Djokovic noaptea trecută l-a surclasat pe Nadal tactic. În primul rând, tactic. La adăpostul break-ului obţinut devreme în setul al doilea îşi permitea să încheie punctele imediat ce Rafa servea, nu-l punea deloc în situaţia de a-şi testa loviturile, de a se poziţiona cu stânga sa năptrasnică şi de a imprima o rotaţie ucigăoarea mingiei. Şi de fiecare dată când l-a simţit vulnerabil pe Nadal punând mingea în joc - cu câte două duble pe ghem - Djokovic a fost acolo şi a câştigat ghemul. În fiecare set.
N-a fost o partidă din cale-afară de spectaculoasă! Djokovic a jucat atât cât să-şi ia punctele necesare să iasă învingător. Nu l-a interesat publicul care dorea să vadă un decisiv tensionat, pentru că ştia că dacă îi dai şanse chiar şi minime lui Nadal... el te execută sumar.
Deşi emoţionat după felul în care se încuraja în urma reuşitelor, Novak a fost, de asemenea, peste Rafael şi din punct de vedere psihic. Atitudinea lui spunea că nu are cum să piardă partida! Nu există nicio şansă în acest sens. El spunea desluşit tuturor că o să-i ia mingea de break de pe finalul setului al doilea. Minge de meci. N-a reuşit să facă asta. Dar nu l-am simţit descurajat. N-are nimic... a servit bine, dar urmez şi eu! Mai am şi câteva clipe pe scaun, mă liniştesc şi când intru din nou pe teren nu-l mai scap din mână!
Şi s-a concentrat bine pe serviciul său. Mai mereu primele două-trei puncte îi reveneau lui. Rafa - uneori - îl ajungea din urmă, dar în setul al doilea n-a avut niciodată şansa să fie măcar la o minge distanţă de break!
Meciul a fost câştigat în urma unei defensive în şpagat din partea lui Djokovic şi a unei greşeli cu forehand-ul din partea lui Nadal. Djokovic a fost mereu în faţă la toate capitolele. Nu am crezut că-l va domina în felul acesta pe Nadal înainte de meci. Mă aşteptam ca spaniolul să joace excelent, cu o mare dorinţă de a se impune... mai ales că e singurul trofeu important care-i lipseşte! Poate că dorinţă a fost... dar nu a depins numai de el. Şi Djokovic părea în transă! În capul lui se auzeau doar cuvintele: Nu am cum să pierd partida asta. Nicio şansă!
E drept că atunci când se întâlnesc doi campioni e inevitabil să nu avem parte şi de mingi interesante: şi mă refer aici la reflexele celor doi de la fileu în punctul care i-a revenit sârbului. A fost mingea meciului, poate chiar a turneului... dar cam atât. Fileul a fost şi el cu Djokovic în noaptea precedentă. Nadal trimite mingea în picioarele lui Djokovic, acesta din urmă se apleacă şi pare că direcţionează mingea cam în afara terenului. Sau pe culoarul de dublu. Obiectul rotund este deviat de bandă şi cade imparabil în careul de serviciu din partea lui Nadal.
În rest, un Djokovic dominant la toate capitolele: serviciu, veniri la fileu, lovituri direct câştigătoare şi mai ales tactică şi încredere în sine!
