Se afișează postările cu eticheta politicieni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta politicieni. Afișați toate postările

duminică, 31 martie 2019

Demos - dezamăgirea modernă socialistă

De ceva vreme, Dragoș Pătraru invită la dialog diverși oameni politici mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți. Toate astea se întâmplă la „Cafeneaua Nației”, o subsecțiune a emisiunii oficiale „Starea Nației”, subsecțiune care tinde însă să devină o emisiune independentă de interviuri.
 
Săptămâna trecută au fost prezenți la „Cafeneaua Nației” doi reprezentanți ai partidului Demos, Andreea Petruț și Claudiu Crăciun. N-am urmărit discuția până la capăt, fiindcă oamenii - poate bine intenționați - băteau câmpii cu grație. Ideea de a veni la interviu în tandem femeie-bărbat - pentru a demostra că Demos e un partid care oferă șanse egale atât bărbaților, cât și femeilor în politică și administrație - mi s-a părut drăguță. Dar nu foarte eficientă dacă Andreea îl căuta într-una cu privirea pe Claudiu.

Din cele aproximativ 45 de minute pe care le-am urmărit din interviul menționat am desprins următoarele chestii:

1. Demos nu-și cunoaște publicul. Andreea Petruț a rostit de multe ori „influenceri”, care asociază în discursul lor politica de stânga cu socialismul comunist. Prin urmare partidul acesta se adresează tot unor corporatiști din urban, inși care se vor simți mult mai reprezentați de USR și PLUS.

2. Demos nu are nicio idee concretă despre ce să punem în locul a ceea ce există acum. Claudiu Crăciun a repetat că politica actuală e falimentară pe temen lung. E adevărat că nu se pot susține bugetele țărilor pe fabrici vremelnice de confecții și cablaje auto, fabrici în care lucrează oameni necalificați. Exploatabili și exploatați. Avem nevoie de echitate și solidaritate socială. Dar... cum se face asta concret... omul n-a răspuns. Dragoș Pătraru s-a pus perfect în pielea unui angajator care vine în România pentru că face profit mare angajând oameni necalificați. Nu poți să te bazezi pe tipul ăsta de afaceri, dar plecarea lor din țară ar lăsa pe drumuri multe familii! Cum faci să nu se întâmple asta? Sau cum îi ajuți pe cei ajunși în punctul ăla? Demos n-a răspuns concret la întrebarile astea prin intermediul niciunei voci aflate pe canapeua de la „Cafeneaua Nației”. Cel puțin nu în intervalul de timp în care am urmărit eu convorbirea celor trei!

3. Andreea Petruț s-a lăudat că l-a cunoscut pe Claudiu Crăciun la protestele împotriva exploatării de la Roșia Montană. Avem de-a face iar cu o legătură cu hipsterii din urban, mai atrași de ideile de dreapta. În plus, nu i-am văzut deloc pe foștii activiști de la Roșia Mondană în stradă anul trecut când în Cațavencii apăreau informații documentate despre felul în care petrolul și gazele naturale din Marea Neagră erau concesionate pe trei tinichele unor corporații. Tot în Cațavencii am găsit informații despre cum emoția pricinuită de protestele împotriva exploatării de la Roșia Montană era transformată în bani prin jocul la bursă. De oamenii care aveau tot interesul ca protestele să aibă efect... Experiența în contestarea amenzilor date de Jandarmerie nu te face un politician strălucit.

vineri, 2 februarie 2018

Politicienii corupți pot răsufla ușurați...

Cică s-a introdus examen de intrat la penitenciar! Nu mai intră, bă, oricine acolo. Doar intelectualii, ca să poată să se dedice trup și suflet cercetării științifice. Prea s-au umplut pușcăriile de borfași și de infractori de cea mai joasă speță. Locul lor e în libertate! Eventual într-o instituție ce apără legea... dacă am avut polițistul pedofil, de ce nu am avea și polițistul borfaș?

