"Da, mă, da' ești mare!"

Au fost recent examenele care împart copiii între genii și loaze. Că așa suntem noi, oamenii, avem nevoie de descrieri clare ale unor situații mai complexe decât le putem înțelege. Nu o să discut și eu despre eleva care a făcut meditații cu bunicul sau alte chestiuni asemănătoare. E doar un intro pentru altă idee. Că vremea interesului pentru subiectul acela a apus oricum de mult.

Unul dintre examene este etichetat drept „al maturității”! Nu-l treci pe ăla, rămâi în copilărie pe vecie sau până îl treci. Or, dacă totul ar fi atât de simplu pe cât ne lasă limbajul să credem, atunci lumea s-ar fi împărțit de mult în două mari categorii... Am ședea fiecare echipă jumătatea ei de teren și viața ar deveni simplă. 

Dar nu e vorba de copii aici. Ci doar de părinți. Care au intenții bune, dar, doar intenția, în sine, nu contează, atunci când acțiunea este vătămătoare. Am avut ocazia să cunosc un caz - acum câțiva ani - în care mama unui băiat i-a interzis să se ducă la un colegiu tehnologic doar fiindcă reputația colegiilor tehnologice este compromisă. Asta deși tipul văzuse acolo un potențial parcurs care să îl îndrepte pe un drum care să îi aducă o carieră pe tiparul lui psihologic. Adevărul este că aceste instituții chiar sunt slab cotate pe bună dreptate. Fiindcă ele însele atrag elevii cu mediile cele mai mici. Și totuși - chiar în condițiile astea - la concursuri internaționale de tehnică, elevi de la acel colegiu tehnologic au obținut rezultate care i-au impresionat chiar pe profesorii de afară!

Ca atare, uneori părinții își împing copiii către direcții care le provoacă nefericire, către job-uri cu stres maxim și recompense materiale și sufletești minuscule! Când omul matur se plânge de situația jalnică în care l-au adus deciziile influențate de presiunea părinților aceștia îi spun cu liniște și fără niciun pic de compasiune față de nefericirea lui: „Da, mă, da' ești mare!”. Pentru acești părinți este mai important confortul lor social decât felul în care se simte „sânge din sângele” lor! Se duc în lume cu mândrie vorbind despre ce mare a devenit copilul lor. Cu toate că nici nu e atât de important în companie, nici salariul lui nu e pe măsura muncii prestate și nici satisfacții sociale nu are de pe urma lui. Pentru că are program complicat, sarcini dificile și e mereu supus unor presiuni mari să termine repede-repede-repede că trece „Dead-line”-ul ăla nenorocit... 

Cei trei pedobears

Cartoon Nerwork difuzează de ceva vreme un serial în care niște urși se călăresc reciproc. Just like that:

We Bare Bears se cheamă seria de desene animate, iar adaptarea pentru limba română este: Aventurile fraţilor urşi (nu puteau să zică „Noi dezgolim urșii”, nu? Ar fi fost prea... 🥁 🥁 🥁 🥁... pe față; deși și aventurile sună destul de aventuros - știți voi ce înseamnă a avea o aventură în limbaj eufemistic).

Un personaj care apare frecvent în aventurile astea este Chloe Park:

După nume pare fată. După înfățișare, însă, sexul e incert. Just like a pedobear would love it... LOL

În unul dintre episoadele animației (Road Trip), Chloe trebuie să meargă într-o excursie către un loc unde poate admira mai acătării ploaia de meteoriți. Iar părinții lui Chloe nu văd nimic ciudat în faptul că fiica lor se află în cârdășie cu niște urși. Ba mai mult, îi lasă chiar mașina unuia dintre ei, preocuparea lor cea mai mare fiind ca acesta să nu conducă imprudent!

Pe parcursul călătoriei, celor patru li se alătură un alt bărbos gras... Un pedobear cu chip... 🥁 🥁 🥁 🥁... uman???

P.S. Ar putea fi o coincidență! Ar putea fi!... Dar voi chiar mai credeți în... 🥁 🥁 🥁 🥁... coi...

...ncidențe???

Școala românească scoate părinți tâmpiți

Nu știu de ce când vine vorba de școală crește interesu-n mine! Astăzi a fost proba la matematică în cadrul Evaluării Naționale. Și ce-am auzit la televizor? Că un subiect de 5 puncte (0,05 în cadrul notei finale) a fost formulat incorect.

M-am interesat și eu să văd despre ce e vorba:

N-am fost un elev eminent. În liceu am reușit să încasez note de la 1 la 10. Și treceam clasa fără să mă chinui. Eram doar atent la ore, în clasă. Fac o grămadă de greșeli în viață. Unele elementare.

