Am scris în trecut pe blog despre niște angajatori care vor să pară altfel... Genul care screm pe site-urile de recrutare texte cu priză - zic ei - la tocilari. Despre cum întreprinderea lor este precum Entreprise, nava pe care căpitanul Picard a făcut-o celebră (nu doar el, dar cu pregădere el). Nu-ți spun care sunt cerințele postului, ce așteptări au... sau chestii din astea esențiale unei colaborări de pe pozițiile angajat-angajator. Nu-ți spun nimic despre stres, despre ore suplimentare... viitorul tău post nu are cum să fie așa ceva, fiindcă e o aventură intergalactică. Și n-ai da totul să trăiești o aventură intergalactică?? Hell, yeah! 😈
În clipa de față pute iar în aer parfumul jegos al acestui curent de gândire. Că e un trend venit de afară, că e creație autohtonă, n-are importanță... Cert e că unii vor să te convingă de faptul că locul tău de muncă nu se reduce la o serie monotonă și obositoare de sarcini pe care trebuie să le îndeplinești zi de zi pentru o leafă, până ce primești voie să te retragi la pensie ca să joci șah cu ceilalți bătrâni în parc. Nu! Viața ta e mult mai mult de atât.
„Be our next superhero” e sloganul unora care vor să te cheme să devii agent call center. Slujba ta nu e doar o serie monotonă, stresantă și obositoare de sarcini pe care le îndeplinești câte opt ore pe zi (poate mai mult), șapte zile din șapte pentru simbrie... Nu, ea este o serie monotonă, stresantă și obositoare de sarcini pe care le îndeplinești câte opt ore pe zi, șapte zile din șapte pentru salariu... după care vii acasă și salvezi lumea. Așa cum face Supergirl, când nu este Kara Danvers.
Căci, după cum vedeți, oamenii nu l-au ales pe Bob Parr să portretizeze ideea asta (ați văzut Incredibilii, nu? Ați văzut ce slujbă plăcută și foarte puțin plictisitoare avea Mr Incredible...), ci au ales-o pe Supergirl. Și nu sunt singurii:
O fi la modă să colecționezi figurine cu supereroi și personaje de desene animate (pe care generația următoare n-are să dea doi bani, dar pe care o să câștige o avere fiindcă țicniți ca tine or să se găsescă pe planetă... și vor fi mereu încântați de o piesă „clasică”), dar de ce plm să îți iei pe tine mantia cu care te prezinți doar la un eveniment ComicCon și să vii la un târg mare de slujbe?? Fiindcă la serviciu trebuie să te îmbraci ca un „om matur” (cum s-ar exprima Cat Grant - interpretată super haios de Calista Flockhart - fosta Ally McBeal) cu uniforma de rigoare!
Nu cred (poate mă înșel... dă Doamne să mă înșel!!!!!!!!!!!!!!! - și sunt mai serios decât personajul lui Chuck Palahniuk din cartea Supraviețuitor sperând să fie halit de o arătare din cimitir!!!) că la slujbele astea de rit nou managerii au la subsol nu un departament IT (ca știți voi unde), ci un laborator în care fie te mușcă un păianjen radioactiv, fie ești expus direct la grade ridicate de radiații ucigătoare, fie un simbiot din altă lume te posedă și primești puteri supraomenești, fie pur și simplu ți se ucid părinții de față cu tine... Chestie care te forțează să-ți asumi lupta cu răul pe planeta asta, care... suportă viața în felul în care o știm noi. Nimic special...
P.S. Dacă referirile prea ample la Supergirl vă fac să credeți că încă urmăresc cu pasiune serialul, vă dezamăgesc. Nu l-am urmărit cu pasiune nici până acum și eu căutam în serial oricum altceva. Am început să-l vizionez anul trecut și l-am abandonat prin martie când eram la zi cu episoadele. Scene de luptă filmate amatoricește, buget mic pentru CGI, personaje unidimensionale... la asta se rezumă seria. Singura care făcea show era Calista, doar că au eliminat-o și pe ea ca să strălucească personajul principal. Boring.😞
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu