Detest oamenii. În general. Sunt obositori și emoțiile lor impredictibile mă exasperează. Ca să nu mai spun că, având ca primă fază de reacție "gândirea rapidă", sunt și foarte proști. Pe mine incluzându-mă în tagma asta!
Am încercat să urmăresc zilele astea un clip recomandat de youtube. Subiectul era oarecum interesant. O să mai scriu despre chestia asta cândva. De ce ar trebui bărbații să reînceapă să citească? Recunosc că nu am avut răbdare să urmăresc toată argumentația. A fost o săptămână obostiare, lungă și energia mea este limitată. Și mai e și modul ăsta de dădăceală explicativ-plictisitoare de contextualizare și povestire, care mă face să închid imediat. Cert e că, pe diagonală, insul cu barbă roșcată bine stilizată la coafor spunea că avem chestii de învățat din cărți. Și enumera tot soiul de chestii clasice din care el trăgea învățăminte.
Or, el se referea la bărbați, nu la puștani fără experiență de viață. Dacă îți trebuie Iliada și Odiseea ca să înțelegi unele chestii... poate că îți lipsește capacitatea să le înțelegi într-o primă fază, iar cititul tot nu are să te ajute cu nimic. Dar fie... Nu am stat să văd exact ce a spus omul în 20 de minute, fiindcă timpul este prețios, deci există posibilitatea să mănânc rahat!
Subiectul însă m-a făcut să mă întreb de ce aș putea să fiu mai empatic cu personajele din cărți? Iar răspunsul ar fi destul de simplu: fiindcă nu trebuie să trăiesc zi de zi cu personajele respective! Când începi să îi cunoști cu adevărat pe cei mai buni dintre oameni vezi cât sunt de plicticoși, de obositori și încărcați de o răutate absolut banală. Personajele fictive rămân așa cum le creionezi în minte pe de o parte, iar pe de alta cum a dorit autorul să le facă să pară. Nu există niciun dinamism la ele, sunt statice, închise precum prințesele din globurile de cristal în care "ninge" dacă le scuturi.
Ba chiar, atunci când le revizitezi, să poți avea impresia că ți-a scăpat nu știu ce detaliu. Dar tot tu adaugi un strat de înțelege asupra situației. Cuvintele din care sunt construite rămân aceleași. Deci, de fapt, tu te-ai schimbat. Ai evoluat. Ăsta fiind un lucru pozitiv pentru tine!
Pe când despre oameni - odată ce ți-a intrat în cap o anume meteahnă - nu mai poți să spui că sunt altfel. De fiecare dată când fac un gest care te scoate din sărite îți vin în minte, nechemate, toate impresiile alea nasoale. Nu contează că a avut o zi proastă, că are probleme la fel ca tine, că tu însuți/însăți i-ai creat probleme... Nu contează!
De aceea, mă simt mult mai bine în singurătate. Ador cel mai tare clipele când nu e nimeni în jur, când e liniște și pot să mă relaxez. Poate că inabilitatea asta socială mă ține pe loc - în sensul că evitând oamenii cu orice preț nu primesc nici oportunități pe care să le fructific - dar ăsta sunt. Un om prost care detestă alți oameni fiindcă sunt proști.
De ceva vreme - câteva luni - de când m-am supărat pe nesimțirea Youtube de a mă bombarda la fiecare 30 de secunde cu reclame, întrerupându-mi filmul așa aleator, mi-am zis să dau jos materialul video - în format .mkv/.mp4 sau chiar .mp3 și să-l vizionez/ascult fără bătaie de cap.
Doar că m-am pomenit în fața unei probleme de filosofie (site-ul de descărcărcat filme de pe Youtube mă asaltează cu altfel de materiale repetitive):
Acum două săptămâni (în decembrie) Gabriel Chirea din Iași mă anunța mândru că a pus la bătai 250 de euroi (ați observat că a dispărut din vocabular pluralul argotic euroi?) și a scos din afacerea cu Bitcoins 5802 euroi. Omul nu s-a zgârcit să rotunjească în minus la 5800. Numai săracii apelează la asemenea artificii meschine. Capitalistul adevărat te lucrează contabilicește!
După care, tot în urmă cu două săptămâni (de data asta în februarie), același Gabriel Chirea din Iași mă anunță la fel de mândru că a pus la bătaie tot 250 de euroi și a scos din afacerea cu Bitcoins tot 5802 euroi.
Or, dilema mea e: Cum trece vremea pentru numitul Gabriel Chirea???? A descoperit cumva Gabriel Chirea călătoritul prin timp? Dacă da... de ce e totuși sărac? Și de când se încurcă Țiriac cu săracii aspiranți la statutul de magnat????
Moto: „Zero, șapte n-am cartelă/Să m-apuci de manivelă”
(din foclorul elevilor din stadiul gimnazial)
Aparent, există oameni care se uită la alți oameni, fiindcă aceștia din urmă le arată cum să joace jocurile de pe calculator/consolă/tabletă/smartphone. Am depășit deja stadiul ăla în care despre jocuri se discuta într-un mod destul de tehnic: are o grafică bună/proastă, personajele pot fi controlate facil/greoi, iar inteligența artificială a inamicilor e prea mare/mică/acceptabilă. Industria jocurilor video a evoluat atât de tare încât multe dintre creațiile coloșilor din domeniu ajută în mod direct utilizatorul, indicându-i pe ecran ce tastă de la controler să aleagă pentru o anume acțiune. Sigur că există și sisteme care înțeleg mișcările corpului și le transpun ca acțiuni în joc, dar deocamdată acestea sunt costisitoare și nu sunt așa de relaxante precum ar dori un utilizator de computer. El trebuie să șadă pe scaun și să comande cât mai facil calculatorului... iar butonatul/tastarea/atingerea ecranului tactil rămâne - pentru moment - cea mai lejeră metodă în acest sens.
