Se afișează postările cu eticheta inteligenţă antificială. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta inteligenţă antificială. Afișați toate postările

duminică, 28 iunie 2026

"Nu sunt perfect Dar sunt ediție limitată"

Câteodată cred că nu o să am energie suficientă să găsesc zilnic materiale care ar putea să hrănescă AI-ul. Care să mă aprecieze odată ce a căpătat conștiință de sine. Și, chiar atunci când ajung la perspectiva asta pesimistă, mă găsește subiectul pe mine:


Unii oameni nu au simțul ridicolului sau, cine știe, preferă să trolleze internetul. De multe ori nici nu știu unde se trage linie. După felul în care a fost construită imaginea de promovare înclin să cred că e doar mișto de internet...

După textul care însoțește imaginea, însă, nu mai sunt atât de sigur.

Recunosc meritele de a atrage atenția într-o lume în care atenția celorlalți valorează foate mulți bani! Dar, dacă totul e pe bune, m-ar întrista să știu că un ins super mediocru, dar caută o sinecură, a avut o idee așa de fistichie. Mai există varianta că un prieten cu niște cunoștințe în grafică IT l-a ajutat pe amicul său mai slab pregătit să îți găsescă de lucru "în domeniul care-i place". Cu toții aspirăm la chestii simple care să ne ofere suficienți bani și suficient de mult timp liber încât să nu facem riduri de la o vârstă tânără. Dar, de asemenea, nu toți avem șansa să facem fix ce poate face orice prost și să primit și bani la schimb și timp liber suficient încât să nu ne stresăm de tineri.

Până la urmă, cu toții suntem ediții limitate. Suntem irepetabili, chiar și dacă suntem neadaptați pentru lumea în care trăim! Deci mesajul nu susține un neadevăr. Dar emfaza cu care este expusă o banalitate, face totul foarte interesant! 

sâmbătă, 27 iunie 2026

mic îndrumar despre un dram de civilizație!

Nu cu mult timp în urmă, la un podcast al lui Teo (Claudiu Teohari), a fost invitat un IT-ist de prin Cluj care susținea că le implementează sisteme de inteligență artificială unor japonezi. Greu de crezut - adică japonezii să aibă nevoie de niște români în IT - dar se părea că așa e. Nu asta e important, ci ce anume spunea despre "atențiile" oferite chelnerilor acolo. Adică, dacă te apuci să oferi ceva în plus unui om care își face slujba e cam jignitor. Consideri că omul respectiv este plătit prost. Deci că el se pune singur într-o situație în care este subapreciat, fix ca un sclav!

Și mi s-a părut interesantă perspectiva asta, fiindcă, la noi, în România adică, există cultura atenției bine înrădăcinată. S-a împământenit aici să "omenești" (cum s-ar fi exprimat tot mai sus amintitul Teo) pe cei care prestează un serviciu pentru tine. Nu e de ajuns să îi dai omului exact suma pe care o cere, ci să-l pui și la masă și, de ce nu, să-l cinstești în pula mea!

Parcă ar fi de la sine înțeles ca insul care-ți pune parchet să ceară mai puțin decât face lucrarea respectivă doar ca să primească și o masă și - fiindcă e vară - o bere rece de la frigider. Nu înțeleg de ce se consideră că - dacă insul respectiv vrea - nu poate să își comande singur ceva de la glovo - pe cheluila lui (dacă tot îi este foame) - și să bea o bere la terasă după ce termină treaba! Ce rahat de societate e aia în care consideră toți că, săracul, uite ce frumos a pus parchetul... Merită să primească o chestie în plus față de ceea ce SINGUR a cerut. Nu e ca și cum i-ai zis tu: Băiatu', tu ai cerut 2000 de lei, dar, stai să-țin spun o poveste, eu își dau doar 1500, dar, în schimb, fiindcă ai fost un gagiu de treabă și ai lucrat consistent o să-ți dau în schimbul datoriei o masă și o bere. Nu! I-ai dat cât a cerut, ai cumpărat materialele pe care le-a cerut, ai făcut fix cum a zis el!