Ah, ce? Nu despre asta era anunțul? Eh, și io ca tot românu' imparțial pe facebook am citit doar titlul și m-am bucurat. Șpagă 50 de lei...

duminică, 7 iunie 2015

La revedere, domnule Ponta!

Nu, nu e un bilet de adio adresat de către subsemnatul lui Victor Ponta. Nu am fost vreun prieten al dânsului, nu am luat masa cu dânsul niciodată, nu ne cunoaștem, nici măcar nu l-am susținut în recenta încercare de a ajunge la Cotroceni fiindcă nu m-am prezentat la vot (Cum? Nu ai votat cu Iohannis?! Nu... nu am votat cu președintele cititor; nu am votat cu România lucrului bine citit de pe foile pe care structurile le înmânează când este cazul unui om de paie; nu am votat cu un președintele scriitor de cărți pentru copii; nu, nu am votat! și mă felicit pentru asta... dar nu despre Iohannis se vrea acest text!).

Aici încerc să transmit ce anume îi șoptește istoria la ureche în clipa de față politicianului Victor Ponta. Dânsa nu l-a iubit niciodată știindu-l incapabil și fără caracter. Dar el a încercat s-o îmbie promițând că se schimbă de mâine, că nu mai copiază, că dă diploma îndărăt dacă asta îl spală de păcat, că mărește pensiile și alocațiile dacă găsește bani în buget, că scade TVA-ul la alimente... că nu mai minte... că n-o mai înșală!

Politicianul Ponta e gata. Înțeleg de ce se agață de scaunul de Prim Ministru. Căci după funcția asta n-o să mai auzim de el. Se va face mic, din ce în ce mai mic... până când va dispărea definitiv ca o cicatrice asupra căreia dai cu o cremă potrivită.

Toate proiectele lui au fost sortite eșecului. De la înființarea USL... până la candidatura la funcția de Președinte. El - ca și fratele lui de cruce, Crin Antonescu - păreau un tandem care pot să conducă cel puțin doi-trei ani ostilitățile în România. Lipsiți de răbdare și experiență s-au lăsat înconjurați de oameni diabolici, care fie le-au propus să joace la risc fiecare carte, fie le-au săpat mormântul politic din cauza lăcomiei cu care au furat. Acum se pot lua de mână cu Geoană și la o bere în Centrul Vechi și pot să facă glume variate după sintagma „Mihaela, dragostea mea”. Sau pur și simple pot să râdă de fiecare dată când spun aceste trei cuvinte magice... ca niște șomeri simpatici care nu au nimic mai bun de făcut. Și pe care darul umorului i-a părăsit odată cu funcția. Victor Ponta a fost și a rămas un ins ratat din punct de vedere politic. Micul Titulescu a devenit cârlanul care are în spate un partid prea mare de tras. Iar oamenii care ar fi trebuit să-l ajute îl încurcă. Îi dau la geoale; iar el se driblează singur făcând glume arogante la TV în legătură cu doleanțele DNA. Istoria nu iartă aroganța susținută numai de tupeu. Mai ai nevoie și de altceva ca să răzbați în clipele de cumpănă!

Căci Victor Ponta va fi împins să demisioneze. Nu mă tem foarte tare de refrenul: instabilitate, instabilitate, instabilitate. Orice fel de predoiu va apărea să ocupe scaunul de la Palatul Victoria va primi vizita unui purtător de cuvânt al structurilor internaționale, care-i va împinge în față o listă cu titlul: „Trebuie să...” urmat de puncte clare. Iar viitorul predoiu va realiza - ca orice elev silitor - toate sarcinile date!

Așa că... La revedere, domnule Ponta!