Jocurile video din ziua azi sunt atât de complexe încât, pentru a trece anumite nivele, oamenii au nevoie de ajutorul unor specialiști, care au jucat respectivul joc suficient de mult timp încât au descoperit anumite secrete, care pentru leneșii vremii au rămas ascunse. Așa că youtuberii/vloggerii care au înțeles că e o pâine de mâncat în domeniul ăsta au căpătat o popularitate foarte mare pentru niște inși care abordează subiecte de nișă!
Nepotul meu urmărește fiecare video urcat pe Youtube de către trei oameni: MaxINFINITE (care e așa de grăbit când își salută fanii, încât sună ca un ins care spune în loc de „săru-mâna” „sărnâna”... doar ascultați-l cum recită repede ca pe o poezie „Salut și bine v-am găsit la un nou episod de...”), IHATEPINK (cunoscut printre internauți ca PINK - deși el... și-a pus ca nickname IHATEPINK... karma is a bitch! LOL) și iRaphahell (...care nu are nimic care să-l facă special... salută pronunțând cuvintele corect... nu e cunoscut pentru ceea ce declară că urăște... sau chestii din astea... e doar un alt ins de pe net care le arată oamenilor cum se joacă unele jocuri video).
Pe toți aceștia (și probabil mulți alții) i-am auzit folosind romgleza. Sigur că o limbă e un sistem dinamic și că dacă țăranii daci ar fi fost obligați să folosească impecabila latină de la Roma... nu s-ar mai fi născut limba română. Dar mi se pare supărător să aud de fiecare dată mapă - când uzual în limba română e alt cuvânt, și anume hartă - doar fiindcă în engleză îl avem pe map... sau să aud caracter în loc de personaj... doar fiindcă în engleză e character. Dar... astea două sunt exemple să le zic la limită. Nu neapărat 100% greșite (deși în cazul al doilea e clar ceva dubios pentru limba română), doar supărătoare pentru limba vorbită curent.
Însă oamenii aceștia nu se rezumă doar la asta. Pe inculpatul PINK... l-am auzit rostind „gemuri” cu sensul de „nestemate” (în engleză nestemată fiind „gem”) sau „peți” pentru animăluțe de companie (în engleză pets). Iar generațiile viitoare, crescute în fața ecranului și îndoctrinate să joace jocuri video de acești influenceri de pe net... vor înțelege când vor citi că mama pune gemurile în pivniță, că mama pune bine niște nestemate... Iar pentru fanii lui PINK... verbul a peți... n-o să mai aibă același sens niciodată. Sigur că nu am adus aici decât foarte puține exemple. Dar asta pentru că nu am urmărit cu atenție ce comunică respectivii. Probabil că, dacă m-aș apleca mai aplicat asupra subiectului, aș descoperi mai multă romgleză la youtuberii axați pe jocuri video.
Jurnaliștii vânează fiecare greșeală a Vioricăi Dăncilă, dar nimeni nu se îngrijoarează că pe youtube copii urmăresc oameni foarte populari, care recită cu atâta cursivitate o romgleză de toată frumusețea.
Anunțul găsit în dimineața asta pe bestjobs mi-a amintit de celebrul exclus videochat. Ce vremuri. Eu încă utilizam Windows XP, pe vechea mea râjniță!
Insul ăsta cu nume de familie celebru printre elevii României - nu mai aduceți filmele alea de pe youtube cu fete care vorbesc despre Mihai Creangă! cârcotașilor, v-ați găsit voi să vă dați deștepți acum! mai tacă-vă fleanca aia... puneți mâna pe o carte nu mai ședeți toată ziua pe youtube și facebook! LOL - vrea și el o slujba part time. Jumătate de normă, poftim! Și se laudă că e dispus să facă „aproape orice”. Inclusiv să arunce pe net un anunț cu privire la asta.
Ce e greșit în ceea ce a făcut Marius Creangă? Păi, a urcat textul lui eliptic la o rubrică la care nu cred că are șanse să găsescă o slujbă prea curând. Mai indicat era să-și facă un CV plătit ca să aibă mai multe șanse de câștig - ca să mă explim așa. LOL
Se așteaptă cumva ca eu - care sunt simplu utilizator - să văd anunțul și să dau aplică?!! LOL Ah, poate că vrea să fie angajat pe postul de căutător de joburi pentru alții... LOL Deși el nu știe să-și caute singur un job. Oamenii, care sunt ocupați cu slujbele lor mizere, îi dau bani lui Mariusică să le caute 4 ore pe zi un job. Nu-i vorbă, se duce și la interviul de angajare! Cum și-a trimis Florin Oancea șoferul la examen la facultate, așa îl trimiți și tu pe Marius Creangă la interviu!
