descoji sau decoji?

O să ziceți că reclamă mascată sau iată încă un taliban al gramaticii! Crimă și pedeapsă lingvistică. Doar că - în conformitate cu legislația în domeniu - cică:

„Articolul 1

(1) Orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să fie corect din punct de vedere al proprietăţii termenilor, precum şi sub aspect gramatical, ortoepic şi, după caz, sub aspectul punctuaţiei şi ortografic, conform normelor academice în vigoare.

(2) Orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoţit de traducerea sau de adaptarea în limba română.

Articolul 2

În sensul prezentei legi, prin text cu caracter de interes public se înţelege orice text care, în cadrul unor atribuţii de serviciu, este afişat, expus, difuzat sau rostit în locuri publice ori prin mijloace de informare în masă, având ca scop aducerea la cunoştinţa publicului a unei denumiri, a unei informaţii sau a unui mesaj, cu conţinut direct ori indirect publicitar.” (Legea 500/2004)

Dar ce avem noi aici? Un ambalaj al unui produs comercializat în supermarketul Profi pe care un anume cuvânt aparținând limbii române curente este scris cu ortografie incorectă:

Până să mă intersectez cu un curs de fonetică a limbii române (am văzut o meme haioasă a cărei idee principală era: „Nu-l pune pe un vorbitor nativ să-ți explice cum sunt produse sunetele din limba proprie”), și eu am trăit cu impresia că forma corectă e „decoji”... Dar nu e așa! Corect se zice și se scrie „descoji”. Deci, în cazul ambalajului, a trebui să avem de-a face cu: „Arahide descojite, coapte și sărate”. Și, știți cum se zice, necunoașterea legii nu te absolvă de responsabilitate în cazul încălcării ei!

Nu mă înțelegeți greșit. Sunt sigur că toate limbile planetei nu sunt structuri fixe, ci dinamice și fluide precum apa. Se așază în martca tiparului de vorbire al unei epoci; iar dacă pentru anumite cuvinte pare mai naturală pronunția care duce la eliminarea unor sunete sau înlocuirea lor cu altele (din pricina unor confuzii pe care majoritatea vorbitorilor le fac - cuvintele contaminându-se între ele!), atunci și normele se schimbă. Nu mai trebuie să menționăm că însăși limba română a apărut ca urmare a vorbirii „greșite” (sau folosind pronunția locală) a limbii latine!

Mie îmi place totuși să remarc niște chestii. Cu umor, am putea chiar să susținem sancționarea entităților comerciale care nu au angajat un specialist în lingvistică în cadrul departamentului de ambalaje. Fiindcă ele sunt de interes public! Chiar dacă nimeni nu le citește cu adevărat...

Își mai amintește cineva cum era tratată „analfabeta aia de Dăncilă”? De ce nu se întâmplă la fel și cu lanțurile de supermarketuri?

Liceul în scara de bloc

Pe vremea mea (bă, iată că am îmbătrânit și eu)... aveam lângă liceu un băruleț căruia dirigul îi zicea „Cireșica”. Tot atunci căpătasem și un coleg care petrecea unele ore de curs acolo. După ce pierdea câteva ceasuri la mese, se întorcea printre pupitre și răspândea un perfect damf de alcool. Omul nu și-a căpătat faima direct pentru că puțea aiurea în timpul orelor de curs, ci ca urmare a unei razii a poliției la „Cireșica”. Prins în fapt, a mărturisit în fața camerelor de luat vederi de la Antena 1 că el avea ore vizavi, doar că emoțiile îl compleșiseră și a simțit nevoia să se relaxeze lingând la o sticluță de vodcă. Fără alcool, viața este greu. De atunci, profele de franceză, care veneau la noi suplinind titulara, purtau cu dânsul conversații de genul:

„- Pe tine te știu deja.

- De unde?

- Eh, ești celebru...”