Dacă astăzi ai fost examinat la matematică și ai greșit la subiectul ăsta, nu te duce la mă-ta să-i spui că au formulat profii subiectul alandala! Ci învață ca pe viitor să caști ochii mari și să pui nițel mintea la contribuție! Că în viață nu ți se dă totul mură-n gură!

Argumentul părinților de copii care nu au reușit să rezolve acest banal subiect: „Nu poți cere unui copil ca în condiții de examen să gândească precum un adult”. Eu zic că, de acum înainte, ar fi bine ca pe foia de examen să fie trecute și rezolvările, ca să fie toată lumea mulțumită!

Subiectul era 100% rezolvabil de către un copil de 14 ani! Logică elementară:

1. notele sunt de 1 la 10 - pe ce axă avem numere de la 1 la 10? pe orizontală! notele nu se opresc niciodată la 8; chiar dacă nimeni nu a luat nota 10 sau 9, acestea trebuie să apară în grafic! la fel cum apar notele 1 și 2!!!! :)

2. de asemenea, există o legendă în dreapta! aceasta sugerează clar că notele sunt reprezentate prin liniile groase gri!! la disciplina geografie înveți cum să citești o legendă!!!! în clasele V-VIII! :)

Au apărut pretenții deja: cică să se dea o dispoziție către toate centrele de corectare prin care să se ceară profesorilor să ofere punctaj maxim la acest subiect indiferent dacă elevii examinați au citit corect graficul sau au interpretat datele de-a-ndoaselea! Lucru care ar fi nedrept față de un copil care a înțeles corect și a gândit just! Trebuie să înțeleagă oricine că se mai poate înșela, că nu e atent câteodată, că poate greși! Nu e nicio nenorocire. Așa înveți din greșeli. Data viitoare când te rătăcești în pădure și ai o hartă la tine, ai să știi să citești mai bine legenda hărții.

Părinții din ziua de azi sunt disperați. Ei îi bagă în cap copilului că el e geniu și toate eșecurile lui pot fi puse în cârca altora. În general, a profesorilor incompetenți. E adevărat că mulți sunt așa cum îi cataloghează toată lumea. Dar nu e cazul aici! Nimeni nu vrea să vă pună bețe-n roate, dragi elevi! Aveți grijă să nu-i lăsați nici pe părinți să o facă!

Nu e nicio nenorocire dacă ai citit greșit graficul. E o greșeală de care peste câtva timp vei râde. Iar dacă n-o să poți să faci niciodată asta, înseamnă că nu ai evoluat deloc! :) Prin liceu, la lucrările de la informatică mereu uitam să trec pe foaia de test rezultatele de la grile. Pe unele dintre ele. Chiar dacă le rezolvasem! Și știam rezultatul. Le lăsam pe ciornă și mă concentram pe programarea propriu-zisă. Și pe ciornă rămâneau! Puteam să o cert pe profă că mi-a dat și grile la test? Deși mă știa uituc? Nu. O clipă de neatenție te poate costa. Iar aici nici nu sunt puncte multe în joc. Nu mai intri la un „liceu bun”? Așa înveți că pentru facultate trebuie să te concentrezi mai bine! Fiindcă mă-ta oricum o să plătească din nou tone de meditații ca să iei bacul cu brio...

Părinți, vă rog, nu încercați asta acasă, la școală sau oriunde în altă parte. Poate traumatiza un copil!

Tot săptămâna trecută bântuiam pe internet și am zis să fac o tură și pe site-ul Blasting News România (rețea independentă de știri copiate de pe alte site-uri) să mai văd ce mai fac - cum ar fi - colegii mei (pe care nu i-am întâlnit în viața mea). Și pe cine altcineva să citesc dacă nu pe numărul lor unu la acea dată? Dânsul se cheamă Bretcanu Cristian Petru - cică e prof de engleză și română, cică a fost redactor al unei gazele locale și se declară iubitor de frumos, plus câștigător al unui concurs literar „Tinere Condeie”:

Ei bine, fostul tânăr condei, reprofilat în tânără tastatură a clocit următorul text - jurnalistic nu alta:

În primul rând, nu se face să te declari prof de literatură și să nu-ți amintești măcar așa în treacăt cum socotea Stănică Rațiu în „Enigma Otiliei” (George Călinescu - lectură obligatorie la liceu):

Carevasăzică: 8+6 = 14 primăveri... numai bună de filmat de către Coby Persin și dată drept exemplu negativ pe internet. Ca să nu mai vorbim despre Florine (16 anișori) actriță la Paris în lumea bărbaților trecuți binișor prin viață („Iluzii pierdute” - Balzac). Stai așa, aici ne băgăm la corupere de minori LOL.