Marius Creangă e dispus să facă „aproape orice”. De exemplu, dacă l-ați lăsa să stea de pomană 4 ore pe zi și să-l plătiți pentru asta... el nu se va împotrivi!
Ar trebui să încep cu un clișeu: școala românească a fost și, probabil, va rămâne în urma vremurilor în care își manifestă influența asupra elevilor și studenților. Nu s-a adaptat din mers. Nu știe cum să integreze în mărutaiele programei valori noi, înfrățindu-le cu acelea tradiționale.
Dar să nu ne căcăm pe noi. Școala face ce poate în mediul în care subzistă. Mulți au râs când au văzut că blonda asta se făcea de râs în fața camerei de filmat:
Nici nu mă îndoiesc că a avut emoții, dar s-a comportat exact ca la școală... când, pentru o notă de trecere, a lălăit ceva în ultima zi de școală și a primit un cinci tras de „părul de la coaie”. Fiindcă nu a sfătuit-o nimeni că uneori e bine să spui pur și simplu că nu știi și să întrebi pe cineva competent.
Dar ați râs. Adică, nici măcar de Ion Creangă nu știe?! Normal că nu știe! Citește pe silabe subtitrările de la telenovele și când rămâne în urmă se folosește de urechea muzicală, fiindcă spaniola se prinde din zbor. Muy bien.
Cei care știu câte ceva despre Nică din Humulești - că au citit fragmentele din „Amintiri din copilărie” obligatorii la școală (și așteaptă cu nerăbdare să apară banda desenată după „Povestea poveștilor”) - nu mai găsesc utilitatea informațiilor pe care le dețin.
Și iarăși e bine să fim sinceri: nu am inventat noi „Luceafărul” pornografic - compoziție după textul celebru al lui Eminescu. Pur și simplu circula din gură-n gură în folclorul școlar... de la cei mai vârstnici, la cei mai tineri și se păstra fiindcă prostiile se prind repede de mințile necoapte. Era ca și cum ai fi simțit tu extazul exprimat în versurile în care cuvintele pulă, pizdă și futut ocupau o treime din text. Parcă îți creștea și IQ-ul în timp ce-i persiflai textele unui om despre care te învață la școală! Doar că tu repetai numai niște vorbe ticluite de altcineva cu foarte mult timp liber... și, porbabil, matrafoxat... și bine dispus.
Manifestările astea școlărești au început să pătrundă și pe internet. Să capete ceea ce am putea numi... audiență. Public. Elevii se uită cu interes la alți elevi care fac ceea ce făceau și alții cu mult înaintea lor, doar că nu aveau acces la expunerea mondială instantanee a zilelor astea. Cel care putea să facă niște povește porno între Dexter și Dee Dee în trecut - este azi Satana Cartoon:
Nu trebuie să fii din cale-afară de inteligent să spui prima glumă care-ți vine în cap și să umpli un dialog cu celebrele cuvinte înțelepte: pulă, futut, pizdă, coaie... Vezi niște pete albe și deja știi că e spermă. Dacă mai și montezi cum trebuie scenele îți iese o animație cu care dai pe spate toată clasa a cincea! Tulăi, Doamne! Da' asta-i veche, moșule! Tu abia acuș ai aflat?!
Ho, bre, că nu despre Codrin Bradea voiam eu să scriu. Oricum nu-i urmăresc realizările artistice și nu sunt atât de interesat. Însă ceva mai recent a apărut un produs derivat care se apropie totuși mai mult de clasic.
Elevii de clasa a cincea (chinuiți de profii de română cu pârdalnica aia de condiție a omului de geniu și complementul direct) sunt răzbunați de niște desene animate în care Eminescu, Ion Creangă, Iorga și Veronica Micle sunt personaje principale:
La fel ca și în cazul Satana Cartoon... avem de-a face cu o chestie facilă! Toate glumele se învârt în jurul acelorași cuvinte cheie. Avem o schemă deja consacrată: „condiția omului de geniu... n-am replică”. Alcool și droguri. Oamenii pe care școala îi împinge cu ostentație în față sunt niște personaje după chipul și asemănarea șmecherului clasei: ăla care ia la mișto pe toată lumea... care întreabă inteligent: Te-ai spălat pe dinți?! De ce? Că vine pula mea în ispecție...
Mai adăugăm și niște text copiat din manualul de română și am încropit un colaj care merită toată aprecierea puștimii de pe net. Rețetă de succes probată de la „Luceafărul” pornografic și „Hora beției” încoace! Nimic spiritual, nimic nou! Nimic original! Poate că în asta constă spiritul epocii: totul e facil!
Acum, să nu ne mințim. Nu mă aștept de la copiii de clasa a cincea să fie lucrători la o fabrică de umor, dar ceea ce scrie indignatul user de pe youtube mai sus este de-a dreptul jignitor la adresa bunului simț. Nimeni nu contestă faptul că se depune muncă pentru realizarea clipurilor astea de desene animate. Ba chiar aș zice că e bine că un elev de clasa a cincea reușește să aibă o activitate extrașcolară! Una creativă. Care l-ar putea ajuta în viitor! Faptul că reușește să stăpânească la nivel acceptabil niște programe de animație și de editare sunet e cu siguranță ceva pozitiv! Înțeleg perfect și nevoia de apreciere din partea celorlalți. E greu să te automulțumești. Deși poate că știi faptul că tu poți face niște lucruri la care cei de vârsta ta nici nu se gândesc.