Întrucât am revenit oarecum la statutul de licean (eh, mă alint și eu să cred că am încă 16 ani... fiindcă deja au trecut încă pe atât de atunci) am descoperit următorea foaie pusă pe la toate intrările de la Liceul „Panait Istrati” Brăila:

Adică, vedeți. E o treabă asumată. Are semnătură și ștampilă! D-na profesor Panait Gabriela (și director pe deasupra) n-a văzut nimic ridicol în a cere elevilor (în scris) să nu mai șadă în scările de bloc din preajma liceului în recreații. Că liceenii sunt niște ființe docile care imediat se conformează când li se cere ceva. Mai ales când o faci pe un ton de rugăminte! S-au dus vremurile când poliția hăitua elevii în baruri, acum o să-i alerge prin scările de blocuri ca să pună filmările pe youtube. LOL

Nu știu ce materie predă d-na Panait, dar nu s-a găsit în tot liceul ăla vreo profă de română care să observe că în textul de mai sus s-a strecurat o pârdalnică de virgulă care nu ar trebui să fie acolo??? Între regentă și completivă nu se pune virgulă! Eh, poate d-na Panait predă, precum d-nul Genunche, altă materie, nu limba română, deci d-na Andronescu are să o ierte pentru imprudența de a nu-și consulta colegele sau colegii de specialitate... Ce colege are și d-na Panait! Să n-o anunțe nimeni... Și n-a existat niciun elev mai isteț pe acolo? Putea merge în biroul doamnei director să o șantajeze! Dacă nu primește doar 10 până la absolvire, atunci o să divulge întregii școli proba care dovedește faptul că directoarea școlii este analfabetă... O să-i târască în noroi numele și reputația aia mică... dacă nu se conformează! LOL

P.S. Culmea e că, în calitate de oarecum licean, am în „clasă” un alt bețiv. Și ăsta e din ăla care, în clipa în care se îmbată, are tupeul să-i spună profei la telefon că el e „donator de spermă”, deci (așadar și prin urmare) nu poate să se deplaseze până la curs.

cutremurul de azi dimineață a venit din trecut...

...taman din luna mai (a.c. - în conformitate cu site-ul a1.ro)...

...și a făcut mari ravagii. A pus la pământ gramatica limbii române (nu mă miră... a avut o intensitate de 5,8 pe scara Richter și creierașul jurnaliștilor de evz.ro se dereglează de la șocuri mecanice):

P.S. Pentru cei care nu s-au prins... se pune cratimă între literele l și a doar în cazul în care urmează un verb predicativ la modul indicativ, timp perfect compus (l-a bătut, l-a violat, l-a cutremurat etc.). În cazul de față „la care” este o conjuncție și nu avem de ce despărți prin cratimă l de a.

Vânzătoare de articole contrafăcute?

Am avut un fost coleg când eram gestionar la o fabrică de pâine care remarca cu ironie că în întreprinderea cu pricina lumea avea o preocupare excesivă față de rebut... Și credeți-mă pe cuvând că am aruncat la gunoi o groază de pâine! Doar fiindcă se producea pâine în exces... Țin minte că prima experiență a fost destul de traumatizantă: adică am încărcat și împins serios toate pubelele alea din curte. LOL Așa colegul cu pricina s-a hotărât să-i facă o farsă unui fost coleg de-al său care se recomanda drept „cel mai tare frământător” - ce-o mai fi însemnând și asta. Așa că într-o noapte împricinatul s-a trezit cu un telefon misterios care-i anunța că o fabrică de rebut este interesată de serviciile unui frământător talentat și dedicat cum este el.

Prin urmare dacă e cu putință să fii frământător la o fabrică de rebut/uri... de ce nu ai putea fi și vânzătoare la un magazin de articole contrafăcute? Iată anunțul: Angajez vânzătoare magazin articole contrafăcute (pardon), am vrut să zic copii:

P.S. Probabil că d-nul Tony e de fapt un chinez, iar numele lui real este To Ni (precum Na Li, cine știe... poate sunt chiar rude). LOL

ca și cum ar fi corect

Întrucât dna Bianca Drăgușanu și-a corectat cu foarte mare promptitudine astăzi un invitat, care și-a permis să comită o cacofonie la dânsa în emisiune - cum, bă, te uiți la mizerii din astea?!!!! și mai pretinzi că tu ceri valoare!!!! LOL (nu, bre, sunt nevoit să halesc - atunci când sunt acasă - acolo unde privesc ai mei la televizor... și, prin urmare, mă intersectez involuntar cu emisiunea) - spunându-i că nu e frumos să spui „ca copil”, ci „ca și copil”... mi-am zis să mai pun și eu umărul la deșteptarea neamului!