P.S. Poate că la reuniunea în trei se mai poate alătura și Traina Băsescu. Lui tandemul Ponta-Antonescu i-a făcut zile fripte împingându-l până într-acolo încât a decis la un moment dat să se sacrifice pe sine... numai să scape de ei! Și a dat drumul la dosare... iar ele cad năvală peste toți. Supraviețuitorii potopului vor fi spălați de aici.

luni, 21 aprilie 2014

Monica Tatoiu şi circulaţia auto, baba şi televiziunea

Seara trecută la România TV era invitată Monica Tatoiu. Dânsa are un discurs de starletă porno cu multe principii; adică politicienii fură pentru că şi electorii fură, mama lor de hoţi!

Şi era indignată pentru că nu ştiu ce post - nu am rămas prea mult să ascult - a dat în noaptea de dinaintea Paştelui un film cu homosexuali! Teoria femeii pe care Vadim o supranumea într-un pamflet Tonica Mamoiu era: trebuie să existe peste tot o limită. Şi în televiziune aşa cum există limită de viteză pe stradă! Serios?!

Dacă aş fi fost în studio i-aş fi explicat - sunt sigur că fără succes - că limita de viteză de pe stradă este pusă acolo pentru că dacă ar exista descreieraţi care să apese pedala prea tare - pentru că aşa se simt ei liberi - există şanse mai mari să piardă controlul autovehiculului şi să pună în pericol atât viaţa proprie cât mai ales a celorlalţi participanţi la trafic! Dacă toţi ar alega cu maşinile pe stradă aşa cum vor... s-ar putea petrece nasoale.

La televizor... nu putem să dăm numai ce vrea biserica. Apoi, pe copilul dvs., doamna Tatoiu, aşa influenţabil cum îl ştiţi... ar trebui să-l educaţi dvs. Telvizorul nu educă! Există posibilitatea să schimbe postul dacă se simte oripilat de ceva anume. Eu, spre exemplu, nu m-am uitat la filmul respectiv şi nici nu m-aş uita pentru că nu mă interesează! Nici măcar nu ştiu despre ce film e vorba :)))...

Şi copilul ăla aşa de influenţabil dacă are acces la un computer cu net... ar putea să dea de lucruri mult mai clare! :)

miercuri, 19 martie 2014

Partidul în blugi, spart la buci?

Mais qu'est ce que c'est que ça? Ştiţi doar că P.M.P.-ul cică se numeşte "partidul în blugi", iar Elena Udrea... face parte din el... Ce au vrut să spună Paraziţii în această piesă?! E o dedicaţie sau doar un avertisment?



P.S. Pentru proştii care s-au născut ieri... piesa e de prin anii '90... de mult de tot... Paraziţii aceşti Nostradamuşi ai rap-ului românesc.

miercuri, 25 iulie 2012

Dacă boicotați ceva, boicotați în sloboz alegerile prezidențiale!

Bă, vouă nu vă pute că stârvul ăsta politic se agață cu ultimele tertipuri penale de scaunul ăla de la Cotroceni deși în ianuarie 2012 s-a strigat din toți bojocii, în Piața Universității: „Jos Băsescu!”? Reamintesc celor care au realizat penibilitatea aia electorală după melodia „Vara nu dorm” (Connecte-R) că toată treaba asta a început cu un conflict simplu: Băsescu vs Arafat! A rezultat: „Jos Băsescu!”. Insul a refuzat să se care, așa că avem ocazia acum să-l dăm jos definitiv!

Nu am nicio îndoială că și sloganul „PDL și USL - aceeași mizerie!” era corect. Dar... dacă vreți să-i boicotați pe politicieni... atunci nu vă mai duceți deloc, dar deloc la vot la alegerile prezidențiale. Să se înregistreze atunci o prezență la vot de... 20%... și să ne punem problema asupra legitimității unor oameni cocoțați în funcții în astfel de condiții!

Iar atunci când poporul strigă Jos... atunci să cadă capete! Fără sânge, doar cu circ... se plictisește la un moment dat omul de rând. Iar când e cazul să existe execuții publice - legitime sau nu... atunci fiți siguri că vor lua parte cu plăcere!