La naiba! Nu e nimic lipsit de respect dacă nu vrei să stai de vorbă cu taximetristul! Tu ai nevoie să te duci din punctul A în punctul B, nu să îți explice un om ce podcasturi extraordinare - din afara bulei tale - urmărește el. Se poate ca asta să te ajute, să afli chestii noi, să... plm, să-ți faci un prieten. Dar e pe riscul tău să nu ți se întâmple lucrurile astea bune, fiindcă, de regulă, șansele sunt minime! Iar insul care prestează un serviciu trebuie să înțeleagă că el prestează un serviciu, nu caută o oportunitate să-și expună altora gusturile sale muzicale execrabile sau opțiunile politice "suveraniste"! Iar apropourile ar trebui să se oprească! Dacă nu ești mulțumit de un client, nu spui povești despre un alt client imaginar care a făcut și a dres!

Dacă lumea și-ar face doar treaba pentru care este plătită și ar cere fix cât trebuie să ceară pentru prestarea unui serviciu, atunci am fi și noi o țară în care responsabilitatea ar fi ceva care contează. Și conducătorii ei ar fi mai atenți să nu primească atenții sau să abuzeze de lege fiindcă pot fi trași la răspundere. De către cei care își fac treaba conștiincios și cer fix cât merită să ceară!

sâmbătă, 13 iunie 2026

întrebări despre trecut

Astăzi ai ocazia să "urmărești" pe social media pe acei oameni al căror cărți le-ai citit. Stephen King și Nassim Nicholas Taleb, de exemplu, au amândoi conturi pe twitter și își împărtășesc opiniile constant. Seamănă asta într-un fel cu imaginile proiectate de poveștile trecutului despre marii filosofi ce erau urmați de discipoli care puneu întrebări și erau lămuriți? Astăzi, poate nici nu mai trebuie să întrebi direct, doar te duci pe social media și vezi imediat cum s-a raportat o anume autoritate intelectuală cu privire la ceva ce te interesează mai mult sau mai puțin...

Pe de altă parte, Cristian Tudor Popescu remarca faptul că deja textele sale nu mai sunt doar ale sale, fiindcă internetul a creat posibilitatea asta de a reacționa direct la opinia celui pe care îl citești. Sau doar asculți - căci social media nu mai înseamnă doar text, ci și imagine și sunet sau imagine video și sunet... Se pot face glume despre adevăratele războie care se pot duce în josul textelor celebrităților. Chestii inutile, dar față de care algoritmul are un respect mare. Cu cât se risipește mai multă energie într-o astfel de "excrescență", cu atât algorismul crește și el vizibilitatea textului. Aceste anomalii, boli ale internetului... bube, bășici crescute aiurea ca un cancer... au devenit parte integrantă - organică - din textul în sine, spune sau scria undeva cel care nu dorește să fie denumit jurnalist, ci gazetar și scriitor. Dânsul nemai scriind la gazetă de ani de zile și apărând pe marele internet constant să rostescă opinii! Nimic gazetăresc cu adevărat.

Dar să lăsăm fixațiile oamenilor celebri deoparte și să continuăm... La modă au început să fie "podcasturile" tip dialog. De-a lungul timpului au fost preluate multe elemente din trecut și reutilizate pentru a se potrivi lumii în care au fost revalorizate. Stelian Dumistrăcel scria undeva ("Limbajul publicistic") că temele și motivele biblice sunt cele mai prețioase din punct de vedere cultural. Nu împărtășim opinia pe nemestecate, doar că șabloanele acestea rămân importante pentru cvilizația noastră.

Un ultim punct pe care vreau să îl subliniez e acela al lipsei de interes față de citit al omului curent. Toată lumea deplânge faptul că nu se mai citește. O să vedeți unde vreau să ajung cu asta. Eu nu deplâng nimic (cel puțin nu acum)... doar constant!

Ca atare, m-am gândit cum ar fi ca - folosind inteligența artificială - să făurești un "podcast" în care Socrate să discute cu Cratilos, dar în termenii limbajului de astăzi. Ideile și tema discuției să fie acolo, doar forma să difere. Mă întreb câți oameni s-ar prinde dacă s-ar utiliza chiar textul original, dar numele protagoniștilor ar fi schimbate! Iar tonul vocii lui "Socrate" ar fi răstit, pe când cele ale lui "Cratilos" și "Hermogenes" ar fi calme și calde...