Folosirea lui „ca și” este permisă în cazul în care după „și” urmează un cuvânt articulat: „eu ca și contabilul/primarul/vechiculul/mărul ăla am clacat”.

Nu sunt permise exprimările de genul: „eu ca și copil/contabil/preot/cărămidă/pisică/cămilă”. Oamenii - de teama de a nu comite o cacofonie - au început să folosească oriunde „și”... după orice „ca” utilizat. Au înfrățit aceste două părți de vorbire de parcă s-au născut siameze.

Iată că până și preferații lui Traian Băsescu - mai știți că am avut la un moment dat un președinte cu numele ăsta, care a spus că ar fi mai bine să avem chelneri și ospătari compentenți, ce atâția filosofi, bă?!!! - au dat în patima asta:

Nu-i mai urăm succes lui Gabriel în a-și găsi de muncă punând anunțuri pe site-ul OLX, căci nu credem că o să aibă noroc, dar măcar putem să-l sfătuim ca pe viitor să se exprime mai elevat. Poate dă de un angajator pretențios, care nu vrea să aibă în subordine un subaltern ce nu cunoaște bine limba pe care o vorbește de mic. Dânsul ar fi putut să uziteze o construcție lingvistică un pic mai adecvată: „Aș dori să mă angajez pe un post de ajutor de ospătar bla-bla-bla” sau „Aș dori să aplic pentru un post de ajutor de ospătar bla-bla-bla”...

Dar când ai un vocabular de servitor la masă, mai bine dai mai des pe la școală... decât să lucrezi de la 16 ani. Și mai înveți și tu că șansele să te angajezi urcând pe net un anunț precum ăsta de mai sus sunt nule...

ani de liceu, cu absențe la română

Știu că sunteți ocupați să-l plângeți pe rege - ce de regaliști de fațadă avem în neamul ăsta ipocrit! dacă vă fute grija să-i onorați memoria Regelui Mihai I nu trebuie să vă îmbulziți ca oile la racla defunctului ca să vă dea lumea la televizor sau să vă lăudați pe facebook de cât de regaliști sunteți, ci puneți mâna pe o carte autentică de istorie și citiți despre isprăvile celui care a fost în trecut conducătorul României! mai multă decență, că puteți să mergeți și să lăsați o floare la mormântul lui și cu discreție, fără spectacol dacă voi chiar considerați că omul acesta chiar a făcut istorie! - sau și mai ocupați să stigmatizați cu mândrie de oameni albi și puri pe cei cu probleme psihice doar fiindcă unul dintre ei a ucis cu sânge rece - ce se propune? să-i raportăm pe ăștia imediat că-s periculoși! să-i închidem... să nu-i mai lăsăm să umble printre noi... să-i punem la zid! câtă lipsă de umanitate și câtă ipocrizie în lumea asta! - buuuuuun, știu că sunteți ocupați cu lucrurile astea foarte importante, dar o să vă mai pun din nou un anunț. De data asta de pe OLX:

Doamna/Domnișoara Alexandra are o grămadă de experiență în lucrul cu cifrele și cu legile financiare, dar a lipsit la ora de limba română (ca domnul Liviu Pop). Cică are „14 anii” de experiență... Să nu fi văzut niciodată în toți acești 14 ani că nu e corect să folosești doi i peste tot pentru pluralul substantivului an? Oamenii au dat în boala i-urilor pe net. Neștiutori, ei cred că dacă pun peste tot doi i or să-și acopere incultura... Doar că așa se vede mai clar...

Omul cu titlul de pe burtieră de la B1 TV a rămas analfabet

Acest ins își sapă colegii de multă vreme. Despre dânsul am mai amintit noi aici pe vremea când îl făcea să pară analfabet pe Silviu Mănăstire. De data asta el a fost de serviciu la emisiunea lui Laurențiu Botin - Dialoguri incomode - difuzată duminică, 13 noiembrie 2016:

Cred că e important ca, dacă te declari „romândru” - sanchi, cică mândru că ești român - să cunoști în amănunt scrierea corectă în limba română! Mai ales dacă muncești într-o instituție mass-media! Asta înainte să cumperi doar produse românești ca să ajuți economia țării...