Prin urmare, e bine să vedem cum computerul a început să fie un instrument mai important în viața tinerilor: nu doar divaisu' ce ne ajută să ne conectăm la facebook. Iar internetul nu mai e chestia de pe care putem fura niște referate banale la chimie și fizică.
Dar nu trebuie nici să ne autoiluzionăm. Succesul ăsta e bazat pe o înșelătorie. Copilul nu e sclipitor și în domeniul umorului. Nu are niște glume excepționale! Poveștile ilustrate sunt facile. Specifice vârstei. De aceea să vii cu pretenții din astea de geniu neînțeles și muncă peste care se pișă internetul cu boltă e stupid. Apărătorul ăsta fanatic, mai inteligent decât el însuși, vede în colegul său de generație un model doar fiindcă el nu e capabil să producă asemenea jocuri de cuvinte!
Dar... iarăși trebuie să fim sinceri: așa e lumea. Apare unul mai răsărit, care face o manevră nemaivăzută și mulți se lasă conduși ca de mesia. Subscribe, dude! Arată-mi cât de prost te consideri!
P.S. Nu știu exact cine e în spatele serialului cu Mișu și Ionică, dar... după construcția clipurilor nu pare cineva care să fi depășit clasa a opta!
Lumea e împărțită pe găști pe un simplu criteriu: ce preferă să li se toarne în cantități industriale în urechi.
Să ne lămurim: dacă tu crezi că tot ce auzi în zilele astea se poate numi muzică atunci ești în eroare. Compozițiile simple pe câteva note repetate la intervale mici n-are cum să fie cu adevărat muzică! Sunt doar frânturi. Ca și cum ai spune că o cană luată din ocean reprezintă oceanul... Probabil, singurele compoziții care sunt îndreptățite să poarte denumirea de muzică sunt chestiile realizate de către Mozart et. co. Dar, hei, trăim în secolul chestiilor alerte. Nu avem timp să ascultăm în profunzime complexitatea muzicii! Eu... nu pricep foarte bine muzica clasică. Nici nu am educația necesară, nici nu mi-am bătut capul să mi-o creez. M-am mulțumit multă vreme cu surogatele astea comerciale (de maximum 6 minute), dintre care cel mai aproape de ceva cât de cât complex s-ar găsi doar jazz-ul. Rock-ul nu-l pot suporta din cauza zgomotului cu care eu nu rezonez. Și n-am înțeles de ce să vreau să îmi pun în urechi niște țipete gâjâite care se presupune că m-ar instiga la revoltă. Dacă aș avea nevoie de mesaje să știi că mai simplu e să citesc. Nu să-mi lezez timpanul și creierul.
Prin urmare, de când sunt mic am avut ocazia de foarte puține ori (spre rușinea mea) să ascult cu adevărat muzică! Fiindcă e prea complexă și nimeni nu m-a educat. A trebuit să înțeleg singur. Doar plictisindu-mă de mai toate chestiile ce mi se oferă. Sau pe care le-am îndrăgit.
Prin liceu am început să consum în exces hip-hop. După Categoria grea Paraziții deveniseră trupa aia adevărată. Cu mesaj complex. Altceva. Filosofie în rime. Și la examenul de bac - la proba de franceză - a trebuit să susțin de ce nu-mi place muzica tehno și ce gen ascult eu... cu argumentele de rigoare. Îmi dau seama ce ridicol eram când susțineam că de fapt hip-hop-ul e muzică și e importantă fiindcă, de fapt, mesajul e cel mai important. Nu muzica în sine! Să fim serioși! Hip-hop-ul nu e muzică! Îmi place cum o arde de cele mai multe ori Spike la caterincă pe beat. E un fel de standup... cu fundal muzical și versuri cu rimă. Fiindcă sună mai interesant! Și Jon Lajoie a priceput asta. Și face niște chestii foarte șmechere, pe care nu cred că are pretenția de a le numi muzică! Fiindcă nu sunt muzică! Hip-hop-ul nu e muzică!
