mic tratat despre nemurire

Prima dată când m-a luat cu panică așa a fost prin 2009 când, stând pe pat și analizând cutele de pe tavan, am realizat că între 2000 și 2009 se scurseseră deja 9 ani! Unde și cum s-au dus?? Nouă ani!!!

Apoi, a fost ceva mai recent încă o fază în care m-a scuturat ca de friguri un gând că, în cele din urmă, sfârșitul vieții e doar moartea! Adică, frate, mori și gata! E o chestie la care mă gândisem de multe ori... dar nu la modul ăla. Că e gata.

Ar trebui ca astfel de idei să te facă să trăiești altfel, nu? Să riști totul sau măcar mai mult decât acum, să nu mai ții seama de părerile nimănui și să faci mereu ce crezi că e bine pentru tine. Să pleci în lumea largă dacă viața în cușca părintească nu te mai satisface.

Mă uitam și la meme alea de pe net care înfățișau galaxia sugerând că... uită-te cât de mic ești, frate! Iar Pământul e doar un punct în noianul ăla... o fărâmă de nisip.

Nimic din astea nu funcționează. Probabil chimia creierului e dereglată dacă nici măcar perspectivele astea nu au darul să pună lucrurile pe un făgaș al nepăsării. Ce contează? Nu contează! Bucură-te de toate căcaturile care ți se întâmplă, de nervii de la muncă și stresul cotidian... de tot ce te ține pe loc! Fiindcă te îndrepți către decădere și moarte. Iar asta e singura certitudine!

Multe povești vorbesc despre personaje care au căutat nemurirea. Una dintre primele povești ale umanității - cea care ne-a rămas de la strămoși - Epopeea lui Ghilgameș - a dat chiar numele unui proiect care își propune să aducă nemurirea în rândul elitelor financiare de pe Pământ. Cât succes are... nu știu. Cel puțin asta citeam într-o carte a lui Harari.

Există un serial în care se dezbat diferite forme de imortalitate. Cea mai interesantă reprezintă transferul minții în cloud. Mereu m-am întrebat dacă teleportarea nu omoară de fapt un ins, ca să creeze un ins identic în alt loc...

În cele din urmă, nu există o identitate clară a unui corp. Stările sunt alterate de la o clipă la alta, deși oamenii trăiesc un fel de continuitate a propriei conștiințe! Măcar alea sunt procese, să le spun așa, naturale. Să crezi că transferul propriei minți în cloud te-ar face imortal - ca și cum stările minții de la un anume moment dat te reprezintă 100% - e cam utopie. Ăla nu e sufletul așa cum sugera Michio Kaku. E doar o stare vremelnică prin care a trecut corpul tău la un moment dat. Oricât de mult ți-ar învăța computerul stările și să le simuleze perfect pe toate... nu poate să simuleze viața! El poate imita doar ce cunoaște. Nu avem un computer care să poată anticipa toate posibilitățile și să o aleagă statistic pe cea mai probabilă. Și chiar dacă ar exista un computer așa de capabil, atunci tot poate să fie greșită fiindcă nu e decât o probabilitate. Or, probabilitatea aceea nu reprezintă decât una dintre acțiunile posibile. Câteodată deciziile se iau la 2% din posibilități, fiindcă un creier nu lucrează rațional.

Și, presupunând că se găsește o cale la care să ne punem cu toții de acord că reprezintă nemurire, ce o să facem cu ea mai exact? Astrofizicienii care popularizează știința ne spun clar și răspicat... Universul - în mult timp de aici încolo - o să își consume energia! Și o să se stingă și el. Ce va face omul care a reușit cumva să păcălească moartea în clipa în care nu va mai avea de unde să preia energie? Căci viața fără energie nu există! 

din tată-n fiu

Taximetristul a fost dus de tatăl său la bibliotecă - "acolo în Piața Poligon, în centru" - iar acolo a prins drag de istoria României. Citea cu sârg despre domnitori: Ștefan cel Mare, Cuza, Vlad Țepeș... Până în clipa în care a prins avânt discursul său: "Citeam toate cărțile de două trei ori. Pe mine mă atrăgeau pozele". Se știe că o poză face deja cât o întreagă poveste așa că lectura omului era consistentă! Nu mai râdeți că voi nu ați înțeles nimic!

La rândul său, și-a dat fiul la școală. Și, pe lângă lucrarea de licență, studentul a avut parte și de practică în Statele Unite. A fost printre ăia 40 de discipoli de frunte. Numai 10 pe linie. Și acum așteaptă să fie chemat acolo. să i se facă repartiție pentru jobul pe care o să-l aibă. Cuvintele nu i se precipită, are un debit verbal bine susținut. Respirația nu i se taie. Nu stă pe gânduri, doar turuie. Parcă ar fi un tocilar fără discernământ. Fără niciun dubiu. "Știe să-ți demonteze laptopul până la ultimul șurub și-l montează la loc". E capabil. Și poate să găsească soluții de back-up la toate problemele pe care le întâmpină.

Angajatorii că câr, că mâr, salariu de doar 3000 de lei. Urât domnilor angajatori! Urât! Nu se procedează așa! Soluția sugerată din spate a fost, evident, Bucureștiul. Nu se duce el la București? Că deja are gagică acolo! Se mută, nu se măta el? Salariu de minimum 6000 de lei pe lună... Păi, tu știi ce poate face fiul taximetristul? E as în știința computerelor!

Are o cunoștință la Yazaki, care știe că se va desființa fabrica japoneză, dar că se va deschide o nouă mare întreprindere care produce panouri fotovoiltaice. Doar conducea Yazaki o să fie angajată la noua companie,  iar muncitorii o să fie nepalezi. De ce? "Vă zic eu... românului nu-i place să muncească Vine, semnează contractul, stă în perioada de training (2-3 zile), după care demisionează. E corect?

Dar stai! Că are un of și pentru angajatori! Adică, aceștia cer experiență. Ce lucru absurd și inventat recent. Iar fiul de 24 nu o are. Dar, vă spun, povestea taximetristului îl făcea să pară scoborând de pe cerul înstelar cu computere. Geniu. Nasa, Microsoft și Apple se vor bate în curând pe el dupa experiența de practică din State. Fiindcă așa funcționează lumea asta a bătutului pe insul valoros. Îl lași un pic ca pe un pește mare să se agațe mai bine în cârlig. Pe urmă îl tragi cu toată forța și cu un salariu baban la tine. Și nici nu ma scapă.

Ăștia aici îl consideră păduche. El merită cel puțin 6000 de lei pe lună. Doar așteaptă chemarea Americii! Aroganța nu-i șade în fire, dar uneori angajatorii sunt chiar nesimțiți!

Și-a adus aminte apoi că fiul ca fiul, dar el e baza. Păi, are o firmă de încălțăminte! Cu care iese la târg în weekend. Ce? Facturi și toate cele, mizilic. E expert și în contabilitate și plata impozitelor. Dacă nu se încheia drumul, aflam, poate, că e capabil să mute munții cu puterea minții lui chelioase.