Revenind pe postul cu pricina... am observat că i-a atras cineva atenția omului de la titlu și s-a remediat greșeala: verbul „a fi” - la imperativ, pers. a II-a, sing., afirmativ are forma „fii”: FII ROMÂNDRU... sau cum mai vor cei de la B1.

Ați accepta un job de la un analfabet?

Deja problema i-urilor care se pun sau nu se pun unde trebuie să fie puse e ca și rezolvată. În sensul că o sesizăm, dar nu se mai poate face nimic în privința ei.

Acum a apărut o altă problemă: cea a cratimei.

a accepta - condițional, prezent, pers. a II-a, plural.

Am mai explicat fenomenul cratimei când vine vorba de construcții gramaticale de genul: ați plecat, ați acceptat, ați accepta, ați mânca, ați visa etc. Chiar dacă nu știi conjugarea verbului la perfecție, poți face mental următorul exercițiu: a îți accepta? Fiindcă acea pârdalnică de cratimă nu face altceva decât să-l înlocuiască pe î... Sună românește a îți accepta?

Dacă te zgârie pe creier și pe timpan când rostești o enormitate atunci e clar că e greșit să pui cratimă! Doar că oamenii de la resurse umane nu consideră important să cunoscă limba pe care o vorbesc de mici. Mă întreb ce altceva nu mai știu? Te pomenești că nici legislație?!

Cosmin Zamfirache de la Adevărul violează limba română cu cratima

Violul limbii române se practică pe online-ul românesc mai ceva decât se practică incestul în județul Vaslui!

E și mai jos în corpul textului, ca să nu se creadă că am eu ceva cu omul! Să-i explicăm marelui jurnalist, care semnează materiale ce se publică într-un ziar care se pretinde de calitate, când și de ce se pune cratima, fiindcă, așa cum vă puteți da lesne seama, el nu știe:

- voi ați stat - verbul a sta, la indicativ, perfect compus, pers. a II-a, plural; nu avem cratimă. Particula ați e de sine stătătoare. Nu e o comprimare a construcției a îți... voi a îți stat? Cum sună asta, nene Zamfirache?

- s-ar fi putut pune cratimă în cazul în care apărea o expresie de genul: a îți da demisia - se comprimă - a-ți da demisia.

Culmea e că în titlu... aceeași construcție e scrisă corect! Păi, ce făcuși, nene Zamfirache? Adică, nu ești sigur de lucruri elementare, dar, ca să te scoți, o dai o dată așa, o dată cotită... ca să nu greșești de două ori? Păguboasă strategie! Sau te-a făcut de baftă omul de la titlu?

Jurnalismul de intreprindere

Citesc din când în când Obiectiv - Vocea (tăcută) a Brăilei şi sunt mereu surprins de greşelile evidente şi banale pe care marile jurnaliste de acolo le comit. În ţara în care Traian Băsescu se chinuie să-l copieze pe Vladimir Vladimirovici, Ponta copiază lucrarea de doctorat şi marea procuroare Laura Kovesi face la fel ca Victor Viorel... ar putea părea ridicol să ne mai punem problema că nişte jurnalişti absolut necunoscuţi iau un comunicat de presă şi-şi pun numele în frunte ca şi cum ei au scris minunatul text.

V-am mai spus că la Obiectiv lucrează nişte jurnaliste foarte talentate în ale plagiatului: Cristina Dosuleanu ia comunicate de presă de la instituţiile de învăţământ şi le pune la ziar, iar Alina Mihai produce aceeaşi muncă, dar în legătură cu departamentul de relaţii publice de la Poliţie. Ei bine, tot la acest minunat ziar pe care-l citesc din când în când există o semi-jurnalistă - Rodica Perianu - care e trecută în caseta redacţională la partea tehnică. Din când în când - de regulă în weekend când lumea are alte planuri - femeia se sacrifică şi aşază numele propriu în fruntea comunicatelor primite de la felurite surse de informare.