Pedofilia nu e o meteahnă a societății moderne, ba chiar în unele perioade a fost acceptată... fiindcă unii părinți își „măritau” puștoaicele de 14-15 ani (poate chiar mai tinere) cu dârlăi de peste 20... Plus, am putea să ne uităm la ce se întâmplă în unele comunități de rromi cu nunți între copii... și cine știe ce alte chestii.

Sigur că pedofilia e o problemă de actualitate, dar nu e o meteahnă a societății ăsteai, ci e una veche de când lumea! Iar în unele perioade ale trecutului era acceptată ca un fapt divers. Normal. Oamenii cu bani puteau cumpăra foarte simplu copii pe care să-i folosească după bunul plac.

De asemenea, să vii și să declari faptul că show-ul ieftin postat pe internet de Coby Persin dovedește ceva e ca și cum ai spune că nea Ilie chiar biciuiește norii doar fiindcă fulgeră!

Cât de certat cu logica să fii să nu vezi că rezoluția „camerei ascunse” e atât de bună că ai nevoie de efecte pe computer ca să poți să acoperi chipul fetițelor?! Se vede cu ochiul liber că e o regie pusă la cale de către vlogger-ul ăsta de doi bani, care a vrut să adune cât mai multe click-uri pentru producția sa (fără niciun scop educativ). Să-mi arate și mie cum se ascunde o cameră fiindcă eu nu-mi dau seama cum se face că fetița care umblă în apropierea parcului ăla nu își dă deloc seama că e urmărită!

Ce fel de părinte să fii să îți pui mască și să-ți aștepți copilul ca să-l traumatizezi doar ca să-i arați că nu e bine să te încurci cu orice ins pe internet?!!! Acest Ernest al youtube-ului a angajat niște actorași amatori ca să pună în scenă un show cât mai senzațional. Care nu demoastrează în fapt nimic...

Fiindcă oricât de proaste ar fi puștoaicele de 14 ani... eu nu pot să fiu atât de convins că ar accepta atât de ușor o invitație a unui necunoscut cu care să iasă în puterea nopții (iar ăla mai amintește și că a venit cu mașina împreună cu fratele lui mai mare! WTF?!). Omul e înzestrat cu instinct de conservare... O să-mi ziceți de tipa de 16 ani din Brăila - violată de fostul iubit și de un prieten al acestuia... ea practic ducându-se de bună voie acasă la ăla. Alta e seducția unui ins pe care-l cunoști deja și altceva avem aici...

Sigur că se pot întâmpla atâtea pe internet, dar Coby Persin n-a făcut decât un show grosolan și atât. Nimic educativ în el. Doar un părinte dement ar vrea să-și traumatizeze copilul în felul ăsta! E mult mai simplu să-i explici copilului să aibă grijă. Ca părinte ai dreptul să ceri închiderea contului copilului de pe un site de socializare! Dar ca să nu pară că îi interzici ceva îi faci chiar tu un cont pe care să-l administreze singur/ă și-i spui: vrei să te vezi cu cineva, fă-o acasă la tine, în timp ce e un adult în casă. Camera ta... e camera ta. Dacă simți vreun pericol ești mai în siguranță acasă decât într-o dubă! Sau orice fel de altă mașină... sau oricare alt loc. Vrei să te duci la cineva? Sună-mă să știu de unde te iua! Adu-l întâi să-l cunosc și eu după chip! Și învață să-i cântărești și tu pe oameni!

de ce

Booooon... adică nu aşa bun (uite, mă, că mă apucă aşa să scriu despre treburi din astea complicate de sărbători). Am mai citit şi într-un ziar local că de revelion au fost cinci tentative de suicit la Brăila, iar azi... cică de Crăciun una s-a sinucis după ce pe Facebook (uite ce reclamă îi fac) a lăsat un mesaj că vrea să ne părăsească. Şi m-am întrebat aşa: de ce oamenii aleg momentele astea ca să facă gesturi extreme?