Nu vă mai bateți cu cărămida în piept ascultătorilor de rap că voi sunteți cei mai adevărați inși care înțeleg complexitatea muzicii - care după creierul vostru atrofiat constă în mesaj - fiindcă e o prostie. Dacă vreți muzică... atunci băgați Bach et. co.! Normal că n-o să aveți răbdare pentru așa ceva. Fiindcă e mai simplu să consideri că niște chestii de trei minute și ceva îți aduc tot atâta cultură cât ar putea aduce o carte. Or, eu zic să încercați mai degrabă cărțile și informația scrisă - fiindcă e ceva mai complexă - decât o piesă hip-hop în care Cedry2k se străduiește să vă convingă că D-zeu l-a înzestrat pe el cu atâta minte încât poate să vă educe și pe voi. Fiindcă D-zeu nu l-a înzestrat cu nimic. Că nu există! Ceea ce vă spune el în versuri când se dă informat se găsește pe net! Doar că vouă vă e lene să citiți. Și vă prefaceți că suferiți tot de handicapul orbirii preluând informația audio și preferând să scrieți stupizenii pe youtube:
S-a zis și cu inteligența celor care ascultă hip-hop. Mulți nici măcar nu filtrează deloc ce aud. Măcar așa puțin. Dacă Nimeni Altu' se laudă în versuri că el este unicul artist care face muzică pură... atunci robii lui precum niște zombii o să se încoloneze în formație și vor ataca pe oricine spune că vocea lui răgușită de la atâta tutun pe care nu-l pot duce plămânii săi pe picioare... nu are cum să producă muzică! Nici măcar sunete care să aducă întrucâtva cu surogatele muzicale ale zilelor noastre! Adda, n-o fi ea cea mai complexă voce de pe planetă, dar cel puțin poate produce sunete care sună destul de bine. Și chiar dacă nu sunt cel mai obiectiv ins în domeniul ăsta - fiindcă îmi plac vocile feminine! - totuși... cum, plm, să fii atât de imbecil și să consideri relevantă o astfel de comparație?!!!! Se presupune că Nimeni Altu' ăsta... îți dă de-a gata principiile după care să te ghidezi în viață! Asta ai înțeles tu de la el?! :|
M-am uitat și eu la Pokemon - în perioada în care era la ProTV... și sunt conștient că aș fi putut să îmi ocup cu ceva mai important timpul... dar eram copil. Nu mă gândeam la soluții strategice de ieșit din marasm pe termen lung.
Nu-mi mai amintesc cum am ajuns să dau de acest filmuleț - pe care nu am avut răbdare să-l văz pân' la capăt - că-i lung și absolut inutil - dar se pare că există public pentru așa ceva:
Sâmbăta trecută, recunosc, am dat-o în bară de două ori... în aceeași zi! O dată în discurs (care nu era pregătit de nicio culoare), cealaltă pe partea tehnică, frățică! Taman acolo unde credeam eu că sunt mai în putere (de parcă ar fi prima dată! și nici nu mă învăț minte!).
Ca să mai spăl din rușinoasa înfrângere suferită – deși lucrul ăsta nu-mi aduce șansa îndărăt – am să vă spun cum scăpați de eroarea HRESULT 0x8000222 pe sistemul de operare Windows 7 (ei, ne-am dat dreacu’! am trecut și noi la nivelul de civilizație tehnologică acceptat de majoritate – deși, din ce am citit eu, lansarea Windows 10 e un semnal clar cum că Microsoft ar dori Windows Vista și 7 afară), atunci când încercați să instalați .NET Framework 4.0. O să fie un pic înfricoșătoare situația, dar la mine a mers de minune...
Ce aveți de făcut:
1.Click pe butonul Start (mă rog, Windows) din stânga barei de sarcini;
2.Tastați cmd în zona liberă a meniului ce se deschide;
3.Veți observa pictograma Command Prompt – are denumirea cmd.exe;
4.Click dreapta pe această pictogramă, după care alegeți opțiunea Run as Administrator;
5.Va apărea o fereastră neagră – care amitește nostalgicilor de viața cu bătăi de cap a anilor ’90 – în care prima linie este: C:\Windows\system32>;
6.Tastați următoarea comandă: net stop wuauserv și Enter pentru a opri serviciul automat Windows Update (actualizare Windows);
7.În continuare, tastați următoarea comandă: ren %windir%\SoftwareDistribution SoftwareDistribution.old – pentru a redenumi SoftwareDistribution;
8.După care tastați comanda: net start wuauserv – pentru a reporni serviciul automat de actualizare Windows;
9.Tastați: exit și încercați din nou să instalați .NET Framework 4.0.
Succes!
Pentru final o să vă ofer o dispută ridicolă de pe youtube. El este un tip care face bani mințind cu nerușinare și spunând că asta se numește umor (mai pune și niște ecuații pe care poate înțelege doar un student la automatică LOL):
În loc să zâmbească și să nu mai intre în contact niciodată cu personajul respectiv, există un individ care răspunde la „gluma” asta cu o explicație serioasă – era la mintea cocoșului pentru cine are nițel creier că dacă nu trece niciun curent prin firul ăla pus acolo ca decor... nu se petreace nimic, dar omul ține să facă și el bani pe net prin explicarea evidențelor într-un filmuleț mai mare de câteva ori decât originalul:
Acest tutorial se referă la acele filmuleţe tip .flv, care apar pe site-uri precum youtube şi nu numai! Ştiţi... poate vreţi să păstraţi un anumit fişier video pentru că s-ar putea ca el să dispară pentru că diverse chestii (încalcă dreptul de autor, încalcă politica site-ului etc. etc.). Iar voi vreţi să-l aveţi... din diverse motive. Apar şi dispat pe net tot soiul de clipuri... Nu vă prefaceţi acum că nu ştiţi la ce mă refer!
1. Mai întâi descărcaţi şi instalaţi programul Freemake Video Downloader!
2. Ce facem mai departe? Rulaţi filmul pe site-ul respectiv. Copiaţi link-ul din browser.
3. Deschideţi aplicaţia instalată la primul pas (în timp ce filmul rulează sau este încărcat în browser!) şi alegeţi opţiunea Paste:
4. La pasul următor se poate opta între două variante: fie doar se downloadează filmul într-un anume format - mai mult sau mai puţin prietenos - sau se descarcă şi se converteşte fişierul în unul .avi. Fiecare alege ceea ce-i convine mai mult.