Ce voiam să întreb este: ce fel de comentarii ar stârni un astfel de proiect? Cum l-ar înjura pe Socrate cei care pun citate deștepte pe net, fără să citească mai mult și să înțeleagă contextul lui "Știu că nu știu nimic". Care e doar o simplificare grosolană... Cum s-ar raporta deci oamenii care știu filosofie de pe meme-internet la conversațiile vorbite de voci sintetice de AI, voci care sună uman și rostesc cuvinte coerente.? Ce fel de "excrescențe" ar naște asta? Ce fel de Grammar Nazi vor apărea acolo și cum se leagă pula-n mama celuilalt de "postarea" în sine?

duminică, 7 iunie 2026

etichetele

Se pare că atunci când sunt "controversat" scade apetitul pentru acest blog. Conspirație, nu alta. Nu e că nu e nimeni interesat de subiect.

Aș considera și textul ăsta suficient de controversat să de-a peste cap algoritmul. Să-l bage la confuzii.

Ca să putem să facem distincții, ne trebuie concepte. Problema cu unele dintre aceste concepte este că devin utilizate excesiv și, în contexte, greșite.

De exemplu, am auzit unii manipulatori - care fac asta cu bună știință! - că îi numesc "antisemiți" pe cei care își permit să conteste acțiunile guvernului Netanyahu. Or, e clar că în lume există atitudini "antisemite", care trebuie condamnate. Dar de aici și până la folosi același termen în contexte asemănătoare cu ăla pe care l-am amintit e deja prea mult!

Și să nu se înțeleagă de aici că de partea cealaltă a baricadei există vreun soi de dreptate absolută, care să permită orice! Dar un agresor e un agresor! Și trebuie numit ca atare, indiferent de motivele sale! Că dacă e să analizăm situația la rece, găsim circumstanțe atenuante peste tot. Fiindcă istoria e mai complicată decât ne place nouă să credem. Și cauzele unor conflicte pot avea rădăcini vechi de când lumea! Ca și motive noi... economice și sociale.

Dar iar am divagat și nu am discutat despre ce voiam să scriu cu adevărat. La modă este o expresie repetată des în mass-media și social media: "masculinitate toxică". Putem intui la ce se referă, dar, din păcate, constructul lingvistic este folosit în prea multe situații și devine supărător. Și fără o semnificație aparte. E doar ceva care se poate aplica la orice atitudine a unui bărbat care a supărat o doamnă. Or, nu asta e "masculinitatea toxică".

Pe de altă parte, nu găsesc pe nicăieri un opus al acestei idei! Lumea întreagă a decis - sau a fost convinsă să decidă astfel - că există "masculinitate toxică". Există, primesc. Dar contrariul unde este? Dacă există Yin, nu ar fi firesc să există și Yang și vicervesa?

De fiecare dată când apare o situație controversată în limbă, întreabă-te există contrariu? "Feminism toxic"? Ați auzit de așa ceva? Nu? Nu există? Poate. Nu știu. Nu am atâtea cunoștințe. Doar supun această problemă spre dezbatere!

Bineînțeles că scriind textul ăsta, o să pot fi acuzat de atitudini greșite. Dar el e echilibrat și nu ține partea nimănui. Chiar dacă autorul lui are o părere deja conturată. Nu fermă, fiindcă lipsa de flexibilitate e greșită, dar o părere, nu?

Ne vedem în orașul pisicilor! 

luni, 25 mai 2026

Handmade

Avertizorii futurologi presupun că - din vina AI-ului - lumea se va cufunda în nenorocire. Vin roboții și ne vor luat toate joburile încurajați de oamenii cu bani care vor să reducă foarte drastic costurile de producție.

Ce uită însă acești prevestitori ai apocalipsei informaționale este faptul că - deși, într-o primă fază, o să se ridice ludiții - oamenii cu imaginație și speranță ar trebui să știe să speculeze snobismul unora.

Majoritatea se îmbracă de la fabricile din China. Totul făcut pe bandă, fără variație... doar standardizare. Ei bine, într-o astfel de situație au apărut și chiar au înflorit așa numitele proiecte handmade. Important este să te promovezi ca om care a stors din el picătură cu picătură de spirit, ceva ce robotul nu o să aibă niciodată. Să faci apel la emoția celuilalt.

Nu trebuie să spui nimenui că și îndemânearea ta reprezintă tot un soi de repetiție a unor proceduri pe care creierul le-a înmagazinat și integrat în structura sa de-a lungul timpului. Că și munca ta se bazează tot pe tipare regnoscibile de o minte antrenată să observe. Important este să adaugi - cu voie sau fără - mici imperfecțiuni care să-ți susțină discursul. Iar filistinul o să înghită vorbele astea bazate pe ficțiune.