Şi mi-am zis aşa: păi, acum pare că lumea e bine, că fiecare se bucură de ce are... cât are... e creată o stare din asta în care mulţi cred că se produce magie de-a dreptul! Şi că unii oameni simt şi trăiesc în comuniune cu ei... şi cu cei pe care-i vor în preajmă, ba chiar cu D-zeu tatăl şi cu Moş Crăciun. Şi, fiind mai instabili din punct de vedere emoţional, unii indivizi dacă nu simt şi ei magia asta... se întristează. Dacă se mai întâmplă să fie şi singuri - adică doar ei cu ei - încep să apară întrebări, gânduri şi inima începe să se simtă călcată în picioare. Au impresia că au înţeles că ăla care le zâmbea ieri o făcea din interes, că aia e o femeie uşoară, că ăla care i-a zis odată ceva de la obraz... a avut dreptate... că multe din astea nasoale. Îşi dau seama de valoarea lor reală la momentul acela. Îşi dau seama că nu au primit niciun mesaj... aşa clişeu cum este... face uneori bine să ştii că cineva îţi este încă aproape şi-ţi spune asta! E în firea umană ca individul să vrea să facă parte dintr-o comuniune... mai ales în momentele când ceilalţi par că s-au adunat lângă foc ca în basme şi deapănă amintiri. Şi acum îşi fac nişte calcule cât se poate de reci... şi ajung la concluzii drastice. Prin mesaje postate pe Facebook... bloguri sau eu mai ştiu pe unde... aceşti indivizi îmi arată că regretă mult decizia luată. Ei încă speră că Moş Crăciun o să-şi facă apariţia, că Iisus o să trimită un înger şi pentru ei... că extratereştrii - măcar ei - or să lase vacile de la fermele din SUA şi o să le deseneze pe cer un mesaj.

Numai că... aşa cum s-a întâmplat în cazul fetei cu Facebook-ul... nimeni nu a zis că aia chiar are probleme. Unii chiar au spus că face mişto acum în preajma sărbătorilor ca să distreze lumea. Or... pe internet e greu să găseşti aşa ceva. Compasiune sau eu mai ştiu ce. Netul ne oferă de fapt şansa tuturor de a fi celebri şi a ne da mari. Nimic mai mult. Nu înţeleg pe mama acelei fete care spune că ăia care au avut reacţii prosteşti la mesajul ei... sunt fără inimă. Da' matale... că erai acolo în casă cu ea. De ce nu i-ai creat condiţiile necesare să simtă şi ea că e Crăciun? Să fii cu ea... etc.?

Numai că multe lucruri sunt create destul de artificial şi dincolo de toate astea se ascunde ridicolul: unii beau până uită de ei... şi spun că "O dată e Crăciunul/Revelionul" sau eu mai ştiu ce... Alţii cred că dacă au mai multă mâncare pe masă e mai bine în ziua aia. Dar nu e... e la fel de multă plictiseală. Dar chiar dacă mulţi nu simt niciun pic de magie... o mimează, o maschează... iar cei vulnerabili îi cred. Şi-a permis artificii de ziua lui... înseamnă că "s-a distrat" sau eu mai ştiu ce. Eu... nu-mi permit deci, nu pot să-mi fac nici ziua... deci... e naşpa sunt mai prost ca ăla. Valorez mult mai puţin etc... aşa cred unii. Şi de la asta până la a alege ca atunci când a mai trecut un an din viaţa lor să moară nu e prea mult.

Puţini aleg să se sinucidă atunci când ajuns la succes... şi fac un calcul simplu şi spun că (aşa cum e o lege a lui Murphy "Câştigi sau pierzi, tot pierzi"), în fapt, nu au meritat deloc sacrificiile pe care le-au făcut până să ajungă acolo. Aici chiar mi s-ar părea mai tragic decât la cei care nu văd şi dincolo de acei Moş Crăciuni atârnaţi la ferestre de toţi... Şi mă gândesc că prin alegerea unor astfel de momente delicate ei nu înceardcă decât să strice cheful de viaţă şi altcuiva... că au şi ei părinţi, fraţi etc. Şi poate că ei trăiesc magia. Că unii o trăiesc. Nu-ţi dai seama cum... dar o trăiesc. Poate că nu e decât o iluzie. Nu le-o spulbera. NICIODATĂ să nu-i faci rău celui de lângă tine! NICIODATĂ!

Sunt rari cei care pleacă discret dintre noi. Ajung la concluzii drastice şi ei de sărbători, dar maschează suferinţa în cuvinte, ascultă un cântec şi plâng poate, se şterg ca să nu se dea de gol când vine cineva drag lângă ei... şi îi zâmbesc, îi fac o glumă proastă chiar. Sau poate că umorul negru... cine mai ştie e apreciat. Şi aleg zile neutre fără să lase niciun bilet. Aleg zile în care spun că se duc să cumpere pâine de la supermarket... şi confundă drumul. Majoritatea însă strigă prin toate mijloacele, prin cele în care mai pot... că ei vor să fie salvaţi. Unora li se întinde o mână. Altora... nu. Viaţa nu e corectă. Nu a fost niciodată.