Ați avut vreodată vise fiebinți? Îh! Dar, hei, admiteți! Cu toții avem gânduri vinovate câteodată.
Speranța mea murdară a fost să ajung să port un halat alb. Dar nu orice fel de halat alb... Ci ăla al Professorului Filthy Frank, Ph.D. in internet severe retardation.
Trebuie să credeți în visele voastre fiindcă eu sunt dovada vie că speranțele se împlinesc dacă... Dar asta e altă poveste. Probabil alt motiv să mă deghizez în Professor Filthy Frank, Ph.D. in internet severe retardation!
Principala îngrijorare a unei părți a internetului o constituie libertatea de exprimare. Mai exact, nesimțirea unei platforme private (deținută de o multimațională care rimează cu mă-ta) de a interzice tuturor descreieraților să-și manifeste deju mental în spațiul virtual pus la dispoziție de către aceasta.
Și, țup-țup, Radu „piticigratis” Alexandru a sărit de cur în sus pe altă platformă socială... că, hei, liberatea de explimare! Că înțelege perfect că ăla e un sălbatic barbar, dar trebuie lăsat să-și borască gândurile online oricât de cretine ar fi.
Și stând strâmb și judecând drept... Radu are dreptate, nu?? Nu? NU??!!
Păi, nu! Deloc! De ce? o să mă întrebi tu, ins de pe net dornic de cunoaștere. Fiindcă facebook nu-i decât o companie privată, care poate să impună orice cod de conduită utilizatorilor ei!
Înainte să existe site-urile de socializare, puteai să împărtășești gânduri cu oameni cu preferințe comune cu tine pe forumuri. Nu se mai isteriza nimeni când un moderator sau administrator de forum decidea să-ți șteragă un mesaj sau să blocheze un topic sau să pună pe liber temporar sau nemilitat un user toxic pentru comunitate. Și atunci deciziile se luau discreționar. Că așa sunt toți oamenii. Subiectivi.
Vremurile acelea au apus, însă!
Problema cu lătrăii susținători ai libertății de exprimare e că se luptă pe un teren pe care nu au ce căuta. Un privat are dreptul să dispună de spațiul informatic pe care ți-l pune la dispoziție. Dacă lui îi place să pui numai poze cu pisici și citate motivaționale în spațiul ăla, atunci e de la sine înțeles că, dacă tu pui poze cu mistreți violând ogari la Balc, o să fii atenționat să scoți conținutul și să îți revizuiești comportamentul online, altfel te ia mama dracului de pe net. E dreptul lui! Asta nu e cenzură!
Cenzura - și oamenilor ca piticigratis le place cuvântul ăsta fiindcă le oferă o cauză, deși ei nu au niciuna și sunt doar ridicoli - este atunci când un stat promulgă o lege oficială care spune că nu ai voie să pui pe net poze cu mistreți violând ogari la Balc, punct. Și în cazul în care există consecințe legale concrete pentru încălcarea regulii! Altfel, azi... când ai posibilitatea să-ți muți prostia în alte locuri ale internetului, faptul că facebook îți spune marș, mă, cu părerile de evul mediu de aici, nu se cheamă cenzură! E doar o decizie luată de un privat în ceea ce privește comportamentul tău pe platformă. Nimic mai mult.
Dar, fiindcă acum am înțeles ce a vrut să spună Cristian Tudor Popescu prin sintagma „Libertatea se câștigă în fiecare zi”, o să fiu un om generos și constructiv și o să ofer și o soluție care să-l bucure pe Radu Alexandru. Facebook trebuie să monetizeze prostia care se revarsă pe site!
Care e totuși soluția? - o să întrebi tu, ins care a poposit pe blogul ăsta. Iată cum vine treaba: dacă pui poze de la nunta ta, din parc, de la plajă, de la locul unde s-a căcat pisica etc. însoțite de mesaje vag motivaționale sau de binețe pentru prietenii tăi, atunci să fii liber să pui din astea în mod nelimitat. Dacă, însă, te posedă o nevoie mare de a-ți da cu părerea cu privire la subiecte la care nu te pricepi și, care nu-s în acord cu un cod de conduită la care îți dai acordul tacit - fiindcă nimeni nu are timp și nervi să citească dacă își donează trei rinichi când acceptă să acceseze conținut pe facebook - atunci, plm, să plătești! 10 euro ca postarea ta - care conține deasupra mesajul „Acest mesaj nu corespunde codului de conduită al utilizatorilor facebook, dar noi suntem o companie de făcut bani, așa că îl lăsăm atâta timp cât suntem plătiți să o facem” - ca aceasta să rămână publică 24 de ore. Cine vrea să o vadă, fiindcă e conținut bastard, să dea alți 10 euro! Dacă vrei să contribui la susținerea mesajului cu texte de încurajare, atunci te mai scobești în portofelul digital de alți 10 euro. Și tot așa... 10 euro pentru orice faci și nu e în acord cu politica site-ului. La 24 de ore!
Se vor crea astfel niște comunități private de descreierați care vor da câte 10 euro pe zi ca să se frece recirproc la orgoliul lor, iar prostimea o să rămână la pisici și poze de nuntă. Va fi liniște. Și piticigratis o să fie fericit. Se va face dreptate!
O altă îngrijorare a sfertodoctului de pe net este „interzicerea” cărților vechi, care conțin ceea ce neomarxiștii consideră stereotipuri rasiale. Doar că... nu e vorba de nicio interzicere. Niște editori, privați, decid - ca manevră de marketing - să se poziționeze pe piață cât mai avantajos. Nu se arde nicio carte! Nici măcar simbolic!
O să apară un editor șmecher în viitor care o să zică: „știți voi cărțile alea la care aveți acces doar în biblioteci fiindcă alți editori nu le mai publică? ei bine, noi o să le publicăm, dar vor fi scumpe fiindcă sunt ediții de nișă”. Iar gușterii, vreau să zic crema intelectuală a netului, o să cumpere. Fiindcă nu există cenzură, dar e frumos să credem că există. E o lozincă plăcută. Și ne face să ne considerăm speciali!