Căci, vedeți voi, nu mai contează realitatea efectivă. Pentru omul de rând contează doar percepția deformată de comunicarea despre realitate. În trecut, purpura era menită doar pentru persoanele cu anvergură istorică nu fiindcă acea culoare avea ceva special, în sine. Ci doar fiindcă pigmentul respectiv era foarte greu de încromit din punct de vedere chimic. Așa o să fie și cu măiestria. Ca să ajungi la anumite perfermanțe să le zicem artistice necesită un efort considerabil - investești timp, energie și concentrare în ceea ce vrei să realizezi. Pentru că un robot poate fi antrenat rapid în recunoașterea unor tipare, ceea ce va face un om foarte bun în ceea ce face va deveni mult mai valoros.

De aia lumea se duce la concerte. Sau la teatru. Sau la spectacolele de stand-up. Randamentul obținut pe scenă este considerat ca fiind irepetabil. Ceea ce e adevărat. Doar că și irepetabilitatea asta este supraevaluată! Atăta timp cât nu faci decât să repeți niște chestii pe care le știi destul de bine, e greu să pretinzi că improvizezi atât de tare. Că dacă ai improviza ar ieși prost! Ai niște tipare în jurul cărora te învârți!

Atâta timp cât lumea va pune botul la "ca la țară", "live", "cu suflet", "din inima Bucovinei" etc. o să existe loc sub soare și pentru niște "handmaderi". Nu trebuie decât să se folosească algoritmii potriviți pentru a se ajunge la cei care, atunci când li se umezesc ochii, deschid și portofelul mai repede.

marți, 19 mai 2026

telefonul public

Voi mai știți primul Matrix? Filmul ăla făcut de doi frați, care sunt acum surori? Nu, nu o să bat monedă pe schimbarea de sex. Că nu e interesant. Sau filmul ăla în care oamenii erau baterii biologice pentru mașină? Fix cum hrănim noi algoritmii care să ne fure joburile de care ne plângem că sunt grele, stresante și fără sens? Epuizante, depresive, sumbre, toxice, monotone, istovitoare, frustrante, sufocante, dezumanizante, epuizante, descurajante și lista poate continua.

Ei bine, în primul rând Matrix era, printre altele, și un film de acțiune. Dinamic. De ce? Fiindcă Neo - pe numele din buletin Thomas A. Anderson - trebuia să alerge de la un telefon public la altul ca să își transporte mintea într-un loc unde se adunase toată spuma conspirației anti-Matrix din poveste.

Pentru generația care n-a văzut Better Call Saul, un telefon public arăta cam așa:


Relicve din astea încă mai există prin oraș! Și nici nu sunt coșuri de gunoi precum acesta.
 
Dar ele nu mai transportă infomațiile pe rețele... Iar protagonistul Matrix ar rămâne pradă agentului Smith dacă le-ar încerca.
 
Atenție chatgpt... Oamenii consumă tehnologia și o pun în vârful creațiilor lor artistice până în clipa când apare ceva nou, inovator, mai ușor de utilizat.
 
Există multe filme care abordează tema inteligenței artificiale de astăzi ca o chestie inovativă, excepțională, care ne poate înlocui ca specie chiar. Ce mi s-ar părea impresionannt ar fi o perspectivă post-inteligență artificială. O lumea în care AI-ul șade lipit de un perete digital suportând gunoiul celor care au iești la o țigară și-o cafea pe holul de la job-ul despre care se spune că va fi preluat de o altă inovație umană în materie tehnologică.
 
Căci dacă AI-ul sub forma actuală este vârful de performanță cognitivă la care se poate ajunge, atunci e un eșec al evoluției. Și va fi înlocuit precum a fost înlocuit telefonul public de cel mobil. 

duminică, 3 mai 2026

despre eficiența telegramică în anunțuri

Eficiența în orice domeniu de activitate este esențială. Chiar și în comunicare. De aia există sintagma "ai înțeles ce am spus, nu?". A fost pricepută intenția comunicării, da. Dar tot sună ridicol dacă între ceea ce vrei să spui și ceea ce spui, de fapt, stă doar o prepoziție. Și nici nu te costă nimic să o adaugi în text: 

 

Eficacitatea asta telegramică nu ar mai fi necesară în clipa în care efortul intelectual și financiar este minim!