Ca jurnalist trebuie să ştii măcar limba română cât mai corect cu putinţă. Că doar din scris se spune că-ţi câştigi existenţa. Limba pe care o foloseşti te ajută să cumperi şaorma. Nu produci nişte texte fenomenale cu multe bliz-bliz-uri şi floricele ca să meriţi aprecierea stilistică. Scrii dracu' un text banal şi incolor ca apa. Aşa că măcar scrie-l corect din punct de vedere gramatical. Ei folosesc, însă, altfel limba... şi mă refer la greşelile gramaticale (voi ce dracu' aţi înţeles?!). Bre, v-am mai spus, dar nu vreţi să băgaţi la cap! E întreprindere - cu î! Nu intreprindere!

P.S. Că aşa pot să-i spun şi eu lui Jenel Şogor să şogorească şi cu mine nişte texte de-ale lui şi pot şi eu să le dau la ziar... şi uite ce jurnalist sunt. Mai ales că, din ce am înţeles, la Palatul Copiilor... una dintre jurnalistele menţionate mai sus... ţine nişte cursuri.

Hip-hop şi-aşa!

Aţi ascultat ultimele piese urcate de Cheloo pe youtube? Dacă nu, am să vă anunţ că una dintre ele poartă titlul: „Statul e târfa cu care eşti obligat să te însori”. Ascultaţi cu atenţie:

Carevasăzică: „Nu vreţi să aveţi coşmarele mele”? Nu Cheloo... nu vrem să avem coşmarele matale mai ales că nu ştim ce sunt alea! Un coşmar limba română. Şi i-auzi ce zice acelaşi artist despre primarul „care este”: „Eşti un creator de linguri, citeşte almanahe/Treci la fapte că vei deveni primar de Bucureşti la noapte”:

Şi mai râdeţi de EBA pentru că nu ştie pluralul de la succes... Măi, copilaşi, corect este coşmarurile mele. Că pluralul de la coşmar este coşmaruri, după care îl articulăm.

Dacă unul din „vocaliştii” trupei a „comis-o din nou”... atunci se putea ca Ombladon să se lase mai prejos? Ascultaţi refrenul videoclipului de mai jos şi spuneţi-mi ce nu e în regulă:

Adicătele: „Ne descurcăm noi singuri/ Pe străzi şi-n intreprinderi”? Ce-or fi alea intreprinderi... habar nu am! Dar ştiu că acelaşi artist zice în felul următor: „Avem discoteci lângă biserici şi gabori care fură/ Primari cu patru clase, care nu ştiu limba română”:

Pare că ar vorbi cumva despre Vanghelie? Doar pare, nu? Din ce ştiu eu de pe la cursurile de economie... cică se zice întreprinderi, bre! De la a întreprinde... întreprindere!

P.S. Nu mă înţelegeţi greşit! Mi se pare, în mare parte, foarte corect ce spun Paraziţii, dar uneori modul în care scriu versurile... lasă de dorit. Mai ales că ei sunt exigenţi faţă de ceilalţi... Cum sună asta: Artişti cu mari pretenţii, care nu ştiu limba română?

P.P.S. O să vină unii şi or să spună... melodiile sunt urcate pe net de mai bine de o lună... acum te-ai trezit şi tu? Le ştiu de mult, dar nu am timp să scriu. Şi mi s-a părut important ca oamenii, care idolatrizează Paraziţii (că sunt unii care nu ascultă piese cu sigla Okapi pentru că a zis Cheloo: „Faci ocaca şi pipi” sau alte trebi' din astea!) să ştie... că şi Paraziţii sunt oameni şi pot greşi.

Mă fac manager de proiect... în cinci zile

Ţineţi-vă bine! şi vă rog frumos ca de sâmbătă să vă adresaţi cu dumneavoastră sau chiar cu Dumneavoastră pentru că aveţi în faţă un manager de proiect! Nu mai sunt un şomer oarecare, acum am şi cursuri! Şi sunt plătit pentru asta. Ba mi se asigură şi masa. Adică, voi vă daţi seama?

M-a sunat cineva care m-a şi consiliat... în vederea obţinerii unui loc de muncă: adică, mi-a spus să nu mai aştept să-mi vină pe mail ofertele de pe bestjobs şi ejobs... că cică să intru eu zilnic şi să caut... Apoi m-a invitat să pun eu întrebări, dar nu eram pregătit pentru subiect aşa că am zis că mi-e clar totul. Acum, adică vineri cred, m-a întrebat dacă nu cumva am găsit de muncă, dacă mai urmez vreun masterat ceva, dacă pot să fiu luni la restaurantul Iris's... etc. Eu am zis că da... deşi sincer poate că ar fi fost mai bine să refuz.

