Se afișează postările cu eticheta Pâine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pâine. Afișați toate postările

sâmbătă, 23 mai 2020

Ce am ratat pe durata închiderii lumii pentru câteva luni din cauza pandemiei

Cică s-a redeschis lume, iar economia mondială trebuie să o ia din loc că altfel lucrătorii din entertainment nu vor mai avea ce produse să vândă. Nu poți să faci campanii de publicitate pentru pâine, mai ales că zilele astea pâinea nici nu mai e un produs dezirabil pentru sănătatea publică. Fiindcă e un aliment prea puțin hrănitor. Deci nu e cool să halești pâine, dar e super cool să halești... cartofi prăjiți... Nu știați? Vă garantează Lionel Messi. Sau garanta acum nu foarte multă vreme. Sportiv!

Am înțeles, am înțeles, am priceput, bă! Țările bogate nu sunt bogate fiindcă șed cu mâna-n cur, ci fiindcă produc chestii și le vând. Și dacă o să rămână lumea în casă, ca să se ferească de covid-19, chiar dacă se va produce (deși cel mai probabil nu se va produce nimic), se va produce în van, că nu o să cumpere nimeni. Așa că hai să forțăm pe toată lumea să se pună în pericol de dragul producerii de bani. Căci fără banii ăia puterile mondiale n-o să mai fie puteri mondiale și cine știe ce nebun carismatic o să preia frâiele încrederii mondiale și cine știe în ce fundătură de istorie ne vom băga din nou. Fără capitalism nu se vor produce bunuri, fără bunuri nu o să mai fie piață, fără piață nu mai există bani bazați pe ceva anume, fără bani nu vor mai fi servicii din partea statului care să aibă grijă de cetățenii lui.

Ideea mea de la început de criză a fost următoarea: oricum trebuie să închidem ca să ne ferim de bucla ascendentă a pandemiei. Să o menținem la nivel scăzut. Ca să nu aglomerăm spitalele. Bun. Lăsăm doar sectoarele absolut necesare să funcționeze. Iar restul închidem. Dar, ca să nu prăbușim economia imediat după ce o să reînceapă activitatea normală, hai să apelăm la un artificiu! Stop joc! Cum funcționează asta? Pur și simplu nu mai rulăm niciun fel de monedă la nivel mondial. Și păstrăm cursurile valutare la nivelul la care erau. Închidem bursele. Menținem vii doar sectoarele absolut necesare: agricultură, hrană și alimentare cu apă, transporturi de mărfuri, spitale, sectorul administrativ, alimentarea cu energie. Și cum plătim astea? Dacă niciun ban nu mai circulă, ce companie ar fi nebună să dea bunuri gratis?

Nu ar fi ușor, bineînțeles. Ne-am descurca mult mai bine cu soluția asta dacă am avea instituit la nivel mondial un guvern unic. Dar se discuta - nu fără temei - la nivelul statelor civilizate despre UBI. Ideea mea consta în păstrarea celorlalte monede la adăpost și instituirea unei noi monede peste tot pe planetă. La urma-urmei, suntem cu toții oameni. Și suntem cu toții implicați în chestia asta! Deci, în ideea că o să stăm o vreme cu capul la cutie, primim în schimb niște bani doar așa. Ca să ne permitem chestiile de bază. Le-am enumerat mai sus! Nu moare nimeni de foame, ne punem toți încrederea în noua monedă - pe care am putea să o echivalăm cu o monedă puternică de dinainte.

Cum funcționează moneda UBI? Îi dăm o valoare relativă și pe baza ei ne cumpărăm bunuri și servicii. Până când se găsește vaccinul anticovid-19 (și ne bagă Bill Gates cipurile nanotehnologice ca să ne controleze). După aceea, fiecare stat poate decide dacă se reîntoarce la moneda proprie sau rămâne pe moneda asta internațională. Știu că-s multe interese la mijloc, interese globale, iar oamenii unor zone nu vor dori să piardă privilegiile puterii. Iar unificarea asta planetară ar deranja niște orgolii.