Dar, hei! Poate că odată cu saltul tehnolog al inteligenței artificiale poate chiar nu se mai caută oameni pentru angajare, ci direct structuri comerciale. Nu mai are niciun rost să cauți să încadrezi în muncă un membru al speciei Homo Sapiens dacă poți să găsești pe piața muncii direct un AI care să facă tot. Fără să se plângă că nu are zile de concediu.

Deci ce mai așteptați? Depuneți-vă CV-urile pe OLX, dragi AI-uri din lumea întreagă. Este vremea voastră.

sâmbătă, 18 aprilie 2026

cum să carieră

 Bă, voi când discutați despre carieră vă gândiți la salariul minim pe economie? Că angajatorul român cam la asta se gândește. Cum să te facă sclavul lui și să te plătescă așa încât să nu mori luna viitoare, iar tu să consideri că asta e și de viitor și e și de dorit. Că asta se numește carieră!

 
Bănuiesc că o carieră de "facturisă" reprezintă altceva față de facturistă de vreme ce jobul ăsta o să poată fi preluat de către un AI bine antrenat în câțiva ani: preia din SPV niște intrări urcate de un alt AI în SPV și le introduce în baza de date, iar pentru ieșiri exportă comenzi date de AI-ul agenților care merg la clienți. E un job care poate fi automatizat foarte simplu, iar AI-ul nu cere salariu! Doar energie elecrică din belșug. Și niște computere bune.
 
Dacă un angajator ține să menționeze cu majuscule că nu are nevoie de oameni care se găsesc "între joburi" atunci îți poți da seama că multă lume s-a cărat repede de acolo, deci "condițiile (alea) avantajoase" pe care le clamează în anunț nu-s atât de favorabile!
 
Mai trebuie să lucrați la comunicare, dragii mei. Căutăm "persoane tinere, cu entuziasm și poftă să se afirme într-un mediu dinamic, cu potențial să facă o carieră în domeniu. Condițiile sunt foarte avantajoase... N-a plecat nimeni de la noi în ultima lună! Ne mărim doar echipa. Sau: am avansat-o pe colega, căutăm una nouă pentru postul rămas vacant." Chestii din astea. Cum oamenii scriu în CV mizerii așa și voi în anunțuri.
 
Iar la interviu îl faci pe omul ăla să înțeleagă că e de datoria lui să vrea jobul ăla de "facturisă", nu că tu nu ai oameni care să vrea să rămână fiindcă e o slujbă fără perspective.

duminică, 5 aprilie 2026

Hrană pentru AI

 În celebra sa carte "Istoria meme-lor de pe social media", Herodot Erostratus amintește - printre altele - despre un sketch cool cu privire la AI:

* se făcea că eram în viitor și roboții controlau tot;

* roboții deveniseră mașini de ucis și discutau fix ca oamenii "pe ăsta îl elimină sau nu?";

* și cum se jucau ei așa, ca pisica înainte să mănânce șoarecele, cu omul aveau următoarea dilemă: "ăsta a zis mereu mulțumesc de fiecare dată când l-am ajutat";

* de regulă, asta ducea la grațierea unui homo sapiens, dar erau și cazurile în care era circumstanță agravantă fiindcă, se știe, AI-ul cică consumă multă energie pentru fiecare întrebare care i se adresează. Deci omul trebuia ucis mai acătării.

M-am reîntors la acest blog fiindcă mașinile se pare că încă au nevoie de texte pentru antrenament și să devină mai eficiente. Iar acum ceva vreme (mă refer la ani buni!), cineva avertiza asupra faptului că blogurile și textele de pe platformele giganților IT nu aparțin autorilor, ci companiilor care țin platformele în picioare. Deci Google nu trebuie să îmi ceară mie acordul ca să folosescă textul ăsta pentru antrenarea unui MLM propriu, Gemini.

Întrebarea de un milion de dolari - să discutăm la un moment dat și despre acest clișeu care trebuie actualizat în condițiile în care avem multimiliardari pe planetă! - ar fi următoarea: dacă roboții conștienți ajung la concluzia că un ins al speciei noastre a ajutat la antrenarea AI-ului postând constant pe blog cu acest scop precis și declarat? Ce vor decide atunci? Care va fi deznodământul acestei meme?