Prima zi a fost exact cum mă aşteptam. De ceva vreme am renunţat să-mi fac iluzii cu privire la anumite lucruri. Le iau aşa cum sunt, cu detaşare. Ştiu că eu am să reuşesc, sunt convins de asta... de aceea le măsor de la distanţă, iar dacă nu e de mine acolo prefer să mai aştept puţin. Ca să rezum: o zi plicticoasă, în care am aflat că există nişte site-uri specializate pe fondurile europene... ceea ce cred că ştiam deja (deşi nu le vizitasem şi nu am fost deloc interesat de aceste fonduri) şi... că fără banii mei nu pot să accesez un program din acesta. Ceea ce iarăşi ştiam.

În afară de faptul că am cunoscut nişte oameni noi, care şi-au expus acolo nişte probleme... şi că-mi dau masă şi bani... nu cred că am să câştig ceva din toată tevatura asta. Am să pierd o săptămână din viaţă stând cu privirea pierdută undeva către lămpile cu tablou examinând pereţii şi am să ascult - fără să fiu prea atent - ce spune cineva... care se recomandă a fi inginer. E o femeie la vârsta maturităţii care mi se pare mai plictisită de noi cei veniţi acolo și de ce i se întâmplă. Nu de puţine ori am văzut-o căscând, încurcându-se la acel laptop pe care-l deţine - dar pe care nu-l poate stăpâni în totalitate. Eu i-am şi spus femeii care spunea că trebuie să ne consilieze că în cinci zile nu te poţi face manager de proiect european, că nu vreau să-mi deschid o afacere. Şi că toată treaba asta e inutilă. Bine, nu am formulat-o în felul acesta, dar asta am lăsat să se înţeleagă. Eu sunt sătul şi de aceea nici nu mă mai pot indigna.

Ce am văzut acolo însă m-a făcut să cred totuşi că ceva nu e în regulă cu noi toţi. Oameni care se plângeau că nu mai au loc de muncă - deşi au lucrat ca ingineri şi nu păreau să fie nişte incompetenţi! - au declarat foarte clar că au zburat din schemă pentru că cei care îi ajutaseră să se angajeze au fost daţi afară! Căci e cu dus şi întors această modalitate de a-ţi găsi de lucru cu "pile". Apoi, mai era cineva care se simţea din toate punctele de vedere dezavantajată de faptul că se intră peste tot doar pe bază de relaţii, că se dau anunţuri în ziar doar de dragul de a se da anunţuri în ziar - că aşa prevede legea (doar în ideea de a se mima corectitudinea) şi că cei care au trecut de o anume vârstă deja nu mai au nicio şansă.

Şi cred că nouă la toţi ne place ceea ce se întâmplă! Faptul că avem pe cine da vina ne face să fim mai veseli cu noi, să fim mai blânzi (eu am încercat... nu mă vrea nimeni... ceea ce am făcut, dar... asta este!) cu noi. Apoi, celorlalţi care au putere de decizie consideră că lumea s-a obişnuit şi că "aşa merge sistemul"... dacă te opui oricum valului ai să te îneci într-un final! Şi vom fi tot mai plictisiţi de ce facem la muncă, tot mai sictiriţi că nu ne iese nimic... că viaţa trece pe lângă noi ca un tren cu viteza luminii şi ajungem la o vârstă la care nimic nu mai are niciun sens. Ştiam că sunt dintre toţi cei de acolo cel mai lipsit de experienţă - până şi fostul meu coleg de facultate, care s-a înscris şi el la acel curs - e mai experimentat... De aceea am fost şi cel mai tăcut: deşi m-a stresat faptul că "profa" a vorbit numai cu acel insuportabil "ca şi"... chiar şi atunci când nu evita o cacofonie! Şi-mi spunea că îmbunătăţirea din punct de vedere calitativ se exprimă în procente!... Asta n-ar însemna de fapt tot cantitate? Nu vreaun să spun că era prost pregătită, ci doar că nu era făcută pentru ceea ce realiza... că şi a fi prof... necesită un talent anume şi ca să ajungi aşa ceva doar pentru că nu mai există altă variantă înseamnă să-ţi iroseşti viaţa. Eu nu ştiu cât câştigă pentru chestia asta, dar nu merită...