5. Când utilizatorul este mulţumit de alegerile făcute se alege comanda Download & Convert, iar programul îşi va face datoria.
Îl ştiţi pe Mihai Bendeac... tipul ăla care imită caricaturi de oameni pentru că nu are umor ca să creeze el personaje comice - inspirate din viaţa reală... dar pesonaje totuşi, nu imitaţii. Ei bine, netul e încărcat de conturi false, în fapt clone ale lui Mihai Bendeac! Un fel de Războiul Clonelor lui Mihai Bendeac!
Inşi care nu au umor la rândul lor - fiind nişte copii ale unei copii - se dau drept ipochimeni deja comici şi le repetă clişeele crezând că uite ce mare glumă au spus dânşii... Dacă vrei să râzi de anumiţi oameni te duci direct la sursă! N-are sens să te uiţi la clonele lui Mihai Bendeac!
Aţi ascultat ultimele piese urcate de Cheloo pe youtube? Dacă nu, am să vă anunţ că una dintre ele poartă titlul: „Statul e târfa cu care eşti obligat să te însori”. Ascultaţi cu atenţie:
Carevasăzică: „Nu vreţi să aveţi coşmarele mele”? Nu Cheloo... nu vrem să avem coşmarele matale mai ales că nu ştim ce sunt alea! Un coşmar limba română. Şi i-auzi ce zice acelaşi artist despre primarul „care este”: „Eşti un creator de linguri, citeşte almanahe/Treci la fapte că vei deveni primar de Bucureşti la noapte”:
Şi mai râdeţi de EBA pentru că nu ştie pluralul de la succes... Măi, copilaşi, corect este coşmarurile mele. Că pluralul de la coşmar este coşmaruri, după care îl articulăm.
Dacă unul din „vocaliştii” trupei a „comis-o din nou”... atunci se putea ca Ombladon să se lase mai prejos? Ascultaţi refrenul videoclipului de mai jos şi spuneţi-mi ce nu e în regulă:
Adicătele: „Ne descurcăm noi singuri/ Pe străzi şi-n intreprinderi”? Ce-or fi alea intreprinderi... habar nu am! Dar ştiu că acelaşi artist zice în felul următor: „Avem discoteci lângă biserici şi gabori care fură/ Primari cu patru clase, care nu ştiu limba română”:
Pare că ar vorbi cumva despre Vanghelie? Doar pare, nu? Din ce ştiu eu de pe la cursurile de economie... cică se zice întreprinderi, bre! De la a întreprinde... întreprindere!
P.S. Nu mă înţelegeţi greşit! Mi se pare, în mare parte, foarte corect ce spun Paraziţii, dar uneori modul în care scriu versurile... lasă de dorit. Mai ales că ei sunt exigenţi faţă de ceilalţi... Cum sună asta: Artişti cu mari pretenţii, care nu ştiu limba română?
P.P.S. O să vină unii şi or să spună... melodiile sunt urcate pe net de mai bine de o lună... acum te-ai trezit şi tu? Le ştiu de mult, dar nu am timp să scriu. Şi mi s-a părut important ca oamenii, care idolatrizează Paraziţii (că sunt unii care nu ascultă piese cu sigla Okapi pentru că a zis Cheloo: „Faci ocaca şi pipi” sau alte trebi' din astea!) să ştie... că şi Paraziţii sunt oameni şi pot greşi.
Cretinautul rasist e în capul lui un om curat, capabil, inteligent şi mai ales integru.
Îmi este ruşine să împart specia cu inşi ca ăştia! Uite un om care s-ar înregimenta imediat pentru o „cauză” nobilă! Dar să ştiţi că s-ar putea (am zis s-ar putea!) să-i pese de potaia râioasă din faţa blocului!
P.S. Şi da bre... ţiganii - mulţi dintre ei - sunt şi murdari şi hoţi şi inculţi şi... toate bubele. Dar tu nu eşti mai om dacă imaginezi astfel de scenarii.
De data asta este vorba despre cretinautul rapper, care-şi ia muie de la tot internetul! Şi să nu credeţi că el este specific meleagurilor carpato-danubiano-pontice (pontice, pentru cei care nu ştiu, nu se referă la Ponta!), ci este mai răspândit în arealurile unde numele Catrina e mai cunoscut nu pentru că l-ar purta o gagică mişto, ci pentru deranjul pe care-l provoacă natura (Mama Natură). Ne bucurăm că nu suntem văduviţi de astfel de "comment-uri" (ce are cuvântul comentariu/text/mesaj?) în limba maternă!
Şi eu cred că-i fac un bine omului. Îl ajut la promovare. El înţelege că face spam, dar... trebuie să arate celorlalți cât de tare e chinuit de talent şi nu are destul sânge în pişătoare (la el organul e folosit exclusiv pentru urinat de aceea poartă denumirea asta) să bată la uşa unor producători de muzică şi ne atacă pe noi... oamenii de bună credinţă. Plus că, poate nici nu are suficieţi prieteni pe FB (aşa am înţeles că se scrie) care să fie suficient de proşti să dea mai departe piesa... aşa că vrea să devină celebru la fel ca americanii, care azi nu aveau un dolar, iar mâine se plimbau cu merţanu' în clipuri...