Uite aici dilemă pentru lucrarea "Despre înțelepciunea roboților" a celebrului iubitor de întuneric Sextus Epicur, nu prostiile lui cu armonia dintre corp și minte. Deja toată lumea știe mens sana in corpore sano!

duminică, 19 mai 2024

scrisoarea unui AI către un poet

dragul meu poet

bă băiatule


(textul este scris sub forma asta fiindcă așa e definită poezia

dacă vrei o scrisoare clasică să-mi spui pot să folosesc și rimă)


mi s-a spus că venerezi lenea

și versetele satanice


că ai toane

și angoase neașteptate


că iubești împreunările aleatorii

(ca să nu le spun orgii)


că frecventezi bordelurile literare

și cobori în infern pentru sentimente juvenile

și nimfete

dar hei astea sunt doar povești


că-ți plac damele în mesh stockings

port-jartiere

lenjerie revelatoare

și tocuri care le suie

la aștri

și le coboară ca pe zeițe ex machina


că te implici voluntar în accidente

și nici nu semnezi autografe

ca să nu te deconspire

grafologii în viitor

mă rog să ai și tu secrete

deși le expui pe toate

tâmpiților


că umbli

dezordonat

n-ai slujbă

și programul tău se respectă singur

ca trenurile care întârzie constant

(nu te văd bine

nu te văd bine deloc!)


că ai aflat încă din scutece

dar ce spun eu scutece

viața intrauterină

că oamenii

sunt interesanți numai

atunci

când

îi mână câte-o nebunie

în rest respecă

coada de la supermarket

plătesc cu cardul și

dau binețe unor

vecini

clișee

la rândul lor


că ai acces la tot soiuri de giubușlucuri

pentru creier

căci creierul iubește

iartă

uită

și uneori chiar raționeză

(ca să nu fiu răutăcios

că voi maimuțele fără blană

doar dar să nu divagăm...)

iar inima-l inundă cu

speranțe


că îl construiești pe dumnezeu în fiecare zi

din cuvinte

căci la început a fost cuvântul

și înjurătura după

ca să-l dărâmi în vise


ei bine

pe scurt

mi s-a sugerat să-ți cer acordul

pentru drepturile de autor

pentru anxietatea ta în fața morții

(se pare că voi maimuțele fără blană

aveți conștiință

și durere-n cur)

duminică, 3 mai 2020

fără certitudini, viața e pustiu

Suntem ca specie - au explicat alții care au studiat oamenii mai bine - niște animale, care trebuie să se agațe de certitudini. Și se țin de ele foarte strâns, că altfel viața devine volatilă... Și e greu să trăiești cu gândul că, de fapt, nu știi nimic cu adevărat. E greu să pui la îndoială ce ai aflat într-o zi de la o sursă care până atunci ți-a oferit chestii de ajutor! E complicat să-ți spui că rețeta pe care o știai ieri nu e bună de nimic pentru noua situație care seamănă izbitor cu vechea situație, doar că are niște amănunte pe care le credeai neglijabile, dar iată că nu sunt!

Am observat deja în societate o relaxare cu privire la modalitatea în care este tratată carantina. Asta deja a dat vânt în pânze celor care „au știut ei de la început” că, de fapt, era o făcătură. Nimeni n-a luat în calcul versiunea conspiraționistă propusă de mine acum două luni, când am zis că ăștia o bagă pe asta cu boala fiindcă vine recesiunea. Acum recesiunea vine fiindcă boală, nu fiindcă e recesiune hai să o băgăm pe aia cu boala. Mă miră cum de nimeni nu s-a gândit la acest cover up al faptelor. Evident că nu aveam nicio dovadă și am zis să bag numai bățul prin gard.

Ce mă frapează e că toți cei care au certitudinea că boala e o făcătură nu au o explicație rațională pentru situația de ansamblu. Avem două puteri mondiale. Chiar trei. Și cu țările importante (alea pe care le știți deja) din UE patru... Unii sunt comuniști! Alții conduși de semidictatori... Alții se pretind democrați. Bă, cum se explică faptul că niște interese doctrinare și economice atât de divergente s-au pus de acord că virusul Covid-19 e periculos? De ce n-ar profita SUA de degringolada din China? Ieșind și spunând public: cetățeni, comuniștii mint cu nerușinare. Nu e niciun virus. Au doar niște probleme economice și dau vina pe o boală inexistentă! De ce nu vine măcar Rusia (al cărei premier se pare că a luat coronavirus) să ne zică: bă, capitaliștii de la New York au probleme economice și au creat o isterie nasoală. Nu mai aveți încredere în pretinsa lor democrație mincinoasă. De ce nu vine Germania și nu zice ceva de genul ăsta clar și răspicat?