Am văzut acolo şi lunatici ca mine aproape: cei care credeau că or să devină Abramovich sau Daniel Negreanu din afacerea cu pariuri online sau poker sau eu mai ştiu ce. Şi vorbea de 2012, de masonerie... de soia modificată genetic. De fapt, arăta cât de uşor de manipulat suntem noi cu toţii... Mă uimea! Or să ni se implanteze cipuri, dar nu cu 666... iar asta e o prostie! Că se iau în calcul şi simbolurile mistice... e doar pentru faptul că lumea are timp! Mult timp. Şi că aşa e omul. Trebuie să aibă parte şi de puţină magie! Autosugestie şi aşa mai departe. De dincolo. Avem nevoie să credem că viaţa asta nu e inutilă. Pentru că altfel la primul eşec... am alege să plecăm, chiar şi pe uşa din dos. Chiar şi dezonoraţi! Dacă tot nu contează... ce-mi pasă? La ce-mi foloseşte? Dacă la nimic... atunci bine, pa! Dar de fapt cipurile se pun pentru control! Şi se învăluie în misticism ca să pară derizoriu în faţa oamenilor cu minte şi care ar putea să facă opoziţie faţă de o astfel de fraudă. Poate că eu vreau uneori să-mi pierd urma. Să nu mai ştie nimeni de mine! Uite aşa! Mi s-a făcut mie să mă duc în India să studiez sanscrita şi să devin yogin. Şi să nu ştie nimeni de mine! Pentru că am o scârbă faţă de lume... aşa deşi nu mi-a făcut mare lucru. Doar instinctiv.
Şi în principal, ce mă interesează? Păi, uite ce fac eu: pierd o săptămână aflând că nu sunt chiar eligibil pentru a crea un proiect pe fonduri europene, că e de muncă şi cu aceste proiecte... şi că, de fapt, nu se face ceea ce trebuie cu banii europeni. Pentru dezvoltarea resurselor umane ar trebui în primul rând să se facă o cercetare de piaţă şi să se observe unde sunt locuri de muncă, ce se cere. Apoi să se facă anumite cursuri pentru calificare... nu să se realizeze cursuri aşa... "ca să ofere şanse în plus şomerilor pentru integrarea pe piaţa muncii". Aiurea! Dacă în urma acestor cursuri s-ar fi oferit şi un loc de muncă... atunci am înţeles rostul. Sau măcar o recomandare: băi, uite au acolo locuri de muncă în ceea ce ai absolvit aici! Aşa... e o cheltuială inutilă! Iar ăia de la UE ar cam trebui să ştie pe ce se duc banii lor! Şi să nu-i mai ofere. Că nu se crează locuri de muncă - ceea ce e cel mai important - ci ce fac specializări pentru nimic! Dacă tot pregăteşti cu intenţii bune pe cineva nu te apuci să-l înveţi să pescuască într-o baltă în care nu e peşte, pentru că n-o să priceapă rostul chestiei acţiunii cu pricina...

Ce vreau eu e de muncă. Şi bani pe măsură... Dacă se consideră că nu am făcut ce trebuie, să fiu penalizat. Aşa învăţ... aşa am să fiu mai atent. Şi niciodată nu am să spus: lasă mă că merge şi aşa. Dar când vezi că e tot aia şi când îţi iese bine şi când îţi iese prost, nu mai faci distincţia! Începe să nu te mai jeneze nici pe tine. Eu am înţeles filosofia că nu te aşteaptă nimeni să iei din nou startul dacă eşti dezlegat la şireturi şi s-ar putea să cazi rău pe parcurs, dar şansa... ar trebui să o aibă cu toţii. Pe când în lumea asta parcă nu e loc pentru nimeni, decât pentru frustraţi... şi oameni cu relaţii care spus las-o că merge şi aşa. Şi uite că în loc să plec de aici... scriu textul ăsta fără nicio valoare. Sper că s-a priceput ceva din ce am scris. Eu am să reuşesc. Sunt sigur de asta... Şi asta e ce contează! Numai bine... să vă adresaţi cu respect vă rog! :))))