTV.x264-DEFiNE

luni, 27 aprilie 2015

Subtitrare - Review - S1 E3 - Pancakes; Divorce; Pancakes

Subtitrare Review, Subtitrare Review S1 E3, Subtitrare Review S1 Ep3, Subtitrare Review S01 Ep03, subtitrare Review - Pancakes; Divorce; Pancakes, subtitrare Review - 01x03, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s1 e3, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s01 ep3, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s01 ep03, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s01 ep03 download.

- Ce ai zice dacă aș fi căsătorit cu altcineva, o săptămână sau cât o fi... după care să divorțez de acea persoană... înțelegi tu...
- Uite, dacă ai venit aici pentru idei ca să îndulcești lucrurile, ai venit unde trebuie. Dar aici nu vorbim de ideea găsirii unei scurtături. Aici vorbim despre standardele pe care le-ai fixat singur. „Chiar dacă am să strig după ajutor... nu mă lăsa să renunț!”, corect? Cine a spus asta?
- Eu. A fost o frază tare stupidă!
____________________________________________________________
- Vreau să vorbim despre ceva.
- Bine.
- Trebuie să divorțăm. 
- Ha-ha. Bună gluma, Forrest. Deci vrei să-ți prepar băutura ta favorită, nu? Forrest? Tu chiar ești serios?
- Nu glumesc.
- Poftim? Ce tot spui acolo, te-ai lovit la cap?
- Divorțez de tine.
- Ce?
- Știu. Și pentru mine e la fel de greu. E mai greu decât mi-am închipuit!
- Dar ce te-a apucat acum? De ce vrei asta?
- De ce nu?
- Cum adica de ce nu? Ne intelegeam atat de bine acum...
- Poate ca se poate chiar si mai bine...
- Si mai bine? Deci te vezi cu vreuna!
- Nu, nu o fac. Ar fi fost mai simplu așa!
- Poate că e doar criza bărbatului la vârsta de mijloc. O rezolvăm împreună!
- De ce trebuie să existe neapărat un motiv?
- Forrest, ești dus cu capu’? Tre’ să existe un motiv!
- Nu mai căuta unul! Divorțăm!
- De ce?
- Am fost îndeajuns timp căsătoriți... a expirat căsătoria. Pe pachetul ei scrie că am depășit termenul de valabilitate. LOL!
____________________________________________________________
Eu și Suzanne am avut cea mai reușită căsnicie din istoria neamului MacNeil...

Descărcați subtitrare pentru versiunea:


P.S. Nici interviurile din ziua de azi nu mai sunt ce au fost... Mă întreb totuși dacă au fost totuși?!

miercuri, 12 iunie 2013

Nu! Eu nu sunt de acord...

Am citit articolul acesta şi nu am cum să nu am o reaţie la aşa ceva!

Mai demult Radu Alexandru ar fi numit ceea ce a scris dânsul: argument cancer. Pentru că spune că e foarte rău într-o familie din Vaslui sau la orfelinat deci să dăm voie familiilor gay să adopte dacă pot oferi de mâncare copiilor.

Chiar dacă familia ar avea un comportament exemplar... eu nu am convingerea că cel mai bun loc pentru un copil este într-un familie... "specială". Mai ales într-o ţară homofobă ca a noastră...

Discuţia despre familiile cu părinţi neoameni sau despre condiţiile jegoase de penitenciar dintr-un orfelinat românesc... ţine de altceva. Vorbim acum despre o ţară săracă sau despre gay... în general? Păi, în lumile civilizate, unde nu există astfel de probleme... cum argumentăm dreptul de adopţie al acestor familii?

Când amesteci lucrurile într-un asemenea hal de semeni cu vrăjitoarele din filme stupide nu ai cum să pari obiectiv. Aşa că mai bine te gândeşti de două ori înainte să cuvânţi pe teme delicate ca aceasta.

Uite România a rezolvat aproape totul şi i-a mai rămas problema adopţiei familiilor gay.

P.S. A nu se înţelege că am ceva împotrivă cuplurilor gay. Pot să facă ce vor... şi chiar să aibă dreptul de întemeiere a unei familii cu fiştoacă de la primărie. Mai ales că eu nu dau doi bani pe aşa ceva! Dar fără dreptul să adopte prunci. Să şi-i facă şi să-şi asume responsabilitatea pentru ei. Asta nu le pot interzice! Deşi şi aici putem discuta... dar e greu să interzici! Şi mie nu-mi place să interzic ceva ce natura nu interzice. :)

P.P.S. Aţi văzut că oamenii au o ură din asta cruntă când vine vorba de bărbaţii gay... că "se ard la căcău" şi o fi şi-o păţi. Femeile sunt mai puţin blamate (aş putea spune chiar deloc)... poate doar pentru că sunt curve - în sensul pe care-l descrie Mihai Radu. Adică... nu se fut şi cu ei... sau ele... cine poate şti...