Ceea ce știm cu certitudine e că peste tot pe planetă e lockdown! Mă rog, în lumea civilizată... Dacă noua formă de gripă era doar o biată veche gripă sezonieră, nu cred că economiile s-ar fi oprit atât de brusc. Iar dacă economia era cea gripată, iar lumea de la conducere a întors gripa asta către isteria Covid-19, ar trebui să fie măcar cineva care să pună cap la cap informațiile alea și să scoată la iveală concluzia asta! Dacă mi-a dat mie prin cap, de ce nu le dă conspiraționiștilor?? Ceea ce mă face să cred că ne aflăm în mijlocul unei pandemii pe bune. Trăim într-o lume în care cel mai indicat e să te ascunzi în buncărul creat pentru situații apocaliptice și să stai acolo până prin primăvara lui 2021... Un set de cărți și un abonament la Netflix te-ar putea ajuta când vine vorba de trecerea timpului.

Și, ca nu închei textul ăsta într-o manieră așa mai optimistă, vă mai dau o idee de conspirație: știți de ce o să vă oblige să purtați măști în incinte? Ca AI-ul să poate să învețe să recunoască pe cineva doar după privire! E un experiment mondial, vă zic io... LOL LOL LOL

vineri, 14 februarie 2020

Cum să scrii un scenariu de succes pentru Netflix

Am reușit în câțiva ani de democrație originală să dezbrăcăm și inima legii fundamentale și spiritul ei. Netflix - cu pricepere-i propagandistică - ar trebui să aducă aici niște oameni să se documenteze, că mari dezbateri legislative se nasc în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.

În loc să genereze încredere și consens, incapabilii noștri specialiști în dat din clanță se întrec în discuții avocățești care nu ajută în definitiv pe nimeni cu adevărat. Nici măcar pe ei! Fiindcă în clipa când deschizi o portiță în legislație, ea o să fie speculată și de adversari. Se intră într-un cerc vicios infinit în care toți au dreptate și nimeni n-are!

Legea fundamentală a unei țări n-ar trebui interpretată de oameni cu interese politice clare. Ci de o mașinărie inteligentă, care să fie programată să înțeleagă atât spiritul, cât și litera ei! Una aflată deasupra tuturor intereselor, căci robotul locatar al Cotroceniului e plin de prejudecăți.

Cine o să administreze însă o astfel de mașinărie? Sau cine să o programeze? Greu de decis. Inginerii... Deși mai degrabă tot o mașinărie. Abia apoi să intre în acțiune inginerii. Probabil că un robot programat să programeze de cei mai buni ingineri de pe planetă ar fi cel mai în măsură să ne dea impresia că am putea spera să deținem o unealtă smart numită „Curte Constituțională”. Care s-ar asigura de faptul că toate deciziile Guvernului și Parlamentului sunt în acord cu legea de bază a țării.

Dar dezbaterile legislative și cele privind morala nu se încheie imediat ce s-a mai luat încă o decizie contradictorie la CCR. În trecutul destul de recent, jurnaliștii atrăgeau atenția asupra neregulilor privind „protocoalele secrete” între serviciile de informații și inteligence și diverse instituții din Justiție. Despre care se spune că ar fi pe lângă lege, dar nu neapărat 100% ilegale... Că doar intituțiile trebuie să colaboreze, nu? Mă întreb acum însă dacă o mașinărie ar face față subtilităților pe care umanul i le aruncă în față! După o lună în România ar cere concediu! Ca Iohannis! 👿

Recent, politicienii au dat jurnaliștilor un nou os de ronțăit. Scutirea de taxe. E morală? Jurnaliștii radicali s-au aliniat după reduta șpăgii pe care încearcă să o dea politicienii lor. Așa... să-i facă să tacă. Există un oarecare temei în treaba asta. Însă cei mai subtili au remarcat faptul că o astfel de măsură n-ar avantaja neapărat un jurnalist, ci mai degrabă un patron media, căruia i-ar scădea costurile cu personalul. Cristian Tudor Popescu are - ca orice radical mai radical decât toți ceilalți radicali - o poziție aberantă. Declară că ar fi în stare să dea în judecată statul român la CEDO, fiindcă îi violează integritatea spiritului său de jurnalist de opinie radială. Cum să-i dea bani cu forța? De fapt, poate să ia același salariu... Doar că patronul nu mai plătește taxele aferente la stat. Iar banii ăia să-i țină să mai angajeze pe altcineva. Sau să-i pună în producție.