De asemenea, ar fi companii care s-ar putea simți dezavantajate. Iar managerul care până mai ieri câștiga jdemilioane  când vede că stă azi numai pe UBI vreme de un an și poate mai bine... nu cred că se simte prea confortabil; dar asta ar fi o adevărată lecție de solidaritate! Căci suntem - vrem, nu vrem - toți vulnerabili și toți suntem implicați în asta!

Ar trebuie să înțelegem că inconvenientele pe care le-ar putea resimți unii oameni ar fi nu de lungă durată. După care ei se pot întoarce mai repede și mai în siguranță la viața lor după descoperirea vaccinului. Competiția e bună, dar competiția oarbă duce la dezastre incontrolabile!

Doar că... oamenii nu sunt ființe raționale. E, de asemenea, adevărat că nu-i vom putea salva pe toți, nu-i așa? Deci haideți să ne întoarcem la legea junglei... cei puternici sau băftoși să scape, de ce să salvăm tot ce am construit până acum? Cum adică să dăm bani și unora care au ajuns pe stradă? Ce? Ori am devenit comuniști? E adevărat că legile naturii sunt cam greu de încălcat, dar nu imposibil! Și cum ar fi să-i râdem naturii pentru prima dată în față printr-o solidaritate mondială? Cum ar fi să ne dăm mâna și să avem încredere pentru un an unii în alții - indiferent de țară, etnie, sex, religie, etc. Cum ar fi să aplicăm pentru prima oară în istoria Drepturile Omului? Asta cred că am ratat încă o dată!

marți, 13 februarie 2018

Vânzătoare de articole contrafăcute?

Am avut un fost coleg când eram gestionar la o fabrică de pâine care remarca cu ironie că în întreprinderea cu pricina lumea avea o preocupare excesivă față de rebut... Și credeți-mă pe cuvând că am aruncat la gunoi o groază de pâine! Doar fiindcă se producea pâine în exces... Țin minte că prima experiență a fost destul de traumatizantă: adică am încărcat și împins serios toate pubelele alea din curte. LOL Așa colegul cu pricina s-a hotărât să-i facă o farsă unui fost coleg de-al său care se recomanda drept „cel mai tare frământător” - ce-o mai fi însemnând și asta. Așa că într-o noapte împricinatul s-a trezit cu un telefon misterios care-i anunța că o fabrică de rebut este interesată de serviciile unui frământător talentat și dedicat cum este el.

Prin urmare dacă e cu putință să fii frământător la o fabrică de rebut/uri... de ce nu ai putea fi și vânzătoare la un magazin de articole contrafăcute? Iată anunțul: Angajez vânzătoare magazin articole contrafăcute (pardon), am vrut să zic copii:

P.S. Probabil că d-nul Tony e de fapt un chinez, iar numele lui real este To Ni (precum Na Li, cine știe... poate sunt chiar rude). LOL