Credeam că doar la noi există comentatori pe internet mai deştepţi decât ei înşişi (exprimarea nu-mi aparţine, ci am manglit-o de pe blogul diacriticii!), dar se pare că nu e chiar aşa. De astă dată am dat peste un cretinaut religios.
Şi voi traduce - pentru cei care nu ştiu engleză - ultima parte a mesajului marcat în chenar roşu: "Ce anume ar putea dovedi că sataniştii sunt pedofili? Spune cumva biblia că sataniştii sunt pedofili? Spune pe naiba (sau spune o pulă - mai aproape de ceea ce scrie acolo!). De fapt nu găseşti nicio interdicţie a pedofiliei în biblie, deci din punct de vedere tehnic poţi fi un bun creştit şi unul care fute copii în acelaşi timp."
Dacă pot fi de acord cu prima întrebare retorică (adică Alexandru Macedonski a scris un "Imn la Satan" (să-i spunem satanism deştept, intelectual))... totuşi când citest restul delirului mă binedispun: adicătelea, dacă nu există nicio slovă împotriva a ceva atunci am putea declara că acel ceva e chiar încurajat mergând un pas în faţa filosofiei insului!
P.S. o chestie la fel de confuză am găsit şi în filmul Ha-Sodot, unde două fete evreice, atrase din punct de vedere sexual una de cealaltă, ajung la o concluzie interesantă: una din ele - care era foarte interesată de studiul Talmudului (în unele părţi scrie că Bibliei) - susţine că nu există nicio interdicţie cu privire la ceea ce fac ele, nepermis fiind doar sodomia pentru că împrăştie "sămânţa" de pomană... Uite o explicaţie (fantezistă!) a urii crâncene a oamenilor faţă de ăia care "se ard la căcău" (cum mă miram acum vreo două postări) şi a acceptării (sau măcar a trecerii sub tăcere a) "lesbianismului", ca să mă exprim aşa.
Când n-ai citit o carte în viaţa ta... n-ai cum să compari cititul cu o altă activitate să-i zicem înrudită.
Propoziţia încercuită mai sus este sinonimă cu: "Mă simt de parcă am futut-o pe Georgia Jones (sau o altă actriţă porn de vă place vouă) după ce am făcut labă cu posterul ei în faţă... şi l-am şi slobozit (pe el... pe poster)!". Culmea e că filosofia acestui guru cu creierul impotent şi-a găsit adepţi printre sclavii internetului. Ultima dată când am verificat avea peste 50 de "like-uri" sau cum s-or numi alea!
La fel insul ăsta poate să spuie: "Mă simt de parcă am făcut un antrenament serios pentru război după ce am jucat ultima variantă de Counter Strike (sau eu mai ştiu ce joc vreţi voi cu împuşcături şi militari în acţiune... împotriva teroriştilor)". Aşa că poate ajunge prin Irak şi... viaţa reală îi vine de hac. "Terrorist Win!" Amin!
Internetul a devenit o juglă. Şi ca orice juglă include şi domnia sa foarte multe şi foarte variate entităţi sălbatice: începând cu specii de o calitate artistică fantastică, continuând cu buruieni informaţionale agăţate peste tot (unele utile, altele pornografice), arbori uriaşi la umbra cărora se adăpostesc fiare, ierburi, arbuşti... şi până la paraziţi, otrăvuri şi simbioţi mai mult sau mai puţin periculoşi. Au venit unii şi au zis: "Bă, în pădurea asta informaţională se cam întâmplă abuzuri! Prea mulţi boscheţi dubioşi, în care se pot întâmpla violuri... crime împotriva drepturilor de autor. Şi jaf la drumul mare. Aşa ceva nu este posibil!". Cum au decis ei să facă ordine? Cu barda tată! Cu drujba, ca să pară că treaba e serioasă... hai să tăiem tot şi apoi vedem noi cum aşezăm în linie dreaptă restul, poate ca într-o grădină de roşii... unde există control peste tot. Iar dacă vreun morcov se încăpăţânează să crească strâmb, să-l facem imediat nas pentru omul de zăpadă. Ce vreau să spun? Păi, ăştia, în loc să combată pirateria, ne iau practic în mod clar şi vizibil dreptul la viaţă intimă pe net. Sigur că mulţi proşti deja s-au dus să-şi facă un cont pe facebook sau alte reţele de socializare... ca să pună şi ei acolo pozele din vacanţa din casă de la ei, unde stau cu ochelari de soare, ca să nu orbească din cauza becului sau neonului... Sigur... că treaba asta e adevărată! Dar totuşi să ai acces la ce deţine computerul meu mi se pare un abuz. Să mă monitorizezi pe mine ca să nu cumva să caut conţinut ilegal... mi se pare o aberaţie. Nu mai are de mult asta vreo treabă cu pirateria. Dacă voiau cu adevărat să combată pirateria, o făceau într-un mod inteligent. Eu sunt de acord că pentru multe produse să se plătească un preţ. Nu vin cu texte de genul: "Cine nu a downloadat de pe torenţi?" spus cu mândrie... ca şi cum ce-i mă aşa grav asta? Păi, este! Numai că nu ACTA e răspunsul. Trăim într-o societate în care avem nevoie să avem acces la