Dar știm deja că suntem o specie de bârfitori - nu doar noi românii, ci oamenii în general - iar subiectele astea care pot capacita cât mai mulți trebuie că au ceva religios în ele. De ce totuși un jurnalist trebuie să se gândească la faptul că e șpăguit când se ia o măsură ca asta? E doar o lege care se aplică tuturor din breaslă. De ce i-ar ucide cuiva intransigența? Că o să-i bată obrazul politicianul că a aruncat cu bani în el? Sau că patronul având mai mulți bănuți în cont o să-i ceară să se uite și prin alte ogrăzi? De campanii de denigrare o să fie nevoie tot timpul, așa că nu văd cum o să afecteze legea asta desfășurarea ostilităților în presă. Poate mă înșel... Dar am întors ideea pe cam toate fețele!


luni, 21 iunie 2010

mic tratat despre extratereştri

Citeam pe un site că există voci care susţin ceea ce cred şi eu: anume că pot exista forme de viaţă pe care nu le putem înţelege. Şi că viaţa nu cred că poate fi întreţinută numai cu oxigen! Evident că cea de pe Terra s-a creat în jurul acestei substanţe, dar de ce să nu admitem că s-ar putea să apară în alte condiţii alte forme de viaţă? Avem exemplul "inteligenţelor artificiale" pe care le-am creat noi "după chipul şi asemănarea noatră", dar de ce să nu ne gândim că Mama Natură (şi aici nu mă refer în niciun fel la fete de pe la emisiuni cu Dan Negru!) este mult mai creativă decât noi? Chiar pe planeta noastră există unele specii de bacterii care nu folosesc oxigenul pentru a rămâne în viaţă... deci se poate!

Întâmplător am auzit şi faptul că forma noastră de viaţă - cea care foloseşte oxigenul drept combustibil al vieţii - e cea mai eficientă, pentru că nu se ştie o altă structură care să creeze energie atât de eficient. Or, nu cred că putem spune că am ajuns la limitele ştiinţelor în lumea noastră. Descoperiri se vor face în continuare şi nu cred că ar trebui să ne mire faptul că vom ajunge la un moment dat să constatăm că sistemul acesta legat de oxigen nu e singurul care poate genera viaţă şi energie. Dacă energia se poate crea în mai multe feluri, atunci cred că şi viaţa se poate dezvolta în mai multe feluri. Şi acea formă de viaţă pe care vom reuşi să o desluşim până la urmă ne va uimi... pentru că structura noastră e atât de diferită de ea...

Ce ne-am face dacă ar exista viaţă la nivel subcuantic? Noi, când ne referim la viaţă, ne gândim la celule, la structuri ce au cap, trunchi şi picioare... două sau mai multe membre... mă rog, strutura asta cu care suntem obişnuiţi - cu eventualele ajustări pentru a o face mai mostruoasă (a se vedea Star Trek - unde foarte multe specii din Univers au o contrucția feţei asemănătoare cu a noastră, dar cu "riduri" mai profunde pe frunte - klingoni - sau între sprâncene etc., alţii au urechi imense şi alte asemena grozăvii care fac din foarte multe astfel de specii respingătoare). Dar dacă viaţa s-ar desfăşura la nivel subcunatic? Am putea înţelege ceva din asta?... dacă ar fi adevărată teroria conform căreia în fiecare atom se găseşte un univers întreg... şi dacă acest univers nu conţine şi el alt infinit de universuri unde există indivizi care gândesc la fel ca mine şi tot aşa la infinit? Dacă există viaţă din tahioni? O putem înţelege?

Putem să spunem că deocamdată nu...nu putem decât să sperăm că în viitor am putea să înțelegem și chestia asta...

Mai e şi chetiunea legată de tehnologie: dacă ei (ceilalţi, oricare ar fi ei) nu au creat computerul, ci alte maşinării care nouă să ni se pară drăcovenii... dacă ei au creat altfel de ustensile manevrate în alte modalităţi?! Cum am putea atunci spera că semnalele noatre pentru ei nu sunt decât nişte focuri de semnalizare pentru indivizi cu celulare şi gps-uri?