marți, 24 august 2010

visul în vis... controlul visului

Declar public că... eu care scriu pe acest blog, deci se presupune că realizez o activitate creativă - uneori mai inspirată, alteori mai puţin (de regulă, neinspirată) - nu am să merg la niciun ghişeu să depun acele foi la stat fie că iau, fie că nu iau bani din această activitate. Şi nu iau bani... o fac din plăcere deşi am încercat şi eu poanta cu reclama pe blog. Şi declar public că e stupid să creezi o asemenea procedură pentru a lua nişte bani - tu ca stat...
Astea fiind spuse am să trec la subiectul despre care voiam să scriu în acest articol. Despre visul în vis, despre controlul visului. Chiar ieri m-am uitat la un film, (Inception) care e bun şi totuşi prost... din punctul meu de vedere. Pretenţii! o să-mi spuneţi... Şi eu am să zic: Probabil! dar asta nu mă împiedică să am o părere. În primul rând, filmul e bun pentru că e original, pentru că despre controlul visului şi visul în vis nu se vorbeşte la fiecare colţ de stradă. E un concept cu care cultura de masă nu s-a intersectat. Apoi mai este şi jocul lui Leonardo Di Caprio care intră foarte bine în pielea personajului care vrea să persuadeze. Atunci îi sclipesc ochi inteligent şi vocea i se modulează, se pliază perfect pe situaţia persuasivă. Din acest punct de vedere filmul este bun... chiar şi dialogurile despre subconştient şi ascunzişurile sale sunt eficiente. Adică, sunt construite pe cunoştinţe pe care oamenii le intuiesc măcar...
Dar mie nu mi-a plăcut că au făcut atât de coerent, natural realităţile din vis. Şi, chiar dacă visele acelea erau proiectate, totuşi la primul nivel (de vis, la primul vis după care urma alt vis!) personajele filmului s-au confruntat cu anumite interferenţe. Or, dacă doar câteva împuşcături şi câteva personaje mai irascibile apără un anumit subconştient, atunci eu mă declar dezamăgit! Înţeleg faptul că unii au fantezii mai periculoase şi vor să fie, ca în Counter Strike, lunetişti, tipi care se împuşcă prin munţi, iarna... camflaţi prin zăpadă şi că trăiesc asta în vis, dar subconştientul nu se apără numai cu ajutorul unor soldaţi pe care să îi împuşti, să-i loveşti foarte uşor. Eu credeam că la un moment dat psihicul acela bulversat al omulul căruia i se controlează visele va reacţiona violent: că va deforma pur şi simplu realitate personajelor noastre! Am citit de curând o carte tare interesantă: "Pâine, unt şi paradoxină" de Roberto Quaglia. Acolo, după ce personajul încearcă puţină paradoxină... totul începe să o ia razna şi începe să nu mai aibă niciun sens! Personajul începând chiar să înţeleagă faptul că nu e decât un personaj dintr-o carte şi să facă grevă... ceea ce e ridicol. Şi multe altele... un melc care vorbeşte şi devine mai verde sau mai roşu în funcţie de aprobarea sau dezaprobarea părerii "ghidului". Şi tot aşa... Mă aşteptam ca personajele noastre să se confrunte cu altfel de "violenţe". Nu unele pur fizice. Ca de exemplu cele legate de subconştientul personajului interpretat de Leonardo Di Caprio. Asta arătând cumva cât de fragil este un psihic... toţi avem speranţe, temeri şi păreri despre noi, dar le păstrăm acolo ascunse. Filmul vine cumva cu ideea că o simplă coardă sensibilă e suficientă pentru a destabiliza totul... pentru a implanta chiar o părere. Uneori o simplă sugestie îl face pe un oarecare să reacţioneze într-un anume fel. Numai să ştii care. La susţinerea lucrării de licenţă am asistat în acea sală şi la o discuţie foarte interesantă. Unul dintre profesorii examinatori a întrebat pe unul din candidaţi - acest candidat (care este o fostă colegă ca să nu se mai mire lumea) lucrează şi la ING şi s-a bazat pe acest aspect la studiul de caz - cum îi face pe cei abordaţi să achiziţioneze un serviciu de la ING. Şi răspunsul a fost cât se poate de clar: apelează la latura emoţională... pentru că asigurările de viaţă sunt cele mai sensibile subiecte... Şi îi "implantează" potenţialului client anumite idei, temeri cu discursul pe care îl pun în prim plan. Drept să spun eu nu aş fi căzut în capcana acestui discurs... dar mulţi cad. Consider şi aşa asigurările o mare înşelătorie, mai ales cele de viaţă, pentru că eu prefer să cheltui banii până ajung în rai... că poate Dumnezeu e fiscu'... Deci nu m-ar fi prins... dar mulţi cad astfel.
Cu toate astea, eu mă aşteptam la mai mult din partea personajului atacat... fie şi de un pluton pregătit şi specializat în arhitecura visului! Trebuia să aducă şi el argumente mai solide, să pară sceptic... să controleze partea sa. Pentru că e a sa... şi măcar inconştient ea tot se apără în mod real. De asta cred că nu e aşa reuşit filmul... e prea militarizat. prea după reţetă, deşi ideea e foarte bună!