orice! Dar preţul ăsta se poate plăti şi altfel... nu numai în mod direct. În fond, ce au făcut mulţi dintre cei care au sprijinit pirateria? S-au îmbogăţit! Au încasat extrem de mulţi bani prin intermediul reclamei, iar cei de la megaupload... chiar au pus o anumită taxă lunară pentru download nelimitat pe site-ul lor. Asta e însă cam nesimţire. Să cumperi nişte servere şi să pui pe ele filme... care nu sunt ale tale... şi să încasezi mulţi bani din asta... nu mi se pare chiar cel mai corect. Eu nu am totuşi bani pe care să-i dau pentru multă muzică şi multe filme. Şi în unele cazuri nici nu am acces la astfel de materiale decât dacă le cumpăr de pe net. Până or să apară şi în România la vreo televiziune... am şansa chiar să nu mai fiinţez pe planetă. Vreau şi trebuie să am acces la acele materiele mult mai simplu! Şi mai eficient. Soluţia ar fi liberalizarea accesului la astfel de conţinuri, care până mai ieri erau ilegale. Le răspundem piraţilor, cu propriile lor arme: cumpărăm servere ca lumea şi încărcăm noi muzica şi filmele, la o calitate decentă... şi încasăm bani de pe publicitate! Nu vreau ca imediat după lansare un film să fie disponibil şi online! Dar... după ce deja nu mai rulează în cinematografe... să zicem şase luni... să fie încărcat pe site-ul respectiv (unde am şi posibilitatea să-mi încarc o subtitrare!) ca să-l vadă şi mai mulţi oameni. Cei care-l vor direct de la lansare să meargă la cinema, să-l vadă 3D. Eu nu vreau neapărat asta. Dar filmul apoi... nu ar trebui să fie un bun ascuns undeva acolo, ca ceva sacru. El trebuie să fie văzut. Cu cât este văzut de mai mulţi... cu atât există şansa ca unii dintre aceştia - dorindu-şi foarte tare să-l aibă - vor face pe dracul în patru şi poate chiar îl vor cumpăra. La fel şi cu muzica. Am văzut chiar că... unii artişti şi-au creat pe youtube câte un canal, iar acolo încarcă muzica lor. Eu am acces oricând la respectivul conţinut, youtube face bani din accesări - ar putea să-i împartă cu artistul, dar nu neapărat - artistul e promovat... şi va încerca să-şi scoată pârleala din concerte. Dar muzica trebuie ascultată! Şi filmele văzute. Soluţia e aşa de simplă... încât nu înţeleg de ce nimeni nu vede asta: un site de streaming, la o calitate decentă... şi am rezolvat cazul! Şi ca să nu fie totuşi aşa simplu: pot să facă abonamente pentru cei care vor să vadă fără să fie deranjaţi de reclamă! Lunar... sau anual... sau găsesc ei o soluţie! Cum şi ce fel. Astea sunt doar detalii... Nu pot să aştept până când se hotărăşte o televiziune să achiziţioneze o operă. Mai ales că nu prea pot să am încredere în alegerile lor... când se ocupă cu precădere de chiloţi! Click-ul meu costă bani. Vreau să-l dau pe filme care merită! Pe muzică ce merită! În astfel de condiţii aş fi practic cam nesimţit să aleg un torrent, unui stream online, gratuit, original... şi la o calitate ireproşabilă. Şi atunci... să fie sancţionaţi dur cei care încarcă astfel de materiale pe net. Torrenţii nu sunt în totalitate răi... pentru că pe torrenţi sunt încărcate şi soft-uri opensource! Sau alte chestii deştepte. Nu ştiu exact care e soluţia legată de licenţele pentru software. Dar eu mi-aş dori să devină totul freeware şi opensource... să nu mai existe problema pirateriei, iar respectivul program să fie downloadat chiar de la sursă! :) Treaba în acest caz... e ceva mai delicată, dar totuşi... sunt unele programe care costă enorm! Nu spun că cei care au lucrat pentru asta nu şi-ar merita banii. Dar totuşi!!!! Nu pot exista şi variante freeware... cum se întâmplă la unele programe. Şi dacă vrei un conţinut complet... plăteşti. Ah, nu după o anume perioadă de probă... cumpără! E cam greu să-ţi faci treaba în 20-30 de zile. Liberalizează frate accesul la informaţie... şi-i omori pe toţi cei care piratează! :) Ei n-or să mai facă aşa mulţi bani din asta pentru că tu te vei duce mereu la fişierul de pe site-ul original! :)
Ce ai făcut? Ţi-ai scris deja scrisoarea de adio? Stai! Am spus să stai! Nu! Nu trebuie să plângi... lacrimile fac murdar! N-ai ghicit nici de data asta! Nu trebuie să parfumezi scrisoarea. Chiar de e pentru iubita ta!!!! Dacă nu te mai iubeşte n-o să aprecieze oricum gestul! Înainte să-ţi tragi un glonte în cap pune dracu nişte ziare pe masă... ca să nu faci mizerie... aşa... acum să ştii că ne doare în... (nici măcar acolo!) de tine! Urmăriţi cipul:
Şi ca să vă mai destindeţi puţin, iată o reclamă pe care o apreciez cu adevărat, aţi mai văzut voi un portar cu un reflex atât de bun:
